Revolta angajaţilor DIP: „Condamnaţii CONDUC puşcăriile”
Victor CEBAN activează în sistemul penitenciar din 2008, după absolvirea Academiei „Ştefan cel Mare”. A activat la Penitenciarele 15, 9 şi 13, de unde, pe 27 aprilie, când interviul era deja programat, a fost suspendat din funcţia de specialist al Serviciului Securitate, pe motiv că ar fi torturat o deţinută.
— Ai scris o scrisoare la ZdG, în care relatai despre mai multe ilegalităţi care consideri că au fost comise în raport cu tine. Ce te-a făcut să ai o asemenea atitudine?
— Vreau să aduc la cunoştinţa societăţii toate ilegalităţile şi presiunile care se fac de către actuala conducere a Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) şi, în cazul meu, a conducerii Penitenciarului nr. 13. Presiuni similare se fac şi asupra altor colaboratori, dar lor le este frică să vorbească. Vor să mă dea afară din sistem, pentru că ei consideră că am fost persoana care a ajutat la deconspirarea unor ilegalităţi la P. 13. Acum, la Procuratura Generală este un dosar penal pe factorii de decizie ai P. 13 pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu şi exces de putere. Ei vor acum să se răzbune pe mine, crezând că eu am dat informaţii procurorilor. Ei cred că eu am transmis procurororilor materiale despre mişcările hoţului în lege Makena pe teritoriul P.13, cu toate că eu nu am făcut aşa ceva.
— Despre ce fel de ilegalităţi şi presiuni este vorba?
— Toate relele au început în iulie 2011, când eu şi colegul meu am fost solicitaţi la DIP. Atunci, Petru Bârcă deţinea funcţia de şef al Serviciului Securitate. El ne-a propus, vulgar, cu ameninţări, ca să ne transferăm de bună voie din P. 13. Eu să merg la Cahul sau la Taraclia, iar colegul meu la Leova. Am refuzat. După aceea, am fost suspendat din funcţie. Am stat acasă două luni şi jumătate, iar ulterior am fost retrogradat. După, am acceptat să merg la P.15, unde am acceptat funcţia de şef de sector. Ordinul de sancţionare l-am atacat în instanţa de judecată, iar Curtea de Apel mi-a dat dreptate. M-am întors la P.13 şi am început să activez acolo. Mi s-a spus însă că voi avea probleme pentru că am mers în judecată.
— Păi, de ce ţi s-a propus să pleci din P. 13?
— A fost o anchetă de serviciu, în urma căreia am fost retrogradat în funcţie. Cei de la DIP n-au aşteptat rezultatul de la procuratură, deşi erau obligaţi să-l aştepte, şi m-au sancţionat disciplinar. Pe 4 iulie 2011 am fost anunţat că nu am voie să intru în P. 13 pentru că aş fi suspendat din funcţie. De la DIP mi s-a spus că pe numele meu a parvenit o plângere de la un deţinut precum că eu, împreună cu colegul meu, aş fi estorcat bani de la el şi că sunt suspendat din funcţie pe perioada anchetei de serviciu. Ulterior, pe 27 iulie a apărut o altă plângere pe numele meu, din partea unei deţinute, precum că eu i-aş fi făcut o întrevedere ilegală cu un alt deţinut, iar ulterior ea ar fi fost violată.
— Deţinutul care ar fi beneficiat de întrevedere este Adrian Nichifor?
— (După câteva secunde de ezitare – n.r.) Da, este vorba despre Adrian Nichifor.
— Adică ai fost acuzat că ai favorizat întâlnirea dintre cei doi?
— Da, dar nu a fost aşa. Nichifor nici nu s-a întâlnit cu femeia respectivă.
— Păi, de unde au apărut atunci toate aceste vorbe?
— Totul a fost fabricat de către conducerea DIP şi P. 13, cu scopul de a mă da afară, pe mine şi pe alţi colegi. Ulterior, deţinuta a declarat că a fost obligată să facă asemenea declaraţii. După aceste incidente, mi s-a cerut să mă transfer la alt penitenciar. Eu însă am refuzat transferul.
— Ţi-a propus vreodată Nichifor să-l ajuţi cu ceva?
— Nu, el nu avea niciodată nevoie de ajutor de la mine sau de la altcineva. Pot să spun doar că în urma unei anchete de serviciu din 2010 s-a stabilit că au fost unele momente. Eu am fost sancţionat, împreună cu vreo 16 persoane, pentru că am permis să se transmită nişte sacoşe cu produse alimentare din celula dlui Nichifor în altă celulă. Asta a fost greşeala mea. Acolo era doar mâncare.
— De ce crezi că vor să te dea afară din sistem?
— Vor asta pentru că sunt o persoană care spune nu multor indicaţii ilegale. Ei mă consideră un om apropiat fostei conduceri a DIP, lui Vadim Cojocaru, cu toate că eu îl cunosc doar în calitate de director. Nu am niciun fel de relaţie personală cu acesta. Cei care conduc acum P.13 şi DIP cred că eu sunt şi un om de încredere de-al lui Victor Petrachi, fostul şef al P.13, care în prezent este la pensie şi nu are nicio tangenţă cu sistemul. De aceea vor să mă dea afară, fabricându-mi mai multe dosare. Eu însă nu voi renunţa şi voi lupta pentru dreptate. Dacă nu o voi găsi în R. Moldova, atunci voi merge la CEDO.
— Ai lucrat până acum la 3 penitenciare din R. Moldova. Care este situaţia din sistemul penitenciar din ţară?
— Acum, la noi, sistemul penitenciar este practic distrus. Regim de detenţie există doar pe hârtie, în realitate el nu există. Vedeţi ce s-a întâmplat la Penitenciarul nr. 9? Cum credeţi că s-a ajuns ca un deţinut să sară cu cuţitul la un colaborator? S-a ajuns aici pentru că nu este regim. Deţinutul îşi permite tot ce doreşte. Chiar dacă sunt sancţionaţi, ei nu-şi ispăşesc pedeapsa. Le sunt acordate în continuare întrevederi şi alte facilităţi, care, în mod legal, nu ar trebui să le fie acordate. Acum ne aflăm, practic, într-o situaţie ciudată. Deţinuţii conduc penitenciarele. Ei fac aproape tot ce doresc. Sunt multe cazuri când deţinuţii atacă gardienii atunci când sunt aruncate peste gard obiecte interzise sau când aceştia găsesc asupra lor asemenea obiecte. Le rup uniformele. E clar că gardienii nu se plâng de fiecare dată, pentru că există nişte reguli nescrise, pe care le respectă şi gardienii.
— Cum este posibil să se întâmple aşa ceva?
— Nu pot să vă spun la modul concret, pentru că funcţia pe care o ocup, cea de şef de securitate, nu-mi permite să cunosc tot ce se întâmplă, dar e clar că facilităţile deţinuţilor nu se obţin gratis şi pentru ochi frumoşi.
— Cum ajung telefoanele, banii, drogurile la deţinuţi?
— Sunt diferite căi. Se întâmplă cazuri când acestea sunt aduse de către colaboratorii penitenciarului, contra unor sume de bani. Totodată, multe lucruri sunt transmise deţinuţilor în sălile de judecată sau la comisariatele de poliţie, cu ajutorul rudelor sau al cunoscuţilor. Drogurile ajung cel mai des la penitenciarele mari, acolo unde deţinuţii umblă liberi pe teritoriu. Ele se aruncă peste edificiile de pază.
— Ce cunoşti despre femeia care a declarat că a fost abuzată sexual în P. 13?
— Da, a fost aşa ceva. Eu pot să vă spun că deţinuta în cauză are şi probe că a fost însărcinată. Ea are scrisori prin care comunică cu cei de afară şi le spune că este însărcinată. Am impresia că şi în cartela medicală sunt unele momente care confirmă cele spuse de ea. Ea este o deţinută obişnuită, fără abateri disciplinare.
— Gardianul, presupusul tată al presupusului copil, ce face acum?
— Nu pot să vă spun cine este. Cert este că el activează în continuare în acel penitenciar.
— Sunt posibile în penitenciare relaţiile dintre deţinute şi angajaţi?
— Eu personal nu am avut astfel de relaţii, dar dacă deţinuta în cauză a relatat aşa ceva, atunci e clar că există. Eu o cred. Am discutat personal cu ea. E clar că există relaţii între gardieni şi deţinute. Practica cunoaşte asemenea cazuri. A fost un caz când două persoane se întâlneau chiar în cabinetul de serviciu.
— Cât de dese sunt certurile între deţinuţi?
— Destul de dese. Cum la noi condiţiile de detenţie nu sunt dintre cele mai bune, scandaluri există. Ele se ivesc de la orice, chiar şi de la faptul că cineva a luat o cană străină. Mulţi se ceartă de la jocurile de noroc.
— Este adevărat că deţinuţii sunt implicaţi în diverse jocuri de noroc, pe bani foarte mulţi?
— Da, există aşa ceva. De multe ori este vorba de zeci de mii de lei. Rare sunt cazurile când ei se achită. Sunt multe cazuri când deţinuţii solicită asigurarea securităţii personale şi transferul în altă celulă.
— Există relaţii de prietenie între deţinuţi şi angajaţii penitenciarului? Cum se materializează ele?
— Sigur că există asemenea prietenii. Ele nu se materializează într-un fel anume. De obicei, totul se rezumă la discuţii.
— Ai depistat, de când activezi în sistemul penitenciar, persoane care sunt închise pe nedrept?
— Da, sigur că da. Jumătate dintre cei care stau închişi nu sunt vinovaţi. Eu nu credeam că este posibil aşa ceva, dar mi-am dat seama de asta atunci când am nimerit şi eu în calvarul justiţiei din R. Moldova.
— Îţi mulţumim.
Tudor COSOI activează în sistemul penitenciar din 2009, după absolvirea Academiei “Ştefan cel Mare”. Iniţial a fost angajat în Serviciul Pază şi Escortă, pentru ca peste 4 luni să fie angajat în cadrul Serviciului Securitate la P.13, ca specialist al Serviciului Securitate. După o anchetă internă a DIP, a fost retrogradat în funcţie şi a fost transferat la P. 9, Pruncul, în calitate de specialist în Serviciul Regim şi Supraveghere. În momentul de faţă, Tudor se află în concediu medical.
— De la ce au început problemele tale?
— Să vă spun cinstit, nici eu nu am înţeles de la ce au început. În primăvara anului 2011 mi-am luat concediu. Când m-am întors, pe 4 iulie, nu mi s-a permis accesul în P. 13. Vă spun drept, am rămas surprins. Am întrebat ce s-a întâmplat. Ulterior, mi s-a spus că este ceva pornit pe numele meu. De la DIP mi s-a spus că sunt suspendat, pentru că sunt supus unei anchete de serviciu. Mi s-a spus să stau acasă, că ei o să mă cheme. Am stat o lună, după care am început să mă interesez ce s-a întâmplat. Pentru că nu se clarifica situaţia, am depus plângeri pe la Procuratură, Inspecţia Muncii şi alte organe. În urma acestor plângeri, am fost solicitaţi de urgenţă la DIP. Dl Petru Bârcă, care era şeful Serviciului Securitate al DIP, ne-a invitat, pe mine şi pe Victor Ceban, la el în birou, unde a început să ne ameninţe şi să ne spună cuvinte murdare. Avem şi înscrieri audio de la acea discuţie. Aşa de urât s-a comportat cu noi, încât ne părea că suntem terorişti în ţara asta. În urma discuţiilor, a concluzionat că este doar o ieşire din situaţie, să ne transferăm la alte penitenciare. Am refuzat. I-am spus că atunci când m-am angajat aici, mi-am pus scopul să ies la pensie de aici. Îmi convenea lucrul. Am solicitat atunci să facem cunoştinţă cu ancheta, şi am aflat că un oarecare condamnat, pe care eu mai că nu-l ţin minte, a depus o plângere pe numele colegului meu, iar sora deţinutului a depus o plângere pe numele meu, precum că ne-ar fi dat nouă 1200 de lei pentru ca acel condamnat să fie scos la lucru.
— Acuzaţiile erau adevărate?
— Vă spun cinstit, în atribuţiile noastre de serviciu nici nu intră aşa ceva. Noi nici nu putem face aşa ceva. Doar Comisia penitenciarului poate scoate deţinuţii la lucru. E absurd. Materialele au fost transmise la Procuratură, iar procurorii au refuzat începerea urmăririi penale, pentru că nu era nicio probă împotriva noastră.
— Ce s-a întâmplat după aceea?
— Angajaţii DIP nu au luat act de acea ordonanţă, ne-au sancţionat cu retrogradare în funcţie. Atunci ni s-a propus transferul la Pruncul. Nu puteam refuza, pentru că ne concediau. Totodată, am atacat sancţionarea la Curtea de Apel Chişinău. După asta, am intrat într-un cerc vicios. Nu înţeleg de ce m-au implicat în toate chestiile astea. Practic, eram cel mai tânăr specialist. Nu am făcut nimic rău nimănui.
— Cum ai fost primit la Pruncul?
— Ajuns acolo, chiar din primele clipe mi s-a spus că nu e bine să mergi împotriva sistemului, pentru că, nu aşa se rezolvă lucrurile. Am fost atenţionat că împotriva sistemului nimeni nu a mers niciodată. Le-am spus că sunt nevinovat şi că trebuie să găsesc dreptatea. Am început însă a activa în cadrul P. 9. Acolo, nu era zi în care să nu văd cum erau încălcate drepturile, atât ale mele cât şi ale celorlalţi angajaţi. Eram umiliţi în fiecare zi la şedinţele care aveau loc.
— Ce fel de încălcări ai depistat?
— În cadrul penitenciarului se deţin complici, care se întâlnesc liber, când vor. Am depistat asta şi am trimis o scrisoare la DIP, în care am prezentat lista complicilor. Am recomandat ca acei complici să fie transferaţi în alt penitenciar. În plus, în penitenciar nu este respectat regimul de detenţie. Nu s-a luat însă nicio măsură. Am mai depistat că mulţi condamnaţi, cărora li se făcea percheziţie, ridicau masa la nesupunere. Aproape că ne loveau. Au fost cazuri, vă spun sincer, când, pentru prima dată în viaţă, mă temeam să mă deplasez în cadrul penitenciarului, pentru că am văzut nişte evenimente… Se distrugea mobilierul, era mare scandal. Deţinuţii nu erau însă pedepsiţi în urma rapoartelor scrise de noi. Cei mai agresivi dintre ei sunt lipsiţi de carceră. Şeful adjunct al penitenciarului mi-a spus că nu sunt pedepsiţi pentru că “ei “rişesc” probleme” şi nu trebuie să stea în carceră. Ce fel de probleme şi ale cui probleme le rezolvă ei – nu ştiu, dar precis că nu pe ale noastre.
— Există cazuri când condamnaţii conduc de fapt penitenciarele, într-un fel sau altul?
— Da. Ei nu conduc în adevăratul sens al cuvântului. În penitenciare sunt câte 500 de condamnaţi. Majoritatea dintre ei se plimbă liberi pe teritoriu. Atunci când se aruncă careva obiecte peste edificiile de pază, droguri, alcool, telefoane mobile, condamnaţii aleargă să ridice aceste pachete. Dacă un colaborator se duce să prevină această ilegalitate, condamnaţii îl pun jos, îl lovesc cu mâinile şi picioarele şi îi iau obiectul interzis. Iar acest exemplu nu este unul singular. De când activez la P. 9 au fost deja vreo 3 cazuri de acest fel. Persoanele însă nu prea sunt pedepsite. Chiar dacă se deschide dosar penal, el se pierde, pentru că de multe ori deţinutul este transferat în alt penitenciar şi nu se mai ştie cum şi dacă a fost pedepsit. Nu se dă o lecţie pentru ceilalţi condamnaţi, ba mai mult, îi încurajează şi pe ceilalţi să procedeze la fel. În loc să fie pedepsiţi, condamnaţii primesc favoruri, vizite de lungă durată şi alte facilităţi.
— Ce primesc în schimb şefii penitenciarelor?
— E clar că toate favorurile pe care le fac nu le fac pentru ochi frumoşi. Când pui această întrebare, primeşti un răspuns din care nu înţelegi nimic, încât ai impresia că e mai bine să taci, să nu spui nimic. Astfel, dacă nu primim sprijinul conducerii ca să stopăm ilegalităţie, nu putem face nimic. Acum în penitenciare este ca în fabula: “Racul, broasca şi o ştiucă“. Nu trag toţi într-o direcţie. Fiecare trage în direcţia lui şi încearcă să facă bani de pe urma celor care încearcă să lucreze. Ce s-a văzut atunci în imaginile video cu Adrian Nichifor nu este decât 10% din ce se întâmplă cu adevărat în penitenciarele din R. Moldova.
— Tu eşti acum în concediu, în timp ce la P. 9 şi P. 16 sunt în desfăşurare nişte anchete de serviciu referitoare la comportamentul lui Adrian Nichifor.
— Recent, în cadrul P. 9 a fost scoasă la iveală o încălcare foarte gravă. Pe 14 martie la TV au arătat cum un deţinut avea acces de la un penitenciar în altul. Eu sunt învinuit că aş fi fost persoana care a dat presei acele imagini video. Mie personal nu mi s-a adus încă o învinuire oficială, dar am aflat prin intermediul unor colegi că pe numele meu este ordin de concediere, pentru “divulgarea secretelor de serviciu”, sau ceva de genul ăsta. Ordinul încă nu a fost pus în aplicare pentru că materialele au fost trimise la procuratură.
— Deci, neoficial, ai fost acuzat că ai dat publicităţii acele imagini video. Oficial, că ai divulgat secrete de serviciu?
— Da, cam aşa este. Am fost pedepsit, fiind acuzat că am deconspirat o ilegalitate. Aşa e la noi. Prin asta s-a dat un semnal celor care pe viitor ar dori să demaşte careva ilegalităţi. După ce au apărut acele imagini, eu am fost ameninţat chiar cu moartea. Mi s-a spus că ar trebui să mă gândesc la familia mea, la copii, că ce am făcut eu ar putea să se întoarcă împotriva mea. Mi s-a spus că şi condamnaţii care au apărut în acele imagini îmi vor face probleme. S-a creat şi o stare neplăcută la serviciu. Colaboratorii nu discută cu mine, mă evită. Am impresia că nici teroriştii nu sunt trataţi cu aşa dispreţ.
— Ce vrei să faci acum?
— Am aflat de la nişte prieteni că mi se va organiza o cursă. Astfel, voi fi dat afară şi voi avea şi dosar penal. După ce am auzit asta, mi-am cusut buzunarele şi lucrez doar aşa. Dacă voi fi eliberat din funcţie, clar că voi ataca ordinul în judecată. Doresc ca până la urmă să se facă dreptate. Şi bineînţeles că vom apela la presă. Împreună cu colegul meu, Victor Ceban, vom organiza o conferinţă de presă cu probe video şi audio, prin care vom aduce la cunoştinţa opiniei publice ce se întâmplă în cadrul sistemului penitenciar. Ei vor să ne dea afară, fabricându-ne dosare, pentru că le suntem incomozi.
— Îţi mulţumim.
Pentru conformitate, V.M.
