Scânteia s-a stins încă înainte de a deveni o flacără de lumină

Interviu cu Mihai Moscovici,
Director de Operaţiuni la agenţia web Propeople din San Francisco, California, SUA

 

— Eşti stabilit în SUA de aproape un an. De ce ai ales să pleci, împreună cu familia?

— Nu am plecat în SUA pentru un trai mai bun sau pentru a agonisi averi. O duceam destul de bine în Moldova. Diploma americană de masterat mi-a deschis multe posibilităţi în ceea ce priveşte dezvoltarea unei cariere de succes şi asigurarea bunăstării materiale a familiei.

Decizia de a pleca din Moldova a fost o chestie conceptuală, o mişcare necesară pentru a explora noi posibilităţi şi perspective pentru noi şi copiii noştri. La un moment dat, am realizat că viitorul Moldovei pare a fi unul destul de trist, pentru că schimbările necesare pentru ţară nu mai vin, şi posibil nici nu vor veni în timpul vieţii noastre.

Scurtă autobiografie „Plecat din Moldova în căutarea visului american. Căsătorit din dragoste în Minnesota, devenit master în comunicare în Texas, iar acum operez procesele de lucru şi promovez agenţia web Propeople în California. Creştin, soţ iubitor, tată grijuliu”

— Care crezi că este cel mai frecvent motiv ce îi determină pe oameni să plece din Moldova?

— Chiar dacă majoritatea moldovenilor au plecat pentru a câştiga un ban, totuşi cred că fiecare are motivele sale. Cred că moldovenii au nevoie de o speranţă pentru ţara lor, de încredere că Moldova va reuşi să devină un plai al bunăstării. Omul îşi lasă familia, rudele, prietenii şi pleacă până în alt capăt al pământului după câştig numai dacă nu mai speră să dobândească acest câştig acasă.

Personal am simţit o scânteie de speranţă şi încredere pentru Moldova în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, dar pentru mine scânteia s-a stins încă înainte de a deveni o flacără de lumină.

— Pentru un cetăţean, care dintre servicii sunt diferite în R. Moldova şi în SUA şi care ar trebui schimbate aici fundamental?

— A compara Moldova cu SUA e ca şi cum ai compara planetele Jupiter şi Pluto, două lumi total diferite, deşi situate în acelaşi sistem solar. Dacă e să vorbim despre schimbările fundamentale care ar trebui să se producă în Moldova, desigur acestea ar viza economia, justiţia, corupţia, drepturile omului, sistemul social, remunerarea muncii şi multe, multe altele, însă toate acestea au o problemă comună: atitudinea şi respectul între oameni.

Americanii se respectă reciproc şi întotdeauna au o atitudine pozitivă faţă de oameni. Dacă doi necunoscuţi ajung să se privească ochi în ochi pe stradă, neapărat se vor saluta. Dacă cineva te-a atins din întâmplare într-un local public, neapărat va spune “I’m sorry!”. Oricine lucrează cu oamenii, fie vânzător, funcţionar public sau simplu şofer de autobuz, neapărat va zâmbi şi va spune “Thank you!” de fiecare dată când are ocazia. Chiar şi în cele mai stresante şi neplăcute situaţii, americanii încearcă să-şi păstreze calmul şi atitudinea pozitivă.

Moldovenii au nevoie de o doză de omenie. Dacă vor începe să se respecte reciproc şi să aibă o atitudine pozitivă unul faţă de altul, multe lucruri se vor schimba de la sine. Rândurile infernale din instituţiile de stat vor deveni o experienţă mai agreabilă, relaţiile între sectorul privat şi autorităţi vor fi mai constructive, iar viaţa omului de rând va deveni mult mai plăcută.

— Există ceva din Moldova care ai vrea sa fie transferat în SUA, mă refer la experienţe, politici, tradiţii?

— Nu ştiu cum să răspund la această întrebare.

— Cu cine menţineţi comunicarea în limba română?

— Comunicăm permanent cu părinţii mei, buneii soţiei şi prietenii din Moldova. Vorbim foarte des la telefon, prin Internet şi reţelele sociale. Nu duc lipsă de comunicare, dar duc dorul activităţilor comune pe care le aveam în Moldova, când ieşeam la pădure, sărbătoream împreună şi mergeam unul la altul pe ospeţe.

Nu sunt şi nu am fost patriot niciodată, de asta nici nu duc dorul de Moldova. Duc dorul de persoanele dragi, dar sper să poată veni ele în SUA sau noi să le mai vizităm curând.

În plus, compania la care lucrez are un oficiu în Moldova şi astfel comunic cu moldovenii şi atunci când sunt la serviciu.

— Ştiu că ai încercat mai multe activităţi în R. Moldova. Ce ţi-a lipsit la aceste etape ca să fi fost determinat să rămâi aici?

— Mi-a plăcut tot ce am făcut în Moldova şi chiar m-am simţit împlinit în plan profesional. În SUA continui să lucrez pentru aceeaşi companie la care am lucrat în Moldova.

— Cum ai descrie tinerii profesionişti din Moldova la această etapă?

— În Moldova sunt mulţi tineri cu potenţial excelent şi dorinţă de afirmare. Cu toate acestea, marea majoritate a celor cu studii universitare nu sunt pregătiţi pentru activitatea de muncă. Lucrez la o agenţie web şi în permanenţă căutăm programatori talentaţi, ceea ce este foarte greu. Majoritatea absolvenţilor cu care am interacţionat nu cunosc niciun limbaj de programare, nu ştiu procesele de lucru într-o agenţie web şi sunt foarte confuzi relativ la ce ar vrea să facă în viaţă. Trebuie să investim timp şi resurse pentru a pregăti şi a integra un tânăr profesionist în companie, ceea ce poate dura până la jumătate de an.

În plus, există o diferenţă enormă între tinerii moldoveni şcoliţi în ţară şi cei din Occident. Universităţile din Vest pregătesc specialişti pentru activitate practică, cultivă simţul responsabilităţii şi dezvoltă abilităţi profesionale.

— Crezi că există sau nu o concordanţă între piaţa forţei de muncă şi universităţi?

— În mediul academic din SUA se discută tot mai mult despre faptul că universităţile trebuie să pregătească specialişti pentru profesii care încă nu există. În plus, volumul imens de informaţie şi progresul tehnologic este atât de intens, încât materia de predare trebuie înnoită la fiecare doi ani. Adică, un student din anul trei trebuie să revadă multe din cele învăţate în primul an, în caz contrar va opera cu date şi informaţie învechită.

Societatea şi progresul impun reguli dure universităţilor, şi se pare că mediul academic din Occident a înţeles aceste provocări şi deja caută metode şi strategii noi. Sper că şi universităţile din Moldova vor reacţiona la timp şi nu vor rămâne cu mult în urmă, deşi avem prea puţine motive să fim optimişti în această privinţă.

— Ce domenii profesionale trebuie dezvoltate în Moldova?

— În lipsa resurselor naturale, Moldova trebuie să valorifice potenţialul său intelectual. Cred că în momentul de faţă cel mai important domeniu în Moldova trebuie să fie educaţia/învăţământul. Educaţia e reţeta de succes a Japoniei, a Coreii de Sud şi a Finlandei, dar aceasta e o investiţie pe termen lung şi politicienii din Moldova nu sunt deloc interesaţi de astfel de investiţii.

În contextul globalizării statul ar trebui să încurajeze tinerii să studieze tehnologiile informaţionale, să devină programatori iscusiţi şi specialişti de clasă internaţională. Moldova poate şi ar trebui să devină o oază tehnologică a Europei de Est, dar aceasta e o soluţie de durată mai scurtă, adică pentru vreo 20—50 de ani.

Pe termen lung, soluţia moldovenilor este inovaţia. Trebuie să devenim o societate de exploratori şi creatori. Deja avem mai mulţi tineri moldoveni care au devenit oameni de succes prin inovaţie.

— Moldova e cea mai săracă ţară din Europa. Ce şi cum ar putea vinde ca să devină mai bogată?

— Nu putem concura cu Elveţia în chestiuni bancare, nu putem concura cu China în producerea de bunuri, vrem să credem că putem concura cu Franţa în ceea ce priveşte producerea şi calitatea vinului, dar şi aici nu stăm deloc bine, chiar aş zice că stăm foarte prost.

La acest moment oferta Moldovei este foarte proastă şi practic nu avem nimic bun de vânzare. Ar fi bine să începem să cultivăm inovaţia şi să creştem specialişti în tehnologii informaţionale, astfel încât peste 10-20 de ani să oferim un “produs de calitate înaltă” pe piaţa internaţională.

— Ce face puternică o familie?

— Pilonul unei familii puternice este dragostea. În plus, o familie puternică este o familie care merge împreună în aceeaşi direcţie, adică împărtăşeşte şi preţuieşte aceleaşi valori. Ca să exemplific, eu şi Cristina ne-am căsătorit din dragoste şi am pus valorile creştine la temelia familiei noastre. În câteva cuvinte, aceste valori pot fi rezumate la cele mai importante două porunci enunţate de Iisus: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” şi “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Desigur, dragostea şi valorile trebuie susţinute prin cultivarea relaţiilor dintre membrii familiei şi asigurarea bunăstării.

— Ai asistat la naşterea propriului fiu? Cum descrii naşterea unui copil?

— Am asistat la naşterea lui Nathan din momentul în care am fost admişi la maternitate şi până am fost transferaţi în secţia post-partum. Personalul medical a făcut tot ca să ne simţim bine şi să nu ne stresăm deloc.

Naşterea unui copil, apariţia unei vieţi noi, este o minune. Personal cred că ziua de naştere trebuie considerată ziua conceperii, pentru că la naştere copilul deja este o personalitate formată, o fiinţă cu temperament, caracter şi trăsături fizice unice.

— Ce crezi că e important în educaţia unui copil? Ce ai schimba, dacă ai schimba, în tradiţiile familiilor moldoveneşti, referindu-ne la educaţie?

— Nu am o mare experienţă în educaţia copiilor, dar deja ştiu că copilul are nevoie de timp şi atenţie permanentă. Orice relaţie sănătoasă necesită investiţie de timp şi afecţiune, cu atât mai mult aceasta este valabil în educaţia unui copil.

Copiii din Moldova au nevoie de mai multă atenţie din partea părinţilor. Uneori se creează impresia că părinţii şi copiii trăiesc vieţi paralele, care se intersectează doar în rare ocazii, cum ar fi seara, la cină, sau de sărbători. De prea multe ori copiii sunt lăsaţi să fie educaţi de rude, prieteni sau chiar de stradă. Iluzia bunăstării a pervertit adevăratele valori ale familiei, astfel părinţii se mint singuri pe ei crezând că, plecând după bani, îşi vor putea ajuta copiii, pe când, de fapt, îi lasă în voia sorţii. Banii nu pot înlocui dragostea şi atenţia părintească.

— Ce înseamnă egalitatea de gen în familie? Crezi că e nevoie de aceste principii în viaţa privată?

— Nu ştiu ce înseamnă egalitate de gen în familie, dar ştiu că toate deciziile în familie trebuie luate de comun acord, iar problemele trebuie rezolvate în dragoste şi pace.

Revenind la valorile creştine din familia noastră în această privinţă, urmăm sfaturile date în Scriptură, şi anume: “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” şi “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Bărbatul este chemat să-şi iubească soţia până la sacrificiu, iar soţia să fie supusă bărbatului. Poate unele femei se vor revolta împotriva acestei idei, dar care femeie nu ar vrea să fie supusă bărbatului drag, care o iubeşte atât de mult, încât e gata să moară pentru ea?

— Cum a fost în Moldova să fii exponent al unei biserici diferite de cea majoritară, Biserica Ortodoxă?

— Nu am avut probleme cu Biserica Ortodoxă şi nici cu reprezentanţii ei. La un moment dat lucram într-un consiliu interconfesional şi comunicam zilnic cu preoţi şi reprezentanţi ai ambelor mitropolii ortodoxe din Moldova. Am avut relaţii foarte bune atât cu unii, cât şi cu alţii.

Cele mai neplăcute situaţii le-am avut cu oameni care se pretind a fi ortodocşi, dar pentru care viaţa de credincios se rezumă la participarea ocazională la botezuri, cununii, înmormântări şi la sfinţit pasca o dată pe an. De regulă, aceşti pseudo-credincioşi gândesc în stereotipuri, divizează oamenii în ai noştri şi ai lor, şi îşi simt ameninţată credinţa lor inexistentă.

— Crezi că ar trebui operate modificări în Legea Cultelor sau în mecanismele de aplicare a acestei legi?

— Sincer, nu ştiu ce scrie în Legea Cultelor şi cum ar trebui aplicată. Ştiu că într-o societate liberă oricare cetăţean are dreptul la credinţă şi e liber să se închine lui Dumnezeu aşa cum crede că este corect şi bine, atât timp cât aceasta nu dăunează sănătăţii şi siguranţei altor cetăţeni.

— Cum ar putea fi ajutaţi oamenii din Moldova să învingă intoleranţa, inclusiv cea religioasă?

— Moldovenii trebuie să înveţe dragostea şi bunăvoinţa creştină. Dar aceasta e destul de dificil în condiţiile în care pretinşii înaintaşi ai credinţei ortodoxe distrug obiecte de cult ale altor confesiuni chiar în centrul capitalei, folosesc un limbaj indecent şi încearcă să obţină rezultate prin acţiuni radicale.

De ce moldovenii, creştini fiind, ignoră porunca Mântuitorului de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi, uită că Scriptura le porunceşte să biruiască răul prin bine, şi dacă sunt loviţi pe un obraz, să-l întoarcă şi pe celălalt? Creştinismul s-a răspândit anume datorită respectării acestor porunci paradoxale. Creştinii erau oameni diferiţi, mai buni, mai blânzi, mai iubitori, mai săritori la nevoie, mai înţelegători. Trebuie să revenim la valorile creştine autentice.

— Ce crezi că trebuie să cunoască copiii tăi despre Moldova? Vor vorbi româna sau engleza?

— Nathan va şti destul de multe despre Moldova şi sper să îndrăgească cultura, mâncarea şi folclorul moldovenesc. Le voi spune istoria autentică a acelui meleag, că a fost ocupat cu forţa de Imperiul Ţarist în 1812, că a revenit acasă în 1918, că iarăşi a fost ocupat de Imperiul Sovietic în 1940, şi că în 1991 nu a avut parte de oameni puternici care să înfăptuiască unirea. Sper să urmărim împreună evenimentele din Moldova şi să punem ţara la cale împreună. Sper.
Nathan e american, va vorbi şi va gândi în engleză. Din moment ce trăim în această ţară, e inutil şi chiar prosteşte să ne împotrivim şi să insistăm să gândească şi să vorbească româneşte. Oricum, acasă întotdeauna va vorbi româneşte. Sper să avem destulă dorinţă şi timp să-l învăţăm să scrie şi să citească româneşte. Ne gândim să-l învăţăm şi rusa, dar nu ştiu cum vom reuşi.

— Cum ar putea fi ales preşedintele R. Moldova?

— Chestiunea alegerii preşedintelui R. Moldova e doar vârful aisbergului problemelor politice moldoveneşti. Tind să cred că problema esenţială este incapacitatea moldovenilor de a se autoguverna. Încerc să arunc această idee din capul meu, dar revin la ea destul de des, mai ales în ultimii ani.

În 2004 am avut ocazia să învăţ un semestru într-un colegiu din Letonia şi am studiat un pic scena politică de acolo. Am rămas foarte impresionat de voinţa politicienilor letoni. În mod deosebit, mi-a plăcut cum parlamentul leton a reuşit să evite o criză politică în 1999 prin alegerea unui preşedinte de compromis, a unei persoane neutre, practic neimplicată în politică. După mai multe încercări, parlamentul leton a ales-o pe Vaira Vīķe-Freiberga, care până în 1998 era profesoară la Universitatea din Montreal. Cu toate acestea, ea a reuşit să câştige simpatia poporului şi să fie aleasă pentru un al doilea termen. În timpul preşedinţiei ei Letonia a fost admisă ca membru al Uniunii Europene şi NATO.

Politicienii moldoveni însă nu sunt capabili să-şi depăşească propriile complexe şi interese. Sunt prea fricoşi ca să lase puterea în mâna unui om neutru, care ar putea să refuze să participe la intrigile şi jocurile lor murdare.

— În această situaţie, când nu avem capacitatea de a ne autoguverna, avem sau nu nevoie de preşedinte?

— O ţară n-o poate duce bine fără un conducător, dar e mai important să avem un conducător bun. Este un verset în Biblie care, oarecum, descrie situaţia politică actuală din Moldova: “Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat” (Eclesiastul 4:13). Se pare că politicienii moldoveni întruchipează acum un împărat bătrân şi fără minte, şi nu vor să se lase îndrumaţi să găsească o soluţie pentru ţară.

— Care sunt succesele şi insuccesele Guvernului de la Chişinău după 2009?

— Principala realizare a guvernul moldovean de după 2009 este îmbunătăţirea relaţiilor cu UE şi crearea unei imagini pozitive şi de succes a Moldovei în Occident. Dar aceasta poate genera şi cel mai mare insucces, pentru că după un avânt puternic poate urma o cădere şi mai răsunătoare.

Avântul şi alaiul schimbării din 2009 pare că începe a se îngloda în noroiul intereselor personale. Sper să nu am dreptate şi guvernul să persevereze în acelaşi tempo, dar deocamdată schimbarea pare a fi prea departe.

— Care dintre aşteptările de după 2009 ale tinerilor nu au fost înţelese sau îndeplinite de Guvern?

— Am impresia că majoritatea tinerilor participanţi la protestele din 7 aprilie 2009 se simt oarecum dezamăgiţi. Raportul anchetei parlamentare a evenimentelor de atunci rămâne un document de vorbe goale, procesele de judecată se tergiversează la infinit, persoanele vinovate de abuzul şi tortura în masă se pare că nu vor răspunde niciodată în faţa legii, iar în final toate cele întâmplate atunci vor fi date uitării. Da, au fost traşi la răspundere unii poliţişti şi judecători, dar aceasta-i doar o picătură dintr-o mare de apă.

Desigur, ar trebui să menţionăm schimbările de ordin economic sau social, dar nu cred că un tânăr oarecare de undeva de prin Mereşeni sau Crişcăuţi a simţit vreo diferenţă. Doi ani nu e destul pentru ca un guvern să poată schimba câtuşi de puţin viaţa fiecărui tânăr. Poate ar fi nevoie să mai aşteptăm, însă tinerii de azi ar trebui să înţeleagă că schimbarea depinde doar de ei. Niciun guvern sau preşedinte nu le va schimba viaţa aşa cum o pot face ei singuri. Vorba preşedintelui american John F. Kennedy: “Nu contează ce poate face ţara pentru tine, contează ce poţi face tu pentru ţară.”

— De ce avem atât de puţine femei în Guvern, în alte funcţii decizionale?

— Nu ştiu, probabil bărbaţii moldoveni sunt mai dornici de putere decât femeile.

— Cum crezi că ar trebui să fie personalitatea (sau echipa) politică care ar putea scoate Moldova din impas?

— Moldovenii l-ar primi pe Ştefan cel Mare, dar cred ca avem nevoie de împăratul Solomon, despre care Biblia spune că a fost cel mai înţelept dintre toţi oamenii.

— De ce urmăreşti realitatea din Moldova?

— Încă sunt interesat de evenimentele din Moldova, în mod special de situaţia politică şi de cea economică. Nu ştiu dacă o fac din obicei, dar sper să nu mă dezgust şi să renunţ.

Urmăresc constant ştirile de pe http://news.yam.md şi seara împreună cu soţia privim cele mai interesante reportaje ale televiziunilor de ştiri din Moldova disponibile pe site-urile lor. Cred că cheltuim de la 15 la 45 de minute zilnic pentru această ocupaţie.

Partea bună este că poţi alege între o mulţime de televiziuni şi publicaţii foarte diverse. Partea proastă e că foarte multe dintre ele abundă în ştiri de senzaţie, materiale ieftine şi de foarte multe ori cu titluri înşelătoare. Mi-am făcut o listă de surse de informare de încredere, printre care se află şi Ziarul de Gardă.

— Care sunt cărţile care au fost un reper pentru tine? Care sunt scriitorii care ţi-au făcut bine?

— Cartea mea de căpătâi este Biblia. Acolo găsesc izvoare de înţelepciune, cuvinte de încurajare, bază pentru credinţă şi sursă de speranţă.

— Îţi mulţumim.

Pentru conformitate,  Alina RADU