Principală  —  Interviuri   —   În MAI vor rămâne doar…

În MAI vor rămâne doar cei care pot deveni funcţionari integri şi eficienţi

Interviu cu Dorin Recean,
ministru de Interne al R. Moldova

 

— De când sunteţi ministru, ce aţi aflat nou despre corupţia din poliţie?

— Că nu este diferită de corupţia din alte sfere, din alte instituţii, în care nu există mecanisme de a preveni şi a identifica la timp sau chiar sunt create numeroase oportunităţi ca aceste acte de corupţie să se producă. Diferenţa dintre MAI şi alte instituţii este că acest minister este unul foarte extins. Fiecare al 50-lea angajat în câmpul muncii din R. Moldova lucrează aici. MAI este foarte vizibil, asta ar fi diferenţa.

— Sunteţi al treilea ministru AIE la Interne. Cum aţi fost întâmpinat… primul ministru civil al acestei instituţii?

— Pe undeva am produs speranţe, pe undeva confuzii, pe undeva dezamăgiri… Cred că am produs un spectru întreg de emoţii şi atitudini. E important cum voi pleca, atunci când acest lucru se va întâmpla, dar nu mă simt străin aici.

— Vă întreb, deoarece se ştie că în MAI există grupuri de influenţă, care, ori de câte ori s-au schimbat miniştrii, au încercat fie să-i “monopolizeze”, fie să-i denigreze sau să-i manipuleze în interesele lor de grup… Cum e în cazul dvs.?

— La MAI, dar şi în alte instituţii, astfel de lucruri se întâmplă atunci când nu există un sistem. Noi nu ar trebui să creăm erori, nu ar trebui să facem ca Ministerul să fie dependent de ministru, aşa cum nu ar trebui să depindă de şefii de departamente performanţele din aceste structuri. Trebuie să avem un sistem de motivare şi de instruire adecvată, trebuie să avem proceduri bine puse la punct. Chiar dacă nu vom reuşi să contracarăm toate cazurile de corupţie, un sistem bine pus la punct limitează şi identifică la timp fenomenele negative.

— Care ar fi, în opinia dvs., cele mai eficiente remedii de combatere a corupţiei din acest sistem?

— Primul lucru, unul foarte important, e să eliminăm orice oportunitate care ar putea genera acţiuni de corupţie. Ce fel de competenţe atribuim angajaţilor, cât de echipaţi şi instruiţi sunt aceştia, cât de dotaţi sunt atunci când merg la diferite operaţiuni, cum organizăm verificarea muncii lor? Mă refer aici şi la procedurile pe care trebuie să le respecte orice angajat. Cei abilitaţi cu autorizarea diferitor acţiuni, în temeiul căror criterii le autorizează? Care este procedura pe care ar trebui să o respecte inspectorul rutier atunci când opreşte un automobil? Cât de transparente sunt aceste acţiuni? Toate, în ansamblu, sunt elemente care constituie un sistem ce poate limita oportunităţile pentru acţiuni de corupţie. În plus, dispunem şi de mijloace tehnice pentru a documenta astfel de cazuri. Dincolo de aceasta, dacă am trasat un obiectiv, de disciplină, este important să revenim constant la verificare.

— Vorbiţi în termeni care, se pare, au fost străini acestei instituţii până acum. Nu aveţi senzaţia că vă aflaţi pe părţi diferite ale baricadei cu cei de aici? Mulţi dintre angajaţi, lucru ştiut, au intrat pe la Academia de Poliţie plătind mită, s-au angajat în funcţii tot prin mită, ca ulterior, căutând să-şi “restituie cheltuielile”, să ia şi ei mită… Cum percep aceşti angajaţi mesajele dvs.?

— Vreau să cred că situaţia este alta. Avem o parte dintre angajaţii MAI care pot fi caracterizaţi în acest fel. Este regretabil că această parte creeză imaginea generală, or, societatea nu face altceva decât să generalizeze şi să asocieze lucrurile nedemne cu imaginea tuturor. Cred că astfel de generalizări nu sunt corecte. Aici am văzut foarte multă lumină în ochi, am văzut foarte mulţi oameni care chiar îşi doresc schimbarea. Unii o intuiesc, alţii trebuie instruiţi, ca să aibă o viziune clară asupra a ceea ce face MAI, să nu se limiteze strict doar la sectorul în care sunt încadraţi.

— Chiar din primele zile, aţi demis un viceministru, aţi mustrat un comisar, dar şi alţi angajaţi cu funcţii importante. Erau atât de evidente gafele lor în raport cu ale altor angajaţi?

— Am făcut mult mai multe, dar nu toate lucrurile au fost vizibile. Am luat un segment, l-am analizat şi am luat decizia care trebuia. Este important ca deciziile pe care le putem lua astăzi să le luăm anume astăzi. Unele decizii au fost publice, dar au fost mai multe de uz intern.

— Câţi angajaţi au fost demişi până acum?

— Nu pot da o cifră. Unii au fost demişi, alţii au plecat pentru că au înţeles că nu pot face faţă. Eu nu insist pe demiteri. Omul care nu-şi găseşte locul aici, pur şi simplu, pleacă. Vom continua să construim un sistem în care, cei care nu reuşesc, să nu-şi mai poată găsi locul. Există persoane care nu au rezistat şi au plecat.

— Miniştrii se schimbă şi, o dată cu asta, în MAI revin foşti angajaţi, concediaţi pentru delicte. Nu sunt excluse nici cazurile de protecţie politică – mă refer, inclusiv, la cei implicaţi în acte de tortură pe 7 aprilie şi după… Instanţele de judecată motivează cu lipsa probelor, deşi multe dintre probe sunt la suprafaţă…

— Este important să delimităm rolul MAI, să-l înţelegem într-un context mai larg. MAI îşi va realiza obligaţiunea de constatare a acestor fapte, cât priveşte evaluarea din punct de vedere juridic, e deja sarcina altor instituţii.

— Despre ce v-au vorbit comisarii, atunci când i-aţi convocat într-o şedinţă specială?

— La acel moment, a fost doar un mesaj de iniţiere. Le-am transmis foarte clar care sunt obiectivele noastre. Au fost şi lucruri operaţionale, legate de coordonare. Acum se lucrează cu fiecare comisar şi cu fiecare comisariat în parte.

— Aţi promis că vor fi reluate şi elucidate până la capăt toate cazurile de crime grave, care au înspăimântat societatea. S-a reuşit deja ceva mai mult decât era cunoscut în aceste anchete?

— În fiecare zi avem activităţi. Lucrăm foarte atent pe fiecare dintre ele. Nu voi da prognoze, nu voi da vreun termen limită. Singura promisiune e că lucrăm zilnic pe fiecare caz în parte. Vom insista ca cei care au încălcat legea, cei care nu trec testul de integritate să nu mai fie în sistem

— Veţi reveni la statutul poliţiştilor implicaţi în acţiuni de tortură la 7 aprilie 2009?

— Vom reveni la toate cazurile şi vom face regulă acolo unde a fost încălcată legea. În calitate de ministru, pot să dau aprecieri politice cazului, dar ar fi o greşeală, deoarece ar exista tendinţe de a solicita aprecieri şi pe alte cazuri. S-ar crea un precedent. Aşa cum insist asupra demilitarizării şi depolitizării instituţiilor de drept, voi insista pe aspectul legal. Voi insista asupra constatării faptelor, ulterior urmând să fie întreprinse acţiuni legale. Vom insista ca cei care au încălcat legea, cei care nu trec testul de integritate să nu mai fie în sistem.

— A existat un dosar foarte scandalos şi tenebros, cu implicarea mai multor angajaţi MAI, inclusiv a ex-ministrului Papuc. Mă refer la “dosarul heroina”. Între timp, poliţiştii condamnaţi au fost achitaţi, repuşi în funcţii. Ce aţi reuşit să aflaţi despre acest dosar şi urmările lui?

— Ar fi bine ca la această întrebare să răspundă cei responsabili de dosar. Am obligaţia să nu fac priorităţi arbitrare. Din punct de vedere al instituţiei, suntem obligaţi să protejăm orice persoană, oricât de vizibilă public sau “invizibilă” ar fi aceasta. La fel de important e să protejăm interesele oricărui cetăţean. De aceea, nu îmi voi face prioritate dintr-un dosar sau altul. Ştiu că întotdeauna va exista presiunea publică şi, probabil, uneori va trebui să mă concentrez pe priorităţi, dar nu voi neglija faptul că sistemul trebuie să asigure securitate la toată lumea.

— Totuşi, era vorba despre cea mai mare cantitate de heroină care a tranzitat vreodată R. Moldova…

— Cea mai mare cantitate pe care noi am cunoscut-o.

— Oricum, a fost un dosar de rezonanţă, în care erau cercetaţi înalţi demnitari de la MAI. În calitate de cetăţean, cum credeţi, de ce, inclusiv în astfel de dosare, cei vinovaţi scapă basma curată? După cum a fost şi cazul 7 Aprilie cu Papuc, Botnari, Gumeniţă…

— Cu siguranţă, avem un sistem disfuncţional. Pentru a soluţiona aceste probleme, a şi demarat această reformă a justiţiei, care se referă nu doar la MAI, nu doar la justiţie, nu doar la procuratură, nu doar la CCCEC. Este un lanţ în care aceste lucruri se produc, se constată, după care persoanele urmează să fie documentate şi trase ulterior la răspundere. În astfel de cazuri, fiecare instituţie, inclusiv MAI, ar trebui să acţioneze cu responsabilitate. Atunci vom putea recupera încrederea cetăţenilor.

— De când sunteţi în această funcţie, au existat mai multe reţineri în flagrant, cu poliţişti suspectaţi de luate de mită, de trafic de influenţă. Există o rivalitate mai veche între CCCEC şi MAI. Aţi avut vreo întrevedere cu directorul CCCEC, Viorel Chetraru? Despre ce aţi discutat?

— La trei zile de la învestirea în funcţie, m-am văzut cu procurorul general, după care şi cu directorul CCCEC. Întrevederea a avut loc până la incidentul de la Comisariatul Ciocana. Ne-am zis că noi toţi avem acelaşi obiectiv. Avem focare de corupţie în toate instituţiile şi trebuie să ne ajutăm reciproc ca să scăpăm de aceste focare. Am acceptat să colaborăm. Cu excepţia cazului de la Ciocana, am realizat mai multe operaţiuni în comun. Am demonstrat că o colaborare în prevenirea şi combaterea corupţiei este posibilă.

— Ce se întâmplă acum în cazul de la Comisariatul Ciocana?

— Trebuie să diferenţiem actele de corupţie care se pretinde că ar fi fost comise de cei doi poliţişti, care urmau să fie reţinuţi în flagrant, şi celelalte persoane, care au acţionat în virtutea obligaţiunilor lor funcţionale de a apăra sediul comisariatului. Or, comisariatele sunt edificii cu destinaţie specială. Acolo este armament, acolo sunt muniţii, acolo se păstrează dosare. Există un lucru foarte bine reglementat, legat de accesul în comisariate.

— Unde s-a greşit?

— Vreau să depăşim incidentul de la Ciocana. Noi l-am clarificat. Ne-am expus poziţia prin comunicatul MAI. De acum încolo, vom avea acţiuni comune, pentru a ne debarasa de corupţie. Într-o săptămână, au şi fost documentate vreo 4 cazuri. Vor mai urma. Avem foarte mult de lucru în acest sens.

— În prezent, se află sau nu în arest preventiv poliţiştii reţinuţi pentru luare de mită?

— Da.

— Se vorbeşte mult, de la o vreme, în înstituţiile puterii, despre majorarea salariilor ca soluţie de combatere a corupţiei. Cât ar trebui să primească un poliţist ca să nu mai estorcheze bani de la cetăţeni?

— Problema salariilor nu există doar la MAI. Dacă ieşim în stradă să discutăm cu lumea, cred că în 70-80% dintre cazuri vom constata că populaţia are nevoie de salarii mai mari. De aceea, nu cred că e cazul să ne limităm doar la poliţie… haideţi să întrebăm învăţătorii, haideţi să întrebăm jurnaliştii, procurorii, judecătorii, medicii, funcţionarii publici, toţi vor spune acelaşi lucru. Ceea ce am putea spune noi, ca instituţie, e că vom solicita salarii mai mari atunci când vom demonstra societăţii că avem rezultate.

— Oricum, dacă e să admitem că poliţiştii îşi fac conştiincios meseria, atunci, cu siguranţă, sunt supuşi unor riscuri. Reiese, deci, că ar trebui să se facă, totuşi, nişte diferenţe, atunci când vorbim despre salarizare…

— Ar trebui ca întreaga societate să ajungă la astfel de constatări, dar, deocamdată, societatea nu are această încredere, nu poate sau nu vrea să facă aceste diferenţe. Ar trebui, deci, să sporim gradul de încredere în poliţie, după care vom putea comunica altfel.

— Cunoaşteţi faptul că, deseori, poliţiştii de sector nu pleacă la locul infracţiunii dacă nu s-a săvârşit un omor, iar pentru crime “mai blânde” nu au maşină, benzină etc…

— Am făcut o inventariere foarte clară, pregătim o listă a priorităţilor, urmând să solicităm tot ce e nevoie ca să putem interveni prompt. În prezent, avem 6 comisariate care nu au automobile… Foarte multe structuri nu sunt asigurate cum se cuvine cu combustibil. Poliţiştii nu au uniforme, nu dispun de instrumente tehnologice şi de comunicare, pe când ar trebui ca, atunci când ajung la locul infracţiunii, să cunoască vreo 70% din situaţie. Astăzi, foarte mulţi poliţişti pleacă la locul crimelor cu mapa şi cu stiloul în mână. Puţini ţin cont de faptul că rapiditatea cu care ne mişcăm determină succesul sau insuccesul în descoperirea infracţiunii.

— Dar de unde veţi lua automobile, uniforme, benzină sau motorină?

— Este obligaţiunea mea de serviciu să demonstrez, în cadrul Guvernului, că dotarea poliţiei este o prioritate. Vom apela şi la partenerii de dezvoltare din exterior. Cu siguranţă, nu va fi uşor.

— Dacă ar fi să alegeţi un punct anume din lista priorităţilor, care ar fi acesta?

— Pentru poliţia rutieră – automobile echipate, inclusiv cu mijloace electronice de documentare. Pentru cei implicaţi în descoperirea crimelor – utilaj de prelevare a probelor.

— Un laborator de testare a ADN-ului?

— Este foarte scump, iar din această cauză nu-l vom putea obţine în timp foarte scurt. Dar un astfel de laborator este în listă. Sper să soluţionăm şi această problemă cu ajutorul partenerilor de dezvoltare.

— Este adevărat că Tiraspolul dispune de un astfel de laborator?

— Ei pot pretinde că au un astfel de laborator…

— Cum va fi reformată Poliţia? Cum veţi selecta angajaţii? Veţi utiliza experienţa georgiană în reformarea MAI?

— Va fi un proces complex. Procedurile de angajare vor fi diferite, în dependenţă de oameni şi de funcţii. Vom recurge şi la liste ale potenţialilor candidaţi, dar şi la concursuri. Cât despre experienţa georgiană, ei au făcut totul foarte repede, rezolvând problemele într-o dinamică expeditivă. Odată ce au luat decizia de reformare, au reuşit în doar câteva luni. Trebuie să învăţăm din această experienţă, dar trebuie să valorificăm şi experienţa balticilor, bunăoară.

— Dar cum anume s-ar putea produce demilitarizarea şi depolitizarea acestei instituţii?

— Se va întâmpla de la sine atunci când fiecare îşi va îndeplini obligaţiunile de serviciu aşa cum trebuie să şi le îndeplinească.

— Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane este pe seama unui Centru specializat din cadrul MAI, dotat cu suportul partenerilor străini, dar, potrivit rapoartelor internaţionale, prea puţin eficient. Aţi reuşit să ajungeţi pe acolo?

—  Am vizitat acest Centru, am avut şi o şedinţă a Comitetului naţional pentru combaterea  traficului de fiinţe umane… E o problemă foarte sensibilă şi foarte importantă şi pentru comunitatea internaţională. În ultimul an, s-a înregistrat o uşoară ameliorare a situaţiei, dar nu este suficient. Şi acolo vor avea loc schimbări, pentru a consolida capacitatea organizaţională, dar şi pentru a rezolva problemele legate de corupţie şi de conflicte de interese.

— Apropo, în sensul combaterii corupţiei, rotaţia comisarilor ar fi eficientă?

— La o anumită categorie de funcţii, inclusiv în cazul comisarilor, vom efectua rotaţii. Acest lucru se va face atât pentru o planificare mai eficientă a carierei, cât şi pentru gestionarea corectă a riscurilor ce persistă în cazul păstrării integrităţii morale şi profesionale.

— Ce are în comun Sergiu Diaconu cu Poliţia Rutieră?

— Nu cred că trebuie să ne punem astfel de întrebări. Acelaşi lucru poate fi întrebat şi despre Dorin Recean: ce are el în comun cu MAI. Noi trebuie să abordăm aceste probleme prin prisma competenţelor necesare de administrare a acestor funcţii.

— Cum, totuşi, s-a ajuns la Serghei Diaconu, pentru a fi numit în această funcţie?

— La modul practic, lucrurile arată cam aşa: ai în faţă procesele care trebuie să fie administrate. Alături completezi o listă a persoanelor care pot administra aceste procese. Analizezi cele două liste, puse faţă în faţă, şi în acest fel ei o decizie. Aşa a ajuns Serghei Diaconu în funcţia despre care vorbim, adică la poliţia rutieră.

— În lista potenţialilor candidaţi au fost şi alte nume?

— Nu vreau să fac publică lista, deoarece ar fi incorect. Evident, orice numire de acest fel poate provoca diferite puncte de vedere şi acest lucru este unul firesc.

— Ce diferenţe există între ex-viceministrul Cheptănaru şi noul viceministru Ciobanu, care l-a substituit?

— Îmi permit să nu fac aceste diferenţe, pentru că se referă la personalităţi, şi nu vreau să răspund la această întrebare. Aş putea răspunde doar în prezenţa lor.

— Vor urma şi alte demisii din rândul viceminiştrilor?

— Am mai spus – vor rămâne doar cei care vor demonstra că sunt integri şi eficienţi.

— Dar cum vor fi testaţi la integritate şi eficienţă?

— Este simplu. Avem o listă de persoane. Avem o listă de funcţionalităţi. Se evaluează dacă aceste persoane fac faţă acestor funcţii. Sunt şi proceduri interne prin care poate fi testată integritatea unor sau altor persoane. Niciodată nu vom generaliza. Orice om are o şansă. Chiar nu presupun că toată lumea este coruptă, că toată lumea este ineficientă. Ştiu că magoritatea angajaţilor MAI pot să devină funcţionari integri şi eficienţi.

— Cum, de ce aţi decis să acceptaţi această funcţie? Aţi făcut-o pentru carieră sau constituie un test la rezistenţă?

— Cred că astfel de decizii nu trebuie digerate prea lung. Mai degrabă, e o decizie de asumare. Sau, o combinaţie între provocare şi asumare. Aş fi fost egoist să iau o astfel de decizie prin prismă personală. Într-o echipă, acum mă refer la cea de la guvernare, fiecare trebuie să-şi asume rolul.

— Aveţi permis de port-armă?

— Am permis, dar nu port armă. Permisul îl deţin cu mult înaintea venirii la MAI.

— Deşi sunteţi un ministru civil, fiind aici, în fruntea unei instituţii de forţă, ar trebui, probabil, să aveţi o pregătire fizică specială…

— Atenţie! MAI este instituţia publică care face politicile în domeniul ordinii publice. Aceste politici sunt implementate de departamentele specializate din cadrul MAI. Da, este adevărat, astăzi, datorită faptului că situaţia este tensionată, iar subiectele sunt foarte sensibile, populaţia aşteaptă de la un ministru, în primul rând, schimbări de situaţie. Noi trebuie să construim sistemul – MAI să elaboreze politicile, iar departamentele respective să le implementeze. Altfel, iarăşi, vom numi miniştri, vom crea şefi de poliţie rutieră, şefi de alte subdiviziuni, dar nu vom avea instituţii publice funcţionale.

— Cum trăiţi, unde, ce fel de casă, ce fel de automobil aveţi?

— Trăiesc în Schinoasa-deal, eu zic întotdeauna că trăiesc în mahala, în sat. Am casă, am automobil bun. Am o familie extraordinară, am o soţie inteligentă şi frumoasă, care munceşte foarte mult. Am doi copii minunaţi.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.