Smirnov nu a fost ales de popor

Interviu cu Mihai Dârul,
activist pentru drepturile omului
în Transnistria

 

— Locuiţi aici, la Lunga, Dubăsari, de o viaţă. Cum a ajuns de fapt Igor Smirnov să conducă Transnistria? A fost el ales de către cetăţeni prin vot liber?

— Smirnov spune des la televizor că el a fost ales de popor. Satul nostru, Lunga, nu l-a ales pe Smirnov. În 1991, la 1 decembrie, nici nu au avut loc alegerile, Casa de Cultură a fost închisă. Noi am făcut alegerile la 8 decembrie anul 1991, l-am ales pe Mircea Snegur preşedinte, din 3860 de alegători înregistraţi la alegerile de atunci peste 3600 şi-au dat votul pentru Snegur, aşa că satul acesta l-a considerat pe Snegur preşedinte, apoi pe ceilalţi preşedinţi aleşi prin scrutinele organizate de R. Moldova. Cu părere de rău, nouă, cetăţenilor din Lunga şi din alte sate din această zonă, nu ni s-a mai dat voie să facem alegeri, nu ni se mai dădea voie să ne ducem nici în Cocieri sau la Ustia să votăm, stătea miliţia, stăteau gardiştii, stăteau grănicerii, ne păzeau, ne urmăreau şi aşa mai departe.

— În 1991 activat şi în structurile locale din satul Lunga, Dubăsari. Cum  a fost să vă exercitaţi acest drept după venirea lui Smirnov?

— Dacă e să ne aducem aminte despre anul 1991, trebuie să spun că atunci la noi în sat s-au petrecut alegerile locale, unde eu şi alţi consăteni am fost aleşi consilieri în sovietul sătesc prin votul oamenilor din sat. Eu am fost atunci ales şi consilier în sovietul raional Dubăsari. Cu părere de rău, nu ni s-a permis să ducem mandatul şi activitatea de consilier până la capăt, până la următoarele alegeri, care ar fi trebuit să aibă loc în 1995. În 1992 regimul acesta smirnovist, cu Armata a14-a rusă, cu tancurile, cu tunurile, cu mitralierele şi cu BTR-urile – maşini blindate, au reuşit cu forţa să desfacă ţara în două părţi şi oamenii de pe partea stângă a Nistrului au rămas ai nimănui. Moldova în timpul acela nu avea putere ca să lupte cu Armata a 14-a şi mulţi au fugit de aici – care la Chişinău, care la Bălţi, care şi pe unde, dar eu am rămas.

— Deci nu aţi mai putut să vă exercitaţi acest drept de ales în Consiliul Local?

— Nu. S-au format prin fals alte structuri locale, şi noi, oamenii aleşi prin vot, ne-am pus la cale să nu ne ducem la noul regim, fiindcă noi nu l-am recunoscut, noi considerăm că suntem cetăţeni ai Republicii Moldova şi că trebuie să trăim, să lucrăm şi să ne consultăm cu legile R. Moldova.

— După asta nici nu aţi avut posibilitatea să participaţi în alegerile locale, să mai fiţi ales?

— Nu, despre aceasta nu era nici vorbă, pentru că regimul lui Smirnov de la bun început, încă de când au luat ei cu mitraliera şi cu de-a sila, cu armata, oraşele şi satele, de atunci de când le-au ocupat aici, şi-au pus oamenii lor împotriva Moldovei, fără a ţine cont că ei nu aveau nici studii, nici nu erau cunoscuţi în aceste localităţi ca oameni muncitori, respectaţi.  Noi am rămas aşa, în voia sorţii şi a lor.

— Totuşi de atunci, timp de 20 de ani, aţi mai participat la vot. Cum a fost acest exerciţiu pentru consătenii Dvs.?

— Eu, de exemplu, de câte ori s-au petrecut alegerile în Moldova, de atâtea ori am participat. Noi suntem un grup de activişti în sat şi totdeauna ne punem la cale şi ne ducem la alegeri la Cocieri sau la Ustia. Dar nu ne-a fost uşor. Când te duci la Cocieri sau la Ustia eşti bătut, înjosit, murdărit, stă miliţia lor, stă KGB-ul lor şi scriu numele de familie, filmează. Pe urmă oamenii care au votat sunt vizitaţi de oamenii regimului şi au de suferit. Când te adresezi în Moldova să te apere, să te susţină, să te înţeleagă nimeni nu vrea nici să audă, toţi şefii au cabinete, au aparate de aer condiţionat, au de toate, dar cu omul de rând să stea de vorbă nu vor deloc, nu au timp şi gata.

— Am înţeles că aţi fost chiar reţinut de către autorităţile autoproclamate transnistrene pentru faptul că aţi mers la vot.

— Bineînţeles că am fost şi bătut, şi furat, şi mi-au rupt permisul de deputat în consiliul local, mi-au rupt paşaportul, pentru că avea ştampila cu cetăţenia Republicii Moldova, mi l-au rupt în ochii mei.

— Cine anume?

— Miliţia smirnovistă. Este şi acum şeful poliţiei rutiere din Dubăsari. Mi-a rupt permisul de conducere pentru că este eliberat de R. Moldova. Eu în general sunt urmărit aici, nu o dată m-au luat la miliţie, nu o dată m-au dus la KGB. Îşi bat joc, îmi vin pe neaşteptate acasă, se fac a căuta mac, caută de ce să se agaţe ca să facă protocoale şi să mă ridice.

— Şi când vă duc la miliţie, cum vă apăraţi?

— Mi-i greu, pentru că niciun om din partea stângă a Nistrului nu-i apărat de organele abilitate de la Chişinău, şi când te duci la ei şi te adresezi, toţi îţi spun că ei nu te pot ajuta cu nimic. Dar eu cred că se poate de ajutat, n-au dorinţă.

— Cum credeţi anume că v-ar putea ajuta?

— Ar putea ajuta chiar prin acţiuni ale Procuraturii.  Să vină un lucrător de la procuratura din Chişinău aici, la procuratura din Dubăsari sau la miliţie, şi să pună întrebarea concret: «De ce vă bateţi joc de omul acesta sau acela?». De aceea, din an în an, autorităţile din stânga Nistrului se comportă tot mai brutal şi mai rău, pentru că nimeni nu-i urmăreşte, nu-i întreabă, nu-i deranjează.

— Deci consideraţi că din an în an condiţiile de securitate personală aici degradează?

— Desigur. Din an în an condiţiile devin tot mai rele pentru oamenii care ţin la legile R. Moldova. Oamenii sunt urmăriţi.

— Am discutat până acum despre încălcarea dreptului Dvs. constituţional de a alege şi de a fi ales. Cum e cu dreptul la libera circulaţie?

— Despre libera circulaţie ce pot să vă spun? Eu am lucrat mulţi ani în SovTransAvto, am mers prin toată Europa cu maşina, şi eu aşa bătaie de joc de oameni nu am văzut în toată lumea, aşa ceva am văzut doar la noi la aşa-numita vamă smirnovistă. Ca să vină de la Chişinău acasă la Linga, oamenii stau prin arşiţă sau ploi în rânduri foarte şi foarte lungi.  Ce au atâta de controlat omul? E simplu, la urma urmei, ţi-a arătat paşaportul şi dă-i voie să meargă, dar ei, ca să fie omul înjosit, ca să nu vină de la Chişinău în partea asta, creează intenţionat aceste cozi şi înjosesc omul. Din partea moldovenească nu este niciun fel de vamă, de ce smirnoviştii ne impun vămi?

— Unde aţi mai semnalat această problemă?

— Eu am scris sute de scrisori către toate autorităţile. I-am scris despre asta şi lui Vladimir Putin, am scris o scrisoare şi la ONU. Am scris şi la OSCE. Nu există autoritate naţională sau internaţională implicată în problema transnistreană, căreia să nu mă fi adresat. Eu am scris la toţi.

— Aţi primit şi răspunsuri?

— Am primit, dar toate sunt de formă. Am primit o scrisoare de la Ambasada Rusiei, care mă informează că răspunsul care a venit de la Putin este la ei, la  Ambasadă. Dar când m-am dus acolo, nu au vrut să îmi dea răspunsul de la Putin, mi-au dat o foaie pe care scrie că a venit o scrisoare de la Putin. Şi ambasada Rusiei îşi bate joc de noi. Nu susţine Moldova întreagă, nu susţine omul de rând, nu susţine omul care este corect, dar susţine aşa-numita republică smirnovistă.

— Aici, la Lunga, dar şi la Dubăsari sau în alte localităţi din stânga Nistrului, toate autorităţile vorbesc doar limba rusă, ce puteţi să spuneţi despre dreptul unui cetăţean din Transnistria la limba maternă, dacă această limbă este româna?

— Cum au apucat cu de-a sila Smirnov şi Armata a 14-a puterea, au început imediat a închide şcolile, clasele şi grădiniţele de copii cu predare în limba moldovenească-română. Chiar la 100 de metri de mine se află o grădiniţă care era grădiniţă cu limba moldovenească. În 1997 a fost închisă intenţionat, şi copiii au fost repartizaţi la grădiniţe ruse, ca să nu se vorbească limba moldovenească. Dacă anterior în şcoala noastră din sat 80% vorbeau limba moldovenească, cu clase moldoveneşti, cu copii moldoveni, pentru  că satul e moldovenesc, acum satul, în proporţie de 80%, e rusesc. Este o presiune şi din Rusia şi de la Tiraspol, şi iar vă amintesc că Guvernul de la Chişinău nu îşi face griji deloc pentru partea stângă a Nistrului. Eu nu am auzit să vină vreun ministru , vreun preşedinte sau vreun prim-ministru de la Chişinău aici, în partea stângă a Nistrului, ca să se întâlnească cu oamenii.

— De ce credeţi că nu vin?

—  Nu doresc, aceasta este o grijă în plus, dar ei vor o viaţă mai liniştită, mai odihnită, nu vor să ia ceva mai greu în spatele lor.

— V-aţi gândit vreodată că aveţi dreptul la securitate personală, dreptul să nu vă fie frică în propria casă?

— Care securitate personală? Eu nu am aici nicio securitate. Mie, din contra, toţi cei de aici îmi doresc şi îmi fac numai rău. Dar, să vă spun sincer, securitate personală eu nici în Moldova nu am. Bineînţeles că stau cu frică, şi frica e mare. Aici, miliţienii când vor atuncea vin. Am mai spus – vine KGB-ul şi te ia de acasă. Numai de aceea că ai scris o scrisoare undeva şi ai spus ceva. Îşi bat joc de lume, de şcoală, îşi bat joc de mine sau de altcineva. Eu scriu la Moscova despre fărădelegile de aici, dar peste două-trei săptămâni Moscova le trimite prin fax scrisoarea mea. Ei văd că m-am plâns, văd ce am spus şi vin acasă şi te iau. Te duc la KGB sau la miliţie şi încep a striga la tine. Şi pe urmă nu ştii la ce să te aştepţi.

Miliţia şi aşa-zisa vamă smirnovistă mi-au arestat maşina, pentru că am numere din partea dreaptă a Nistrului, moldoveneşti. Eu încă o dată spun – sunt cetăţean al R. Moldova. Dar ei insistă că trebuie să ai numai permis transnistrean de conducere, numărul la maşină să fie numai al lor, smirnovist, pentru orice om care trăieşte aicea. Eu am insistat să spun că permisul meu de conducere din Moldova este legal. Atunci mi-au rupt permisul, mi-au arestat maşina. A stat mult timp arestată. Mulţumită lui Ştefan Urâtu de la Comitetul Helsinki şi lui Ion Manole de la Promo-lex şi celor de la Ministerul Reintegrării de atunci, condus de Vasili Şova, am fost ajutat. Dar de atunci nu am putut să îmi refac acest drept de a circula acasă cu maşina proprie. Din 2006 sunt nevoit să ţin maşina la Criuleni. M-am adresat la Procuratura din Chişinău şi au răspuns că nu mă pot ajuta cu nimic.

Şi nu doar la circulaţia cu maşina mi se încalcă drepturile. Dacă toţi cetăţenii Republicii Moldova au o bucată de pământ, eu aici nu am nimic. Toţi cetăţenii Moldovei au primit bonuri patrimoniale, iar eu nu am primit. Când m-am dus să întreb despre bonuri, mi-au răspuns: «Dar la ce vă trebuie?». La Guvern, la Chişinău, m-am adresat cu mulţi ani în urmă, ca să avem şi noi dreptul la bonuri de privatizare, mi-au răspuns să dau în judecată, iar daca judecata m-a ajuta, poate mi-or da.

— Procuratura de la Chişinău nu a intentat niciun dosar pe acest caz cu automobilul sechestrat şi limitarea dreptului de a circula cu acte eliberate în R.Moldova?

— Nu. M-am  adresat la Procuratura Generală o dată, la cea raională Dubăsari o dată şi mi s-a spus aşa: «Noi nu vă putem ajuta cu nimic».

— Sunteţi singur aici, la Lunga, după ce v-a decedat soţia. Copiii şi nepoţii au posibilitatea să vă viziteze?

— Copiii s-au căsătorit, sunt la Chişinău, şi-au ales drumul lor. Dar când trebuie să vină acasă, să ne revedem, să meargă la mormântul mamei, nu se simt deloc confortabil. Ajung la vamă şi începe înjosirea de către vameşi. Cercetează toată maşina, ca să scoată din oameni bani şi alte lucruri. Iarna e frig în vamă, vara, pe căldură, de asemenea e greu, mai ales dacă sunt şi nepoţeii mici. E un banditism.

— Aţi fost toată viaţa, practic, angajat în câmpul muncii. Cum e cu dreptul de a primi pensie după atâţia ani de stagiu de muncă?

— Am vreo 55 de ani de stagiu oficial de muncă. Am început să lucrez de la 12 ani la brigada de tractoare din sat. Dar când m-am adresat aici să primesc pensie, mi-au dat cea mai mică sumă posibilă.

— De ce vă ridicaţi pensia de la autorităţile autoproclamate transnistrene, dacă aţi muncit pe teritoriul legal al R. Moldova?

— M-am adresat, desigur, la Chişinău. Dar mi s-a spus că pensia se ridică la locul de trai. Când întreprinderea la care am lucrat ani în şir, SovTransAuto din Chişinău, s-a închis, am început să fac actele pentru pensie. Atunci la Chişinău mi s-a spus că numai la locul de trai, aşa e legea. Le-am explicat că aici e Transnistria. M-am adresat de mai multe ori, în scris, la Maria Bortă, la Ministerul Muncii. Am şi fost la dumneaei la audienţă, dar mi s-a spus să nu vin degeaba, fiindcă voi lua pensia la locul de trai.

— Vedeţi vreo soluţie pentru problema transnistreană în general?

— Doamne fereşte dacă se găseşte cineva la Chişinău şi cedează partea asta a Transnistriei Rusiei. Atunci ce mai rămâne din Moldova noastră, absolut nimic? Aici e tare grea viaţa, în stânga Nistrului, aici omul e urmărit, aici omul e ca în “konţlagheri”, înconjurat doar de vămi, peste tot e un control strict, omul nu-i liber, omul nu circulă liber, este urmărit, cu părere de rău. Iar atunci când vreun lider de la Chişinău sau din cadrul structurilor internaţionale vine aici, ei nu se întâlnesc cu oameni ca mine, cu oameni de rând, să-i întrebe cum o duc, dar se întâlnesc cu Smirnov, iar acela le spune minciuni cat mai multe şi ei îl cred. Uitaţi-vă ce fac din Benderul cela. A fost localitate moldovenească, iar acum e rusească. Şi astăzi pe nimeni la Chişinău nu îl doare de asta, ei au leafa bună, li-i răcoare vara, iarna li-i cald. Te duci în audienţă la domnul Ghimpu, la domnul Lupu, la domnul Filat – nimeni nu vrea să te primească, să discute, să te ajute măcar cu ceea ce se poate. Au uitat de ţară şi de popor, nu ştiu din ce cauză.

— Cu autorităţile transnistrene aţi încercat să discutaţi?

— Da, recent. Satul nostru, Lunga, a fost unit cu forţa cu oraşul Dubăsari, însă sătenii nu vor categoric să fie o suburbie a acestui oraş. Noi vrem să fim un sat simplu, cu primarul nostru, cu consilierii noştri, să rezolvăm problemele care ne dor aici, în sat. De ce oamenii din sat, bătrâni, să ia transportul şi să plece la administraţia din Dubăsari pentru orice mică problemă? Am creat un grup de iniţiativă, eu am fost ales ca preşedinte al grupului acesta şi am fost delegat la Tiraspol, la Kaminski. Aveam 1200 de semnături adunate de la locuitori, care spun că nu au nici timp şi nici bani şi nici posibilitate să meargă la administraţia din Dubăsari. M-a primit repede. Am stat mult timp de vorbă, dar tot a spus că nu ne poate ajuta cu nimic, căci este ukaz dat de Smirnov, iar el “nu-i mai mare decât Smirnov, şi numai Smirnov poate sa rezolve asta”.

— Cum e politica fiscală aici, înţeleg că pe oameni îi deranjează impozitele?

— Ştiţi, când trăieşti la sat, venituri nu prea ai, dar impozite trebuie să plăteşti tot mai multe. Sunt impozite şi pe pământ, şi pe casă, şi pe căsoaie, şi pe bordei, şi pe altele. Recent au venit nişte impozite aşa de mari, că oamenii nu ştiu de unde să ia bani să le achite. Mai nou, trebuie să plătească impozit şi pentru faptul că le vine copilul de la Chişinău pe două-trei zile să trăiască aici.

— Credeţi că sunt legale aceste impozite?

— Desigur că nu. Smirnov a distrus toate fabricile, toate uzinele din Dubăsari, noi am avut fabrici puternice, felurite întreprinderi – în ziua de azi vreo 70 procente sunt închise. Noi am avut un parc de transport auto de pasageri, cel mai puternic era parcul auto din Dubăsari, deservea şi raioanele Grigoriopol şi Criuleni, avea rute deservite şi în Odesa, şi alte oraşe din Ucraina. În ziua de azi acest parc e distrus complet. Dar impozite cer de la noi, ca să îşi completeze bugetul. Iar banii din buget nimeni nu ştie unde se duc. Smirnov nu se împarte cu poporul.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. Siberiacul

    De 20 ani politicienii noştri proruşi “negociază” cu Smirnov şi Rusia, scopul adevărat fiind de a întări influenţa Rusiei asupra acestui teritoriu (şi asupra întregului teritoriu al RM) prin propaganda politicii Rusiei.
    Dacă copii guvernanţilor noştri era să fi fost băgaţi în puşcărie de Smirnov, cazacii ruşi, ca “şpioni a RM” tot erau să “negocieze”?
    Pentru ce au murit peste 800 cetăţeni a RM, ucişi, în luptile cu Armata Rusiei pe Nistru în 1992!?
    Oare era să se ducă negocieri cu Hitler, cînd Germania fascistă ocupase o parte din URSS?
    Rusia cu Armata 14 a Rusiei a ocupat o parte din teritoriul RM, Rusia se comportă ca ocupantul pe teritoriul RM dar Voronin, Filat, Lupu socot Rusia “Aliat strategic” şi toţi trei au fost împotriva Decretelor Dlui Ghimpu cu privire la ocupaţie, retragerea Armatei Rusiei de pe teritoriul RM…
    Trebuie urgent de cerut de la ONU ca Rusia să-şi retragă Armata Rusiei şi acest teritoriu să fie temporar condus de Guvernul RM sub protecţia forţilor a ONU. Dar aceasta o poate face doar PL în frunte cu Dnii Ghimpu şi Chirtoacă. Dar cum să o facă cînd cetăţenii noştri 90% votează PCRM+PLDM+PD.
    Noi, cetăţenii, suntem de vină că avem teritoriu ocupat de Rusia. Cecenii înconjuraţi de Rusia şi se luptă împotriva ocupaţiei de către Rusia. Republicile baltice la graniţă cu Rusia şi nu au teritoriu ocupat de Rusia.

  2. marian

    BASESCU – UN ADEVARAT PATRIOT AL NEAMULUI ROMANESC SI UN ADEVARAT APARATOR AL INDEPENDENTEI R.MOLDOVA ! O TELEGRAMĂ WIKILEAKS EXPLOZIVĂ. Traian Băsescu a transmis SUA că ia în calcul UN CONFLICT MILITAR ROMÂNIA-RUSIA în Transnistria !

    Într-o întâlnire cu senatorul american Richard Lugar, care a avut loc la Bucureşti pe 27 august 2008, preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat cât se poate de serios temerile că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar cu Rusia, în Transnistria, după un scenariu similar cu cel petrecut în cazul Georgiei, la începutul lunii august 2008, conform unei telegrame a Ambasadei SUA de la Bucureşti, intrată în posesia Wikileaks şi făcută publică pe 1septembrie.

    Dacă Rusia ar fi lansat provocarea în Transnistria, Traian Băsescu spunea că România ar fi fost pusă în faţa unor “opţiuni foarte dure”. În comentariul său personal, ambasadorul SUA de la acea vreme, Nicholas Taubman, afirmă că Traian Băsescu “este în mod clar îngrijorat” de această posibilitate şi că o astfel de provocare din partea Rusiei “ar necesita practic un răspuns militar al României”.

    “Băsescu este îngrijorat în mod clar că ruşii pot declanşa o provocare în Moldova, care ar necesita practic un răspuns militar al României” , notează ambasadorul SUA.

    Pe de altă parte, Băsescu se declara “şocat” de “imensa lipsă de maturitate” de care au dat dovadă “aventurierii” din guvernul Georgiei, când au răspuns provocărilor Rusiei. Cunoscut sub numele de “Războiul de 5 zile”, invadarea Georgiei de către Rusia a avut loc pe 8 august 2008, sub pretextul că militarii georgieni au atacat etnici ruşi din Osetia de Sud.

    Ambasadorul Nicholas Taubman remarcă, de asemenea, că preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat îngrijorări “aproape de paranoia” cu privire la ameninţarea flotei ruseşti găzduite de Ucraina la Sevastopol, în Marea Neagră.

    “Totuşi cel mai uimitor lucru a fost locul central din gândirea lui Băsescu, pe care îl ocupă conflictul din Moldova/Transnistria şi securitatea de la Marea Neagră în general, în lumina evenimentelor din Georgia. Băsescu este în mod clar îngrijorat că ruşii pot declanşa o provocare similară în Moldova, ceea ce va necesita practic un răspuns militar al României, cu implicaţii extinse pentru UE şi NATO”, scria ambasadorul Nicholas Taubman, în concluzia relatării despre întâlnirea preşedintelui român cu senatorul Richard Lugar.

    Lecţii de strategie militară de la Băsescu pentru “aventurierii” georgieni

    Băsescu i-a spus senatorului Lugar că recunoaşterea statală a Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Rusia, după ce acestea şi-au autoproclamat independenţa faţă de Georgia, este un răspuns la recunoaşterea Kosovo de către Uniunea Europeană şi Occident.

    “Rusia va continua sistematic să exploateze astfel de situaţii, pentru a-şi reexercita influenţa asupra fostelor state sovietice şi chiar a Europei de Est, a spus Băsescu, dacă NATO şi UE, împreună cu restul comunităţii internaţionale, nu pregătesc o reacţie viguroasă şi coordonată”, i-a spus Băsescu senatorului american.

    “Băsescu s-a declarat ‘şocat’ cu privire la ‘aventurierii’ din guvernul Georgiei, care s-au grăbit de bunăvoie în ‘a-i provoca’ pe ruşi; Saakaşvili (preşedintele Georgiei) a dat dovadă de ‘o imensă lipsă de maturitate’. Această gafă strategică a fost urmată de o succesiune de erori militare, în special de neblocarea tunelului Roki, prin care trupele ruseşti deja poziţionate în zonă au putut să pătrundă rapid în Osetia de Sud”, îi povestea preşedintele României senatorului Lugar.

    Mai mult, Băsescu s-a întrebat dacă nu cumva aceste “gafe” ale Georgiei şi “acţiunile militare slabe ar fi putut să fie o tactică intenţionată, pentru a atrage NATO să intervină în apărarea Georgiei”.

    “Paranoia” lui Băsescu faţă de flota Rusiei din Marea Neagră

    “Băsescu a fost în mod deschis temător faţă de implicaţiile conflictului din Georgia pentru Moldova/Transnistria. El a afirmat că, în timp ce România respectă independenţa Moldovei, cetăţenii acestei ţări sunt ’4,5 milioane de români’ care sunt ‘parte a naţiunii noastre’. Băsescu a reamintit că, în timpul conflictului din 1991-1992 din Moldova, România a trimis multe provizii şi muniţie părţii moldovene, dar s-a întrebat cu glas tare care ar trebui să fie răspunsul adecvat al României de acum, când este membră NATO, ca reacţie la orice provocare a Rusiei acolo”, scria ambasadorul SUA.

    Pentru a fi sigur că senatorul american înţelege importanţa pe care Moldova o are pentru România, Traian Băsescu i-a spus că moldovenii sunt “cel puţin la fel de importanţi pentru români ca Iranul”, remarcă pe care ambasadorul nu a apreciat-o, calificând-o drept “o aluzie nu prea subtilă la priorităţile politicii americane”.

    Băsescu era conştient că trebuie să aibă grijă să nu atragă alianţa Nord-Atlantică într-un conflict, însă spunea că va fi “sub o presiune intensă de a răspunde” provocării. Preşedintele i-a spus senatorului american că a discutat “cel puţin de cinci ori” cu Vladimir Putin problema Transnistriei, fără să obţină vreun rezultat.

    “Băsescu a spus că resurgenţa Rusiei creează un nou imperativ strategic pentru NATO şi UE la Marea Neagră. El a exprimat o stare aproape de paranoia faţă de disputa dintre Rusia şi Ucraina, privind Flota Mării Negre de la Sevastopol şi ameninţarea Flotei asupra coastei României”, a notat ambasadorul Taubman.

    Redăm mai jos traducerea integrală a fragmentelor relevante din telegrama Ambasadei SUA. Sublinierile aparţin redacţiei gândul. Telegrama este datată 29 august 2008 şi este clasificată “Confidenţial”, de către Jeri Guthrie-Corn, adjuncta ambasadorului SUA Nicholas Taubman.

    “SUBIECT: BĂSESCU ÎI SPUNE SENATORULUI LUGAR CĂ ROMÂNIA ARE ÎN FAŢĂ OPŢIUNI DIFICILE ÎN URMA CONFLICTULUI DIN GEORGIA

    REZUMAT: Preşedintele Băsescu i-a spus senatorului Richard Lugar, pe 27 august, că se teme că recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei de către Rusia, ca răspuns la recunoaşterea Kosovo de către SUA şi Europa, a declanşat un proces care ameninţă să destrame arhitectura legală internaţională existentă şi să creeze o instabilitate extinsă în Europa. Caracterizând incursiunea Rusiei în Georgia drept parte a unui nou efort îndrăzneţ de reafirmare a controlului Rusiei asupra “străinătăţii apropiate” (“near abroad” – orig.), inclusiv asupra Europei de Est, Băsescu a susţinut că Vestul trebuie să contracareze Rusia cu un efort reîntărit, în vederea rezolvării conflictelor îngheţate şi reinstaurării respectului pentru legea internaţională, prin Consiliul de Securitate al ONU (UNSC). Băsescu şi-a exprimat neliniştea faţă de vulnerabilităţile de securitate ale României la Marea Neagră şi faţă de implicaţiile evenimentelor din Georgia pentru Moldova/Transnistria, spunând că orice provocare a Rusiei împotriva “celor 4,5 milioane de cetăţeni români” ai Moldovei va pune România într-o dilemă serioasă. Băsescu a susţinut că acţiunea NATO şi a UE de a confrunta Rusia trebuie să meargă dincolo de “declaraţii” şi că o politică mai robustă faţă de regiunea Mării Negre ar trebui să includă repoziţionarea resurselor militare ale NATO. Sfârşitul rezumatului.

    BĂSESCU: EŞECUL REZOLVĂRII CONFLICTELOR ÎNGHEŢATE, ‘O GREŞEALĂ IMENSĂ’

    Preşedintele Băsescu şi consilierii săi pe probleme de siguranţă s-au întâlnit pe 27 august cu senatorul Richard G. Lugar, aflat în vizită, însoţit de Ambasador, de ambasadorul adjunct şi de staff-ul Comitetului de Relaţii Externe al Senatului. Deschizând discuţia cu câteva observaţii din recentul său turneu din Caucaz, inclusiv din Georgia, Băsescu a spus că este de părere că evenimentele recente au ilustrat două puncte principale: 1) eşecul comunităţii internaţionale de a trata conflictele îngheţate a fost o “greşeală imensă”, pentru că aceste situaţii pot exploda pe neaşteptate; şi 2) ordinea europeană existentă – bazată pe integritatea teritorială a unor state multietnice şi pe respectul pentru legea internaţională – este grav ameninţată. Băsescu a caracterizat recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei de către Rusia drept un răspuns direct la recunoaşterea unui Kosovo independent de către Vest şi s-a plâns că ambele situaţii, din punctul de vedere al României, implică “violări” ale rezoluţiilor UNSC şi subminarea regimului legal internaţional existent.

    Rusia va continua sistematic să exploateze astfel de situaţii, pentru a-şi reexercita influenţa asupra fostelor state sovietice şi chiar a Europei de Est, a spus Băsescu, dacă NATO şi UE, împreună cu restul comunităţii internaţionale, nu ridică o reacţie viguroasă şi coordonată. (…)”. (…)

    “GEORGIA UN PRECURSOR PENTRU MOLDOVA/TRANSNISTRIA?

    Băsescu a fost în mod deschis temător faţă de implicaţiile conflictului din Georgia pentru Moldova/Transnistria. El a afirmat că, în timp ce România respectă independenţa Moldovei, cetăţenii acestei ţări sunt “4,5 milioane de români” care sunt “parte a naţiunii noastre”. Băsescu a reamintit că, în timpul conflictului din 1991-1992 din Moldova, România a trimis multe provizii şi muniţie părţii moldovene, dar s-a întrebat cu glas tare care ar trebui să fie răspunsul adecvat al României de acum, când este membră NATO, ca reacţie la orice provocare a Rusiei acolo. Întrebat de senatorul Lugar dacă apartenenţa la NATO ar împiedica România să reacţioneze, Băsescu a răspuns că România va trebui să ia în consideraţie viziunea Alianţei, de a nu-i atrage pe alţii într-un conflict, dar că se va afla sub o presiune intensă de a reacţiona – “vom fi puşi în faţa unor opţiuni foarte dure”. Băsescu a întrebat, aproape retoric, dacă NATO şi UE ar fi alături de România într-o astfel de situaţie, spunând că s-ar putea ajunge la o decizie dură pentru români, între “abordarea UE de a genera declaraţii” sau “ajutorul real” pentru moldoveni.

    Trasând şi mai departe o paralelă cu evenimentele din Osetia de Sud, Băsescu a remarcat că elemente substanţiale ale Armatei a 14-a ruseşti sunt prezente în Transnistria ca “trupe de menţinere a păcii”. Îndepărtarea acestor forţe trebuie să fie o prioritate de vârf, a spus el, pentru că Rusia a folosit scuza că îşi apără “trupele de menţinere a păcii” drept un pretext pentru intervenţia din Georgia. Întrebat dacă Rusia a fost receptivă la iniţiativele diplomatice ale României cu privire la Transnistria, Băsescu a răspuns că a discutat conflictul cu Putin “de cel puţin cinci ori”, dar că Rusia refuză să respecte acordul din 1999, de la Istanbul. Băsescu a ridiculizat motivele pe care le-a dat Rusia pentru a nu-şi retrage forţele din Transnistria. În acest conflict îngheţat şi în toate celelalte zone de acest fel, ruşii trebuie înlocuiţi cu trupe internaţionale sub mandat ONU, pentru că “creăm oportunitatea unei astfel de intervenţii prin acceptarea prezenţei trupelor de menţinere a păcii ruseşti acolo”, a spus el. (…)”. (…)

    “MAREA NEAGRĂ: UNDE SUNT NATO ŞI UE?

    Băsescu a susţinut că resurgenţa Rusiei creează un nou imperativ strategic pentru NATO şi UE în Marea Neagră. El a exprimat aproape o paranoia faţă de disputa dintre Rusia şi Ucraina, cu privire la Flota Mării Negre de la Sevastopol şi faţă de ameninţarea pe care Flota o poate reprezenta pentru coastele României. Observând că Turcia împărtăşeşte poziţia Rusiei că forţele navale ale NATO trebuie să nu fie primite în Marea Neagră, o politică pe care Turcia o susţine prin controlul asupra strâmtorii Bosfor, Băsescu a insistat că aliaţii NATO trebuie să aibă discuţii cu Turcia pentru a schimba acest lucru. El a insistat de asemenea ca NATO “să-şi echilibreze” prezenţa în regiunea Mării Negre, prin redistribuirea forţelor angajate acum în zone “îndepărtate”. Răspunzând aprecierilor senatorului Lugar pentru sprijinul militar al României în Afganistan, Băsescu a reafirmat că România îşi va respecta angajamentele faţă de NATO. Totuşi, în faţa unei potenţiale agresiuni a Rusiei, România se bazează pe NATO pentru apărare, însă “acum NATO este toată în Afganistan”, a spus el. Evenimentele din Georgia şi implicaţiile pentru Transnistria au schimbat natura jocului din punctul de vedere al României. “Ei sunt cel puţin la fel de importanţi pentru români ca Iranul”, a glumit Băsescu (o aluzie nu tocmai subtilă la priorităţile politicii SUA). România este o economie în creştere şi are mai multe resurse de alocat pentru apărare, dar nu poate purta singură pe umeri povara securităţii Mării Negre; NATO şi UE trebuie să atribuie o importanţă mai mare zonei, a conchis Băsescu.

    COMENTARIU

    Băsescu a venit la întâlnire bine pregătit să livreze un mesaj direct. România crede cu tărie că recunoaşterea Kosovo a creat un precedent periculos, pe care acum ruşii fac demersuri să îl exploateze cu forţa, şi că premisa de bază a integrităţii teritoriale a statelor- naţiune multietnice – o cerinţă esenţială pentru admiterea României în NATO – este acum în pericol grav. Băsescu a susţinut cu putere reafirmarea, din partea comunităţii internaţionale, a respectului pentru legea internaţională şi pentru supremaţia UNSC, pentru a contracara expansionismul Rusiei şi a dezamorsa alte potenţiale explozii. Cel mai izbitor, totuşi, a fost locul central pe care îl ocupă în gândirea lui Băsescu conflictul Moldova/Transnistria şi securitatea Mării Negre în general, în urma evenimentelor din Georgia. Băsescu este îngrijorat în mod clar că ruşii pot declanşa o provocare similară în Moldova, care ar necesita practic un răspuns militar al României, cu implicaţii extinse pentru UE şi NATO. Drept consecinţă, în special cu alegerile naţionale care se apropie, menţinerea implicării românilor în angajamentele extinse din Irak, Afganistan şi din alte zone va fi o provocare politică, dacă în minţile lor pluteşte o ameninţare mai presantă în apropiere de casă. Sfârşitul comentariului. TAUBMAN”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *