Victor Lutenco: În R. Moldova, nu au mai rămas lucruri uşor de realizat

Interviu cu Victor Lutenco, şef al Biroului pentru relaţii cu diaspora

— Acum câteva zile, aţi fost numit în funcţia de şef al Biroului pentru relaţii cu diaspora. În cât timp aşteptaţi eficienţă de la noua dvs. activitate?

— Şi până acum, noi iniţiasem mai multe programe. Probabil, primele rezultate vor putea fi constatate deja în 2013, deşi contează şi cum definim rezultatele. Vom încerca să lucrăm punctual cu fiecare asociaţie a migranţilor în parte, cu fiecare ţară în parte, încercând să adaptăm programele noastre la necesităţile cetăţenilor R. Moldova din diferite ţări, or, aceste necesităţi diferă foarte mult. Pentru noi este important ca rezultatul să fie resimţit în special acolo, astfel încât, ulterior, să construim o bază de încredere şi să sporim potenţialul de dezvoltare al diasporei, să putem utiliza acest potenţial aici, acasă. Până la urmă, scopul nostru este asigurarea unei comunităţi, a unei coeziuni dintre cetăţenii de acasă şi cei de peste hotare, coeziune orientată spre dezvoltarea R. Moldova.

— Ce buget a investit Guvernul  pentru această activitate?

— Bugetul nu este o precondiţie neapărată a rezultatelor. În activitatea cu diaspora sunt implicate, dacă nu toate, atunci majoritatea ministerelor. Fiecare are direcţia sa de activitate şi, respectiv, există şi un buget alocat pentru aceste activităţi. Scopul biroului nu este atât de a dezvolta anumite programe, ieşite totalmente de pe linia celor care au fost implementate, ci de a coordona eforturile mai multor instituţii care lucrează cu diaspora. Ne propunem să sporim viteza de implementare, dar şi raza de acţiune şi impact. Vom lucra la definirea mai bună a bugetelor pentru programele care există deja. Cât priveşte Biroul pentur relaţii cu diaspora, pot să vă spun că deja avem şi un anumit suport din partea partenerilor noştri externi, suport pentru instituirea biroului şi pentru primele acţiuni.

— Câţi angajaţi va avea acest birou?

— Vor fi vreo 12 angajaţi, cea mai mare parte – opt persoane, vor avea statut de funcţionari publici. Vor fi şi persoane angajate prin intermediul proiectelor de asistenţă, dar, oricum, scopul de bază va fi ca toţi cei din cadrul biroului să formeze o echipă unitară.

— Nu este o noutate că, deseori, asociaţiile migranţilor sunt formale, iar uneori îşi propun diferite scopuri, dar în scurt timp uită de ele, iar despre R. Moldova îşi amintesc în special atunci când,   o dată pe an, sunt convocaţi într-un congres la Chişinău. Cum veţi colabora cu astfel de asociaţii?

— Să nu uităm că fiecare asociaţie este o iniţiativă benevolă şi activităţile pe care le desfăşoară, de cele mai dese ori, sunt bazate pe principii de voluntariat. Ulterior, dacă demonstrează că poate înregistra rezultate, se bucură şi de susţinerea autorităţilor locale din ţările de reşedinţă sau poate accesa fonduri de la instituţii locale sau internaţionale. Ne propunem mai mult să promovăm asociaţiile care şi-au demonstrat eficienţa. Vrem să creştem numărul acestor asociaţii. Totodată, vrem să sporim numărul cetăţenilor R. Moldova care participă la diverse activităţi sub umbrelele acestor asociaţii. Este adevărat că, din informaţiile pe care le posedăm, mai puţin de un procent din toţi cetăţenii R. Moldova care se află peste hotare sunt încadraţi în aceste asociaţii.

