Un test ratat de funcţionarii publici

Majoritatea autorităţilor şi instituţiilor publice au o atitudine neglijentă şi iresponsabilă faţă de respectarea legislaţiei în domeniul accesului la informaţie. Aceasta este concluzia la care a ajuns Centrul „Acces-Info”, după elaborarea celui de-al doilea raport de monitorizare, prezentat la finele săptămânii trecute. Chiar dacă autorii studiului menţionează faptul că, pe parcursul anilor 2007—2008, s-au întreprins şi se întreprind mai multe măsuri pentru a asigura liberul acces la informaţie, tot ei spun că aceste măsuri rămân a fi ineficiente.

Astfel, potrivit studiului „Dreptul la informaţie: pe hârtie şi în realitate”, în perioada decembrie 2007 – iunie 2008, au fost expediate 4839 de solicitări. Răspunsuri au venit doar la a cincea parte dintre acestea, iar peste 20 la sută, din cele 934 de răspunsuri, au fost incomplete sau formale.

Tăcerea – cel mai frecvent răspuns al autorităţilor Sute de oameni adresează zilnic scrisori instituţiilor statului. Şi instituţiile media scriu articole, apoi expediază demersuri, solicitând statul să ia cunoştinţă şi să intervină în numeroase cazuri de corupţie, de trafic de influenţă, de abuzuri sau escrocherii. De obicei, cetăţenii primesc, cu mare întârziere, răspunsuri evazive. Mediile de presă primesc şi ele scrisori de la autorităţi, doar că, de obicei, conţinutul acestora nu foloseşte la nimic. Instituţiile statul întreţin direcţii întregi, responsabile de corespondenţa cu cetăţenii. Poşta Moldovei lucrează non-stop, mărind chiar taxele pentru serviciile prestate. Instituţiile internaţionale dau semnale că în R. Moldova adie a democraţie veritabilă. Cetăţeanul, însă, aşteaptă scrisorile puterii, iar atunci când le primeşte, totuşi, nu le mai găseşte rostul.

Un singur răspuns, şi acela incomplet

Dintre organele de drept şi control, cele mai exemplare instituţii au fost Curtea de Conturi şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei. Prima a răspuns la 7 din 8 cereri, 85,7% fiind complete, iar cea de-a doua la 6 din 7 cereri, 83,3% – complete. Urmează Serviciul Vamal, care a răspuns la 7 din 8 solicitări, 57,1% – complete. Ultimele în top sunt Curtea de Apel Economică şi Serviciul de Grăniceri, pentru că nu au răspuns la niciuna din cele 8 cereri adresate.

Ministerul Dezvoltării Informaţionale a oferit doar un răspuns, şi acela incomplet, din cele 7 cereri care i-au fost adresate.

• Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare – 3 răspunsuri din 8 cereri.
• Ministerul Culturii şi Turismului a furnizat informaţia la 2 din 8 solicitări.
• Ministerul Educaţiei şi Tineretului – 3 răspunsuri la 8 solicitări.
• Ministerul Reintegrării – 7 răspunsuri la 7 cereri.
• Ministerul Administraţiei Publice Locale – 8 răspunsuri din tot atâtea solicitări.
• Ministerul Finanţelor a răspuns la 5 din 8 cereri ce i-au fost adresate.

Zeci de scrisori „pierdute”

La Judecătoria Glodeni, din cele 7 solicitări de informaţii, toate s-au ales cu răspunsuri complete. Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, a răspuns la 7 din 9 cereri.

Judecătoriile din raionul Cantemir şi din sectorul Ciocana, mun. Chişinău, au răspuns la 7 din 8 solicitări.

Totodată, numeroase judecătorii nu au răspuns la nicio singură cerere, din cele 8 adresate. Printre acestea se numără instituţiile de profil din raioanele Basarabeasca, Cahul, Donduşeni, Drochia, Floreşti, Leova, Orhei, Străşeni, Şoldăneşti, Ştefan-Vodă, Teleneşti.

Mână în mână cu judecătoriile din lista anterioară merg comisariatele de poliţie din Briceni, Călăraşi, Căuşeni, Donduşeni, Edineţ, Glodeni, Leova, Ocniţa, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni şi din sectorul Botanica, mun. Chişinău, care de asemenea nu au răspuns la niciuna din cele 8 solicitări.

Organele de anchetă răspund cu tăcere

Câte 7 răspunsuri din 8 cereri, au oferit procuraturile din Bălţi şi Leova. Cele din sectorul Ciocana, mun. Chişinău, şi din Cahul au răspuns la 7 din 8 cereri, iar instituţia respectivă din Ştefan-Vodă a trimis 6 scrisori din 7 cereri.

Procuraturile din Criuleni, Edineţ, Făleşti, Nisporeni, Străşeni şi sectorul Râşcani, mun. Chişinău, nu au răspuns la nicio solicitare.

Potrivit Centrului de Promovare a Libertăţii de Exprimare şi a Accesului la Informaţie „Acces-info”, în jumătate de an, cât a durat monitorizarea, în instanţele de judecată din R. Moldova au fost examinate 70 de dosare legate de încălcarea dreptului cu privire la accesul la informaţie.

Nicolae Cuşchevici

Problemă de mentalitate

Olivia Pârţac, jurist mass-media:

Legea, în principiu, este foarte bună. Problema nu constă în lege, ci în mentalitatea cetăţenilor, dar, şi mai mult, în cea a funcţionarilor. La noi, cetăţenii, pe de o parte, se tem, iar pe de altă parte, sunt foarte înţelegători cu persoanele care nu le acordă informaţia solicitată. Ei motivează atitudinea angajaţilor instituţiilor publice prin faptul că aceştia sunt ocupaţi, din cauza funcţiei pe care o deţin. Însă chiar şi funcţionarul vine la lucru cu gândul că poziţia sa este foarte importantă, iar informaţia nu prea bună ar trebui ascunsă. Şi asta, pentru că, în concepţia lui, cineva de „sus” are interesul ca informaţia respectivă să fie protejată.

Actualitatea legii nu are nicio legătură cu psihologia funcţionarului. De fapt, toate legile din R. Moldova sunt bune, dar avem un dezastru la toate nivelele. Dacă ar fi să comparăm legislaţia de la noi cu cea din unele ţări occidentale, am observa că acolo se întâlnesc legi mai proaste, în sensul că acestea nu sunt asigurate cu niciun fel de garanţii, dar de ele se ţine cont. Ei respectă nişte lucruri esenţiale, pentru că au o cultură a democraţiei şi a civilizaţiei.

Constatăm că a degradat accesul la informaţie. Respectiv, avem nevoie şi de o explicaţie ştiinţifică care să ne spună de ce s-a întâmplat acest lucru. Toţi funcţionarii care sunt menţionaţi au fost instruiţi în domeniul respectiv. Ei ştiu ce trebuie să facă, dar nu fac. Cât priveşte cazurile de penalizare a funcţionarilor care au îngrădit accesul la informaţie, au fost înregistrate astfel de precedente, judecătoriile noastre, însă, sunt foarte înţelegătoare, la nivel de mentalitate, faţă de aceşti funcţionari şi, chiar dacă aplică legea, aleg modalităţile de pedeapsă cele mai blânde.

Totuşi, lucrurile se mişcă

Eugen Uruşciuc, directorul Agentiei „Monitor Media” :

Aş vrea să mă refer, în mod special, la relaţia dintre presă şi autorităţi. Din câte am observat, există o tendinţă foarte bună în acest sens. Probabil, lucrurile acestea pozitive se datorează faptului că, de exemplu, la Guvern a venit o nouă echipă, care asigură comunicarea cu presa. Şi, evident, grupul respectiv asigură o comunicare bună prin intermediul paginii web a instituţiei.

La Bălţi, pentru că ştiu mai bine situaţia, lucrurile de asemenea merg spre bine. Site-ul oficial al primăriei a început să funcţioneze mult mai bine. Adică nu putem vorbi doar în termeni negativi despre accesul la informaţie. Lucrurile se mişcă, şi trebuie s-o recunoaştem. Noi am înţeles că autorităţile au nevoie de comunicare. Acest lucru este în beneficiul lor, pentru că, prin comunicarea cu presa, lumea află ce şi cum fac autorităţile în procesul de activitate.

Mai proastă e situaţia în privinţa comunicării la nivel local. Dacă la nivel central lucrurile se mişcă spre bine, în teritoriu situaţia este cu mult mai rea.

Colaborare mimată

Ion Oboroceanu, preşedintele Centrului de Drept din or. Căuşeni :

Regret că colegii din mass-media privată declară, în cunoştinţă de cauză, că situaţia devine din ce în ce mai rea. Regret că, în 8 ani de activitate a Centrului „Acces-info”, fiind editate 16 manuale, broşuri şi alte surse de informare, noi am rămas pe loc. Nu vreau să descopăr America, dar funcţionarul public a fost instruit, şi va continua să fie instruit. Însă aceasta nu din dorinţă de a afla ceva sau de a contribui la litera legii, ci pentru că sunt trimişi la cursuri de instruire, ca, într-un fel, să fie mimată colaborarea cu sectorul asociativ.

De ce doar noi ne adunăm de ani de zile ca să ne plângem, să-i descoperim pe cei mai activi, care vor să facă ceva? Sectorul asociativ spune că presa sau societatea civilă trebuie să fie mai activă, dar noi ştim prin ce probleme trece mass-media privată.

Aş inversa lucrurile. Sectorul asociativ trebuie să-i îndrepte pe funcţionari să-şi respecte corect obligaţiile de serviciu şi să respecte legea.

Nouă nu ne rămâne decât să regretăm că funcţionarii sunt indiferenţi şi ignoră cererile cetăţenilor. Astfel cetăţeanul devine indiferent, deoarece nu este încurajat să-şi caute dreptatea. Funcţionarii nu ne vor deschide uşa singuri niciodată. Noi trebuie să o deschidem, dar dacă am făcut acest lucru, apoi el, funcţionarul, să ne prezinte informaţia pe care am solicitat-o.

Documente pentru transparenţă

Vitalie Condraţchi, şeful Serviciului de Presă al Guvernulu:

Trebuie să menţionez că acum se elaborează un cod etic al comunicatorului guvernamental şi cred că până la sfârşitul lunii august acesta va fi finalizat. Cam la aceeaşi etapă de elaborare se află şi ghidul de comunicare al Guvernului. Ghidul în cauză va oferi o descriere a structurii Consiliului de comunicare al executivului, din care fac parte responsabilii de resort din fiecare minister. Prin aceasta încercăm să organizăm acţiuni de asistenţă metodologică pentru serviciile de presă. În plus, a fost elaborat regulamentul model şi fişa de post model pentru serviciile de presă şi aş fi recunoscător pentru opinii şi sugestii.

Chiar prim-ministrul a dat indicaţii de mai multe ori miniştrilor şi reprezentanţilor autorităţilor publice centrale să fie deschişi cu presa. Ulterior au fost semnate indicaţii prin care instituţiile au fost obligate să raporteze, lunar, toate acţiunile de comunicare.

Acum suntem la etapa de colectare a rapoartelor de acest gen, care includ comunicatele de presă, conferinţele organizate, răspunsurile la solicitările de informaţii etc. Sper ca toate acestea să contribuie la asigurarea transparenţei în instituţiile publice şi, într-un final, la îmbunătăţirea actului de guvernare.

V.R. şi N.C.