Principală  —  IMPORTANTE   —   (VIDEO) Interviu: „Sistemul bolşevic a…

(VIDEO) Interviu: „Sistemul bolşevic a băgat atâta răutate în mentalitatea omului, că el crede minciuna, nu adevărul”

Interviu cu Ion Radu, fost deportat

— Domnule Radu, unii oameni din sat ne-au spus că aveţi 80 de ani, alţii 82. Câţi ani aveţi de fapt?

— În documente sunt din ’37, dar, pe timpuri, toţi părinţii se străduiau ca partea bărbătească, copiii, să fie mai maturi când se duceau la armată şi îi făceau mai mici cu un an în documente. Aşa era atunci. De fapt, eu-s din ’36, de pe 10 martie. La primăvară împlinesc 82 de ani.

— În Siberia când aţi ajuns?

— În ’49, pe data de 6 iunie.

Ion Radu are 82 de ani şi locuieşte în satul Romanovca, raionul Ungheni. În 1949, când avea 12 ani, a fost deportat în Siberia, împreună cu mama sa şi cu cele două surori. În 1956, a revenit în satul natal, unde şi-a întemeiat o familie care rezistă până astăzi. Recent, cu ocazia împlinirii a 61 de ani de la căsătorie, Primăria orăşelului Corneşti a acordat familiei lui Ion şi Efrosinia Radu titlul de „Cuplu Fidel”. În ciuda vârstei, Ion Radu conduce aproape zilnic una din cele două maşini pe care le deţine, îngrijeşte câteva sectoare de vie şi se laudă cu cel mai bun vin din zona Ungheni, lucru confirmat de mai multe diplome obţinute la concursurile de profil. Pe lângă vie, Ion Radu a plantat şi o livadă de nuci, dar şi 1,5 hectare de pădure. În interviul acordat pentru ZdG vă prezentăm amintirile octogenarului de la Romanovca despre anii trăiţi în Siberia, dar şi felul în care îi caracterizează pe politicienii care conduc astăzi R. Moldova, ce crede despre unire, dar şi care sunt secretele unui vin bun şi ale unei căsnicii trainice.

— Vă mai amintiţi ceva de atunci? Aveaţi 12 ani.

— Ehe-he, dacă-mi amintesc… Ţin minte foarte bine tot ce s-a întâmplat în copilărie. Eu şi războiul îl ţin minte, cum au venit avioanele şi mama ne-a apucat de subţiori şi ne-a băgat în beci. Cum să nu ţin minte? Am fost evacuaţi în timpul războiului, ne-au dus în raionul Nisporeni, la Mileşti, apoi la Săghieni, raionul Ungheni. Ne-au purtat de ici-colo. Câtă lume s-a pierdut atunci, ferească Dumnezeu. A fost o străşnicie.

— În Siberia cum aţi ajuns?

— Am mers foarte mult. Pe data de 6 trenul s-a pornit, dar pe noi, ca atare, pe data de 3 au început să ne ducă la gară, în vagoane de celea cu care duceau vaci şi porci. Nu era curăţat nimic acolo după animale. Ne-au ţinut 3 zile la Bahmut, la gară, şi când au umplut vagoanele ne-am pornit. Ziua băgau trenul pe linia moartă şi nu mergea, ca să nu priceapă lumea, dar toată noaptea mergea ca cel de pasageri. Am trecut prin mari greutăţi. Acolo pe loc era şi veceul şi tot. Dar căldură… Nu puteai suporta. Vagoanele celea erau din fier, vă închipuiţi ce căldură am suferit noi acolo? Nici nu ştiam unde ne duc, când am trecut de Volga, ne-am priceput că ne duc în Siberia. Când am ajuns acolo, am fost vânduţi. Te dădeau jos din vagon şi te întrebau unde vrei, la colhoz, la sovhoz, lespromhoz (n.r.: ocol silvic). Noi eram cu mama şi cu două surori. Mama, dacă nu ştia unde ar fi mai bine, a zis că la colhoz şi ne-au dat acolo. În colhoz, 2 ani de zile am suferit de foame. Îţi dădeau 2 cartofi, 2 linguri de crupe de soia şi pe câmp, în căldare, la foc, făceam mâncare. La lucru nu conta că eşti mare sau mic, toţi munceam.

— Şi cât aţi stat acolo?

— 6 ani de zile. În ’56 ne-am întors. Nu voiau să ne dea drumul din gospodăriile celea, pentru că noi, moldovenii, eram muncitori. I-am învăţat a mulge oile, că ei n-aveau idee. Casele a lipi i-am învăţat.

— Cum era Moldova când v-aţi întors? Se schimbase ceva?

— Clar că se schimbase în 6 ani. Dar aşa era legea atunci că, dacă te întorceai, nu-ţi dădeau voie să vii în satul natal. Eu am intrat la lucru la Corneşti, la staţia de tractoare, şi m-am pus la evidenţă acolo, dar veneam aici şi dormeam, la fratele meu. Atunci când ne-au deportat el era căsătorit şi pe cei căsătoriţi nu-i luau, numai pe mama şi copiii cei mici ne-au luat. Dar mai întâi pe tata l-au arestat, în ’45, după ce s-a terminat războiul.

— De ce l-au arestat?

— De ce? Au găsit nişte martori care au spus că tata, chipurile, a pârât nişte spioni ruşi. Dar n-o fost aşa ceva. Şi i-au dat 10 ani de puşcărie. A făcut 9 ani pedeapsă şi după ce a murit Stalin l-au eliberat şi a venit acolo, la noi, în Siberia.

— Şi spuneaţi că v-aţi întors acasă şi aţi început să lucraţi…

— Da, îndată cum am venit, m-am angajat. Am lucrat acolo 25 de ani, apoi 25 de ani la ocolul silvic, inginer-mecanic. De acolo şi am ieşit la pensie. Am lucrat până-n ’92.

— Şi de atunci cu ce vă ocupaţi?

— Acasă, cu agricultura.

— Am văzut că aveţi mai multe diplome, faceţi vin bun…

— În 2014, am obţinut locul întâi pe 3 raioane şi pe republică, în 2015 – iar locul întâi şi în 2016 – locul doi. Vin oamenii şi cumpără vin de la mine şi pentru nunţi, şi pentru cumătrii. Şi-n diasporă, vinul meu a ajuns şi în Portugalia, şi în Germania, şi în Grecia. Se aude din unu-n altul că dacă vrei un vin bun, găseşti în raionul Ungheni, la moş Ion Radu.

— Cât de mult vin faceţi?

— Anul ăsta am făcut 4 tone.

— Dar care-i secretul unui vin bun?

— În primul rând, butoaiele trebuie să fie extraordinar de curate. Apoi trebuie să ştii cât să-l ţii când fermentează. Cel mai bun vin iese când fermentează mai multe zile, timpul trebuie să fie răcoros.

— Vă întreţineţi din vin?

— Păi, două maşini pe ce-am luat? Cum m-am întors din Siberia, primul din sat am avut motocicletă. Prima maşină eu am avut-o. Nu că mă laud, vă spun cinstit. Acum s-au deschis graniţele şi sunt mai multe maşini, dar atunci… Că îi aud şi acum pe unii spunând că tare bine era cu ruşii, dar de ce nu erau atunci atâtea maşini? De ce dispar acum maşinile ruseşti? Chiar preşedintele Rusiei, de ce nu merge cu maşini ruseşti? Sau al nostru? De ce merge cu maşini bune de peste hotare? Copiii lor unde învaţă? Peste hotare. Dar ei aici duşmănesc lumea. Cu cât mai rău pentru ţară, cu atât mai bine pentru ei.

— Dar ce pensie aveţi? Guvernul spune acum că a mărit pensiile…

— Eu vă spun cu cât a mărit: 6-7%. Ei au mai mărit, dar numai nu nouă. Eu încă nu am două mii. 1900 am. Soţia are 800 şi nu i-a mărit cu niciun bănuţ. Sursa din care eu supravieţuiesc, mă îmbrac, mă hrănesc e din vânzare. Am cumpărători de la Ungheni care vin şi cumpără câte două-trei sute de litri de vin, iau un ban grămadă. Primăvara vând cârlige (n.r.: butaşi) şi iar fac câte 4-5 mii. Miez de nucă vând, am livadă. Am un hectar de pădure de salcâm şi jumătate de hectar de frasin şi stejar.

— Dumneavoastră aţi plantat pădurea?

— Da’ cine altcineva?

— Dar vă ajută cineva să lucraţi pământul?

— Nimeni. Eu singur fac totul.

— Aveţi tehnică?

— Tehnica-i sapa.

— Dar fizic, cum rezistaţi? Pentru că, la vârsta dumneavoastră, majoritatea nu prea pot, chiar dacă vor să lucreze.

— Trebuie să ai credinţă, dragoste şi speranţă. Dar prima la mine e credinţa. Şi când am fost deportat, şi toată viaţa.

— Aveţi copii?

— Am doi feciori şi trei nepoate.

— Şi vă ajută?

— Mie nu-mi trebuie ajutor. Ei sunt peste hotare ambii, cu tot cu familiile. Mă întreabă: ce-ţi trebuie matale să munceşti, că iată noi îţi mai trimitem câte 100 de euro şi-ţi ajunge. Ia ţineţi-vă voi euro acolo, în buzunar, eu îs în stare să mă întreţin singur. Când a venit feciorul acasă şi a făcut reparaţie în casă, eu i-am dat 20 de mii. Na, dragul tatii, nu mai schimba euro. Eu nu stau să aştept ajutor, le-am spus că nu-mi trebuie banii lor.

— Dar de ce au plecat peste hotare?

— Au plecat că cel mai mare a luat atunci apartament pentru fiică în Chişinău. Acum deja a primit cetăţenie italiană şi vrea să-şi facă pensie, are 61 de ani.

— Dar dvs. aţi fost în Italia?

— Am fost o dată.

— Şi cum e acolo?

— Eiii, nu mai trăim noi ca ei cât îi lumea. La noi mentalitatea trebuie schimbată. La noi lumea-i bolnavă. Acolo nu vezi un pai pe jos. Dar la noi ce facem cu gunoiul? Îl ducem în drum. Îi faci observaţie şi el, în loc să recunoască, încă te batjocoreşte. Acolo nu se cunoaşte diferenţa dintre sat şi oraş. Eu cât am mers cu autobuzul nu am văzut un om care să lucreze ziua pe căldură în câmp. Totul e mecanizat.

— De unde vine mentalitatea asta despre care spuneţi?

— De la ruşi. Şi băutura, şi despărţirile. Acum s-au căsătorit două-trei zile şi gata, se despart.

— De ce, totuşi, foarte mulţi moldoveni sunt nostalgici după Uniunea Sovietică şi vor acum cu Rusia?

— Pentru că le-au băgat mentalitatea asta, dar dacă noi trecem înapoi încoace (n.r.: cu Rusia), iar începem de la zero, iar intrăm în sărăcie. Unicul drum pe care trebuie să-l parcurgem e spre Europa. Eram robi, niciodată nu am făcut un Paşte cu copiii, duminică nu aveam, Crăciun nu aveam, nimic nu aveam.

— Dar preşedintele Dodon este apropiat Rusiei, s-a întâlnit de mai multe ori cu Putin…

— El e un om trădător. Eu dau 300% că el a dat jurământul acolo pe bani buni. A luat bani buni de la Putin, vă spun cinstit. Ce fel de ţară avem, ce fel de conducere avem, dacă vine rusul cu ciubota ceea mare şi ne calcă, şi conducerea asta a noastră tot nu-şi dă seama? Nici Putin, nici Rogozin nu au ce căuta la noi nepoftiţi, şi de mult era hotărât şi cu Transnistria dacă era aşa.

— Dumneavoastră îi ţineţi minte şi pe Snegur, şi pe Lucinschi, şi pe toţi preşedinţii de la independenţă încoace. A fost vreun conducător care a încercat să facă ceva bun?

— Snegur a meritat să mai fie câţiva ani la conducere. Vă închipuiţi cât e de greu să începi să conduci o ţară şi în afară de asta şi cu ruşii să stai de vorbă? El a luptat, dar cea mai mare hoţie s-a început de la domnul Lucinschi. Şi pe copii i-a făcut hoţi. Cine a vândut avioanele, nu el?

— Voronin cum a fost?

— Voronin a furat la fel. A mers pe calea pe care a mers şi Lucinschi. Şi feciorul lui tot a furat.

— Dar Timofti?

— Timofti a fost un om liniştit. Nici ţie, nici mie. El, pe de o parte, a vrut pace şi linişte. A dat numai medalii şi ordine.

— Dodon?

— Dodon îi cel mai bun preşedinte, numai că trebuia să stea la puşcărie de mult. Unde s-a văzut preşedinte să se ducă să-l felicite pe Krasnoselski şi să vină să spună băieţilor noştri, care au luptat, săracii, şi câţi şi-au pierdut viaţa că au apărat ţara, să se ducă să-şi ceară scuze? În ce ţară aţi văzut un preşedinte ca ăsta?

— Dar despre miniştrii şi deputaţii de acum ce părere aveţi?

— La noi în ţară, ca să facem ordine, trebuie toţi schimbaţi. Ăştia nu-s bărbaţi. Toţi schimbaţi şi puse femei în loc. Iată aici, la noi, e o femeie primar. Numai a intrat la putere şi timp de 2-3 luni a făcut drum până la cimitir. Toţi au promis până acum că fac drumul spre cimitir şi nimeni nu făcea. Ea l-a făcut. Anul ăsta a tras apă, canalizare în oraşul Corneşti, a astupat gropile, a făcut drumurile. O femeie. Nu a promis, dar a făcut. Dar aceia stau acolo în Parlament cum stătea Brejnev, care murea acolo pe scaun. Trebuie să stea acolo Voronin sau Ghimpu? Avem tineri foarte deştepţi şi capabili peste hotare, dar ei nu se întorc din două motive: nu pot să intre la putere, că stau aceia care cumpără oamenii cu 50 de lei sau cu nişte crupe, şi al doilea motiv – apartamentele. Nu au unde trăi.

— La ce televiziuni vă uitaţi?

— Trei posturi am de la o antenă de cameră. La români mă uit, Prime…

— Şi credeţi că televiziunile spun adevărul?

— Ei da… Câtă minciună-i turnată… Pe noi acum ne conduce Plahotniuc. Asta a fost cea mai mare bandă, începând cu dânsul, cu Filat şi toţi care acum sunt arestaţi.

— Dar Plahotniuc nu-i arestat…

— O să-i vină timpul, vă spun eu. Mai devreme sau mai târziu tot o să-i vină timpul. În ce ţară s-a mai văzut să aibă el armata lui, paza lui? Cine-i el?

— Este vreun politician care credeţi că ar putea să schimbe în bine Moldova?

— Până n-o să avem oameni cinstiţi, capabili, aşa o să fie haos în Moldova. Lumea nu vrea să înţeleagă, dar toate aceste partide trebuie alungate. Toate. Şi aleşi din nou. Dacă nu fac treabă, jos şi aleşi alţii.

— Dar unirea cu România ar fi benefică pentru Moldova?

— Până nu va fi unirea aşa haos o să fie la noi.

— Atunci de ce unii moldoveni nu vor unirea?

— Sistemul bolşevic a băgat atâta răutate în mentalitatea omului, că el crede minciuna, nu adevărul. Poţi să spui tu 300% de adevăr, că ei nu te cred. Românii câte grădiniţe ne-au reparat, drumuri… Dar lumea aşa-i de năucită, că nu mai înţelege.

— Dar circulă legende că românii erau răi, jandarmii băteau oamenii…

— Românii nu degeaba băteau. Îi băteau tot pe ăştia care furau. Să facem comparaţie: când au venit ruşii şi ne-au ocupat, pe cine au trimis încoace? Gospodari? Nu, beţivi. Românii de ce nu-l băteau pe tata sau pe altul care era gospodar? Dar ruşii invers, au făcut râs şi batjocură aici şi pe cei mai mari gospodari, care au muncit cinstit, i-au luat şi i-au îndepărtat.

— Cum poate fi făcută unirea?

— Eu vă spun cum va fi. Unirea iaca-i aproape. Eu le-am spus la mulţi, vreţi voi ori nu vreţi, dar acolo se duce evidenţa câţi oameni au cetăţenia românească şi într-o bună zi o să fie 50 plus.

— Ne spuneaţi mai devreme că sunteţi un om credincios şi mergeţi la biserică, dar biserica de la noi şi chiar mitropolitul l-au susţinut pe Dodon şi sunt pro-Rusia. De ce?

— Dar de ce nu vrea Vladimir să treacă sub Mitropolia… Noi doar suntem stat independent, de ce trebuie să ne supunem fratelui mai mare? Pentru că e KGB-ist. Dacă mata nu ştii, ştiu eu. La noi în sat biserica-i a Mitropoliei Basarabiei, de ce asta nu se ocupă cu politica? Pentru că i-au preîntâmpinat – ferească Dumnezeu să vă implicaţi în politică.

— Dar ar trebui biserica să se implice în politică?

— Nici într-un caz. Biserica nu-i pentru asta, ca să intre în politică, dar ea lucru, ăsta îl face.

— La final, spuneţi-ne care-i secretul longevităţii unei familii, pentru că acum foarte multe familii se destramă prematur, dar dumneavoastră aveţi diplome pentru 60 şi 61 de ani de căsătorie.

— Când te căsătoreşti, trebuie să te gândeşti foarte bine. Dacă ai socotit că merită să vă luaţi în căsătorie, atunci trebuie să stimezi femeia şi ea să stimeze bărbatul. Trebuie să cedeze unul faţă de altul, că nu e om care nu greşeşte. Noi toţi greşim, dar ba unul, ba altul trebuie să iertăm.

— Dar cine-i mai important într-o familie? Bărbatul sau femeia?

— Ambii. Ambii. Noi totul am făcut împreună. Poţi să aduci bani cu carul, dar dacă femeia-i de ceea care trage la stânga, nu mai ajungi nicăieri.

— Domnule Radu, vă mulţumim!