Votul ar fi împotriva Puterii

Interviu cu Sergiu Raileanu, preşedintele Asociaţiei “Moldova Open to the Word – Moldova deschisă lumii”

Asociaţia “Moldova Open to the Word – Moldova deschisă lumii” a fost constituită la 2 aprilie 1997, la Chişinău, R. MOLDOVA.
În iunie 1997, este participant (cu asistenţa Fundaţiei SOROS) la Conferinţa pe problemele imigranţilor de la la Bologna, Italia, prezentând raportul asupra situaţiei imigranţilor din R. Moldova, stabiliţi în Italia.
Din august 1999 până în septembrie 2004 a locuit şi a muncit în Italia, concomitent prestând servicii informaţionale şi asistenţă cetăţenilor moldoveni din Italia.

Preşedinte al Asociaţiei de integrare socio-culturală “Cittadini moldavi in Italia”, constituită în aprilie 2003 la Milano (www.moldaviinitalia.com).
Din 2004 până în prezent acordă asistenţă cetăţenilor R. Moldova plecaţi peste hotare.
În decembrie 2008 a participat la Forul Internaţional pe problemele migranţilor, desfăşurat la Bruxelles, unde a avut întâlniri cu reprezentanţii comunităţilor de cetăţeni moldoveni din Belgia, Marea Britanie, Italia şi Olanda.
Observator ONU în problemele păcii şi securităţii.

— Dle Raileanu, cel mai recent eveniment legat de relaţiile R. Moldova cu Italia a fost decizia de inaugurare a unei Ambasade a Italiei la Chişinău. Din ce cauză o astfel de decizie este luată atât de târziu?

— Însuşi faptul deschiderii acestei Ambasade este unul salutabil, chiar dacă evenimentul ar fi trebuit să se producă în urmă cu vreo 15 ani. Atunci, toate ţările care au avut interes şi-au deschis ambasade la Chişinău. De atunci SUA, China, Federaţia Rusă, Marea Britanie sau Franţa au misiuni diplomatice în R. Moldova. Este cel puţin suspect că, în acea perioadă, Spania, Italia, Portugalia sau Grecia, state în care prezenţa cetăţenilor plecaţi din R. Moldova este maximă, nu şi-au deschis ambasade la noi. Motivele le putem doar presupune.
Inaugurarea Ambasadei Italiei la Chişinău va face ca problemele cetăţenilor noştri stabiliţi în Italia şi a familiilor lor rămase acasă să fie soluţionate mai repede, la nivel oficial. Aici mă refer la problema vizelor, care, până în prezent, era soluţionată doar la Bucureşti. La fel şi recunoaşterea titlurilor de studii, care se desfăşura foarte anevoios şi, în 90% din cazuri, ineficient. Mii de cetăţeni se află în străinătate, având diplome de studii superioare în buzunar, dar neavând posibilitatea de a se angaja după capacităţi. Apropo, am ajuns să fim numiţi «Ţara menagerelor cu studii superioare», cel puţin în Italia suntem etichetaţi astfel. În ultimii ani, în special, am ajuns la condiţia în care chiar şi mari personalităţi ale vieţii publice de la noi muncesc la negru în Italia, pentru a putea rezista în condiţiile din R. Moldova.

— Dar care e cel mai mare efect legat de deschiderea acestei ambasade?

— Cred că posibilitatea reîntregirii cât mai urgente a familiilor este efectul aşteptat cel mai mult. În prezent, dispersarea familiilor este o problemă care nu are cum să nu îngrijoreze întreaga societate. O consecinţă tristă a acestei stări de fapt este creşterea unei generaţii vicioase de copii, care aşteaptă doar euro de la părinţii plecaţi. E timpul să înţelegem că niciun ban câştigat peste hotare nu poate compensa lipsa sentimentelor părinteşti.

— Credeţi că prezenţa unei ambasade la Chişinău ar soluţiona şi problema vizelor, or, o viză pentru Italia se obţine tot mai greu, lăsându-se astfel loc pentru acte de corupţie, efectuate de anumite persoane sau forţe de la Chişinău suspectate de organizarea migraţiei ilegale sau chiar de trafic de fiinţe umane?

— Greu de spus. Este cert, însă, că cetăţenii R. Moldova ar fi trebuit să aibă de mult un statut care le-ar fi permis să călătorească în UE fără vize, aşa cum s-a întâmplat cu cetăţenii României, de la 2002 încoace.

— Ce impact are criza economică mondială asupra cetăţenilor din R. Moldova angajaţi la muncă peste hotare?

— Chiar recent m-am intors de la Bruxeless, unde am participat la un Congres internaţional pe problemele migraţiei. Au fost prezenţi reprezentanţi ai 60 de ţări ale lumii, preponderent din Africa, Asia, America Latină. La acest congres, reprezentanţi ai cetăţenilor R. Moldova stabiliţi în Marea Britanie, Belgia şi Olanda au venit special să se întâlnească cu noi. Am discutat şi despre criza financiară care a afectat întreaga lume. Acest fenomen, incontestabil, i-a afectat şi pe cetăţenii noştri care muncesc în străinătate, doar că într-o măsură mai mică. Asta pentru că munca fizică continuă să fie foarte solicitată. Cei prezenţi la recenta întrevedere nu s-au plâns de lipsa locurilor de muncă. Este adevărat, în Italia situaţia e ceva mai dificilă. Italia, unde numărul cetăţenilor din R. Moldova depăşeşte 300 de mii, este ţara preferată şi de imigranţii din alte state ale lumii. Anume din acest motiv este greu să găseşti un loc de muncă. Prezenţa numeroasă a străinilor în aceste ţări, şi nu criza financiară este motivul din care se câştigă tot mai greu în străinătate.

— Cum explicaţi că nici chiar Ministerul de Externe al R. Moldova nu cunoaşte numărul, cel puţin aproximativ, al cetăţenilor plecaţi în Italia. Acest lucru l-a recunoscut ministrul Andrei Stratan, la recenta întrevedere cu ministrul de Externe al Italiei…

— Cifra totală nu poate să o spună nimeni, deoarece nu poate exista o bază sigură de date. Presupun că singura instituţie care ar putea deţine nişte statistici mai mult sau mai puţin exacte este «Caritas-Italia». Anume «Caritas» estimează la 300 de mii numărul cetăţenilor R. Moldova plecaţi în Italia. Cauza principală din care statisticile sunt atât de «secretizate» este faptul că majoritatea au plecat şi mai pleacă ilegal încolo, pe căi periculoase şi necunoscute. Din această cauză majoritatea refuză să se înregistreze la consulatele R. Moldova din Italia, chiar dacă o atare evidenţă este foarte importantă în caz de accidente de muncă, rutiere sau în cazul unor altfel de probleme. Sunt situaţii în care, deoarece cei stabiliţi acolo nu au comunicat autorităţilor adresele lor de baştină, este foarte greu să găseşti rudele acestora, în situaţii de urgenţă. Îmi amintesc, în 2003, exista şi o taxă consulară pentru înscrierea într-un registru consular. Vreo 30 de euro. Pentru că aceastză taxă a provocat indignarea cetăţenilor, ea a fost suspendată. Oricum, însă, registrele rămân parţial pustii.

— Care e diferenţa dintre cuvintele «sanatoriu», în română, şi «sanatorie» – în italiană?

— Deşi par similare, ele nu pot fi confundate. Explic. Dacă vă amintiţi, primul exod al cetăţenilor noştri către Italia a început încă prin 1992-93. Fenomenul a devenit unul masiv după 1995. În primii ani, când Ambasada Italiei care avea competenţe pentru R. Moldova se afla la Budapesta, cetăţenii de la noi se confruntau cu numeroase dificultăţi. Procedura dificilă sau chiar imposibilă de obţinere a vizelor a determinat mai mulţi cetăţeni să plece clandestin în Italia. Fenomenul se referă nu doar la cetăţenii R. Moldova, ci şi la oameni din alte ţări. Din cauza numărului tot mai mare de străini, în 1998, Guvernul Italiei s-a văzut nevoit să pună în practică aşa-zisa «Sanatorie», ceea ce înseamnă redresarea situaţiei.

— Ce anume a întreprins Guvernul?

— În 1998, Guvernul Berlusconi a legalizat marea majoritate a străinilor care au ales să muncească pe teritoriul Italiei. Şi în continuare, însă, numărul străinilor a crescut, astfel încât, peste 5 ani, în 2003, s-a produs cea de-a doua «Sanatorie». Vreo 80% dintre cetăţenii strini au reuşit să se legalizeze.

— Cum credeţi, din ce cauză italienii se tem să vină în R. Moldova?

— Se tem? Nu am auzit. Ştiu că circa o mie de cetăţeni ai Italiei s-au căsătorit ori s-au logodit cu cetăţeni ai R. Moldova. Sunt şi câteva sute de copii italo-moldoveni, născuţi în urma acestor mariaje. Familiile mixte au constituit comunităţi distincte, care desfăşoară şi activităţi în comun. Există şi un concurs, poate hazliu, pentru cel care vizitează R. Moldova de cele mai multe ori într-un an. Ultimul laureat al acestui concurs, care a fost premiat cu o şampanie, a vizitat R. Moldova de 13 ori în ultimul an.

— Ce să însemne ultima noutate legislativă, prin care cetăţenilor R. Moldova li se interzice să se dezică de cetăţenie dacă vor să mai locuiască aici? Ce se urmăreşte prin această decizie?

— Dacă din 1992 moldovenii plecau în străinătate chiar şi prin vagoane sau camioane de mărfuri, făcând parte, oficial, din acea marfă, ce restricţii i-ar putea opri acum? Nimeni, cred, nu le poate interzice să facă şi mai departe orice, doar pentru a pleca. Dacă s-ar realiza un sondaj, având întrebarea: Dacă vi s-ar propune, aţi pleca sau nu în această duminică în străinătate? – care, credeţi, ar fi rezultatele? La noi, în loc să fie aleasă calea liberalizării, în corespundere cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libera circulaţie, se alege calea restrictivă, care e în discrepanţă cu normele UE.

— Circa un milion de cătăţeni este plecat din R. Moldova. Ce impact ar avea votul lor în 2009?

— Votul lor, exprimat sau nu, va fi în defavoarea guvernării actuale. De altfel, exodul din ultimii ani a fost deja un vot de blam acordat guvernării, o dezaprobare a realităţilor şi a politicii interne promovate în R. Moldova. La următoarele alegeri, în 2009, cetăţenii R. Moldova, oriunde s-ar afla în lume, vor putea vota la Ambasade şi Consulate. Tot acolo vor fi instalate calculatoare prin intermediul cărora, on-line, vor fi contracarate eventualele cazuri de fraudare a alegerilor. Cetăţenii R. Moldova pot vota indiferent de faptul dacă se află legal sau ilegal pe teritoriul altei ţări. La intrare în Ambasadă ei vor trebui să prezinte doar paşaportul, chiar şi expirat. Permisul de «Soggiorno» nu este obligator.

— Condiţiile par accesibile pentru alegători. Cât de decişi sunt ei să participe la alegeri?

— Ne asteptăm că prezenţa moldovenilor la următorul scrutin va fi redusă. Sunt două motive ale acestui pronostic: frica de a fi luaţi la evidenţă, orişicare, de orice natură, distanţele enorme de la locul de trai până la sectorul de votare şi capacitatea mică a ambasadei şi consulatelor de a absorbi un număr mare de alegători. La întâlnirea cu comunităţile de cetăţeni din Belgia, Olanda, Marea Britanie s-a propus înaintarea unei cereri către Comisia Electorală Centrală de a instala în mai multe oraşe europene de maximă prezenţă a cetăţenilor noştri urne de vot mobile. Ar putea fi utilizat exemplul proaspăt al României.

— Cum reuşiţi dvs. personal să vă implicaţi în soluţionarea problemelor cetăţenilor plecaţi din R. Moldova în Italia?

— Mă aflu în Italia din 1997, când a avut loc şi prima conferinţă pe problemele Migraţiei. De atunci mă ocup personal de această temă. Pe site-ul www.moldaviinitalia.com sunt postate mai multe informaţii despre activităţile noastre. Recent a fost deschis alt site, www.moldova-diaspora.info. Există şi o adresă electronică, sos@moldova-diaspora.info. Aici colectăm toate plângerile şi le vom expune de la tribuna Parlamentului de la Chişinău. Din mai, când a fost lansat acest proiect, au fost primite sute de mesaje. Le sistematizăm şi încercăm să soluţionăm problemele, chiar dacă e destul de dificil, deoarece nimeni, până în prezent, nu s-a ocupat de aceste probleme la modul serios. Cred că a venit timpul ca cineva, cu voce tare, să acorde asistenţă concretă în aceste probleme. De fapt, în Parlamentul de la Chişinău există o Comisie parlamentareă pentru drepturile omului, de competenţa căreia ţine şi protecţia comunităţilor externe. Nu am găsit, însă, niciun raport şi nimeni nu a beneficiat de suportul instituţiilor statale din R. Moldova. Niciun parlamentar, până în prezent, nu a fost un purtător de cuvânt al comunităţilor de peste hoatre în Legislativul R. Moldova. La recenta întrevedere cu reprezentanţii comunităţilor noastre, pe care am avut-o la Bruxeless, am decis să redresăm această situaţie.

— Ce aflaţi din mesajele cetăţenilor trimise pe adresa SOS?

— Toate sunt şocante. Oamenii au probleme de angajare în câmpul muncii, de salarizare echitabilă. Din cauza lipsei unor acte de legalizare, preponderent este prestată munca la negru, iar acest fapt conduce, deseori, la şantaj sau chiar şi maltratare din partea angajatorilor. Lipsa actelor nu permite accesul la câmpul muncii prin intermediul agenţiilor specializate. În consecinţă, majororitatea muncesc ori în familii, având grijă de bătrâni, în mare parte bolnavi de Parkinson şi Alzheimer. Femeile noaste care lucrează în astfel de familii suferă, deseori, de diverse probleme psihice. În special cele care muncesc mai mulţi ani la rând în acest anturaj.

— Ce poate face statul pentru ei?

— Legislaţia R. Moldova care prevede susţinerea comunităţilor cetăţenilor R. Moldova de peste hotare conţine 8—10 documente şi planuri elaborate fie de Guvern (recent, pentru a stimula întoarcerea cetăţenilor R. Moldova acasă), fie de Parlament. Noi am plasat aceste acte normative pe www.moldova-diaspora.info, invitând cetăţenii noştri stabiliţi peste hotare să le citească şi să le comenteze pe forum. Discuţiile sunt foarte utile în special pentru cei care fac legile în R. Moldova şi care, deseori, preferă să răspundă la diverse întrebări cu celebra frază a preşedintelui Kennedy: “Nu intreba ce poate face ţara ta pentru tine, ci ce poti face tu pentru ţara ta.”

— Ce s-ar înâmpla dacă, timp de 2-3 luni, cei plecaţi nu ar mai trimite bani acasă?

— Numai cei plecaţi ştiu cât efort fac pentru a câştiga aceşti bani. Statisticile spun că cetăţenii noştri plecaţi peste hotare transferă anual acasă 500.000.000$, sau, potrivit unor calcule, o treime din PIB. Uneori, în glumă, desigur, se spune că cei mai mari investitori în R. Moldova sunt cei plecaţi de acasă la muncă. Există şi nişte calcule neoficiale. Dacă, bunăoară, cei 300 de mii de moldoveni care se află în Italia transferă în fiecare lună doar câte 200€, reiese că doar din această ţară în Moldova ajung circa 60.000.000€ lunar Dacă aceşti bani ar lipsi, timp de trei luni, aici s-ar întâmpla o adevărată revoluţie.

Despre remitenţe s-a vorbit şi la Forul de la Bruxeless. Acolo s-a constatat că nu suntem noi singura ţară în care remitenţele sunt cheltuite pentru consum cotidian. Aceeaşi situaţie e şi în alte ţări precum Ecuador, Filipine, Hana, ultima fiind lider la remitenţe, 4 miliarde de Euro pe an ajungând acolo doar pe această cale. Am fost şocat să aflu aceste cifre.

— Cum investesc italienii în R. Moldova?

— În prezent, avem înregistrate la Camera Înregistrării de Stat circa 500 de întreprinderi italiene. Lucrează activ vreo 200, majoritatea în businessul mic şi doar câteva în cel mijlociu. Italia, în acest sens, nu poate fi comparată cu Spania, de unde vin investiţii importante în UF, sau cu Germania, care a investit în industria zahărului, Suzuker ajungând lider pe această piaţă în R. Moldova. Sper că odată cu deschiderea Ambasadei Italiei la Chişinău şi a unui oficiu al Institutului de Comerţ Exterior al Italiei, cu asistenţa celor două camere de comerţ italiene, prezente deja la Chişinău, şi a Asociaţiei Intreprinzătorilor italieni, R. Moldova va deveni, în sfârşit, un important punct de referinţă, în care vor putea fi găsite mai multe oportunităţi de afaceri, ceea ce va conduce, la rândul său, la un val de investiţii făcute de italieni în R. Moldova.

— Suntem în preajma sărbătorilor de iarnă, când cei plecaţi încearcă să revină acasă pentru o scurtă vacanţă. Când revin din Italia cei plecaţi?

— Peste vreo 10 zile Aeroportul de la Chişinău va deveni neîncăpător de cei care sosesc şi cei care îi întâmpină nerăbdători. Dacă ajungeţi cumva acolo, nu uitaţi să luaţi mai multe şerveţele sau băsmăluţe, pentru că e greu să rezişti unor întâlniri extrem de tulburătoare dintre părinţi şi copii. Sub ochii celor prezenţi, în sala Aeroportului se consumă adevărate drame, care, deocamdată, nu au un deznodământ.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *