INTERVIU: „Sistemul de administrare în R. Moldova este nefuncţional”

Interviu cu Viorel Furdui, director executiv al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM)

— Ce credeţi despre actuala campanie electorală?

— Campania electorală actuală este una specifică, deosebită ca esenţă şi conţinut. În acest sens, trebuie să ţinem cont de situaţia politică, de avântul populaţiei în ceea ce priveşte direcţia de mişcare, de încrederea ce a fost acordată clasei parlamentare. După aceasta a venit un anumit grad de dezamăgire, au început aceste scandaluri legate de sistemul financiar, în mod special de corupţie, de dosarele din 7 aprilie. Şi în acest context, vin alegerile locale. Dezamăgirea populaţiei este confirmată şi de ultimele sondaje, care arată că încrederea faţă de partidele care au format coaliţia de guvernare este în descreştere drastică, iar toate aceste evenimente nu pot să nu influenţeze şi starea de spirit a administraţiei publice locale în ajunul alegerilor locale. Respectiv, consider că candidaţii din partea partidelor care se află la guvernare, mai ales dacă e să vorbim de lupta pentru consiliile locale, vor avea anumite probleme în a explica electoratului comportamentul celor de la nivel central. Deşi s-ar părea că sunt alegeri locale şi toată lumea ar trebui să se ocupe de soluţionarea problemelor locale, pe programe anumite, acţiuni care urmează să fie realizate de candidaţi, după câte vedem şi de la începutul acestei campanii electorale, candidaţii la alegerile locale sunt întrebaţi tot mai des ce se întâmplă cu sistemul financiar, cu această criză economică şi cu devalorizarea leului. Sunt nişte lucruri care depăşesc interesul strict local şi, din acest punct de vedere, candidaţilor din partidele de la guvernare le va fi destul de complicat. Noi însă sperăm şi credem că caracterul local al acestor alegeri îşi va spune cuvântul şi ne aşteptăm ca oamenii, atunci când vor face alegerea, să cântărească în primul rând ceea ce s-a făcut la nivel local şi să aprecieze candidaţii la funcţia de primar nu doar prin prisma apartenenţei politice, ci şi prin prisma realizărilor concrete şi schimbărilor făcute la nivelul comunităţilor respective.

DATE BIOGRAFICE
Născut la 31 august 1970 în oraşul Străşeni
Căsătorit
Experienţa profesională:
2010 – prezent – director executiv CALM
2000 – 2010 – expert IDIS „Viitorul”
2000 – 2010 – expert juridic în cadrul Ligii Naţionale a Asociaţiilor de Primari din Moldova
Aprilie – decembrie 2006 – expert juridic în cadrul Oficiului Consiliului Europei la Chişinău
Iunie 2005 – decembrie 2006 – expert juridic în cadrul proiectului „Pledând pentru valorile şi scopurile administraţiei publice locale autonome în Moldova”, implementat de SOROS – Moldova
2003 – 2004 – expert juridic în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea consolidării capacităţii de asociere a autorităţilor publice locale”, implementat de VNG – International
2003 – 2004 – expert în cadrul proiectului „Consolidarea monitorizării şi capacităţii de evaluare a politicilor de reformă în Republica Moldova”, implementat de Iniţiativa autorităţilor publice şi serviciului public, Ungaria
2001 – 2002 – expert juridic în cadrul proiectului „Pledând pentru valorile şi scopurile administraţiei publice locale autonome în Moldova”, implementat de SOROS – Moldova

Particularitatea acestor alegeri constă într-o posibilă influenţă mai mare a problemelor naţionale şi cred că trebuie să ne aşteptăm la faptul că în multe consilii raionale se vor produce schimbări de reprezentare, vor veni mult mai mulţi reprezentanţi ai opoziţiei actuale, dar nu excludem acest lucru şi la nivelul unor oraşe mai mari, unde factorul politic şi cel geopolitic este mai mare. Respectiv, pe acest fond de descreştere a încrederii faţă de clasa politică actuală, putem să ne aşteptăm la nişte schimbări în acest sens. Cu siguranţă, rezultatele partidelor de la guvernare obţinute în 2011 nu se vor repeta. Mai mult, aceste partide ar trebui să se aştepte la o descreştere drastică a numărului de primari şi consilieri locali.

— Sunt sau nu bine organizate partidele în această electorală?

— Dacă în precedenta campanie se punea un oarecare accent pe legătura dintre candidaţi şi liderii de partide, acum se încearcă identificarea unor repere locale, a unor personalităţi cu autoritate, dar fără legături directe cu liderii de partide. Sub aspect organizatoric, constatăm că, de la o campanie la alta, acestea sunt tot mai organizate. Există mai multe reglementări, deşi au fost şi lacune, cum ar fi deciderea datei alegerilor locale. Cât despre partide, putem vedea după activismul lor – unele partide sunt mai bine organizate, au panouri electorale mai atractive şi o campanie activă în mass-media, dar depinde şi de resursele disponibile ale partidului.

— Ce pronosticuri aveţi în legătură cu rezultatele alegerilor din Chişinău şi Bălţi?

— Cu siguranţă, va fi o luptă crâncenă, complicată, strânsă. E evident că, în turul doi, va accede primarul actual şi cineva de la socialişti, dar aceste lucruri sunt relative şi, în ultimele clipe, situaţia se poate schimba. Totul depinde de prestaţia candidaţilor electorali şi de campania lor. Se vorbeşte că anumite şanse are şi Serafim Urechean. Nu ar trebui să scoatem din calcul şi candidatul PCRM, dar sunt sceptic în privinţa aceasta. Cât despre consiliul local, trebuie să ne aşteptăm la unul foarte pestriţ. Pe de o parte, e bine, pe de altă parte – complicat. Iarăşi vom avea situaţia care există în prezent în consiliu, atunci când se creează nişte coaliţii ad-hoc, multă gălăgie, multe conflicte, iar situaţia social-politică va influenţa foarte mult.

La Bălţi, partidele de stânga au o anumită dominanţă, la fel ca şi în ultimii ani. Se pare că creşte încrederea faţă de partidul lui Usatîi. Şi socialiştii au influenţă. Acolo, lupta se va duce între aceste partide.

521-viorel-furdu2i— Dacă vi s-ar propune să candidaţi în calitate de primar sau consilier local, aţi accepta?

— Cred că nu, deoarece poziţia mea în cadrul CALM presupune neutralitate şi neimplicare în calitate de ales local. M-am gândit anterior la un posibil mandat de consilier local. Poate pe viitor aş candida, cu condiţia să nu reprezint interesele unui partid care se află la guvernare. Aş participa în calitate de candidat independent, pentru a ajuta comunitatea. Poate la alegerile viitoare, dar nu acum, deoarece pentru mine este importantă consolidarea CALM.

— Bălţiul îşi doreşte autonomie locală lărgită în cadrul R. Moldova. Cât de just ar fi un referendum în acest subiect?

— O astfel de iniţiativă nu este în premieră. Acum doi ani, a existat aceeaşi problemă şi acum situaţia se repetă. Acest concept de autonomie lărgită nu este clar după conţinut, nu este clar ce vor autorii acestei iniţiative. Pentru că aceasta poate fi interpretată diferit: de la o iniţiativă locală de a avea mai multe competenţe sau resurse până la elemente de separatism. E important de ştiut că astfel de iniţiative apar în condiţiile lipsei unei reforme reale în domeniul descentralizării. Noi avem oraşe mai mari, ca Chişinăul, Bălţiul, Ungheniul, Cahulul, care, într-o anumită măsură, sunt discriminate în condiţiile actuale de finanţare şi de repartizare a atribuţiilor – ele nu primesc suficiente resurse şi sunt puse în acelaşi rând cu alte unităţi administrative teritoriale mai mici. Unul dintre motivele acestui referendum e că cei de la Bălţi îşi doresc ca mai multe resurse locale să rămână în municipiu.

În fond, sunt două aspecte principale. Primul: există cu adevărat probleme legate de subfinanţarea oraşelor mari şi de veniturile reduse care rămân la nivel local. Al doilea îl constituie tărăgănarea reformelor la nivel central şi local. Tărăgănarea acestor reforme, şi în special a descentralizării financiare, duce la excese, cum ar fi cel de care e vorba acum în municipiul Bălţi sau cel care a fost anterior în autonomia găgăuză. Neclaritatea, blocajul reformelor, provoacă astfel de cazuri. Se dovedeşte tot mai mult că sistemul de administrare în R. Moldova este unul nefuncţional la nivel central, dar şi local. De aceea, se impune obligatoriu reformarea administraţiei publice.

— Ce alte autonomii sunt necesare primăriilor, în afara de autonomia financiară, despre care aţi vorbit aici?

— Primăriile beneficiază de autonomie ca instrument de realizare a atribuţiilor lor. Principala autonomie care rămâne încă neimplementată este autonomia financiară. De aceea, autonomia locală a rămas doar pe hârtie, cu excepţia Găgăuziei, care beneficiază de o autonomie destul de largă, iar noi, dacă ne dorim să dezvoltăm ţara, nu trebuie să dăm preferinţă anumitor teritorii. O altă autonomie de care ar trebui să beneficieze autorităţile locale este cea patrimonială. Până în prezent există foarte multe probleme la acest capitol: nu există o delimitare clară a proprietăţilor, nu există o evidenţă şi o evaluare suficientă a patrimoniului, deoarece de mulţi ani nu sunt evaluate bunurile imobile la nivelul comunităţilor rurale; nu există un registru unic al proprietăţilor. Tot ce se referă la acest domeniu e la un nivel destul de depăşit. Nu este reglementat statutul unor bunuri care se află pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, precum obiectivele acvatice, păşunile, pădurile; o sumedenie de resurse naturale care sunt folosite de cineva, dar veniturile ocolesc bugetele locale. Din cauza acestor probleme, din lipsa unor reglementări şi a unei autonomii financiare, bugetele locale pierd o sumedenie de bani. Moldova este considerată o ţară săracă, dar foarte mulţi bani trec pe lângă bugetele locale. Altă autonomie este legată de organizarea şi funcţionarea autorităţilor locale. În condiţiile actuale, autorităţile locale sunt limitate pe toate căile să-şi formeze structura şi statele de personal. Deşi consiliul local ar avea dreptul, din punct de vedere legal, să stabilească o organigramă şi un stat de personal, continuă să existe impedimente, atât legale, cât şi financiare, impuse de autorităţile centrale. Modul de salarizare şi motivare este absolut depăşit. Ca rezultat, avem problema principală – cea a cadrelor în administraţia publică locală. Autorităţile locale nu au specialişti în scrierea de proiecte, specialişti în domeniul juridic, al planificării urbane, arhitecţi, economişti.

Ar trebui revăzut statutul funcţiilor publice. Ar trebui să se dea libertate autorităţilor locale să-şi formeze statele de personal după necesităţile şi resursele lor. Ar trebui să existe un sistem de motivare propriu: câte premii dau, ce fel de salarii plătesc, modalitatea de plată etc. Să nu fie acest lucru determinat de Ministerul Finanţelor sau de Guvern, pentru că altfel nu atragem specialişti în administraţia locală şi avem situaţia pe care o avem – oamenii pleacă, pentru că sistemul de motivare este limitat. Şi mai există şi autonomia economică. Se tot vorbeşte de atragerea investiţiilor, dar mâinile autorităţilor locale sunt legate: nu pot decide înregistrarea întreprinderilor sau acordarea facilităţilor mai importante pentru antreprenori. La nivelul politicilor economice locale, nu au pârghii. O problemă mare e faptul că sunt lipsite de posibilitatea de a avea politici locale proprii. Avem o sumedenie de politici şi planuri la nivel central, însă nu avem politici la nivel local.

— Consideraţi necesară implementarea reformei administrativ–teritoriale pentru a consolida autonomia locală?

— Nu. În primul rând, foarte multă lume nu înţelege ce înseamnă reformă administrativ-teritorială, şi acest lucru nu l-au înţeles nici guvernanţii de la 1998, când s-au jucat şi au discreditat această reformă. Acum, orice discuţie despre reformă trebuie să fie aşezată şi gândită. Avem cazurile ţărilor nordice, care pregătesc astfel de reforme cinci ani în baza unor analize şi a unor studii. La noi nu se discută cu cei interesaţi, nu li se explică oamenilor ce se doreşte şi nici nu există viziuni foarte clare; problema fiind abordată necalitativ, neprofesionist şi superficial. Din cauza acestui mod de abordare noi am pierdut 15 ani în ceea ce priveşte descentralizarea. Există o polaritate totală şi lipseşte un consens pe această problemă. Să discuţi acum despre reforma administrativ-teritorială este prematur. În ’98, atunci când s-a realizat această reformă, în loc să se aducă serviciile mai aproape de oameni, ele au fost îndepărtate, şi chiar dacă au fost şi anumite beneficii – primăriile au început să se simtă mai autonome şi obţineau mai multe venituri – , nimeni nu a acordat atenţie acestor beneficii.

Ca să ajungem inclusiv la această reformă, R. Moldova trebuie să meargă pas cu pas. Avem o Strategie a descentralizării şi un plan de acţiuni şi trebuie să implementăm, în primul rând, tot ce e prevăzut în această Strategie: creşterea veniturilor, descentralizarea financiară, acordarea mai multor autonomii organizaţionale şi patrimoniale, implementarea cooperării intermunicipale etc. Dacă această strategie, preconizată până în 2015, ar fi fost implementată, am fi putut vorbi serios despre reforma administrativ-teritorială. Noi nu am implementat niciun plan de acţiuni sau strategie, dar, brusc, vorbim despre altă problemă: administrativ-teritorială. Aceasta trebuie să vină ca un instrument doar atunci când alte acţiuni nu mai sunt valabile şi nu pot fi aplicate. Iar aceste acţiuni sunt posibile. Este vorba de descentralizarea finanţelor publice locale, oferirea libertăţii autorităţilor publice locale şi de alte lucruri absolut indispensabile unei autonomii. Doar aşa vom avea autorităţi cu o mai mare capacitate, cu o altă configuraţie a autorităţilor locale, şi sunt sigur că există multe comunităţi care ar vrea să se unească. Doar atunci vom putea vorbi despre reforma administrativ-teritorială.

— Un pas concret în domeniul descentralizării care a fost făcut în ultimii cinci ani a fost modificarea Legii finanţelor publice locale. Ce schimbări a adus aceasta pentru autorităţile locale de la noi?

— Legea reprezintă doar un pas spre reforma finanţelor locale. Reforma însă e mult mai complexă şi presupune trei etape. Prima etapă se referă la faptul că transferurile nu se mai fac de la nivelul doi la nivelul primăriilor, ci direct, de la Ministerul Finanţelor, către primării. La prima etapă s-a rezolvat problema depolitizării relaţiilor bugetare, a fost oferită mai multă motivare şi libertate în cheltuirea banilor, iar tot ce aduni rămâne la tine în localitate. Scopul acestor modificări nu a fost de a aduce mai mulţi bani în localitate, ci mai multă autonomie. Datorită acestor schimbări, aproximativ 75% dintre primării au avut de câştigat, iar unele chiar au început să primească mai mult, cum ar fi cazul oraşelor mari, care au primit cu cinci milioane lei mai mult decât anterior. Banii au început să vină pentru că sistemul dat a început să funcţioneze şi banii au început să se distribuie mai obiectiv. Înainte, toţi aceşti bani care trebuiau să ajungă ca supliment erau concentraţi sub diferite forme la nivel central şi erau împărţiţi între deputaţi pe criterii politice. Rămâne acum problema repartizării banilor pentru investiţii. Avem Fondul de Investiţii, Fondul Ecologic, Fondul de Mediu, Fondul Dezvoltării Regionale şi acolo sunt concentrate sume mari de bani. Şi chiar dacă s-ar părea că trebuie să aplici în baza unor proiecte, tot sunt repartizate după criteriul politic. E o problemă care urmează a fi discutată pe viitor.

R. Moldova se află acum la cea de-a doua etapă a reformei – consolidarea bazei fiscale; etapă la care s-a blocat. Aici ar fi de discutat despre impozite şi taxe care ar trebui transferate către autorităţile publice locale, cum ar fi impozitul pe venitul persoanelor juridice, care acum e „0” la nivel local. Faţă de anii trecuţi, e un pas înapoi. Zicem că vrem să stimulăm businessul local, dar în bugetele locale rămân fără resurse. Un alt impozit ar fi cel al persoanelor fizice, care trebuie achitat la locul de reşedinţă, şi nu acolo unde lucrează persoana, deoarece aceasta beneficiază de servicii acolo unde locuieşte. Oraşele de reşedinţă primesc doar 20% din acest impozit. Asta nu e o politică de stat a dezvoltării locale. Nu e descentralizare. Totodată, legat de taxele locale, trebuie acordate cât mai multe libertăţi autorităţilor pentru stabilirea lor. O altă problemă e cea că impozitul pe imobil este foarte mic, bunurile nefiind evaluate corect. În Franţa, de exemplu, se achită 1500 de euro pe an pentru imobil. Dacă ai 100 de case, ai 100 de mii de euro şi cetăţenii pot să ceară nişte servicii, dar cu 20 de lei, ce poţi face în satele noastre? Cea de-a treia etapă a reformei finanţelor locale se referă la disciplina financiară, care ţine de proceduri la nivelul administraţiei publice centrale, şi anume de controlul asupra gestionării financiare etc.

— Pe ce se plâng primarii de la CALM? Cum transmiteţi autorităţilor locale îngrijorările primarilor?

— Se plâng pe neînţelegerea problemelor locale de către clasa politică de la guvernare, pe presiuni din partea diferitor instituţii, pe lipsa de resurse şi pe politizarea modului de distribuire a banilor. În ultimii ani, a fost stabilit un cadru de comunicare a acestor îngrijorări prin diferite declaraţii, opinia membrilor, participarea în comisii sau în cadrul mai multor grupuri de lucru consultative, prin diverse mijloace media, adresări etc.

— Cum sunt primarii de succes din R. Moldova?

— Foarte activi, orientaţi spre interesele comunităţii locale, combativi, în continuă mişcare, în căutare de soluţii şi gata să se sacrifice.

— Femeile sunt destul de active în primării şi consilii locale. De ce, totuşi, nu ajung în Parlament?

— Există câteva cauze. În primul rând, pentru că femeile nu se apreciază la justa valoare, nu prea au încredere în ele însele şi, cel mai rău, nu se susţin una pe alta – dacă o femeie de succes se urcă pe o scară, trebuie să-i dea mâna celei din urmă, ca să o ajute să urce şi ea. Totuşi, majoritatea bărbaţilor zic că femeile au aceleaşi drepturi, dar realitatea e alta. Formal, nimic nu împiedică femeia să se implice, dar există, cred eu, mai multe motive de ordin psihologic şi al mentalităţii referitoare la rolul femeii. Vreau totuşi să menţionez că femeile din fruntea primăriilor obţin nişte rezultate foarte bune.

— Cât de mult sunt susţinute autorităţile locale din fondurile străine?

— Accesul autorităţilor la fondurile străine este destul de limitat, fapt care se datorează şi capacităţilor reduse, deoarece fondurile străine necesită expertiză în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor şi scrierea proiectelor. În Republica Moldova găsim, totuşi, o sumedenie de localităţi care implementează proiecte de succes prin intermediul acestor fonduri. În general, fondurile europene reprezintă sursa de bază pentru autorităţile locale pentru a aduce investiţii în comunitate.

— În ultimii patru ani, comunităţile din R. Moldova au făcut un pas spre UE sau au bătut pasul pe loc?

— Comunităţile locale au făcut pasul spre UE, însă autorităţile centrale au bătut pasul pe loc.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Ana-Maria Veveriţa

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. Iacob Tofan

    10.06.2015

    Referitor la incapacitatea Statului de achitare a pensiilor

    La 19.05.2015 am primit și un răspuns mai omenesc de la Ministrul Muncii, însă tot cu termene de intrare în vigoare, care nu-s acceptabile din punctul de vedere al Democrației și al BUNULUI SIMȚ.
    Prin Legea Nr. 56 din 09.06.2011, privind modificarea şi completarea unor acte legislative au fost operate modificări în stilul HALTURĂ în Legea Discriminatorie de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998.
    Aplicarea Legii Discriminatorii de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998 a contribuit, de rînd cu alte acțiuni criminale ale guvernanților, la atingerea situației critice, cînd la un pensionar revin 1,2 lucrători.
    Consider, ar fi fost mai OMENEȘTE, mai democratic, ca din acea Lege de exclus toate categoriile privilegiate în privința pensionării și unificarea procentului salariului la calcularea pensiei.
    Achitarea pensiei categoriilor privilegiate sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la bugetul de stat.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor privilegiate reprezintă circa 75 % din salariul lunar.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor neprivilegiate (poporului simplu) reprezintă circa 42 % din salariul lunar.
    Se observă diferența și aici. Avem în față două discriminări: la vîrstă și la procentul salariului la calcularea pensiei.
    Excluderea categoriilor privilegiate în privința pensionării, ar provoca neplăceri acestor categorii, însă toți sînt inteligenți și trebuie să înțeleagă, că cu toții sîntem oameni și trebuie să avem aceleași drepturi.
    Dacă statul acorda din bugetul de stat 50% pensiei categoriilor privilegiate, acești bani ar fi foarte bineveniți restul pensionarilor, pentru îmbunătățirea situației lor mizerabile.
    Adăugînd cele 50% – de la bugetul de stat, cele 50% – de la bugetul asigurărilor sociale de stat, poate fi ameliorată echitatea socială și scoaterea părinților pensionari din starea mizerabilă, în care se lipsesc și de medicamente pentru a nu muri de foame.

  2. Iacob Tofan

    10.06.2015

    Referitor la incapacitatea Statului de achitare a pensiilor

    La 19.05.2015 am primit și un răspuns mai omenesc de la Ministrul Muncii, însă tot cu termene de intrare în vigoare, care nu-s acceptabile din punctul de vedere al Democrației și al BUNULUI SIMȚ.
    Prin Legea Nr. 56 din 09.06.2011, privind modificarea şi completarea unor acte legislative au fost operate modificări în stilul HALTURĂ în Legea Discriminatorie de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998.
    Aplicarea Legii Discriminatorii de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998 a contribuit, de rînd cu alte acțiuni criminale ale guvernanților, la atingerea situației critice, cînd la un pensionar revin 1,2 lucrători.
    Consider, ar fi fost mai OMENEȘTE, mai democratic, ca din acea Lege de exclus toate categoriile privilegiate în privința pensionării și unificarea procentului salariului la calcularea pensiei.
    Achitarea pensiei categoriilor privilegiate sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la bugetul de stat.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor privilegiate reprezintă circa 75 % din salariul lunar.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor neprivilegiate (poporului simplu) reprezintă circa 42 % din salariul lunar.
    Se observă diferența și aici. Avem în față două discriminări: la vîrstă și la procentul salariului la calcularea pensiei.
    Excluderea categoriilor privilegiate în privința pensionării, ar provoca neplăceri acestor categorii, însă toți sînt inteligenți și trebuie să înțeleagă, că cu toții sîntem oameni și trebuie să avem aceleași drepturi.
    Dacă statul acorda din bugetul de stat 50% pensiei categoriilor privilegiate, acești bani ar fi foarte bineveniți restul pensionarilor, pentru îmbunătățirea situației lor mizerabile.
    Adăugînd cele 50% – de la bugetul de stat, cele 50% – de la bugetul asigurărilor sociale de stat, poate fi ameliorată echitatea socială și scoaterea părinților pensionari din starea mizerabilă, în care se lipsesc și de medicamente pentru a nu muri de foame.

  3. Iacob Tofan

    13.06.2015

    Referitor la incapacitatea Statului de achitare a pensiilor

    La 19.05.2015 am primit și un răspuns mai omenesc de la Ministrul Muncii, însă tot cu termene de intrare în vigoare, care nu-s acceptabile din punctul de vedere al Democrației și al BUNULUI SIMȚ.
    Prin Legea Nr. 56 din 09.06.2011, privind modificarea şi completarea unor acte legislative au fost operate modificări în stilul HALTURĂ în Legea Discriminatorie de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998.
    Aplicarea Legii Discriminatorii de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998, de rînd cu guvernarea defectuoasă, a contribuit la atingerea situației critice, cînd la unpensionar revin 1,2 lucrători.
    Consider, ar fi fost mult mai OMENEȘTE, mai democratic, ca din acea Lege de exclus complet privilegierea cuiva în privința pensionării și de unificat procentul
    salariului la calcularea pensiei pentru toți cetățenii. Toți sîntem egali.
    Excluzînd privilegierea cuiva în privința pensionării și unificînd procentul salariului la calcularea pensiei pentru toți cetățenii, Parlamentul ar apropia RM de noțiunea de Stat de Drept. Spun ar apropia, deoarece Adevărul și Dreptatea sînt “încătușate” de către Magistrații corupți ai Statului.La emiterea deciziilor Magistrații se inspiră nu din prevederile Constituției dar din interesele lor personale sau de partid.
    Achitarea pensiei categoriilor privilegiate sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la bugetul de stat.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor privilegiate reprezintă circa 75 % din salariul lunar.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor neprivilegiate (poporul simplu) reprezintă circa 42 % din salariul lunar.
    Avem în față dubla discriminare: la vîrstă de pensionare și la procentul salariului la calcularea pensiei.
    Excluderea categoriilor privilegiate în privința pensionării, ar provoca nemulțumirea acestor categorii, însă toți sînt inteligenți și trebuie să înțeleagă, că cu toții sîntem oameni și trebuie să avem aceleași drepturi.
    Adăugînd cele 50% – de la bugetul de stat și cele 50% – de la bugetul asigurărilor sociale de stat, la pensia celor legitim pensionați, ar permite ameliorarea situației mizerabile a oamenilor în etate, care au contribuit substanțial la prosperarea Republicii Moldova, fiindcă guvernările din ultimii 24 de ani au contribuit mai la distrugerea și defăimarea ei. Din cauza pensiei lor mizerabile, bătrînii evită moartea de foame prin abandonarea procurării medicamentelor.
    Prin excluderea completă a privilegiilor în privința pensionării s-ar mai rezolva încă o problemă arzătoare pentru Republica Moldova.
    După cum se știe, mulți indivizi din categoriile privilegiate, fiind asigurați cu o pensie bunișoară, nu prea regretă în cazul pierderii locului de muncă și se aventuriază la săvîrșirea faptelor criminale. Experiența este prezentă.
    Exemple: Convorbirea telefonică a criminalului Șoltoianu cu Procurorul-adjunct al capitalei, polițiști – vînzători de droguri, contrabanda cu alcool în proporții deosebit de mari, care-s săvîrșite de pensionarii privilegiați, ș. a. m. d.
    Frauda legiuitorilor, se multiplică.

  4. Iacob Tofan

    13.06.2015

    Rezumat mai conchis la meditațiile publice

    Domnilor și Doamnelor, Demnitari de Stat !
    Domnilor și Doamnelor, Stimații mei concetățeni !
    La începutul anului 2015 ( nu la jumătate sau final de an), leul s-a devalorizat cam cu 100%, iar prețul medicamentelor a crescut cu 75%.
    De ce în această situație pensia a fost indexată NUMAI cu 7,95%?
    De ce și-a permis fostul Ministru al Educației D-l Mihail Șleahtițchi să facă o inițiativă legislativă Anti-Constituțională (mă refer la concedierea pedagogilor la atingerea vîrstei de pensionare, chiar dacă starea sănătății le mai permite de a munci ? Această inițiativă e foarte comodă managerilor coruptibili). Constituția doar n-a fost modificată.
    De ce Parlamentul RM a acceptat așa o inițiativă legislativă Anti-Constituțională?
    De ce și-a permis Președintele Nicolae Timofte să pronunțe în fața cetățenilor întregii țări, în cadrul emisiunii “Moldova în Direct” de la 1 octombrie 2012, la o întrebare simplă de tot un răspuns pe nota unu (întrebarea se referea la legimitatea concedierii pedagogilor la atingerea vîrstei de pensionare) ?
    De ce Curtea Constituțională, după ce sesizarea deputatului Sergiu Sîrbu (mă refer la aceeași concediere a pedagogilor la atingerea vîrstei de pensionare ) a fost „clocită” aproape nouă luni, a admis Hotărîrea Anti-Constituțională din 23 aprilie 2013 ?
    De ce nu se efectuiază modificări în Legea Discriminatorie de Pensionare, care servește drept mijloc de producere
    a criminalilor bine instruiți și care se pricep la comiterea crimelor din orice domeniu vital ?
    De ce nu se efectuiază modificări în Legea despre Salarizare, care permite ca unele persoane să primească salarii de milioane iar cei de rînd abea să ajungă la 2-3 mii de lei lunar?
    De ce Demnitarii de Stat primesc Îndemnizații pentru anii munciți în cazul ieșirii la pensie iar poporul simplu n-are acest drept ?
    De ce cetățenii de rînd sînt trimiși chiar și după 50 de ani de muncă cu un “Șut în fund” la o pensie mizerabilă, iar Demnitarii de Stat – cu o pensie admisibilă, și în plus, cu o îndemnizație de sute de mii de lei pentru anii munciți, chiar și după ce au fost prinși cu luare de mită?
    De ce Domnul Radu Panțîru, reprezentantul Moldovei la CEDO, atît de ticălos a respins cererea înaintată de mine. Consider, medalia-i va fi acordată.
    De ce Departamentele formate în RM fac foarte multă HALTURĂ?
    De ce Departamentele prestatoare de servicii majorează după propria voință costurile serviciilor prestate conform unui contract încheiat anterior? (exemplu: Telecomul ).
    De ce documentele eliberate de anumite departamente au termene de valabilitate nejustificate? ( exemplu: Î. S. “CADASTRU” ).
    De ce, prezentînd ultima chitanță de plată a impozitului pe imobil am fost obligat să plec la Primărie, să primesc o Adeverință, pe care s-o prezint la Inspectoratul Fiscal, care-mi va elibera o altă Adeverință, care în final, să fie bună de cusut într-in dosar.
    De ce Demnitarii de Stat emit Decizii, Hotărîri și Legi strîmbe și nechibzuite?
    De ce nu este considerat Criminal de Stat sponsorul lui Ilan Shor, care este patriot al altui Stat, și i-a deschis calea spre mai mari posibilități de evadare ? Mă refer la liderul Ravnopraviei.
    De ce Demnitarii de Stat, care au știut despre furtul banilor cu sacii de la băncile Statului au tăcut, adică, de ce hoții de bănci sînt protejați ?
    De ce sînt protejate, chiar și ideile incompetente a unor Demnitari de Stat ?
    De ce sînt protejați separatiștii din Tiraspol și cei din țară?
    De ce POPORUL SIMPLU este protejat numai în ZIUA VOTĂRII ?
    După fiecare Hotărîre Judecătorească, cu argumentele corespunzătoare, au fost informați: Guvernul, Parlamentul, Președintele, Ministerul Justiției, CSM, Procuraturele, CPDOM, Sindicatele și alte instanțe. însă reacțiile lor de tipul “spălare pe mîini” au fost după al 11-lea sau al 16-lea apel. Culmea a făcut-o Radu Panțîru, considerînd cererea mea la CEDO inadmisibilă, fiindcă n-au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. art. 34 și 35 din Convenție. AIUREALĂ!!!
    La 19.05.2015 am primit și un răspuns mai omenesc de la Ministrul Muncii, însă tot cu termene de intrare în vigoare, care nu-s acceptbile din punctul de vedere al Democrației și al BUNULUI SIMȚ. Termenele de intrare în vigoare prelungesc Discriminarea, care foarte greu este sesizată de Demnitari. Cel mai sensibili Demnitarii noștri au fost la Discriminarea gay-lor, care, în viziunea mea sînt niște criminali sau rătăciți în Științele Naturii. Sfînta Natură, printre vietăți are două genuri, masculin și femenin. Restul –aberații proaste.
    Punctele de recepție a metalului uzat funcționează după parodoa D-lui Gheorghe Urschi cu sticlele: asta nu intră în standard, asta iese din standard, și în rezultat tot la el rămîne. Documentație la mînă – zero.
    De ce? De ce? De ce? Primii din acest material, nu răspund.
    Ei au alte ocupații. Și deaceea au ajuns la gradul superlativ al incompetenței, insuportabilității și ineficienței.
    Aceasta se întîmplă din cauza că: Demnitarii de Stat ne consideră pe noi “GUNOAIE”, sau altceva din această
    categorie.
    Haltura mîrșavă guvernează Republica Moldova timp de 24 de ani, ceea ce a dus la un mare haos, iresponsabilitate, dezorganizare, distrugere totală și promovarea incompetenței.
    HALTURA, CORUPȚIA, LIPSA OMENIEI ș. a. m. d. sînt GROPARII Republicii Moldova!!!!!!!
    P. S. Domnilor și Doamnelor, Stimații mei concetățeni!
    Pînă nu demult n-am fost de acord cu mișcarea unionistă. În condițiile actuale m-am convins, nici peste încă 25 de ani nu scapă Moldova de așa o conducere, deaceea sînt de acord și cu aceștea. Cu actuala conducere – nimic la
    sfîrșitul tunelului.
    Bravo celor îndrăzneți, care s-au aranjat unde au dorit peste hotare. Demnitarii de Stat la aceasta nu reacționează. Lor le e bine.
    Noi am rămas în mocirlă. Păcat.
    Am meritat ceva mai bun.
    Demnitarii de Stat ne-au creat această mocirlă, implementîndu-și interesele lor personale și de partid.

  5. Iacob Tofan

    16.06.2015

    Referitor la incapacitatea Statului de achitare a pensiilor.
    (precizat după citirea interviului D-nei Ruxanda Glavan cu D-l Dorin Galben)

    На днях министр труда, социальной защиты и семьи Руксанда Главан в интервью газете Timpul заявила, что сейчас обсуждается предложение, согласно которому молдавские пенсионеры должны будут выбирать: либо
    работа, либо пенсия.
    12 июня 2015 Ксения Флоря
    Ca de obicei, numai nu cum e mai reușit și mai echitabil.
    Propunere de a turna din gol în pustiu și invers.
    La celelalte prevederi n-am sugestii. Sînt bune.
    Cea mai relevantă, mai echitabilă rezolvare o găsiți în rîndurile următoare.
    La 19.05.2015 am primit și un răspuns mai omenesc de la Ministrul Muncii, însă tot cu termene de intrare în vigoare, care nu-s acceptabile din punctul de vedere al Democrației și al BUNULUI SIMȚ.
    Prin Legea Nr. 56 din 09.06.2011, privind modificarea şi completarea unor acte legislative au fost operate modificări în stilul HALTURĂ în Legea Discriminatorie de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998.
    Aplicarea Legii Discriminatorii de Pensionare Nr. 156-XIV din 10.04.1998, de rînd cu guvernarea defectuoasă în ultimii 24 de ani a contribuit la atingerea situației critice, cînd la un pensionar revin 1,2 lucrători.
    La fel, din cauza la o astfel de guvernare, jumătate din populație a părăsit țara.
    Ar fi fost mult mai OMENEȘTE, mai democratic, ca din acea Lege de exclus complet privilegierea cuiva în privința pensionării și de unificat procentul salariului la calcularea pensiei pentru toți cetățenii. Toți sîntem egali.
    Excluzînd privilegierea în privința pensionării și unificînd procentul salariului la calcularea pensiei pentru toți cetățenii, Parlamentul ar apropia RM de noțiunea de Stat de Drept. Spun ar apropia, deoarece Adevărul și Dreptatea sînt “încătușate” de către Magistrații corupți ai Statului.
    La emiterea deciziilor Magistrații se inspiră nu din prevederile Constituției dar din interesele lor personale sau de partid.
    Achitarea pensiei categoriilor privilegiate sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la bugetul de stat.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor privilegiate reprezintă circa 75 % din salariul lunar.
    Mărimea stabilită a pensiei categoriilor neprivilegiate (poporul simplu) reprezintă circa 27 % din salariul lunar.(precizat)
    Avem în față dubla discriminare la gradul superlativ: la vîrstă de pensionare și la procentul salariului la calcularea pensiei. Este OMENEASCĂ așa o situație ? Se înțelege că NU.
    Cel mai sensibili Demnitarii noștri au fost la Discriminarea gay-lor, care, în viziunea mea sînt niște criminali sau rătăciți în Științele Naturii. Sfînta Natură, printre vietăți are două genuri, masculin și femenin. Restul – aberații proaste.
    Excluderea categoriilor privilegiate în privința pensionării, ar provoca nemulțumirea acestor categorii, însă toți sînt
    inteligenți și trebuie să înțeleagă, că cu toții sîntem oameni și trebuie să avem aceleași drepturi.
    Adăugînd cele 50% – de la bugetul de stat și cele 50% – de la bugetul asigurărilor sociale de stat, la pensia celor legitim pensionați, ar permite ameliorarea situației mizerabile a oamenilor în etate, care au contribuit substanțial la prosperarea Republicii Moldova, iar guvernnții ultimilor 24 de ani au distrus și au furat totul ceea ce au vrut, chiar și
    bonurile patrimoniale ale cetățenilor.
    Din cauza pensiei mizerabile, bătrînii evită moartea din cauza foamei prin abandonarea procurării medicamentelor pentru sănătate.

    Prin excluderea completă a privilegiilor în privința pensionării s-ar mai rezolva încă o problemă arzătoare pentru Republica Moldova.
    După cum se știe, mulți indivizi din categoriile privilegiate, fiind asigurați cu o pensie bunișoară, nu prea regretă în cazul pierderii locului de muncă și se aventuriază la săvîrșirea faptelor criminale. Experiența este prezentă.
    Exemple: Convorbirea telefonică a criminalului Șoltoianu cu Procurorul-adjunct al capitalei, polițiști – vînzători de droguri, contrabanda cu alcool în proporții deosebit de mari, care-s săvîrșite de pensionarii privilegiați, ș. a. m.d.
    Frauda legiuitorilor se multiplică.
    Parlamentul și întregul corp al Guvernării au săvîrșit, săvîrșesc și continuă să săvîrșească încă o crimă față de cetățenii simpli, întreținînd cu suprapensii (comparativ cu pensia cetățenilor simpli ) a unei “armate” de oameni,
    relativ tineri și sănătoși, capabili la fapte criminale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *