Principală  —  Interviuri   —   Un "Parlament curat"

Un „Parlament curat”

220-dezbatereDezbatere electorală. Subiectul discuţiei – «un parlament curat» – este marea provocare a societăţii civile pentru actuala campanie electorală, o iniţiativă la nivel de proiect politic, care a produs în rândurile partidelorşi emoţii pozitive, dar şi destul deranj.

• Mariana Ţăranu, secretar general, Partidul Mişcarea Acţiunea Europeană

• Oleg Serebrian, vicepreşedinte, Partidul Democrat

• Mihai Godea, vicepreşedinte, Partidul Liberal Democrat

• Sergiu Boghean, preşedintele Oganizaţiei de Tineret, Partidul Liberal

• Leonid Bujor, vicepreşedinte, Partidul Alianţa Moldova Noastră

• Victor Ciobanu, vicepreşedinte, Partidul Social Democrat

— Cum calificaţi iniţiativa „Coaliţiei-2009”, pentru că se ştie, nu toţi concurenţii electorali au „aplaudat” ideea unui „parlament curat”?

O.S.: — Pe noi, şi cred că exprim o opinie generală aici (aprobare), ne bucură această iniţiativă. Cel puţin PD îşi doreşte mult o evaluare minuţioasă a listelor electorale pe care le-au prezentat partidele, şi în primul rând PCRM. Pentru că aici avem cele mai bogate şi cele mai corupte persoane. Îmi pare rău că aceste partide lipsesc de la această discuţie…

— Lipsesc tocmai pentru că au refuzat colaborarea cu „Coaliţia-2009″…

O.S.: — Au avut şi de ce. Cred că 90 % din tot ce înseamnă corupţie în R. Moldova este legat direct sau indirect de actualul partid de guvernământ.

— Ce trebuie să însemne, în viziunea dvs., un „Parlament curat?

M.Ţ.: — Un parlament curat ar trebui să însemne un parlament necorupt. Tocmai de aceea MAE a propus partidelor semnarea unui Pact anticorupţie, care a fost ulterior semnat de alte patru partide politice, inclusiv de reprezentanţi ai societăţii civile.
S.B.: — Pentru PL un Parlament curat înseamnă liste electorale curate, pe care trebuie să încapă oameni necompromişi, fără un trecut dubios, din punct de vedere al afacerilor şi nu doar. Mai credem că putem avea un „parlament curat” doar atunci când vor fi desecretizate dosarele securităţii şi vom avea o Lege a Lustraţiei, astfel încât în Parlament să nu acceadă persoane care au servit ori mai servesc şi alte interese decât interesele Moldovei.
L.B.: — În viitorul Parlament trebuie să vină oameni pentru care ar conta dragostea faţă de acest popor şi nu banii acestui popor.
M.G.: — Este foarte important să avem o clasă politică responsabilă, politicieni pentru care politica înseamnă slujirea ţării şi a cetăţeanului, şi nu a propriilor interese. În opinia mea, însă, realizarea acestui deziderat în această campanie electorală este, practic, imposibilă, pentru că noi venim din societatea din care venim. Foarte şi foarte ne-trans-pa-ren-tă.

— Zicea cineva dintre dvs. că un „parlament curat” trebuie să înceapă de la „liste electorale curate”. Pe listele partidelor pe care le reprezentaţi aveţi oameni compromişi?

M.G.: — Pe listele PLDM – nu. Şi, în acest sens, mergem în Parlament fără nicio remuşcare.
S.B.: — Nu avem oameni compromişi, doar că presa operează uneori cu date care nu au nimic în comun cu situaţia la zi, când sunt confundate numele candidaţilor cu nume identice de infractori, scoşi de prin arhive.
M.G.: — Am avut şi noi un caz similar de confuzie. Dar aş vrea să remarc altceva: dacă comparăm campania pentru un „parlament curat” din România cu cea din R. Moldova, trebuie să ţinem cont că situaţia presei de aici şi de dincolo este total diferită. La noi, spre deosebire de România, mass-media este folosită în mare parte ca instrument de manipulare, chiar de dezinformare a opiniei publice – mă refer la presa controlată de putere, iar cea neafiliată politic este încă prea slabă. Sau prea puţină.
O.S.: —Noi, mai degrabă, avem de a face cu fenomenul de compromitere a candidaţilor opoziţiei de către presa guvernamentală, de către aparatul de stat, inclusiv acest CCCEC, care este un centru de combatere a opoziţiei şi care a intentat procese opoziţiei, multe dintre ele pierdute, dar despre care ei vorbesc mai puţin. În general, însă, ar trebui să facem o distincţie clară între persoanele care au fost compromise, ca fiind dubioase, şi persoanele într-adevăr compromise. Cred că abia după aceste alegeri, după instaurarea unei guvernări democratice, după debarasarea de aceste structuri de forţă, vom reuşi să ştim cine sunt adevăraţii infractori şi criminali. Cred că ei se cuibăresc în alte partide politice decât în cele aflate în vizorul structurilor de forţă.
M.Ţ.: — Pentru noi e mai simplu. Marea majoritate dintre noi nu au fost implicaţi până acum în politică, aşa că nu avem lume compromisă pe lista noastră.
L.B.: — Ca să fii compromis, nu trebuie să fii neapărat în politică. Acesta nu-i un reproş, e o precizare. În ceea ce priveşte AMN şi ce se spune la adresa unor candidaţi AMN, vreau să precizez că nicio persoană nu poate fi acuzată atâta vreme cât lipseşte o decizie a instanţei de judecată. Noi ştim cu ce s-a încheiat aşa-zisul „dosar al ambulanţelor”, care este o lovitură foarte serioasă dată lui Voronin.
V.C.: — În cazul PSD avem, ca şi în cazul celorlalte partide, o dosariadă inventată. Ceea ce se speculează în campanie este mai mult un truc. Noi ştim cât de simplu poate fi deschis un dosar în R. Moldova.

