2 minori contra 4 poliţişti
Igor Călun şi Nicu Ghimp sunt doi minori care au fost încătuşaţi, scoşi din liceu şi duşi la poliţie în aprilie 2009. Acolo, cei doi minori au fost torturaţi într-un mod de nedescris. Deoarece au fost loviţi cu cruzime după fiecare întrebare şi înainte de fiecare răspuns la interogatoriul poliţienesc, ieşind, până la urmă, la libertate, tinerii au făcut apel la justiţie. Procesul lor împotriva celor 4 poliţişti pe care îi acuză că i-ar fi agresat în zilele de 10-12 aprilie durează deja de câteva luni. Cu toate acestea, două dintre şedinţele de judecată au fost amânate, iar procesul bate deocamdată pasul pe loc.
Igor Călun pare foarte calm atunci când vorbeşte despre ce i s-a întâmplat, dar această impresie dispare atunci când îi priveşti ochii. Îşi aminteşte cu lux de amănunte fiecare zi, întreaga săptămână pe care a petrecut-o fiind reţinut de poliţie în aprilie 2009. «Eram la ore atunci când a intrat directoarea adjunctă a liceului şi ne-a spus să mergem cu ea. În coridor am fost luaţi de poliţiştii Sorin Scerban şi Valeriu Curcă, care ne-au urcat într-o maşină şi ne-au dus la comisariat». Cătuşele le-au fost puse chiar în curtea şcolii, deşi nici măcar nu li s-a spus care sunt acuzaţiile înaintate împotriva lor.
La poliţie au fost supuşi unui interogatoriu. Băieţii au fost întrebaţi cu insistenţă ce anume au furat din sediile Parlamentului şi Preşedinţiei în ziua de 7 aprilie. Nicu îşi aminteşte acele momente, asemuindu-le cu un coşmar: «După fiecare întrebare urma câte o lovitură – în cap, în coapsă, în torace, peste urechi… La început, spuneam că nu am luat nimic, pentru că într-adevăr nu luasem. Am trecut doar prin centru în acea zi, pentru că drumul de la liceu spre casă presupune trecerea prin faţa Parlamentului”. După o serie de lovituri dureroase, Nicu a început să cedeze: «Enumeram, pur şi simplu, obiectele pe care le vedeam în camera de interogatoriu. Am spus că am furat un calculator, un chipiu, nişte birotică, cu speranţa să nu mă mai lovească».
„Încălzit” în acest mod, Nicu a fost dus la anchetatorul Petru Bâstriţchi. Acolo a sperat că are în faţă un altfel de om, de aceea a spus din nou adevărul – nu a luat nimic. S-a temut, totuşi, să spună că mărturiile i-au fost luate cu forţa, pentru că torţionarii erau de faţă, iar după asta urma să se întoarcă din nou la interogatoriu.
Detenţia preventivă a celor doi minori a durat o săptămână. În tot acest timp ei nu şi-au văzut părinţii. «Am văzut-o pe mama abia la procesul de judecată, dar nici atunci n-am putut să vorbesc cu ea, pentru că poliţiştii nu ne-au permis», spune Igor Călun.
Nicu Ghimp a fost condamnat la 30 de zile privaţiune de libertate. Totuşi, a fost amnistiat împreună cu prietenul său şi, pe 17 aprilie, au putut pleca acasă. Dar consecinţele acestei săptămâni le resimt şi acum. După un an de zile, Nicu încă nu poate adormi liniştit în fiecare noapte. «Stau câteva ore înainte de somn şi îmi tot vin gânduri despre ce se putea întâmpla, cum se vor derula evenimentele mai departe, ce se putea de făcut», spune el.
Nicu nu mai este sigur dacă justiţia îşi va face lucrul aşa cum trebuie. «Lucrurile astea ne mai marchează şi acum. Anul acesta dăm BAC-ul, iar noi nu ne putem concentra să învăţăm mai bine materia, pentru că avem emoţii mari în timpul procesului de judecată. Spre exemplu, pe 16 iunie avem şedinţa de judecată, iar pe 17 am examen. Închipuiţi-vă în ce stare voi veni acolo…», spune băiatul.
Acum, la procesul de judecată, poliţiştii arată foarte siguri de sine şi nu pare că-şi fac emoţii – zâmbesc, glumesc între ei. Din 3 şedinţe fixate până acum, doar una a avut loc, pentru că în celelalte au lipsit avocaţii inculpaţilor. Consecinţe: o amendă de 100 de lei pentru avocatul care nu a venit la proces deja a doua oară.
În faţa judecătorului, poliţiştii nu recunosc că ar fi torturat băieţii. Unul dintre ei, Ghenadie Covalschi, chiar afirmă că nici măcar nu-i cunoaşte şi nici nu i-ar fi văzut. Niciunul dintre ei nu vrea să dea declaraţii pentru presă. Ei spun că avocaţii nu le permit, pentru a nu descoperi tactica de apărare.
Cazul lui Nicu şi Igor nu este unic. Conform unui comunicat de presă al Procuraturii Generale, din aprilie 2010, încă 21 de cauze penale împotriva poliţiştilor sunt puse pe rol în legătură cu evenimentele din aprilie 2009. Totuşi, nu toate sunt calificate drept tortură. Ion Guzun, coordonator de proiecte la Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), spune că, de multe ori, cazurile de tortură sunt încadrate de către procurori drept abuz de putere sau abuz de serviciu: «Aceste crime stabilesc pedepse mult mai blânde, chiar şi amenzi. O amendă aplicată pentru că ai transformat viaţa unei persoane în frică, dependenţă de medicamente, iar în unele situaţii cauzându-i şi invaliditate, pur şi simplu, este o defăimare a tot ce înseamnă justiţie, echitate şi drepturile omului. În opinia mea, astfel de fapte sunt inacceptabile. Ţi se creează impresia că legea este făcută pentru alte persoane decât pentru poliţişti, judecători, medici, procurori etc.».
În prezent, IDOM urmăreşte şi administrează peste 30 de cazuri de tortură, oferindu-le victimelor asistenţă juridică. «Cu părere de rău, tortura este practicată de poliţie. Acest fapt nu este o apreciere a mea personală, ci o situaţie constatată de Raportorul ONU Manfred Nowak, într-un raport întocmit ca urmare a vizitei sale din 2008. Şi această constatare, cu părere de rău, nu este unica», precizează Ion Guzun.
Viorel ROMAN, ŞSAJ