— Reiese, deci, că nu va fi deloc uşor să lucraţi cu toţi migranţii, or, e inutil să mizaţi pe nişte asociaţii care prezintă doar un procent din numărul celor plecaţi la muncă peste hotare…

— De altfel, în R. Moldova, nu au mai rămas lucruri uşor de realizat. Suntem perfect conştienţi de faptul că în faţă avem numeroase provocări, de aceea am şi spus că vom încerca să lucrăm nu doar cu asociaţiile, ci vom face eforturi să ajungem la fiecare cetăţean în parte. Vom folosi o serie de metode pentru asta, inclusiv reţelele sociale sau mesajele orientate în interiorul ţării. Suntem conştienţi de faptul că majoritatea cetăţenilor menţin legături cu propriile familii, deci mesajele pot ajunge la ei pe diverse căi. Este important să avem o acoperire cât mai mare. Asociaţiile, desigur, reprezintă un mecanism mai sigur în momentul de faţă, dar ele nu vor fi singurul mecanism, pentru că, după cum spuneam, vom încerca să ajungem la fiecare cetăţean în parte.

— Ce oferte ar exista astăzi pentru cei care vor să revină acasă?

— Ofertele, în mare parte, sunt făcute în cadrul programului “PARE 1+1”. În acest program, contribuţia cu care vine statul la iniţiativa migranţilor sau a rudelor de gradul I ale acestora este în scopul iniţierii unor afaceri în R. Moldova. Aici e vorba de suport la iniţierea afacerilor, suport pentru instruire, dar şi, nemijlocit, resurse pentru complementarea investiţiilor, statul alocând câte un leu, nerambursabil, la fiecare leu investit de migranţi în R. Moldova.

— E real? Funcţionează?

— E mai mult decât real. De când funcţionează acest program, au şi fost lansate 121 de proiecte, care presupun sute de locuri de muncă create prin intermediul acestor afaceri. De ce spun că e mai mult decât real?! De fapt, la fiecare leu cu care contribuie guvernul, migranţii vin cu o contribuţie de 3—4, chiar şi 5 lei. Există un interes şi există şi o dorinţă mare de a face afaceri în R. Moldova. Desigur, ne mai ciocnim de foarte multe probleme. Or, nu am scăpat deocamdată de problema birocraţiei şi a corupţiei, dar speranţa este că, atunci când vom acumula o masă critică de astfel de proiecte, vom putea, în acelaşi timp, să influenţăm anumite schimbări pe interior legate de mediul de afaceri. Vom constata cât de capabil este el să absoarbă noi iniţiative şi noi afaceri, în special în cazul celor care vin de peste hotare nu doar cu bani, ci şi cu o nouă viziune asupra administrării afacerilor, cu o nouă atitudine vizavi de clienţi… Dar, vorbind mai global, chiar săptămâna viitoare începem consultările asupra unui nou plan de reîntoarcere, de reintegrare a celor plecaţi. Ar trebui să concentrăm acest plan mai mult pe măsurile pe care guvernul le întreprinde pentru a asigura reintegrarea cetăţenilor migranţi. Nu suntem deocamdată la etapa în care i-am putea chema pe cei plecaţi să revină. Cei  care s-au decis, însă, ar trebui ajutaţi să se reintegreze cât mai simplu, demarând activităţile pe care şi le propun să le realizeze. Şi nu e neapărat vorba de afaceri. O persoană cu experienţa unor studii avansate peste hotare ar putea contribui foarte mult la activitatea diverselor instituţii, inclusiv în administrarea publică. Vom încerca să creăm mecanisme care ar stimula interesul unor astfel de persoane pentru activitatea în R. Moldova.

— Vă referiţi în special la persoanele care au înregistrat nişte succese acolo unde s-au aflat mai mulţi ani, persoane care şi-au păstrat un echilibru şi care, într-un fel, privesc viaţa cu optimism. Sunt, însă, foarte mulţi dintre cei plecaţi care se confruntă cu probleme dificile, care nu ştiu cum să se descurce acolo, dar nici acasă nu-şi văd rostul. Ce veţi face pentru ei?

— Ne propunem să lucrăm împreună cu persoanele care vor să interacţioneze cu noi. Nu vom impune  nimic nimănui, bunăoară celor care, poate, doresc să rupă pentru totdeauna legăturile şi preferă să se integreze totalmente acolo unde au plecat. Pe de altă parte, însă, scopul nostru este de a asigura protecţia cetăţenilor noştri şi satisfacerea intereselor lor acolo unde au decis ei să rămână, fie că e vorba despre R. Moldova, fie că de alt stat. De aceea, principalele direcţii de activitate vor ţine în primul rând de asigurarea şanselor pentru cetăţenii noştri de a menţine contactul cu ţara. În viziunea noastră, aceasta poate constitui temelia în baza căreia pot fi edificate relaţiile ulterioare. Acest lucru ar însemna şi călătorii mai ieftine cu avionul, şi posibilităţi de transfer de fonduri mai ieftine şi mai accesibile. Cetăţenii noştri au nevoie şi de protecţie juridică peste hotare. Vom continua să lucrăm cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene pentru dezvoltarea serviciilor consulare şi pentru a le face cât mai accesibile. Asta înseamnă şi utilizarea cât mai eficientă a tehnologiilor informaţionale, urmând să ajungem şi la dezvoltarea anumitor servicii consulare virtuale. Desigur, ceea ce-i interesează pe cetăţenii noştri în mod special este aplicarea beneficiilor sociale, indiferent de ţara în care ar munci şi ar locui. Din această perspectivă, vom continua să lucrăm cu fiecare ţară în parte, ca să ajungem la acorduri bilaterale legate de sistemul de protecţie socială, de pensii şi de alocaţii. E vorba şi despre semnarea unor acorduri, aşa cum am procedat cu Italia şi cu Israelul, privind migraţia circulară. Astfel vom putea plasa totalmente migraţia din filiera ilegală în cea legală, asigurându-le protecţie maximă cetăţenilor.

— În aceste proiecte se regăseşte cumva şi numărul foarte mare de copii care cresc în R. Moldova fără suportul părinţilor migranţi?

— Relativ la copii, desigur că acest subiect constituie unul prioritar, dar, repet: noi nu dorim ca, în cadrul biroului, să preluăm anumite atribuţii pe care deja le au alte instituţii. Scopul nostru de bază este să consolidăm eforturile instituţiilor din R. Moldova, dar şi de peste hotare, axate pe soluţionarea problemelor migranţilor. În opinia mea, există un potenţial destul de mare, nevalorificat încă în diaspora, în abordarea problemelor copiilor migranţilor. Ar trebui să fim foarte realişti şi să ne împărţim responsabilităţile. Să nu uităm că majoritatea acestor copii sunt totuşi abandonaţi în primul rând de către părinţi. De aceea, este important să realizăm că, chiar dacă statul va veni cu tot felul de contribuţii la asistenţa lor, până la urmă, ei au nevoie în primul rând de îngrijire părintească. Astfel, ne propunem ca, în raport cu aceşti copii, să stabilim un contact cât mai strâns între ei şi părinţii lor. Atunci când acest contact este întrerupt şi nu există posibilitatea de a-l reface, statul urmează să se implice pentru asigurarea protecţiei şi a tutelei. Pe termen lung, urmează ca, la nivel comunitar, să restructurăm astfel toate serviciile, încât aceşti copii să beneficieze de o protecţie permanentă. Felul în care sunt structurate serviciile acum nu ne permite acoperirea unei protecţii sigure.

— Despre ce vă scriu migranţii? Care sunt problemele despre care se plâng Guvernului?

— Este greşită concepţia potrivit căreia migranţii doar se plâng. Probabil, majoritatea lor fac asta, dar există şi un număr impunător de oameni care au idei concrete, au planuri de dezvoltare. Aceştia nu se plâng. Am avut întâlniri cu reprezentanţii diasporei din patru ţări şi am constatat că felul în care ei vizualizează lucrurile este total diferit.

— În funcţie de ţară sau în funcţie de persoană?

— În funcţie de ţară, în mare parte. În Portugalia, nivelul de integrare al cetăţenilor noştri este destul de înalt. În acelaşi timp, ei sunt bine apreciaţi ca oameni, dar şi ca profesionişti în domeniile în care lucrează. Totodată, în Portugalia, şi nivelul de coeziune dintre diferite asociaţii diasporale este destul de înalt. Astfel, nu ar trebui să ne mire faptul că există şi asociaţii ale cetăţenilor moldoveni, ucraineni, ruşi sau kazahi, uniţi împreună. Acolo lumea îşi propune susţinerea diferitor activităţi, cum ar fi  cursuri de română, de portugheză, de dans, slujbe religioase şi activităţi de ajutorare a persoanelor mai sărace prin intermediul organizaţiilor de caritate. În Italia, situaţia e ceva mai complicată. De altfel, orice schimbare în statutul economic al statului se manifestă foarte rapid şi asupra migranţilor, pentru că ei lucrează  în familii şi sunt dependenţi de nivelul de venituri al celor la care sunt angajaţi. Şi sub aspect istoric, persoanele care au ajuns în Italia au avut de trecut printr-un grad de suferinţă mult mai mare. În consecinţă, şi gradul lor de “înrăire” pare a fi mai mare nu doar  în raport cu guvernarea, ci şi faţă de societate, faţă de comunitatea din care vin, inclusiv faţă de alţi cetăţeni ai R. Moldova. În Italia, se pare, unul dintre scopurile fundamentale pe care ar trebui să ni-l propunem ar fi reconstruirea încrederii şi încadrarea migranţilor noştri în diverse proiecte. Pe de altă parte, în Italia muncesc foarte multe femei, iar acest fapt înseamnă că foarte mulţi dintre copiii despre care vorbim că au rămas în R. Moldova au mamele plecate anume în această ţară. Acolo ar trebui să lucrăm mult mai mult din perspectiva protecţiei copiilor. În Germania, cetăţenii noştri sunt mai puţini şi sunt foarte orientaţi spre dezvoltare. Ei se gândesc la dezvoltarea R. Moldova, fapt ce le-ar permite şi lor reîntoarcerea acasă. De obicei, aceste persoane au idei foarte concrete.

— Au însuşit, probabil, nişte calităţi, nemţii fiind mai pragmatici, mai concreţi…

— O fi şi asta, şi chiar dacă nu au încă o viziune exactă asupra perioadei în care ar dori să se întoarcă, ei ştiu ce trebuie să facă pentru ca acest lucru să devină posibil. Unii se gândesc că urmează să-şi termine de construit o casă, pe malul unui lac, pentru a deschide acolo o pensiune turistică. Sunt şi alte iniţiative interesante, care demonstrează că există destulă voinţă de a reveni acasă şi de a realiza ceva în R. Moldova. Trebuie doar să găsim mecanismul ca să-i putem susţine. În Belgia, sunt destul de mulţi studenţi şi există un interes destul de mare faţă de tot ce se întâmplă în R. Moldova. Acolo, însă, am sesizat şi un grad mai mare de politizare a subiectelor, ceea ce, în viziunea mea, reprezintă un fel de a-ţi manifesta interesul faţă de Patria ta. Faptul că se interesează, încearcă să se implice, încearcă să menţină un contact şi să ia parte la viaţa politică din ţară este unul favorabil.

— De altfel, periodic, migranţii se plâng că autorităţile îşi amintesc de ei în special în perioada campaniilor electorale, şi că ar fi un fel de victime, ar fi nişte “donatori” de voturi, utilizaţi în aceste campanii. Ei spun că, ulterior, guvernarea uită de ei. Ce le spuneţi celor plecaţi atunci când vă aduc astfel de replici?

— Da, sunt astfel de viziuni. Probabil, o parte dintre acestea sunt şi justificate. Activităţile biroului proaspăt deschis ar trebui să le demonstreze contrariul, ar trebui să-i convingă că noi chiar am dori ca relaţiile noastre cu diaspora să fie mai intense în perioadele dintre campanii. Pentru asta, într-adevăr, ar trebui şi noi, cei de aici, dar şi cei din diasporă, să ne implicăm mult mai activ.

— În diasporă este răspândită ideea creării unui partid al migranţilor. Ce cunoaşteţi despre această tendinţă?

— Nu cred că există. Atunci când vorbim despre ideea unei activităţi înseamnă că aceasta ar trebui să fie constituită pe un anumit grup de oameni. Idei sunt foarte multe, unele mai năstruşnice decât altele, dar cred că suntem încă foarte departe de fondarea unui partid al diasporei, în primul rând pentru că nivelul de coeziune pe interior dintre asociaţii este foarte mic. Ne aflăm abia la începuturile acestei coeziuni. Am încercat să lansăm activitatea Consiliului Coordonator pentru Diasporă, reprezentat de 46 de asociaţii din mai multe ţări. Orice partid al diasporei se va ciocni de problema despre care aminteam la început – în asociaţii sunt mai puţin de un procent dintre cei plecaţi. Posibilităţile acestor structuri de a ajunge la cetăţenii de rând ar trebui, după mine, umplute cu conţinutul unor activităţi eficiente. Dacă, însă, activităţile vor fi desfăşurate pe criterii politice, acestea nu vor da rezultate.

— Mai nou, UE a trimis fonduri pentru atragerea în R. Moldova a tinerilor aflaţi la studii în străinătate. Nu credeţi că, insistând să-i readucem acasă, unde lucrurile merg destul de greu, îi  determinăm, indirect, să-şi rateze un viitor european mai prosper?

— Nu cred că statul ar trebui să decidă pentru alţi oameni. Cred că, slavă Domnului, trăim într-o societate democratică, în care fiecare persoană poate decide pentru sine. Şi acei studenţi care se află peste hotare sau acele persoane care deja muncesc acolo sunt absolut libere să ia decizia. Iar ceea ce face statul împreună cu UE, inclusiv prin astfel de proiecte, este doar să ofere anumite opţiuni foarte clare pentru ei. Dacă deja ai hotărât pentru tine să revii în R. Moldova, iată un argument în plus. Şi nu este vorba despre o iniţiativă, ci despre un proiect care deja a intrat în vigoare şi a cărui implementare începe de la 1 ianuarie. E vorba despre 200 de persoane care vor primi un adaos de 200 de euro lunar, timp de 6 luni. Acest fapt ar trebui să constituie un stimul pentru întoarcere, dar fiecare persoană trebuie să conştientizeze, totodată, că acesta este un program temporar. Şi este foarte important să conştientizăm cu toţii că nivelul nostru de viaţă şi starea lucrurilor depind în primul rând de efortul pe care îl facem noi înşine. Timpul în care statul trebuia să vină şi să ne dea totul a trecut.

— Cât de des se gândeşte Victor Lutenco că, poate, ar fi trebuit să plece din R. Moldova?

— Niciodată. Eu îmi văd viitorul aici. Probabil, aş putea accepta plecarea peste hotare pentru a acumula mai multă experienţă. Poate aş pleca la studii, poate, pentru o anumită perioadă, la muncă, din perspectiva unui câştig mai bun, dar viitorul meu îl văd doar aici, doar contribuind la dezvoltarea ţării mele.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A. G.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

11 comentarii

  1. Ursul-enKO- Unionistul

    O Doamne !
    Oare când vom scapa de rusificarea
    numelor noastre ?
    Aceste persoane vor sa fie orice – ucraineni, rusi, bulgari,
    numai nu ceea ce sunt – români moldoveni !

    corect româneste: Lutenc-U

    Rusine acestui domn,
    si inca mai lucreaza cu diaspora !

  2. pacat!

    oare de ce moldoveanul ista prost nu e in stare sa’si apere valorile,demnitatea,casa,masa etc.? cum dracu’ se face ca moldoveanul,daca nu e la prasit,e peste hotare la spalat funduri sau la cules mandarine,iar in posturi bine platite,fara niciun efort,mereu se invartesc fel de fel de -enco,-skii,-nov,dar nu un PADURARU,CAMPEANU,NEGRESCU,ceva adiere de autohton? cum de miros imediat unde banul curge garla toate putorile si toti smecherii pt care autohtonii is buni numai de produs bunuri pt ei ca sa se indoape de moca pana crapa,dar n-o sa zica “destul,mai mancati si voi,autohtoni neghiobi”?
    ce poate sa stie aista de diaspora? problemele diasporei poate sa le stie numai cine le-a trecut,cine a fost sau este prin straini,cine mananca painea asta amara,nu dolofani bine hraniti.la noi se poate ca in fruntea ministerului sanatatii sa avem un agronom si invers.de aia avem si rezultate strasnice.
    cand s’a impartit prostia,moldoveanul s-a lacomit si s’a incarcat dublu.acum cine l’ar elibera? sigur nu -enco,-skii,-nov.

  3. logica

    de atceva mai destept din tot interviul acesta nu ati putut sa va agatati, in afara de nume? sau poate ca nici nu ati citi articolul, ci doar denumire. cand s-a nascut PADURARU,CAMPEANU, NEGRESCU la starea civila ii inregistrau in acte ca PADURARI, CAMPEANOV si NEGRESKII, asa ca e greu sa gasesti in RM o persoana de 30 de ani cu nume romanesc, caci 30 de ani in urma RM era in componenta Uniunii Sovietice. Acest tinar nu se face vinovat cu nimic ca are numele in -enko, ar fi de apreciat muncalui si nu sufixul numelui (care de altfe nu ma deranjeaza). Mai ales ca acest LUTENCO vorbeste romana mai frumos si mai corect decat unii PADURARU,CAMPEANU,NEGRESCU, chiar daca poate are radacini ucrainesti, dar poate nu.
    Incercati sa fiti obiectivi!

  4. LB

    Ce importanta are numele rusificat, limba sa fie corecta, numele n-ar enicio treaba, ce vina port eu ca m-am nascut intr-o familie mixta, unde se vorbeau trei limbi? Asta e un atavism moldovenesc, de a se agata de nume, prenume, pe mama mea o cheama Agafia, iar pe Ludmila, asta e aparenta, esenta conteaza. Fiti seriosi pentru ca cu astfel de tendinte, dupa cea mai saraca tara din Europa, vom deveni cea mai xenofoba, etc., desi sper ca uscaturile sunt putine in neamul nostru si ca oamenii cu judecata mai numerosi. Sa traiti, a dumneavoastra, Ludmila

  5. Vasile Calmațui

    Interesant, de care “Consiliului Coordonator pentru Diasporă, reprezentat de 46 de asociaţii din mai multe ţări” vorbește dl Lutenco? De cel în care membrii au fost numiți nu-se știe cînd, nu se știe pe ce criterii? Vorbește de Consiliul despre care la prima zi de congres zice că oricine poate să depună cererea pentru a fi primit și apoi a doua zice că nu va fi așa?

  6. Valentina Lucasenco

    Vreau sa spun celor care au comentat acest articol ca cu adevarat exista astfel de asociatii,care din timpul lor liber demonstreaza lumii intregi ca tara noastra e o tara mindra si frumoasa, cu traditii si folclor, cu oameni destepti si iubitori de tara si popor si chiar departe de casa sint mereu alaturi de cei ce au nevoie de ei.In privinta numelui pot sa spun ca pina nu demult si eu ma numeam Botnari, dar acuma am descoperit ca ma numesc Botnaru.Imi pare rau ca mereu se gaseste cineva care nu gindeste inainte de a vorbi,dar stie numai sa judece.Cu tot respectul pentru Domnul Lutenco.

  7. Turc

    Apa chioara si vorbe-n vant. Bani cheltuiti pe nimic,pe vorbe goale.Mai bine s-ar duce si ar cumpara incaltaminte de iarna pentru copiii desculti bolnavi de tuberculoza care sunt internati la acel internat ori spital ori grajd{dupa conditiile de trai} unde au apa chiar tocmai de 3 ori pe saptamana. Concret ,scurt pe doi,as vrea sa stiu ce face acest birou cu vre-o 12 angajati,platiti din banii publici??? pentru binele omului plecat din tara.Raspuns;- Nimic.Cel care a prins radacini undeva prin lume niciodata nu se va intoarce intr-o tara saraca si corupta. Cel care o duce mai rau ,oricum se va intoarce acasa de unde va incerca sa plece iarasi. Acei 200 euro supliment lunar pentru 200 persoane pe 6 luni nu inseamna nimic. Asociatiile sunt reprezentate de un procent din cei plecati.Adica 99% nu au nici o treaba cu aceste asociatii.Ocupativa de lichidarea coruptiei si saraciei din tara si oamenii singuri se vor intoarce acasa fara birourile voastre de spalat banii pentru deplasarile prin Europa.

  8. Extra-terestrul Unionist

    Un mesaj-raspuns pt. Igor UrsenKo,
    persoana publika
    si blog-ist de pe VoxpubliKa md

    Coordonator Adjunct
    la Institutul Cultural Român de la Kiev
    –––––––––––––––––——————————

    Minciuni sfruntate:

    – Nimeni nu v-a atacat informational !

    V-am pus doar 2 intrebari nevinovate pe care
    le pun tuturor autorilor moldoveni de pretutindeni:

    1.
    – care este explicatia ca mai purtati un nume rusificat din perioada ocupatiei rusesti,
    daca pretindeti ca sunteti autor de limba româna,
    nascut la Nisporeni ? / wikipedia /

    2.
    – care este atitudinea Dvs. cu privire
    la Re-Unirea noastra viitoare cu tara-mama România ?

    ––––––––––––––––––

    In loc sa raspundeti la intrebari sau cel putin
    sa adoptati un stil “Catavencu”,
    Dvs. mi-ati sters toate mesajele mele,
    dar Absolut toate mesajele !

    OARE DE CE ?

    Aceasta se numeste o interactiune a autorului
    cu comentatorii ?
    Si apoi va lamentati in gura mare in ultimul articol
    ca sunteti atacat informational de pe aiurea ?

    O intrebare referitor la Marea Re-Unire cu România
    se numeste ATAC INFORMATIONAL ?
    –––––––––––––-

    RUSINE ! MINCIUNI SFRUNTATE !
    DE CE NU PERMITETI CITITORILOR SA VADA MESAJELE MELE ?
    RUSINE !

    N.B.
    Acest mesaj a fost sters de nenumarate ori
    in timpul zilei de administratia anti-româneasca
    de la VoxpubliKa md. in tandem cu Igor UrsenKo.
    RUSINE !

    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
    ————— ♥ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA ♥ ——————
    ——♥—♥—♥— R E – U N I R E ! —♥—♥—♥——
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

  9. Anarhistul

    “— Ce oferte ar exista astăzi pentru cei care vor să revină acasă?” – domnule Lutenco vedem ca moldovenii nu prea dau buza sa vina acasa, si dupa 3 ani de guvernare nici “Moldova nu a scapat de saracie” precum ne promitea liderul vostru! Seamana a vrajeala toata chestia asta, or cum ceva vreo problema crea-ti o institutie abilitata care nu face nimic, si voi numiti astea reforme nu stiu cum acolo, dupa care umpleti paginile oficiale de internet cu rapoarte lungi si prostesti… PUR SI SIMPLU E REGRETABIL CUM PUNE-TI MACAROANE PE URECHILE OAMENILOR

  10. MIGRANT

    Optimisarea proiectelor educative cu copii migranti – asta este ceea de ce avem nevoie în URGENTA.
    De Sustinere în dezvoltarea unei identitati plurilingvistice si multiculturale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *