Valeriu Munteanu: Miliarde de euro, mistuiți de domeniul forestier

Interviu cu ministrul Mediului, Valeriu Munteanu

— Zilele acestea, în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege care prevede interzicerea exportului de lemn timp de 10 ani. Ce presupune această inițiativă?

— Noi am lucrat vreo patru luni de zile la o hotărâre de Guvern în acest sens, pe care o considerăm una din cele mai importante acțiuni în vederea eliminării tăierilor barbare de păduri în R. Moldova. Or, era evident că se exporta foarte mult, de aici și interesul de a tăia ilegal era imens. Din păcate, hotărârea de Guvern, aprobată acum trei săptămâni, încă nu a fost publicată. Se află la Cancelaria de Stat, fiind invocate carențe de ordin procedural. Sper, totuși, să fie depășite carențele și documentul să fie publicat cât mai curând. Hotărârea prevede interzicerea exportului de lemn până în 2020.

— De altfel, cine controlează acest business?

— Exportul? Până la hotărârea Guvernului, totul se făcea barbar, masiv și, evident, exista un mare interes economic. În calitatea mea de ministru, am simțit, nu pot să spun că anumite presiuni, dar au existat tot felul de scrisori, adresări de la tot felul de instituții, asociații, de la Sindicatul Moldsilva, pentru a tergiversa acea hotărâre de Guvern, ca să nu fie votată. Sunt sigur, însă, că ea va intra în vigoare. Totodată, pe 11 mai, un grup de deputați a înregistrat o inițiativă legislativă care dublează, într-un fel, hotărârea de Guvern. Inițiativa conține aceleași prevederi, doar perioada a fost extinsă până în 2026. Cu atât mai bine.

— Cum credeți, de ce a venit acest grup de deputați, în frunte cu Artur Reșetnicov, anume acum cu această inițiativă?

— Inițiativa lor a apărut la o zi după aprobarea hotărârii de Guvern. Suntem într-un spațiu concurențial, politic, în care toată lumea vrea să demonstreze că are anumite inițiative. Cred că de aici vine totul. Personal niciodată nu voi intra în polemică, de pe poziția de ministru, cu cei din Parlament. Sunt în drept să facă ce vor, iar dacă inițiativele sunt pozitive, le vom susține. Vreau să cred că nu sunt singurul ministru care a avizat pozitiv toate inițiativele deputaților, indiferent de cine au fost ei. Cineva zicea: cum să avizez pozitiv inițiativele opoziției? Dacă vin să ajute ramura, noi le vom aviza și chiar le mulțumim că vin cu aceste idei.

567-valeriu-munteanu2— Care-i cel mai mare dezastru pe care-l sesizați astăzi în domeniul Mediului?

— Cred că tăierile abuzive. Vreo 50% din tăierile abuzive de copaci le pun pe seama intereselor pentru exportul de lemn.

— Dar cum au loc aceste tăieri? Sunt specialiști care stabilesc care anume copaci să fie tăiați și care nu? Deseori, prin păduri, descoperim copaci tăiați, la prima vedere, fără vreo logică. Câtă încredere aveți în specialiștii care decid când și cum să taie copacii?

— În R. Moldova, o bună parte din cetățeni folosesc lemne pentru foc, acesta fiind exclusiv lemn autohton, pe când ar trebui să folosim lemn degradat, din copaci importați și adaptați în țara noastră. Mă refer în primul rând la salcâm, adus de prin Turcia, dar care, din cauza condițiilor climaterice, nu trăiește la noi mai mult de 40-50 de ani. În schimb, avem păduri fundamentale, care trăiesc și câte 400-500 de ani, și nimeni nu trebuie să umble la aceşti copaci. La noi există un institut pe lângă Moldsilva, ICAS. Angajații ICAS nu fac altceva decât să umble an de an prin păduri și să vadă clar, pe un anumit sector, unde o parte mai mare din copaci intră în degradare. Respectiv, tăierea lor se face în felul următor: dacă 10-15% din copaci sunt în stare de degradare, are loc tăierea de selecție sau curățare. Dacă sunt 50-60% degradați, se taie toți și se plantează alții. Ceea ce, din punctul meu de vedere, de la Independență încoace s-a făcut greșit, în primul rând, pentru că a existat importul de lemn, iar în al doilea, pentru că s-au permis tăierile rase, atunci când tai tot, în pădurile noastre fundamentale. Acum o lună am emis un ordin prin care am spus că, din toamna acestui an, va fi interzis în R. Moldova acest fel de tăieri. Dacă stejarul a trăit 300 de ani, el va mai trăi încă 200 și nu ar fi o problemă.

— Cât de multă încredere aveți în instituția care decide să taie copacii?

— Trebuie să existe responsabilitate. Cea mai mare problemă pe care a avut-o Moldsilva până acum e că îi reveneau toate funcțiile de evaluare, de administrare, de control. Respectiv, dimineața autorizezi și seara tai, după asta verifici. Așa apărea corupția. Acum am separat aceste funcții. ICAS va fi scos din subordinea Moldsilva și trecut în subordinea Ministerului Mediului, iar atribuțiile de control îi vor reveni Inspectoratului Ecologic.

— Să vorbim și despre plantatul copacilor. Recent, chiar Ministerul a depistat că, pe un teren din Ocolul Silvic Iargara, în documente erau plantați copaci, iar în realitate aceştia lipseau. Problema e doar acolo?

— Nu. Ea este pretutindeni. Ani la rând, Moldsilva era o castă închisă, extrem de protejată. Acum doi ani, nimeni nu s-ar fi putut lua de Moldsilva, mai ales de vânători, care reprezintă altă castă la care am și umblat un pic. Vânătorii erau foarte protejați. Conducerea R. Moldova punea mereu acolo o persoană de încredere, pe care nimeni nu îndrăznea s-o deranjeze. Sper că în prezent aceste lucruri au intrat în altă eră. Sunt sigur că, în scurta perioadă în care voi fi ministru, nu voi putea schimba prea mult lucrurile, dar îmi doresc ca tot ce se reușește să fie ireversibil. Despre sădiri… Noi am demonstrat că, în ultimii ani, au existat sădiri butaforice, cu caracter imitativ, pe mii de hectare. Bunăoară, la Hâncești, unde am fost să văd, s-au făcut tăieri rase. Cei de la Ocolul Silvic au raportat că au tăiat totul, iar în toamnă au sădit altă pădure, subliniind că gradul de prindere ar fi de 72%… Am fost personal în teren. Nu s-a sădit o ghindă sau un puiet.

567-valeriu-munteanu3— Cine se îmbogățește din contul acestor „activități”?

— Banii destinați puieților sunt însușiți, cu siguranță. Din păcate, însă, până acum nimeni nu a ajuns la pușcărie. Noi am constatat că, anual, câteva zeci de miliarde de euro erau mistuiți de domeniul forestier. Banii nu ajungeau în buget, după care erau pur și simplu furați și împrăștiați. O să vă dau doar un simplu exemplu. Toată lumea știe că de la stat se fură 5,10,15%, prin diferite forme. La pădure, până acum, se furau cam 300%. Veți zice că ministrul exagerează, dar eu am documente, prin care le-am demonstrat la toți cei pe care i-am dat afară sau pe numele cărora sunt pornite procese penale. De obicei, în acte, de pe un hectar de pădure scria că avem 100 metri cubi de lemn, de diferit gen. Când am controlat, am constatat că erau 300 de metri cubi. Respectiv, 100 erau raportați la stat, 200% pur și simplu le furau și le împărțeau între ei. Pe undeva, cred că și clasa politică acoperea aceste tranzacții.

—Dar ce avea clasa politică din asta, în afară de bani?

— Avea susținerea pădurarilor. Îmi aduc aminte, am fost șase ani în Parlament, am asistat la multe dispute în perioada campaniilor electorale când politicienii încercau să fidelizeze această castă a pădurarilor sau chiar să și-o subordoneze, pe motiv că un pădurar ți-ar putea aduce 100 de voturi, pentru că va găsi în fiecare sat 100 de bătrâni cărora să le ducă lemne. Atât de primitivă mi se pare această paradigmă de a face politică, încât niciodată nu am încercat să dezvolt această temă.

— Ați spus că nu erau dosare legate de fraudele din sistem…

— Dosarele existau, dar nu s-au soldat cu eventuale condamnări. De-a lungul anilor, au existat sute de dosare, dar constat că, din păcate, nimeni în R. Moldova nu a stat la pușcărie pentru așa ceva.

— Se mai vânează azi în Pădurea Domnească? În alte rezervații?

— În rezervații nu, cu siguranță. Sigur că episodul Pădurea Domnească (am fost membru al Comisiei de anchetă) a ridicat ștacheta și nu se va mai permite să se revină la un primitivism atât de cras. E necesar ca societatea să nu-și piardă vigilența și să mențină presiune pe clasa politică.

— Admiteți că atunci, dacă nu ar fi ieșit Sergiu Mocanu cu acele dezvăluiri, lucrurile puteau fi mușamalizate?

— Indubitabil, nu încape îndoială că nivelul de înțelegere a lucrurilor era de așa manieră, încât totul ar fi fost acoperit. Niciodată, un conducător de prim rang de atunci al R. Moldova nu ar fi dat comandă să se dezvăluie acel episod. Astfel de lucruri s-au întâmplat și anterior, și acum, probabil, se întâmplă la nivelul mediu și inferior, de partid și de putere. Îmi amintesc, în toamna anului trecut, am avut o luptă crâncenă cu cei din Societatea Vânătorilor și Pescarilor, în momentul în care noi am început să introducem reglementări, am interzis vânătoarea la anumite genuri de păsări și mamifere, am aprobat o lege în Guvern care urmează să treacă prin Parlament… Au fost presiuni enorme, numeroase telefoane… Toți întrebau: „Munteanu, ce faci?”. Dar, am discutat acest lucru în Alianță. Pe atunci erau trei lideri, Lupu, Ghimpu și Filat. Niciunul nu a spus că e vânător, încurajându-mă că fac corect. În schimb, la nivelul de jos, presiunea e imensă. Pe la colțuri, apare câte unul care-ți spune: „Poate te mai gândești…”.

— Ce taine ascunse mai există în cazul vânătorii din Pădurea Domnească?

— Noi, în comisie, am făcut o reconstituire a cazului la fața locului. Locul în care a stat Gheorghe Crețu, dar şi zeci de martori, arată că lucrurile au fost anume așa cum a constatat comisia de anchetă. Poate unele detalii mici, pe care nimeni nu le-a spus, au rămas, dar în rest, tabloul e cel penal, iar lucrurile stau destul de urât.

— Dacă-i aşa, de ce doar închisoare cu suspendare?

— Există o problemă în acest sens. Legea spune clar: dacă te duci la vânătoare și împuști o căprioară, riști să stai la pușcărie doi ani de zile. De când sunt ministru, au fost, probabil, zeci astfel de cazuri. Nimeni, însă, în R. Moldova, nu a fost condamnat nici cu suspendare. De obicei, se recalifică în administrativ, inventează judecătorii tot felul de soluții, ca nimeni să nu mai ajungă să stea la pușcărie. Vă asigur că, dacă cel puţin unul ar face pușcărie, pentru că a împușcat o căprioară sau pentru că a împușcat ilegal alt mamifer, acest lucru ar fi de o rezonanță atât de mare, încât ar descuraja pe alţii să mai facă aşa ceva. Pe noi ne-au învățat încă la școală despre efectele imediate ale acestor condamnări. Dar, din moment ce toți știu că se vor descurca, fie la etapa documentării, dacă-l prind cei de la Ecologie, fie când ajunge în instanță, nu poți face mare lucru. Așa e în toate domeniile în R. Moldova. Doar condamnările efective, nu selective, vor rezolva aceste probleme. Exemplul cel mai elocvent este România, unde lucrurile s-au schimbat, dacă nu fundamental, atunci cardinal, din momentul în care au existat condamnări efective la toate nivelurile puterii.

— Terenuri întinse de păduri au fost date în arendă, iar cei care le-au luat fac ce vor acolo. Mai poate fi redresată această situație?

— În 2008, în penultimul an de guvernare a familiei Voronin, a fost adoptată o hotărâre de Guvern cu privire la arenda forestieră. Din 1991 până în 2008, nu a fost permisă arenda. Respectiv, acest spațiu public a fost impenetrabil. Când s-a permis arenda, prin acea hotărâre de Guvern, s-a adus un prejudiciu fără precedent, care nu poate fi măsurat în bani. Acum, noi încercăm să facem modificări în acest sens, dar reuşim cu greu. Simţim presiuni, pentru că au fost înregistrate 900 de contracte de arendă de la 1 ha până la câteva sute de hectare. Evident, cei care au arendat și-au ales terenuri de păduri sănătoase, la drum, cu multă floră și la prețuri mici. Acum, prin hotărârea care a ajuns la Guvern și pe care urmează s-o aprobăm în vreo două săptămâni, urmează să interzicem total arenda și să reglementăm relațiile cu cei 600 de contractanţi care au mai rămas.

— Ce anume veți face?

— Primul lucru, cel mai important, și vreau să audă asta cei care au contracte: am prevăzut majorarea de cinci ori a arendei forestiere, de la 4 la 20 de mii de lei pe an. Este consistent, din punctul nostru de vedere, și este descurajant pentru cei care, pur și simplu, vor să parcurgă acest spațiu public. Între timp, pe aproximativ 10% din cele 600 de contracte pe care le avem s-a reușit să se edifice construcții. Unele respectă legea, iar altele o încalcă. Cei care respectă legea procedează în felul următor: şi-au pus un foișor sau, pur și simplu, şi-au luat pătura și au mers la odihnă. Gardul trebuie să fie din plasă, transparent. Nu este permisă îngrădirea unor suprafețe întinse, lăsând loc animalelor să treacă pe acolo. De obicei, însă, lucrurile arată diferit, și noi am găsit astfel de lucruri. Personal voi face un efort pentru a mai ieși în pădure, or, dacă nu te implici personal, lucrurile văzute din biroul unui ministru arată bine și foarte bine. În pădurea de la Durlești și în cea de lângă Ialoveni sunt cele mai mari probleme. Am calculat că există câteva zeci, până la 100 de case în zonele forestiere luate în arendă, edificate, ilegal, din beton.

— Şi de ce nu sunt demolate?

— Pentru că procedura e foarte complicată. De obicei, ne confruntăm cu proceduri juridice deja încheiate. Marea lor majoritate s-au judecat de câteva ori cu Moldsilva, au hotărâri de judecată, de exemplu, hotărârea Curții Supreme de Justiție prin care Moldsilva e obligată să înregistreze imobilele din beton. S-a implicat şi executorul judecătoresc. Cum a obținut acel om o astfel de hotărâre de judecată? Întrebarea e către altă ramură a puterii. Ulterior, stăpânul casei se alege cu o hotărâre de judecată care obligă Moldsilva să-i vândă terenul de lângă casă. Alţii obţin hotărâri prin care Moldsilva este obligată să le schimbe terenul, etc.

— Moșia lui Voronin de lângă Orhei este legitimă?

— Este, probabil, unul din cele mai mari contracte care există la Moldsilva. Și cel care a luat în arendă terenul e unul dintre cei mai disciplinați plătitori. Am încercat, în calitate de ministru, să văd conexiunile, prin persoane directe cu Voronin, dar nu am reușit să descopăr acest lucru, chiar dacă toată lumea știe că este vorba de familia Voronin.

— Voronin a şi recunoscut!

— Da, dar contractul e pe o firmă proprietarii căreia nu poartă numele Voronin. Sunt, probabil, rude, prieteni care plătesc arenda cu regularitate. După mine, nesimțire totală este atunci când unii arendează și nu plătesc. Noi avem vreo 15 milioane de lei datorii de la cei care au arendat pădurea şi nu vor să plătească.

567-valeriu-munteanu4— Şi dacă nu plătesc, nu pot fi reziliate contractele?

— Da, dar rezilierea se face prin decizie de judecată. Noi reziliem, el merge în instanță și instanța decide… Cum obțin ei aceste decizii și care este legătura dintre arendașii acestor păduri și cei care emit aceste hotărâri de judecată, mi-i greu să vă spun.

— Spuneați, în alt interviu, că aveți impresia că în acele case trăiesc judecători și procurori. Am înțeles că procurorul general interimar, dl Harunjen, s-a supărat și a cerut explicații…

— Da, procurorul general a cerut să prezint date exacte. Le vom colecta și neapărat i le vom prezenta.

— Poate, în aceste procese de judecată, şi angajații Moldsilva nu-și apără profesionist șansele, din moment ce există atât de multe decizii judecătorești ce contravin intereselor instituţiei? Nu cred că judecătorii sunt atât de naivi să-și asume decizii nemotivate…

— Sunt jurist și vă dau dreptate. Din moment ce o relație civilă este construită în defavoarea statului, cu siguranță cei care ajung în instanță vor câștiga. Acum evaluăm toate contractele. Dintr-o evaluare primară am observat că cei care au acționat în numele statului au făcut-o în detrimentul statului, dar în favoarea unor beneficiari privați. Bunăoară, situația de la Orhei nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi fost ajutat acel om care a făcut afacerea cu statul. De exemplu, agentul economic, care are 1 sau 10 ha de pământ agricol, a vrut să facă schimb, cerând pământ în pădure. Tu îi dai pădure ce valorează milioane, iar el ție – terenuri de zeci de mii. Schimbul demonstrează că statul a pierdut 2 milioane de lei de la 1 ha. Sunt departe de gândul că nu au existat comisioane. Dacă, de la bun început, aşa ai construit contractul, indiferent care sunt, în continuare, demersurile judecătorești, acestea nu au șanse.

— În cazul ăsta, cineva ar trebui să stea la pușcărie!

— Este adevărat. Dar, revenind la hotărârea de Guvern din 2008, constat că este extrem de favorabilă celor care construiesc. De ce? Am trimis o scrisoare la Ministerul Construcțiilor. Am întrebat ce înseamnă construcții ușor demontabile. Ni s-a spus: chioșc, gheretă… În hotărârea de Guvern e scris că oamenii pot să construiască inclusiv beciuri. Multe construcții reprezintă case din lemn, iar sub ele sunt beciuri din beton. Întrebam: asta-i construcție ușor demontabilă? Ei îmi ziceau că da, că dacă îmi veți zice să plec, eu îmi iau casa și scot piatra de aici… Noi schimbăm aceste noțiuni și am impus, inclusiv celor de la Moldsilva, să ia la bază noțiunile acceptate de Ministerul Construcțiilor.

— Este clar că statul a pierdut foarte mult în urma permisiunii de a arenda și de a construi case în păduri. Mai pot fi recuperate aceste pierderi? A existat vreo tentativă de demolare a vreunei construcții neautorizate?

— Fiecare caz trebuie soluționat separat. Ceea ce vreau să subliniez e că nu poți demola nicio construcție, deoarece în fiecare caz aparte există decizii irevocabile ale Curții Supreme de Justiție (CSJ). În calitatea mea de ministru, voi face acum o declarație pe care mi-o asum: multe dintre construcțiile din zonele forestiere, deși figurează în decizii judiciare irevocabile, încalcă flagrant legislația R. Moldova. Din momentul în care așa sunt construite relațiile statale, în prezența unor hotărâri de judecată și în lipsa altor instrumente, noi nu putem face nimic – deși se vede cu ochiul liber că acolo sunt obiecte betonate, că există bazine, turnuri de apă și legea spune clar că toate sunt edificate ilegal, el are acel document al CSJ, pe care îl poate aplica pe poartă, astfel încât nu mai poți intra cu buldozerul în acea gospodărie.

— Recent, constatați că apele pe care le consumăm sunt poluate. Care apă, totuși, e mai nocivă: cea din fântâni, robinete sau cea îmbuteliată?

— Apa poate fi considerată una dintre cele mai mari probleme din R. Moldova, în timp ce există probleme foarte serioase la capitolul surselor de apă. Avem doar două cursuri de apă perene, fluviile Nistru și Prut, altele nu avem, Bâcul, Răutul, altele mai mici fiind infectate sau semiinfectate, având în vedere că au fost fie chimizate în perioada sovietică, fie se confruntă cu alte probleme. Teoretic, în R. Moldova există 4000 de râuri, dar 90% dintre acestea seacă în perioada de vară. În realitate, Prutul și Nistrul au atâta apă, încât ne-ar ajunge pentru toată republica, dacă am putea dezvolta rețele pentru alimentarea cu apă și pentru irigare. Dar, costul total al unor astfel de sisteme de aprovizionare cu apă se ridică la 2 miliarde de euro. În prezent, doar 10% din populația rurală are apă de calitate la robinet și doar 2% în aceleași zone au sisteme de sanitație. În acest sens, suntem comparabili cu multe dintre statele africane. O mare provocare în acest sens o constituie o inițiativă legislativă care s-a transformat în lege, fără avizul Ministerului Mediului. Aceasta presupune utilizarea apelor subterane pentru irigare în agricultură. Suntem categoric împotriva acestui lucru, în special pentru că 90% din spațiul rural nu beneficiază de apă de calitate. În continuare, va trebui să utilizăm sonde, adică ape subterane care, având în vedere moștenirea URSS, sunt foarte chimizate. Dacă agricultorii vor învinge în această luptă cu noi, pornind de la susținerea mare pe care o au, mă refer aici la irigarea cu ape subterane, eu, în calitate de ministru, care n-o să plec din R. Moldova, având în vedere că am și 4 copii, pe care vreau să-i cresc aici, recunosc că va fi o mare catastrofă pentru R. Moldova. S-ar putea să constatăm, într-un moment, că cetățenii R. Moldova nu mai pot fi asigurați cu apă. Astfel de exemple sunt destule în lume, cum ar fi India, care, în urmă cu zeci de ani, și-a permis irigarea agriculturii cu ape subterane și acum au rămas fără apă.

— Cine e autorul inițiativei?

— Un grup de deputați a lansat această inițiativă încă în 2014. Noi nu am votat-o. Punctul 1 al acestei inițiative spune că se permite irigarea din surse subterane, iar punctul 2 spune că Ministerul Mediului va elabora Regulamentul cu privire la irigare. Trei miniștri, inclusiv eu, ne-am opus acestei inițiative. Am adresat chiar și un demers privind anularea acestei legi.

— Ce interese ascunse există în umbra acestei legi?

— Interesele sunt simple – să placă agricultorilor, să beneficieze de sprijinul lor politic. Dacă, însă, avem de ales între interesele agriculturii și cele ale cetățeanului, bineînţeles, oamenii trebuie asigurați cu apă. De altfel, Academia de Științe a dat aviz negativ acestei inițiative. Și societatea civilă s-a revoltat, dar, factorul politic, fiind foarte puternic, pune presiuni inclusiv pe noi.

— Ce fel de apă consumă familia dvs.?

— Apă din robinet. Noi locuim la Floreni, apa vine din sondă. Recunosc, la intrarea în casă, am instalat un filtru pe bază de ață. Costă vreo 30 de lei și îl schimb de 5 ori pe an. După ce îl scot, el este negru. Îl arăt cu groază soției și copiilor. Problema există. Când eram deputat, citisem o statistică a incidenței mortalității în R. Moldova. Pe locul 1, sunt bolile cardio-vasculare, pe locul 2 – accidentele rutiere, iar pe locul 3 – maladiile gastro-intestinale. La ultima categorie, pe locul 1 la motive era plasată calitatea proastă a apei.

— Ce pericole prezintă reducerea cantității apei în râul Nistru?

— Sunt pericole enorme pentru R. Moldova. Potrivit calculelor făcute de instituții internaționale, dacă nu se va interveni profesionist, în următorii 20 de ani, cantitatea apei în Nistru s-ar putea reduce cu 20-30%. Pentru R. Moldova, e foarte grav. Dat fiind faptul că întreaga cantitate de apă care se varsă în Nistru se acumulează în Carpații ucraineni, noi nu putem interveni, nu putem influența. Apa vine din Ucraina și cât vine, atâta vine. De altfel, Ucraina dezvoltă acum capacități de a folosi această apă pe teritoriul său și, respectiv, nouă ne revine mai puțin. E nevoie de un acord interstatal cu Ucraina, care ar presupune administrarea în comun a râului Nistru. Noi am semnat și am ratificat în Parlament acest acord, dar, din păcate, Ucraina refuză sau găsește tot felul de argumente ca să nu-l accepte, or, în cazul unui astfel de acord, noi am putea merge cu specialiștii noștri de la izvoarele râului Nistru până la gurile lui, verificând și asigurându-ne că totul e în ordine.

— Sunteți ministru, reprezentați un partid aflat acum la guvernare. Cât de mult vă influențează politicul?

— M-am gândit foarte mult la acest subiect, în special atunci când eram în Parlament. De altfel, pe când eram deputat, nimeni, niciodată, nu mi-a dat indicații referitoare la legile pe care ar trebui să le scriu sau la declarațiile publice pe care ar trebui să le fac. Și acum, de când sunt în Guvern, nimeni nu a venit vreodată, nici șeful Executivului, nici președintele de partid, să-mi dicteze ce și cum să fac. Cred că, de obicei, stăvilarele sunt în mintea celor care, astfel, își găsesc tot felul de scuze. Și în cazul celor care au probleme cu justiția, din această cauză fiind vulnerabili, pot fi exercitate presiuni. Din momentul în care nu ai de ce să te temi, poți să-ți faci liber datoria.

— În calitate de vicepreședinte al PL, ce ne puteți spune despre candidatul la prezidențialele din toamnă?

— S-a spus că PL va participa la alegeri cu un candidat propriu. Pentru determinarea candidatului, vom avea ședințe, consultări pe interior. Ar putea fi un coleg din partid sau din afara partidului.

— Credeți că Mihai Ghimpu ar accepta alt candidat decât persoana sa?

— Cu siguranță, discuțiile se duc acum pe altă platformă. Nu cred că problema se pune așa.

— PL, la fel ca și alte partide aflate la guvernare, scade în sondaje. Credeți că alianța cu alde Reșetnicov a făcut bine formațiunii pe care o reprezentați?

— Cred că atitudinea societății se va mai tempera, iar dacă raportăm această situație la ceea ce era la 20 ianuarie, când părea că se produce o catastrofă, am certitudinea că lucrurile se vor lămuri și oamenii vor înțelege exact ce este grâu și ce este neghină, cine și pentru ce a venit în politică, cine și de ce lucruri este mânat. Eu voi fi în acest partid atât timp cât va rămâne neschimbat, așa cum a fost în ultimii 7 ani, de când sunt în PL. Nu am văzut decât lucruri realizate în interesul cetățenilor R. Moldova, iar președintele Ghimpu nu s-a schimbat nici pentru o zi. S-au schimbat lucrurile în jurul nostru, așteptările oamenilor cresc, dar noi nu am făcut ceva ca să-i dezamăgim pe oameni.

— Într-un interviu recent, vicepreședintele PD, Vladimir Plahotniuc, declara că el este persoana care sprijină, care ajută această guvernare. Cum sesizați acest ajutor? Cât de des comunicați cu el?

— Doar atunci când, alături de președintele Ghimpu, particip la consiliul Alianței, la care este prezent și dl Plahotniuc, împreună cu alți lideri PD.

— Cum se simte alianța fără PLDM?

— Vreți să spuneți fără Vladimir Filat? E o alianță cu PLDM fără Vladimir Filat, dat fiind faptul că 7 colegi din PLDM fac parte din alianța de guvernare.

— Dar câtă valoare conferă acestei alianțe cei 14 transfugi de la PCRM?

— Voi fi foarte sincer, fără a încerca să nuanțez unele lucruri. Noi avem un program de guvernare care nu se deosebește prin nimic de cel în care ne asumam integrarea europeană a R. Moldova. Cei 14 s-au angajat să susțină necondiționat programul de guvernare al coaliției pro-europene.

— Credeți că chiar s-au schimbat acești pro-ruși, acești anti-europeni?

— De vreo doi ani, în PCRM clocoteau diverse spirite. Ei au venit, și fiecare în parte a spus că a plătit tribut unui regim dictatorial.

— Credeți că ați putea fi un primar bun al municipiului Chișinău, după cum susținea recent actualul primar, Dorin Chirtoacă?

— Am și fost primar, la Floreni… Trebuie să recunosc că îmi este pe plac munca administrativă. În fiecare zi, la 06.15, sunt la minister și vreau să rămân aici atâta timp cât lucrurile nu vor deveni ireversibile.

— Ar fi putut fi administrat Chișinăul mai bine în ultimii 8 ani?

— Întotdeauna este loc de mai bine

— Vă mulțumim pentru interviu.

Pentru conformitate, V.M. și A.G.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *