R. Moldova, între democraţie şi autocraţie

Dezbateri publice

Participanţi:
• Igor Klipii, Partidul Democrat
• Boris Vieru, Partidul Liberal
• Victor Osipov, Alianţa „Moldova Noastră”
• PLDM nu a onorat invitaţia

Calendarul electoral e la final. Încă trei zile, pline de emoţie, cinism şi confuzie, după care intrăm sau reintrăm într-o nouă fază de progres sau de fatal regres. Depinde ce a învăţat lumea din lecţia electorală-2005, sau din toate câte le-a trăit de la 1990 încoace. Noi vom încerca până atunci, însă, din retrospectiva celor două luni de campanie electorală, să vedem cum a fost, la ce „surprize” ne-am mai putea aştepta până în ziua alegerilor şi care ar putea fi, ipotetic vorbind, evoluţiile şi comportamentul post-electoral al principalilor actori politici, începând chiar cu noaptea de 5 aprilie.

ZdG: Ne-ar interesa, întâi de toate, o viziune de ansamblu asupra actului electoral-2009, reieşind din tot ce-a fost pănă la acest moment, dar şi din perspectiva imediată a celor câteva zile de până la final, inclusiv ziua alegerilor şi prima zi de după ele.

I. Klipii: PD a spus încă înainte de alegeri că această campanie este considerată de noi ca deja fraudată. Ceea ce s-a întâmplat pe durata a 8 ani de guvernare nu putea să ne dea o altă speranţă. Era exclus ca Voronin şi casta, după câte abuzuri şi-au permis de-a lungul anilor de guvernare, să se poată limita doar la ceea ce au facut şi să fie în campanie băieţi cuminţi. Din păcate sau poate din fericire, nu ştiu, ei nu au făcut decât să amplifice utilizarea instrumentelor de care au beneficiat 8 ani la rând şi noi am intrat într-o campanie din start fraudată, care pe parcurs, pur şi simplu, s-a amplificat.

V. Osipov: Aşa este, fraudarea alegerilor a început mult înainte de lansarea campaniei electorale. Acest lucru s-a produs încă la etapa de determinare a principiilor de desfăşurare a unei competiţii electorale, care a fost dominată de controlul politic al comuniştilor asupra presei şi a resurselor care le-au stat la dispozitie, ca şi guvernanţi. Ei acum nu fac decât, aşa cum s-a spus, să amplifice metodele folosite de ei înainte de campanie.

Noi am început să facem o monitorizare a mediilor mai importante cu vreo 3 luni înainte de campanie şi s-a văzut încă de pe atunci că există un cartel mediatic fătă precedent, cu cele mai importante instituţii de informare în subordinea comuniştilor, iar pe de altă parte – instituţiile abilitate să intervină, atunci când se încalcă principiul pluralismului politic şi al echilibrului de opinii, şi-au ignorat atribuţiile. În campanie acest lucru doar s-a amplificat. Agenda preşedintelui republicii, ca şi a şefilor de parlament şi de guvern, a fost făcută astfel, încât să fie plină de „evenimente” favorabile comuniştilor, iar Instituţia Publică a Audiovizualului şi alte câteva posturi şi publicaţii, pe care ei le controlează – „NIT”, „OMEGA”, „Novosti-Moldova”, agenţia „Moldpres”, ziare precum „Nezavisimaia Moldova” etc. – nu reflectă nici în cea mai mică măsură alte opinii decât ceea ce poate fi în favoarea sau pe placul puterii comuniste. Asta înseamnă că noi am avut o campanie mai inegală ca niciodată. Şi asta ar fi caracteristica de bază a acestei campanii, nu singura, dar cea mai importantă.

B. Vieru: Părerea noastră e că se pregăteşte o fraudă de mari proporţii. Desigur, alegerile sunt fraudate încontinuu, de la 2001 încoace, cel puţin viciate prin monopolul asupra mass-media şi a resurselor administrative. Dar, de data aceasta, se pregăteşte o fraudă de mari proporţii, inclusiv la secţiile de votare, atât la cele locale, cât şi la cele din străinătate. Asta este impresia generală pe care o lasă partidul de guvernământ şi sateliţii săi. În străinătate s-a trimis un număr foarte mare de buletine şi, ne întreabăm, la ce a trebuit dacă secţii suplimentare nu au fost deschise. Dar, cu toate acestea, trebuie să constatăm că 8 ani de guvernare comunistă au adus în societate şi un nou suflu, avem la nivelul societăţii conştientizată ideea unei schimbări şi eu nu cred că PCRM ar repeta rezultatul alegerilor din 2005. Vor lua mult mai puţin, indiferent de folosirea uriaşei maşinării de manipulare a alegătorilor şi de trucare a votului.
I. Klipii: Întrebarea este cum vom reacţiona noi la toate aceste fraude. Un element foarte important, la care, cu regret, nu ştiu de ce, nu s-a reacţionat corespunzător, sunt cei 150000 de votanţi apăruţi peste noapte în listele electorale

ZdG: Şi pe care CEC le motivează cu destulă jenă şi rezervă. De altfel, îniţial acest „desant electoral”, fabricat la MDI, a fost de circa 600000 de persoane, fiind ulterior „simplificat”, în urma scandalului declanşat în presă de AMN.
V. Osipiv: Da, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a prezentat iniţial CEC-ului o listă de peste 3 mil. de alegători, pe care acesta, ulterior, a redus-o la circa 2,5 milioane…

I. Klipii: Da, dar cifra oricum este exagerată, dacă listele indică un plus, faţă de 2007, de circa 150000 de alegători. Este un risc enorm pentru fraudarea votului din 5 aprilie. Vă daţi seama, 150000 de voturi gata asigurate. Poţi răsturna orice sondaj de opinie în orice moment. Şi atunci apare intrebarea: cum vom actiona noi pe 5 sau 6 aprilie, atunci când vom constata că s-a întâmplat ceea ce intuiam că s-ar putea întâmpla. Numai că atunci nu-i exclus să fie prea târziu. Partidele, concurenţii electorali, cred eu, ar trebui, în interesul societăţii, sa reacţioneze mult mai devreme.

ZdG: Zilele trecute, başcanul M. Formuzal declara vizavi de această „stupiditate electorală”, care implică şi zona găgăuză, că consecinţele ei ar putea fi două: sabotarea alegerilor sau fraudarea lor. Soluţia cea mai rezonabilă ar fi anticiparea fraudei, nu?

V. Osipov: De anticipat au anticipat comuniştii, mă refer la întâlnirile lui Voronin cu „gărzile populare”, care sunt nişte comando-uri comuniste, pregătite pentru a interveni, în funcţie de situaţie şi de caz.

ZdG: La alegeri vom avea un număr impunător de observatori, inclusiv internaţionali. Ca niciodată. Credeţi că acest lucru ar putea salva alegerile de fraudarea votului?

V. Osipov: Acest număr foarte mare de observatori arată o foarte mare neîncredere a Europei faţă de regimul comunist, faţă de capacitatea acestuia de a organiza alegeri libere şi corecte.

ZdG: Iar cei peste 80 de obseravtori acreditaţi din partea CSI, ce ar trebui să însemne?

V. Osipov: Înseamnă, ca întotdeauna, pregătirea unei contrabalanţe, în favoarea autorităţilor comuniste, atunci când vor fi acuzate de fraudarea alegerilor.

I. Klipii: Avem o situaţie inversă faţă de cea din anul 2005. Atunci CSI-ştii au fost respinşi, acum sunt masiv acceptaţi.

V. Osipov: Trebuie sa constatăm că Voronin şi comuniştii s-au întors la origini, acolo de unde au plecat, la sprijinul rusesc din 2001. Nu că am fi noi împotriva relaţiilor cu Rusia, dar suntem împotriva acestei pendulări speculative, care de fiecare dată dă peste cap o orientare foarte clară în timp a R. Moldova.

ZdG: În 1994 agrarienii veneau la putere, dar nu pentru că ar fi câştigat alegerile, ci pentru că câştigaseră comisiile electorale în teritoriu. Situaţia s-ar putea repeta? La Chişinău, cel puţin, listele se mai „modificau” şi săptămâna trecută.

B.Vieru: Nu, nu se poate repeta, pentru că avem în teritoriu o administraţie publică preponderent democratică.

V. Osipov: Eu n-aş fi atât de optimist, pentru că administraţia de nivelul „doi” este, într-adevăr, majoritar democratică, dar la nivelul „unu” cel mai mare număr de primari sunt comunişti.

ZdG: Vă întrebam dacă, în această situaţie, observatorii, în special locali, ar fi sau nu o soluţie, pentru că cei internaţionali, de obicei, nu monitorizează integral procesul la secţiile de votare…

I. Klipii: Eu personal am foarte mari dubii. Capacitatea de buni observatori implică foarte multe lucruri, responsabilităţi, trebuie să fii într-o permanentă atenţie şi tensiune, ca să poţi observa orisice miscare în spaţiul secţiei de votare. Aruncarea de voturi e o chestiune de câteva secunde. La etapa de numărare, sigilare, transportare a voturilor se produc lucruri greu de închipuit. Dacă am avea un contingent de persoane foarte bine pus la punct, care să-şi cunoască atribuţiile, situaţia s-ar putea să arate altfel.

B. Vieru: Ar fi ceva de spus despre Misiunea OSCE. Partidele de opoziţie îşi pun mari speranţe în misiunea OSCE. Vreau să vă spun că la întâlnirile cu concurenţii electorali, aceştia le-au furnizat informaţii foarte dure vizavi de comportamentul partidului comuniştilor. Din câte cunosc, OSCE niciodată nu se grăbeşte să nu recunoască alegerile într-un stat democratic. Numai că noi aici ne confruntăm cu o dictatură, cred că este o altă sutuaţie decât în 2005 şi s-ar putea ca ei să evalueze altfel alegerile din 2009.

V. Osipov: Vizavi de calificarea observatorilor… Este o problemă. Fiecare partid se ocupă de problema observatorilor săi, dar cred că partidele de opoziţie ar putea să-şi îmbunătăţească capacitatea de observare a alegerilor cooperând la fiecare birou de votare. Noi, cei de la AMN, înţelegem că alegerile au fost viciate şi viciate profund, dar avem o mare speranţă în dorinţa cetăţenilor de a sancţiona comportamentul guvernării. Şi unul dintre instrumentele optimale de pedepsire a acestui comportament este votul alegătorilor. Votul lor masiv şi conştient.

I. Klipii: Eu sper şi cred că cetăţenii vor vota aşa după cum vedem noi că este situaţia în teritoriu, sperăm că şi observatorii internaţionali vor fi mai riguroşi. Dar revin la întrebarea pe care am pus-o şi mai înainte: dacă se va întâmpla să constatăm o altă situaţie, ce ne facem noi, partidele politice, pentru că dacă în 2005 la întâlniri noi sesizam în mod evident un electorat clar al comuniştilor, el acuma nu mai este, sau cel puţin nu mai este atât de evident, şi tare mă tem că noi o să ne pomenim în situaţia în care rezultatele ar putea fi altele, chiar dacă electoratul este predispus schimbării. Adică, am putea avea rezultate contrarii.

ZdG: Dacă nu se va face o evidenţă „la caiet” a alegătorilor la urne, după ieşirea lor din cabinele de votare, riscul unor voturi suplimentare este aproape că garantat. Un observator calificat ştie, de obicei, înaintea comisiei electorale scorul general al votului la secţia pe care o monitorizează.

B. Vieru: Corect, numai că numărarea voturilor de către observatori nu este o procedură oficializată.

ZdG: Da, dar dacă acelaşi lucru îl constată 2-3 observatori, cu acelaşi rezultat? Mai e, însă, ceva în cazul observatorilor: nu în toate comisiile li se permite, deşi este legal, ca aceştia să-şi treacă în procesele-verbale obiecţiile sau încălcările sesizate pe durata votării. Şi în acest caz, prezenţa de-o zi a observatorilor la secţiile de votare se egalează cu „0”.

I. Klipii: Dacă, în toate aceste cazuri, observatorii ar accepta să facă o contestare colectivă din partea mai multor partide, cred că observaţiile lor ar conta şi dreptul lor va fi respectat.

ZdG: Dl Klipii a revenit în câteva rânduri la întrebarea vizavi de reacţia partidelor în cazul în care se va întâmpla o fraudare masivă a votului în ziua alegerilor. Şi întreba de soluţii. Să ne amintim aici de anul 2005, când preşedintele PPCD, Iu. Roşca, chiar din startul campaniei electorale a rezervat PMAN şi a anunţat public că, în cazul în care comuniştii vor frauda alegerile, creştin-democraţii vor declara vot de blam guvernării şi vor intra în proteste.

B. Vieru: În cazul în care se constată o anumită masă critică de fraude, anunţate de mai multe partide, aceste partide pot apărea cu o declaraţie comună vizavi de fraudarea alegerilor de către partidul de guvernământ şi eu cred că această declaraţie comună de nerecunoaştere a rezultatelor din 5 aprilie poate să ducă la o reevaluare a situaţiei din partea UE sau OSCE, ţinând cont de faptul că atenţia faţă de aceste alegeri este destul de mare.

I. Klipii: Noi în RM stăm foarte prost în ceea ce priveşte reactivarea populaţiei. În cazul în care, bunăoară, se constată că au câştigat cei pe care oamenii ştiu că nu i-au votat, mişcarea trebuie să vină din partea populaţiei, şi nu din partea partidelor. Partidele pot conduce o revoltă a populaţiei, dar nu trebuie s-o provoace.

B. Vieru: S-ar putea să ne confruntăm cu astfel de reacţii în 5 aprilie şi atunci să avem cazul, de ce nu, al unei revoluţii portocalii aici, la Chişinău. Situaţia este foarte tensionată.

V. Osipov: Este exclus. Eu cred că la această etapă a campaniei apelul nostru către cetăţeni trebuie să fie ca ei, cu votul lor, să zădărnicească fraudarea. Cu cât mai mulţi vor vota la modul propriu, cu atât mai puţine rămân şansele pentru cei care vor frauda alegerile.

ZdG: Fraudele ar putea fi diminuate, dar în niciun caz excluse.

I. Klipii: Da, diminuate. Mai ales dacă alegătorii noştri ar merge la vot fără să ia în calcul ţuica sau alte oferte care li se fac în ziua votării, inclusiv cadourile care se dau în ajun (chiar cumpărarea voturilor în ziua alegerii)…

ZdG: Ce va fi mai departe, până pe data de 5 aprilie, cu declaraţiile partidelor despre coalizarea post-electorală în vederea unei guvernări democratice? Deocamdată avem câteva declaraţii de principiu, dar separate, totuşi, a patru partide: PL, AMN, PD, PLDM . Până în 5 aprilie se va ajunge la o declaraţie comună? PD, din câte ştiu, a avansat ideea unei conferinţe de presă comune şi semnarea unei declaraţii în acest sens?

I. Klipii: Logica iniţiativei PD se bazează pe experienţa şi pe realităţile care există la nivelul consiliilor raionale. Acolo noi suntem împreună, partidele democratice, şi în opinia noastră această logică trebuie continuată şi la nivel naţional.

V. Osipov: Semnalul a fost deja dat şi el trebuie doar amplificat. Coalizarea se va face, evident, după 5 aprilie, în funcţie de rezultatele alegerilor. Dar faptul că toate partidele cu şanse de pe eşichierul politic de dreapta şi-au anunţat disponibilitatea pentru o alianţă post-electorală trebuie să devină pentru electorat un stimulent puternic de a participa la vot. Electoratul trebuie să ia în calcul acest lucru.

B. Vieru: Declaraţia PL arată clar disponibilitatea deplină a PL de a crea o coaliţie post-electorală nu numai cu partidele de orientare liberală, ci cu toate forţele politice anticomuniste la modul real, cu excepţia PCRM şi PPCD.

ZdG: Inclusiv PSD şi UCM?

B. Vieru: PSD nu a fost luat în calcul din cauza unor derapaje pe care le-a avut pe parcurs şi care trădează, ca şi în cazul UCM, o posibilă alianţă cu partidul comuniştilor în viitorul parlament.

I. Klipii: Dar mai este vorba şi de iniţiativa lor recentă, legată de Transnistria, care arată foarte clar traiectoria politică a acestui partid. Noi, în R. Moldova, volens-nolens, facem o politică care mai înseamnă şi puţină geopolitică.

ZdG: Ce trebuie să înţeleagă electoratul, ca foarte important pentru el, în cazul în care comuniştii vor reuşi să fraudeze masiv alegerile? Ce va urma, în consecinţă?

I. Klipii: Trebuie să înţeleagă, elementar, că o guvernare care ne înstrăinează de Europa înseamnă o guvernare dictatorială, care nu e în interesul lui.

ZdG: Deci, ramânem pe loc în cazul acesta.

B. Vieru: Cred că o să coborâm mult mai jos.

I. Klipii: La drept vorbind, R. Moldova nu a evoluat în zona estică până acum, cu actuala guvernare, doar din cauza că a avut o stavilă în calea sa – Ucraina. Daca în Ucraina, de exemplu, ar fi fost o guvernare de altă orientare decât cea a lui Iuşcenko, lucrurile ar fi evoluat pentru noi catastrofal. Asta trebuie să înţeleagă electoratul până la 5 aprilie, că noi avem nevoie de propriile garanţii pentru existenţa şi dezvoltarea noastră, iar asta înseamnă schimbarea comuniştilor la guvernare.

ZdG: Partidele de opoziţie, după o campanie deloc egală, cu foarte mult efort şi, pe alocuri, risc, se vor împăca cu orice rezultat anunţat pentru ele de CEC? Vor coborî ele de pe „baricadele” electoralei cu drapelele „în bernă” ori vor căuta să se impună, ţinând cont de „noua situaţie”, care a marcat destul de expresiv această campanie: activizarea spectaculoasă a tineretului, în special a celui studios, solidarizarea şi demersul pro-schimbare al comunităţilor externe, vocea, relativ solidară, a sectorului asociativ, opţiunea pro-europeană a societăţii moldoveneşti, vecinătatea NATO şi UE şi, desigur, apariţia unor noi „voci” pe arena politică. Ce ziceţi? Sunt gata partidele să continue lupta şi după 5 aprilie?

I. Klipii: Eu vreau să spun că partidele în R.Moldova nu sunt altceva decât o reflectare a stării reale din societate. Noi nu putem avea partide bune şi o societate proastă şi invers.

ZdG: Dar poate că situaţia e inversă: societatea este dupa cum sunt partidele?

I. Klipii: Nu, noi nu am venit în politică de pe lună, suntem din această societate şi suntem aşa precum este ea.

B. Vieru: PL nu are scenarii post-electorale care să ia în calcul înfrângerea forţelor democratice şi, respectiv, propria înfrângere în alegeri. Noi contăm pe victorie şi e normal să fie aşa. În momentul în care vom avea rezultatele votului, atunci, bineînţeles, vom pune şi alte planuri la punct.

Pentru conformitate,
Petru Grozavu