Principală  —  Interviuri   —   Un vot "cumpărat" în CMC…

Un vot „cumpărat” în CMC — până la 10 mii de euro

Interviu cu Dorin Chirtoacă, primar general de Chişinău

 

— Dle primar, după schimbarea situaţiei în Consiliul Municipal Chişinău (CMC), cum sunt relaţiile dvs. cu noul preşedinte al CMC şi cum este sprijinul pe care-l aveţi de la acest consiliu?

— S-a văzut deja că gruparea actuală din cadrul CMC are anumite interese în ceea ce priveşte administraţia publică. Din punctul meu de vedere, nu există un nou preşedinte al CMC. A avut loc o lovitură la nivel local, aplicată locuitorilor mun. Chişinău de către gruparea PCRM, PPCD, PSD, Onişcenco şi alţii care mai sunt pe acolo. De la bun început, aceştia percepeau administraţia publică locală drept o posibilitate de a pune mâna pe ceva. Asupra acestui lucru am atras atenţia de fiecare dată.

— Ce vor, de fapt?

— Aduc două exemple elocvente. Primul – „Fascomtrans”, o firmă patronată de Onişcenco, a primit un sediu de 198 m.p., în centrul Chişinăului, pe str. Coşbuc, în lipsa vreunei licitaţii şi a unui dosar oficial în Direcţia patrimoniu a Primăriei. Deci, din pod, au întocmit un proiect de decizie, l-au votat. Am atacat această decizie în judecată. Al doilea exemplu. Pe str. Alba-Iulia, unde este sau a fost acţionar Ion Muşuc, şi deci unde are interes Eduard Muşuc, a fost acordată altă locaţie. Astfel de exemple mai sunt şi vor mai apărea. Acesta, de fapt, este modul în care ei sunt obişnuiţi să gestioneze Chişinăul.

— Ce zic, în noile condiţii, consilierii PPCD, care, acum câţiva ani, promovau o campanie a „mâinilor curate”?

— Ar trebui să îi întrebaţi pe ei. Mie mi se pare că nu mai are nimic în comun creştin-democraţia cu ceea ce se întâmplă în cadrul acestui partid şi în cadrul fracţiunii PPCD din CMC. cheap air max wholesale at deeply discounted prices.

— Deşi Euro TV şi Antena C au fost privatizate, aceste studiouri continuă să se afle în două sedii foarte importante ale municipalităţii. Cum de şi-au păstrat noii patroni aceste oficii?

— Ceea ce am reuşit să fac este, cel puţin, să nu semnez rezilierea contractului cu fostele întreprinderi municipale Antena C şi Euro TV, tocmai pentru a lăsa o portiţă în cazul revenirii la situaţia anterioară. Între timp, cu ajutorul foştilor primari, au fost semnate contracte cu SRL-urile Antena C şi Euro TV. Rezilierea acestor contracte ar însemna numeroase abordări în instanţele de judecată. Or, la noi, instanţele de judecată se pronunţă univoc în detrimentul Primăriei, atunci când este vorba de interesele puterii centrale.

— Ce fel de venituri are bugetul Primăriei în urma acestor contracte?

— Sunt nişte contracte de arendă, care se respectă. Aceste sume, însă, nu soluţionează nici pe departe problema bugetului municipal, or, toate taxele şi impozitele locale, acumulate din chiria imobilelor, se ridică la 10% din bugetul integral. Nu este o sumă atât de importantă pentru municipalitate.

— În repetate rânduri, aţi declarat că orice tentativă de corupţie din cadrul Primăriei va fi sancţionată. Aţi descoperit deja vreun caz de corupţie? A fost demis vreun funcţionar? A fost intentat vreun dosar?

— Am fost sesizaţi în câteva cazuri despre nişte intermediari, cărora nu le-am putut da de urmă. Unii au dispărut cu tot cu firmă din sediile în care aveau închiriate birouri în care diverşi cetăţeni au apelat la serviciile lor pentru a rezolva dosare în Primărie. Am depistat o depăşire de atribuţii în sectorul Râşcani, la Direcţia Învăţământ, fiind vorba de repararea unei grădiniţe şi a unei şcoli în lipsa unei foi de titlu corespunzătoare. În urma anchetei de serviciu, am putea recurge la sancţiuni obişnuite, la sancţiuni financiare sau chiar la disponibilizări.

Mai sunt în cercetare câteva cazuri la Direcţia Cultură. Este vorba de închirierea unui imobil în care este amplasată biblioteca „Târgu-Mureş”. Locaţia aparţine directorului adjunct Bodrug, iar contractul de închiriere a fost semnat de fostul director interimar, dl Gorceag, dintr-o singură sursă, în decembrie 2007. De altfel, contractul a fost semnat de interimar în condiţiile în care era numit deja un nou director la Direcţia Cultură. Dosarul este acum în cercetare. De asemenea, sunt investigate câteva cazuri ce ţin de efectuarea unor lucrări de reparaţie la Centrul „Eminescu”, inundat recent.

— Cum pot ajunge la dvs. cetăţenii care deţin informaţii despre eventuale cazuri de corupţie în cadrul structurilor Primăriei?

— În Primărie, orice cetăţean mă poate găsi, şi eu, la rându-mi, găsesc oricând posibilitatea de a sta de vorbă. Altceva e că, în cazul situaţiilor de corupţie, oamenii ar trebui să manifeste mai mult curaj când li se cere mită. Ar trebui să vină şi să-mi spună personal. Atunci aş putea interveni prompt. Dacă ai astfel de dovezi, precum omul căruia i s-a cerut sau omul care a fost determinat să dea mită, poţi merge destul de departe.

În realitate, când întreb oamenii despre ce e vorba, aceştia nu vor să-mi spună clar. Ei preferă să vorbească prin diferite formule: „Se rezolvă moldoveneşte”, „Se rezolvă în biroul nu ştiu care”… Când le spun să mă însoţească în biroul cu pricina, dau înapoi. Probabil se tem.

— Ce sumă v-a fost propusă, în calitate de mită? Pentru ce?

— De fapt, mi s-a spus că este vorba despre un „cadou” de Crăciun. O sumă de 10 mii de lei mi-a fost propusă pentru recepţia finală a unei construcţii în sectorul Buicani, pe str. Alba-Iulia.

— În ce relaţie sunteţi cu agentul economic care a încercat să vă mituiască?

— Nu ne-am mai întâlnit. Atunci i-am spus să iasă din birou cu tot cu plic. Am făcut anunţul public, într-o şedinţă operativă. Nu am mers la poliţie, ca să depun o plângere. Ulterior am primit eu, de la Procuratură sau de la Poliţie, o solicitare. Am analizat şi am constatat că problema nu constă în acel agent economic. Eu nu am preferat ca din acest caz să fie făcut un „ţap ispăşitor al corupţiei”. Cred că avem nevoie ca din ce în ce mai mulţi demnitari să ia atitudine clară şi fermă faţă de fenomenul corupţiei şi să nu se caute un ţap ispăşitor. La noi afacerile de corupţie au loc cu implicări la nivelul guvernării. Acestea „echivalează” cu o cantitate de 200 kg de heroină, plimbată nestingherit prin centrul Chişinăului. Această cantitate este estimată la 10 mil. euro, or de la 10 mii de lei până la 10 mil. de euro e o distanţă. Cazul agentului economic nu cred că e singurul şi cel mai semnificativ din punct de vedere al valorilor. Avem nevoie ca atât agenţii economici, cât şi cetăţenii, să înţeleagă că, la nivelul Primăriei (primarul, viceprimarul, şefii de direcţii), am adoptat tactica potrivit căreia tot ce reprezintă dreptul legal al unui cetăţean se rezolvă neamânat, fără mită. În cazul unor probleme, mai dificile, soluţionarea poate dura ceva mai mult timp, asta însă nu înseamnă că oamenii ar trebui să prefere alte reguli.

Acest mesaj l-am lansat de la bun început. Toţi cei care au dreptate din punct de vedere al legii şi-au văzut problemele soluţionate, deşi cunosc că, unii, din cadrul CMC, cer bani de la cetăţeni pentru votarea unui sau altui proiect de decizie. Sunt zvonuri că unii au şi luat.

— Şi cât costă un vot?

— Se vehiculează sume de 7—8—10 mii de euro.

— Cum credeţi, în R. Moldova lupta cu corupţia este una adevărată sau una mimată?

— Atâta timp cât avem un CCCEC care lucrează la comandă, este clar că e vorba de o mimare a acestei lupte.

— CCCEC declara că, în 2008, 29 de primari şi funcţionari publici din R. Moldova figurează în diverse dosare de corupţie. Cunoaşteţi aceste cazuri?

— Nu cunosc aceste informaţii, însă atâta timp cât primarii au la dispoziţie fonduri infime în raport cu cele ale Guvernului este impropriu să încerci să pretinzi că cei 29 de funcţionari locali sunt vizaţi în mod obiectiv. Cred că aceasta nu este problema nr. 1 în R. Moldova. Problemele adevărate sunt acolo unde sunt gestionate miliardele, dar nu se găseşte niciun corupt.

— Aţi încercat să le vorbiţi înalţilor oficiali europeni despre aceste situaţii?

— Când am vorbit cu oficiali europeni, am încercat să prezint lucrurile în aşa fel încât aceştia să-şi dea seama că, la Primăria din Chişinău, echipa lucrează deja altfel. Am încercat să-i convingem că ne-ar putea ajuta să creăm un viitor mai bun pentru R. Moldova. Nu ne-am plâns, dar le-am vorbit despre cazurile de corupţie de la noi, şi despre cazul „Heroina”. De fiecare dată, nu le venea să creadă. Anumite lucruri nu le cunosc şi nu pot să le înţeleagă.

— Dar ce se întâmplă cu acea construcţie în care era implicat vicepretorul Petru Budurin?

— Este îngheţată. Noi am oprit lucrările, iar Inspecţia de Stat în Construcţii nu a venit cu un verdict care ne-ar permite demolarea acesteia. E o situaţie de blocaj, deoarece competenţele nu aparţin în totalitate Primăriei. În cazul construcţiilor neautorizate, maxim ce putem face e să le suspendăm. În consecinţă, însă, dispoziţiile noastre de suspendare a construcţiei pot fi contestate în instanţa de judecată. De obicei, sunt contestate, instanţa decide oprirea acţiunii dispoziţiei de suspendare până la soluţionarea cauzei în fond. Soluţionarea în fond durează foarte mult timp. Chiar dacă în instanţă se ajunge la o soluţie în favoarea Primăriei, privind dispoziţia de suspendare, atunci Inspecţia de Stat în Construcţii tergiversează constatarea, conform Codului Administrativ, legalităţii construcţiei. În lipsa unei astfel de constatări, Comisia Administrativă din cadrul Preturii de sector nu este în drept să decidă demolarea. Pe de altă parte, în cazul unei astfel de decizii, aceasta este atacată în judecată, trecând din nou prin procedura celor 3 instanţe şi, în consecinţă, trecând alţi ani de zile. Astăzi nu dispunem de competenţele necesare pentru a opune eficient rezistenţă unor construcţii neautorizate.

— Cum a fost, de fapt, în cazul şoferului angajat de dvs.?

— De fapt, nu a fost şofer. Era vorba de un angajat al Direcţiei Tehnice a Secţiei Deservire Tehnică din cadrul Direcţiei Administrative. La câteva săptămâni după accident, dânsul a plecat. Ce s-a întâmplat atunci de fapt? Într-un timp foarte scurt de la investire, urma să plec la Bruxelles, la invitaţia Alianţei Liberal-Democrate din Parlamentul UE. Dimineaţă, avionul era la 5.00, trebuia să ajung la Aeroport. Seara, pe la 23.00, am decis să plec singur la volan, căutând pe cineva care ar conduce automobilul la Primărie, după plecarea mea. L-am rugat pe acest coleg să ia maşina de la Aeroport şi să o aducă la Primărie. Dânsul, locuind pe bd. Dacia, a mers la Aeroport, urmând să ajungă înapoi la Primărie. Nu-mi spusese că, în ajun, consumase alcool. Nici eu nu mi-am dat seama în cele câteva minute cât ne-am aflat în maşină. Ajungând la Bruxelles, am aflat că, în drum de la Aeroport, a fost oprit de poliţie. Aceasta a constatat un grad de alcoolemie. Aşa a început scandalul.

— Ce cadouri aţi primit de când sunteţi Primar?

— Toate sunt în vitrina din birou. Cel mai preţios cadou este un mesaj, de 1 iunie, din partea unei copile, Lenuţa, care trăieşte doar cu mama sa. Fetiţa învaţă la şcoala-internat nr. 1 şi are doar note de 10. Mesajul ei este următorul: „Odată cu sosirea vacanţei, toţi copiii cu părinţii îşi fac planuri pentru odihnă. Noi am vrea să fim mai mult cu părinţii. Să nu-şi lase copiii aici. Să nu plece peste hotare. Maturii, nicio clipă nu uitaţi că aţi fost ca şi noi. Acum aveţi copii şi nepoţi, luaţi exemplu, investiţi mai mult în copii. Credinţă şi dragoste în tot ce faceţi”. Acesta este mesajul Lenuţei, elevă în clasa a 2-a. Acest mesaj a fost citit în faţa funcţionarilor Primăriei.

— Mai nou, se vorbeşte că aţi putea ajunge deputat în Parlamentul României…

— Nu cunosc, decât din presă, despre ce este vorba. Nu am vorbit cu vreun oficial al României la acest subiect. Mai mult, nu cred că acest subiect poate deveni valabil. Indiferent dacă este vorba de Parlamentul R. Moldova, al României sau al Europei, am un mandat de primar pe care trebuie să-l onorez. Din această perspectivă, nu văd de ce ar trebui să încep o altă activitate.

— Ce consecinţe ar putea avea o decizie CEDO în dosarul intentat de dvs. şi de Alexandru Tănase privind dubla cetăţenie?

— Şansele unui câştig de cauză în acest dosar, în opinia mea, sunt destul de mari, or, nu este vorba decât despre un drept fundamental al omului pe întreg continentul european. În cazul R. Moldova, este vorba de o încăpăţânare de a separa cetăţenii în zeci de categorii. Nimeni, în niciun mod, nu poate decide asupra şansei cetăţenilor de a candida sau nu la funcţia de deputat în Parlament. Nimeni nu poate separa oamenii în patrioţi sau nepatrioţi. Parlamentul şi Guvernul R. Moldova nu au astfel de abilităţi. Cred că o hotărâre CEDO ar putea avea şi o urmare pozitivă în soluţionarea problemei cetăţeniei române de către statul român. Dacă la nivel CEDO se va spune că este discriminare şi că nu are dreptul R. Moldova să facă ceea ce a făcut cu această lege, asta ar însemna că România ar trebui să aibă undă verde privind acordarea cetăţeniei române tuturor solicitanţilor din R. Moldova, pe bază de lege.

— Ce fel de configuraţie ar putea exista în următorul Legislativ? Ce fel de deputaţi vom avea dacă Legea privind dubla cetăţenie va funcţiona?

— Vor fi diferiţi, dar nu cei mai reprezentativi. Atâta timp cât o anumită parte dintre cetăţeni sunt privaţi de dreptul de a accede în Parlament, evident, locurile vor fi ocupate de o altă parte a societăţii, care nu are cum să-i reprezinte pe toţi. În 2009, comuniştii au şanse reduse. Atât în zona rurală, cât şi în cea urbană, s-a pierdut orice legătură dintre guvernarea comunistă şi omul simplu. În condiţiile când, pe lângă alte probleme, avem şi inundaţii, preşedintele pleacă în Croaţia la odihnă, iar premierul în Grecia. Înţelegând că şansele lor descresc, PCRM gândeşte să reuşească prin intermediul aliaţilor, care apar unul câte unul, de la o campanie electorală la alta. Sunt convins că există şi partide formate de comunişti. Există multe arme pe care le deţine guvernarea comunistă, părerea mea e că aceste arme sunt slabe, precum sunt slabi şi cei care au devenit aliaţi peste noapte.

— Ce ne puteţi spune despre varianta Greceanâi – preşedinte, Voronin – speaker şi Dodon – premier?

— Părerea mea e că nu mai contează cine şi pentru ce funcţie se pregăteşte. Trebuie reţinut un singur lucru – sistemul lucrează după nişte reguli pe care nu le vedem noi la televizor sau nu le putem desluşi din declaraţiile de presă pe care le fac unii sau alţii. Sistemul lucrează la comandă, după cum decid cele două-trei persoane din anturajul preşedintelui. De multe ori, s-a văzut şi la televizor că sunt prinşi pe picior greşit miniştri, demnitari înalţi, pentru că lor nu li s-a comunicat ce trebuie să vorbească în faţa camerei. Din acest motiv ei vorbesc cu totul altceva decât decizia luată.

Lucrurile devin din ce în ce mai străvezii. Cazul Muşuc, surprins în instanţa de judecată, arată clar cum funcţionează justiţia. Judecătorul îi recomandă celui care este parte în proces ce să facă ca „să iasă aşa cum trebuie”.

— De ce sunt atât de puţine reportaje de acest fel în mass-media de la noi?

— Astfel de reportaje le permit cetăţenilor să-şi întărească convingerea că lucrurile stau exact aşa cum spune, de ani de zile, societatea civilă, mass-media scrisă. Astfel de subiecte îi ajută pe cetăţeni să-şi creeze un punct de vedere clar privind alegerile din 2009. De fapt, şi accesul presei la informaţia de interes public este limitat. Şi prudenţa unor demnitari este mai mare. În cazul de la Curtea de Apel, Muşuc a fost neatent şi a dat cu bâta în baltă. Cred că şi Angela Gonţa a fost ageră, fapt pentru care trebuie felicitată.

— Urmase o perioadă în care au existat defecţiuni tehnice la recepţionarea Pro-tv. Credeţi că ar fi vreo legătură?

— Legături pot să apară oricând. Agenţii economici pot fi presaţi să nu mai dea publicitate la un anumit post. Alteori poate fi sistată emisia, prin intermediul distribuitorilor prin cablu. Şi licenţa poate fi suspendată… Întotdeauna pot fi găsite pârghii pentru intimidare.

— În ce relaţii sunteţi cu Comisariatul General de Poliţie?

— Exact în aceeaşi în care eram la Crăciun, când s-a văzut clar atitudinea Poliţiei faţă de Primărie. Acum, în cazul inundaţiilor, poliţia mai absentează de la şedinţele operative. Poliţia municipală este o structură a Guvernului. Guvernul este comunist, deci, Poliţia nu are cum să fie într-o relaţie corectă cu Primăria astăzi. Nu vorbesc despre toţi poliţiştii municipiului Chişinău, ci despre capii acestora. Aşa este legea şi nu aş vrea să ne răzbunăm pe miile de colaboratori ai poliţiei care încearcă să-şi facă datoria, din cauza câtorva funcţionari aserviţi puterii.

— Ce certitudini există că banii colectaţi de Guvern pe contul special, destinat sinistraţilor, vor ajunge la victimele inundaţiilor?

— La noi, fenomenul raketului în raport cu agenţii economici este unul utilizat frecvent. Nu cunosc cum sunt repartizate fondurile acumulate de Guvern. Noi avem îndoielile noastre în ceea ce priveşte transparenţa utilizării fondurilor. Conform unor informaţii de la Ministrul Construcţiilor, o casă construită pentru sinistraţi ar costa circa 1 mil. de lei, or, acestea sunt costuri exagerate. Dacă Guvernul operează cu astfel de preţuri, întru ajutorarea sinistraţilor, atunci e curată hoţie.

— Ar putea chiar firma ministrului Construcţiilor să fie implicată în edificarea caselor pentru sinistraţi?

— Urmează de văzut. În mod normal, la gestionarea acestor fonduri ar trebui să fie respectate toate procedurile legale în cazul achiziţiilor publice. Este vorba de un subiect sensibil şi este vorba de donaţii benevole, făcute de cetăţeni. Acest fapt ar trebui să determine Guvernul să fie şi mai transparent.

— De altfel, din ce fonduri propunea apartamente consilierul Onişcenco?

— Nu cred că ar trebui să pierdem vremea vorbind despre Onişcenco. A fost o aventură în care a încercat să implice mai mulţi cetăţeni, sperând că aceştia vor vota pentru el. A format tot felul de liste, rânduri, în condiţiile în care nu avea niciun drept. El a recurs la următoarea schemă: a acumulat semnături de la cetăţeni, completând listele pentru apartamente, după care a găsit, chipurile, nişte antreprenori care urmau să construiască, apoi solicita pământ de la Primărie pentru construcţie. Or, lucrurile se fac invers. Mai întâi se participă la licitaţie, se obţine teren, apoi se face proiectul, se obţine certificatul de urbanism, se face sistematizarea terenului, ulterior – construcţia, urmând perfectarea contractelor. Aici s-a umflat un balon de săpun, pregătit special pentru campania electorală din 2007. Este o escrocherie. În persoana lui Onişcenco, spun ferm, poate să mă dea şi în judecată, e vorba de hoţie. Are nişte firme, care anterior au avut contracte cu Primăria. El a încercat să schimbe anexele lucrărilor investiţiilor capitale pentru 2008, trecând altă anexă, cu firmele sale. A încercat astfel să-şi treacă la firmele sale 20 mil. lei din banii publici. Spune el că sunt lucrări pentru municipiu, dar un consilier municipal, dacă are firme care participă la licitaţie şi vrea contracte pentru anume lucrări, nu are dreptul să fie în sală, nu are dreptul să voteze la asemenea proiecte sau, mai mult, să substituie actele care urmează să fie votate de CMC.

— Câte locuri vacante de muncă sunt în Chişinău?

— Greu de spus. Ştiu că, pe de o parte, nu prea sunt locuri vacante, iar cele existente sunt prost plătite. Pe de altă parte, companiile se confruntă cu o problemă de selectare a personalului, în sens că nu găsesc oameni suficient de buni în anumite meserii.

— Întrebam în contextul declaraţiilor ex-premierului Tarlev, care susţine că nu are nicio ofertă de muncă…

— Dacă un fost prim-ministru nu îşi găseşte de lucru în R. Moldova, ce să vorbim despre un tânăr care abia a absolvit şi încearcă să se descurce? Un prim-ministru este o persoană publică. Prin tot ce spune, ar trebui să le inspire încredere şi curaj cetăţenilor. În acest caz mă întreb ce spun tinerii care stau cu diploma în buzunar şi care, chiar dacă merg undeva să se angajeze, beneficiază de un salariu de o mie de lei.

— Cum sunt proaspeţii angajaţi de la Primărie?

— Nu sunt prea mulţi proaspeţi angajaţi la Primărie. De multe ori ei sunt aleşi după o preselecţie făcută în cadrul Primăriei. Am anunţat şi un concurs pentru Direcţia Relaţii Publice, am înţeles că şi-au depus dosarul 5 persoane, vom vedea în ce măsură vom putea angaja pe cineva. Dar, la un salariu de 900—1000 de lei, e destul de greu să găseşti pe cineva care ar vrea să muncească. Pe de o parte, poziţia de funcţionar public oferă o anumită stabilitate. De obicei, angajaţii nu pot fi sancţionaţi până la eliberarea din funcţie. Au o anumită imunitate şi, chiar dacă sunt concediaţi, prin judecată sunt restabiliţi în funcţie.

— Ar putea exista o alianţă liberală către alegerile din 2009?

— Codul Electoral interzice alianţele şi blocurile. Deci, fiecare îşi calculează şansele. În 2005, am plecat de la premisa că voturile nu trebuie să ajungă la comunişti. Din acest motiv nu am participat la alegeri, pregătindu-ne de alegerile locale şi, respectiv, de cele parlamentare din 2009. În 2007, am atins un rezultat care înseamnă depăşirea pragului electoral cu un număr absolut de voturi. Ulterior, am urmărit sondajele de opinie, dar şi reacţiile cetăţenilor. Nu avem motive să ne îngrijorăm că susţinerea acordată partidului s-ar fi putut reduce de la alegerile locale până în prezent. Considerăm chiar că este vorba de o situaţie mai bună decât în 2007. În aceste condiţii, ne pregătim de 2009. Poziţia noastră este la fel de fermă ca şi în 2007. Ne propunem să ducem schimbarea până la capăt, aşa cum am început în 2007, şi să nu ne amestecăm cu tot ceea ce înseamnă nomenclatura sovietică comunistă, care a tot guvernat în R. Moldova de la 1991 încoace, aducându-ne la ce avem în prezent. De altfel, se încearcă diverse formule în scopul revenirii, în 2009, a aceleiaşi nomenclaturi, prin intermediul diverşilor aliaţi.

— Cine sunt personalităţile care vor merge cu PL în 2009?

— Contează verticalitatea şi consecvenţa fiecărui membru al echipei. Ţinem cont de asta, ca să nu ne trezim după alegeri că unii cedează, preferând să voteze altfel. Amintesc aici de experienţa anilor 2001 şi, în special, 2005, când mai mulţi au cedat, urmându-i pe comunişti. Asta dezamăgeşte. Atunci când investeşte într-un lider politic, omul pleacă de la speranţa că astăzi s-a obţinut atât cât a fost posibil, dar dacă această echipă rămâne sudată în continuare, la alegerile următoare cetăţeanul le va acorda din nou sprijinul.

— Cine va fi capul listei electorale PL?

— Acest lucru se decide la nivel de partid. Nu am discutat încă lista pentru parlamentare, avem acum alte priorităţi. De când cu inundaţiile, echipele noastre au fost şi la Nord, şi la Sud, pentru a-i ajuta pe oameni pe cât este posibil.

— Gabi Stati va fi pe lista electorală a PL?

— Dar ce are Gabi Stati cu PL? Nu avem nicio legătură cu Gabi Stati.

— Există un cabinet din umbră pentru cazul în care veţi obţine o majoritate parlamentară şi va trebui să formaţi Executivul?

— Sunt persoane care ar putea face faţă unui asemenea statut după 2009, dar lucrurile acestea trebuie aduse la cunoştinţa publicului atunci când cu toţii vom fi pregătiţi să discutăm acest subiect. Consider că, deocamdată, nu a sosit momentul.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Echipa de Gardă