— Sunt sau nu cumpărate locurile pe listele electorale, or, în presă au apărut anumite acuzaţii de acest gen. Ce spuneţi? Un „parlament curat” are de câştigat de pe urma unei atare practici?

M.G.: — Eu sunt pe locul trei şi nu am plătit pentru asta. Însăşi crearea PLDM a avut alte rosturi decât cele tradiţionale în politica moldovenească. Am venit cu alt mesaj, cu altă abordare şi ne menţinem pe ele. Poate au existat sau mai există astfel de practici în alte partide, dar la PLDM… Formarea listei s-a făcut în modul cel mai democratic.
S.B.: — La PL situaţia este exact aceeaşi.
M.Ţ.: — MAE a apărut ca o reacţie la votul din 4 aprilie 2005. Tocmai de aceea am căutat să ne formăm ca echipă din oameni necompromişi atât politic, cât şi pe domeniile în care activăm. Prestaţia noastră a adunat în jurul ideii de creare a unui pol pro-european alte două partide, PNL şi PNR. Lista noastră nu a fost condiţionată de nici un fel de contribuţii băneşti…
O.S.: — Nu cred că trebuie să ne ascundem de faptul că finanţele sunt o problemă. În R. Moldova, partidele, deocamdată, nu sunt finanţate de la stat. Şi-atunci este firească întrebarea: dacă nimeni nu dă bani, de unde se iau ataţia bani în campania electorală? PD este mai modest la cheltuieli, spre deosebire de alte partide de acelaşi nivel. Eu personal am contribuit cu 250 mii de lei, pentru mine este o sumă destul de mare, dar pe care o pot justifica. Bugetele electorale se formează din ceva şi asta nu înseamnă că cumperi locul pe listă. Altceva e că contribuţia financiară nu trebuie să fie criteriul de bază la intocmirea listelor. Dar din momentul în care nu se ştie foarte exact cum se formează bugetele electorale ale partidelor, evident că nu putem vorbi despre liste curate.
L.B.: — Noi nu trebuie să reieşim din ceea ce zice PCRM la „Mesager” sau PPCD la Eu-TV. În partide locurile nu se cumpără ca la piaţa centrală. Contribuţiile care se fac, se fac doar de către membrii partidului. Cel puţin, aşa e la AMN.
V.C.: — Problema fondurilor există. Dacă am avea finanţare de la stat şi mai multă transparenţă în cazul donaţiilor, problema ar dispărea.

— Banii pentru campania electorală, proveniţi din donaţii, fie din partea oamenilor de afaceri, fie din altă parte, trebuie, până la urmă, răscumpăraţi cumva. Că politica nu-i filantropie. Această răscumpărare nu este şi ea un act de corupţie?

O.S.: —Este, sau poate fi, cel puţin. PCRM, de exemplu, îi constrânge pe oamenii de afaceri să plătească. Unii dau bani pentru a-şi asigura liniştea, pentru 4 ani înainte, alţii, mai prevăzători, încearcă să testeze şi alte partide politice cu şanse de a ajunge în Parlament, dar aceştia riscă.
M.Ţ.: — Ar trebui să existe o prevedere legală care ar proteja donatorii, ca ei să poată recunoaşte deschis actul finanţării.

— Trec alegerile, ajungeţi la guvernare. Cu ce, de unde începeţi vindecarea acestui stat de molima corupţiei, ajunsă să fie percepută în lume ca un fel de sinonim al R. Moldova?

M.G.: — La noi, lupta cu corupţia este una de faţadă. Da, poţi să scoţi un primar din opoziţie în cătuşe, să-l arăţi la „Mesager”, ca să spui lumii cât de corupt este primarul, că a fost prins în flagrant cu 500 de lei, plasaţi şi aceea de agenţii serviciilor speciale. Dar… După unele estimări, circa 76% din economie este tenebră. Economia subterană este o sursă extraordinară pentru înflorirea corupţiei. Nu putem vedea de unde provin veniturile demnitarilor pentru că ele vin anume din această zonă. Şi primul lucru la care ar trebui să ne gândim este cum să rezolvăm această problemă. În al doilea rând, trebuie, conform practicilor internaţionale, să limităm relaţia directă cetăţean-demnitar atunci cand cetăţenul merge să-şi rezolve anumite probleme. Practica ghişeelor, pe larg răspândită în lume, trebuie implementată de la nivelul 1 pană la administraţia centrală. În plus – asigurarea transparenţei achiziţiilor publice, inclusiv a tenderelor pentru marile proiecte de construcţie, etc. Aici noi pierdem în raport cu alte state, aici se ascunde marea corupţie, marile capitaluri.
S.B.: —Peştele se strică de la cap. Nu vom putea eradica corupţia din societate atât timp cât ea va domina mentalitatea celor care ajung să conducă acest stat. Sperăm ca după 5 aprilie să vină la putere o nouă clasă politică, de o altă mentalitate şi cultură.
M.Ţ.: — Trebuie să facem ordine, şi această ordine să înceapă cu crearea unei structuri unice, independente, care să cerceteze marile acte de corupţie. Adică să facem lumină în cazul privatizărilor trucate, care au condus la înstrăinarea averilor publice pe sume de nimic. Trebuie să facem ordine şi în averile marilor funcţionari care s-au îmbogăţit peste noapte şi şi-au trecut averile pe alte nume. Trebuie ca funcţionarii publici să-şi declare averile, dar şi sursele acestor averi…
O.S.: — Sondajele de opinie arată foarte clar care sunt zonele cele mai afectate de corupţie: vama, poliţia, poliţia rutieră în special, instituţiile de stat care au menirea să combată corupţia. Abuzul miniştrilor în serviciu, traficul de influenţă. Trebuie să pornim de aici. Reorganizarea acestor structuri şi înăsprirea pedepsei.

— Avem exemplul Ucrainei, proaspăt de tot, cu detenţie pe viaţă pentru marile acte de corupţie şi abuzuri în cazul funcţionarilor de stat.

V.C.: — Da, exact. Corupţia există în state sărace, cu un sistem politic autoritar. Este ceea ce avem. Din mecanismele propuse de noi: controlul veniturilor, dar şi al cheltuielilor. Doi: corupţia, într-adevăr, nu trebuie căutată între medici şi profesori, cu 100 sau 200 de lei arătaţi la televizor, ci în eşaloanele puterii. Avem un Centru de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei – un monstru care se ocupă de orice, numai nu de corupţie – şi el trebuie reformat capital. Trei: reducerea drastică a numărului organelor de control, în prezent sunt circa 50 organe de control. Patru: independenţa justiţiei, care este temelia la toate într-un stat democratic.
L.B.: — Tocmai pentru că nu avem o separare a puterilor în stat, avem această monarhie anticonstituţională în frunte cu Voronin. Zeci de miniştri din guvernele comuniste au fost destituiţi din funcţie şi niciunul nu a fost tras la răspundere pentru implicarea în acte de corupţie sau abuz în serviciu. Dimpotrivă, au fost promovaţi în alte funcţii de stat, cu acces de mai departe la bunurile publice. Soluţii? Din momentul în care corupţia e la Preşedinţie, în guvern şi în ministere, adică în partidul comuniştilor, trebuie să dăm jos comuniştii de la guvernare.

— Cadrul juridic anti-corupţie: ce ne facem cu el? Unii zic că-i prea schematic, alţii insistă că e bine cum e, numai să fie aplicat.

O.S.: — Cadrul juridic, în principiu, arată „euroconform”, cum spun unii colegi din opoziţia opoziţiei. Altceva e că aplicarea acestei legislaţii „euroconforme” întârzie şi întârzie din cauza structurilor care au menirea să o aplice. Nu o fac pentru că ei înşişi stăpânesc corupţia.
V.C.: — Avem legi, dar nu avem instrumente. Nu avem o justiţie independentă. Cea care este lucrează prin sistem de telefon sau de licitaţie. Sistemul judecătoresc trebuie reformat prin alegerea directă a judecătorilor. Sub controlul societăţii, şi nu al puterii trebuie să fie judecătorul. Trebuie să redăm magistraţilor libertatea dreptului de decizie.
L.B.: — Cadrul juridc trebuie revăzut. Şi revăzut, în primul rând, statutul CCCEC, pentru că el acum se ocupă doar de inventarea dosarelor politice la comandă.

— Avem sau nu nevoie de o Lege despre responsabilitatea Guvernului, dacă tot aţi vorbit de miniştri corupţi, demişi şi nesancţionaţi?

L.B.: — Avem nevoie, nici nu se pune la îndoială.
O.S.: — Marile probleme de corupţie şi marile interese se rezolvă în Guvern. Şi aici, într-adevăr, avem nevoie de adoptarea unei legi de responsabilitate a Guvernului. Nu a fost tras la răspundere până acum niciun responsabil de privatizările criticate, făcute până în 2001 şi după 2001. După 5 aprilie 2009 sper să avem o guvernare de factură democratică, care să analizeze tot ce s-a produs de la 1991 încoace, pentru că în perioada de guvernare agrariană nu s-au produs mai puţine încălcări decât de la 2001 încoace.

— Alegerile mixte, pe liste de partid şi circumscripţii uninominale, ar putea sau nu contribui la salubrizarea viitoarelor guvernări de lume coruptă?

O.S.: — Şi un sistem, şi altul are avantajele şi dezavantajele sale. Cât priveşte garanţiile, nu cred că alegerea pe circumscripţii le-ar avea mai multe. Atâta doar că responsabilitatea parlamentarului faţă de alegător este mai mare. Şi încă ceva: un deputat ales pe circumscripţii este mai autonom în raport cu grupul parlamentar şi nu poate fi influenţat. Dar asta poate da şi o destabilizare a activităţii Parlamentului în condiţiile R. Moldova.
V.C.: — Sistemul mixt ar stimula, cred, partidele să se extindă în teritoriu, să-şi crească lideri în teritoriu şi să fie active nu doar în perioadele electorale.
L.B: — AMN sprijină principiul mixt şi alegerea preşedintelui de întreg poporul.
S.B.: — Sistemul mixt? Da, e bine, dar contează cum va fi aplicat. Cel existent are multe carenţe şi produce multe fraude, dar când vom avea unul mixt, riscurile s-ar putea întâmpla să se dubleze.
M.G.: — Şi în programul politic, şi în programul electoral, şi în cel de guvernare intenţionăm reformarea sistemului electoral.

— Ce facem cu Legea Lustraţiei? Un „parlament curat” fără desecretizarea dosarelor securităţii ar fi, până la urmă, un nonsens. S-a tot vorbit de ea până când unii au ajuns să zică că deja e prea târziu. Dvs. ce ziceţi?

O.S.: — Deşi întârziată, este nevoie de ea, cu toate că ar fi trebuit votată încă în 1991. Dornici acum nu e târziu.
V.C.: — Cred că o Lege a Lustraţiei nu a fost votată până acum deoarece mulţi s-au simţit vulnerabili. Odată cu intrarea în Parlament a unei clase politice relativ noi, cred că această lege va fi adoptată.
L.B.: — Eu cred că ea va fi votată atunci când majoritatea parlamentară va conştientiza că trebuie votată.
S.B.: — Era important ca acest angajament să figureze în programele electorale ale partidelor. Cu regret, prea puţine au făcut-o.
M.Ţ.: —În cazul unei legi ca cea a lustraţiei, nu e târziu niciodată. Trebuie să avem această lege.
M.G.: — Legea Lustraţiei – o avem şi în programul politic, şi în cel electoral. Dar nu doar pentru perioada de până la 1991, dar şi pentru perioada 2001-2008, pentru că şi aici s-au comis multe fărădelegi, avem cetăţeni care au avut de suferit, drepturile cărora s-au încălcat. Noi vom lupta pentru votarea acestor legi, necesare atât pentru refacerea morală a societăţii moldoveneşti, cât şi pentru asanarea clasei politice, care continuă să beneficieze de prea multe avantaje, la fel ca şi în perioada sovietică.

— Ce credeţi despre „imunitatea parlamentară”? Din momentul în care am ajuns să vorbim despre un „parlament curat”, la ce ar mai trebui deputaţilor imunitatea parlamentară?

S.B.: — E foarte important să eliminăm din practica parlamentară imunitatea deputaţilor, dacă tot vorbim cu toţii de nevoia de asanare a societăţii de corupţie, abuzuri, trafic de influenţă etc.
L.B.: — Nu vom avea nevoie de ea, în condiţiile în care vom fi la guvernare. În caz contrar, riscul de a fi hărţuiţi rămâne enorm de mare.
M.G.: — Cred că un ales al poporului nu trebuie să fie diferit de orice alt cetăţean al R. Moldova. El trebuie să fie protejat doar pentru opţiunile sale politice, pentru discursurile publice. Şi nu pentru alte interese ale sale.

Pentru conformitate, Petru Grozavu