Principală  —  Interviuri   —   "PL va merge pe calea…

„PL va merge pe calea adevărului spus până la capăt”

294-chirtoaca-1Interviu cu Dorin Chirtoacă, primar de Chişinău, prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal

— Suntem din nou în alegeri. Din nou în confruntare cu comuniştii. În 2009 s-a spus că Voronin şi anturajul său vor fi judecaţi pentru uzurparea puterii şi hoţie. Până acum, nu avem scos la capăt nici un dosar. De ce?

— Dacă e să vorbim sincer şi deschis, avem o încrengătură care are ramificaţii foarte adânci. Mă refer la expresia clasică «o mână spală pe alta» şi «corb la corb nu scoate ochii». Sunt două ipoteze: fie că cei care lucrează la dosare, deşi fac eforturi, nu reuşesc, fie că, ceea ce ar fi mult mai grav, chiar dacă s-au schimbat anumite persoane, orientarea respectivelor instituţii rămâne veche. Ori una, ori alta, urmează să se confirme în curând, dar teamă îmi e că poate fi vorba despre a doua ipoteză, adică, pur şi simplu, nu se doreşte.

— Şi în cazul 7 Aprilie?

— Aceeaşi situaţie. Odată ce avem foşti comisari de atunci peste tot în funcţii, ce vreţi? Comisarul de Buiucani acum e comisar la Edineţ, comisarul de Botanica e acum comisar la Cimişlia, deci  transferaţi sau chiar promovaţi… În cinci sectoare ale municipiului Chişinău avem aceleaşi persoane care erau în funcţii şi executau ordine la 7 aprilie 2009. Rămâne neatins preşedintele de atunci, V. Voronin. În aprilie 2009, Voronin, personal, a dat câteva ordine ilegale, şi acest lucru îl confirmă toată lumea, iar despre unele a recunoscut chiar el. Mă refer la neasigurarea protecţiei sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, din care cauză s-a produs incendierea şi vandalizarea lor. De asemenea, există mărturii despre faptul că Voronin a ordonat să fie «curăţată» Piaţa Marii Adunări Naţionale, cerând să fie restabilită «ordinea» pe care şi-o dorea. A da un asemenea ordin înseamnă a admite masacrul, inclusiv omorul.

— Din ce cauză nu a spus mai multe nici «Comisia Nagacevschi»?

— Motivul invocat a fost lipsa de probe, pe care PG ar fi trebuit să le prezinte. Am avut şi o polemică cu dl Nagacevschi, dar lucrurile au rămas pe loc. Până la urmă, el şi-a dat demisia din Parlament şi toate au rămas la jumătate de drum, ca să zic aşa.

— Premierul Vlad Filat remarca într-un context nevoia implicării unor experţi internaţionali…

— Acelaşi punct de vedere l-a emis şi fosta guvernare, în aprulie 2009, imediat după evenimente. Ei au opinat că doar o comisie internaţională ne-ar putea permite să vedem ce s-a întâmplat. Pe de altă parte, în toate imaginile de care dispune astăzi ancheta, se vede clar cine e implicat, cine şi cum a acţionat. Există şi mărturii depuse de protestatari. O problemă, însă, e MAI-ul. Dacă sunt promovaţi în funcţii torţionarii, este logic să ne întrebăm dacă există sau nu voinţă pentru deconspirarea lor.

— Comisia va reveni la  subiect?

— Ar trebui, deoarece acesta e un test de moralitate, care ne-ar permite să pretindem că vrem să construim cu adevărat un stat de drept. PL va fi, în tot cazul, consecvent până la capăt.

— Există riscul ca 7 aprilie să repete soarta evenimentelor din decembrie 1989, din România?

—… adică, să nu se mai afle adevărul despre ce a fost? Sper că acest lucru nu se va întâmpla, pentru că există mai multe dovezi, inclusiv video, care demonstrează cine şi cum a procedat. E vorba doar de voinţă.

— Pe de o parte, sunteţi apreciat pentru tinereţe, pe de alta, uneori vi se reproşează tinereţea în contextul unei presupuse lipse de experienţă administrativă…

— Nu vreau să-mi dau note, dar vreau să aud şi eu cum a fost posibil „în lipsa unei experienţe, la o vârstă, tânără şi ea”, ca oraşul să fie scos din faliment. La momentul când am preluat funcţia, oraşul era absolut nefuncţional, era plin de datorii, iar principalele întreprinderi erau în faliment. Să nu uităm că puterea de atunci ne-a chinuit cu blocarea conturilor pe durata a doi ani şi mai bine, bugetul, în toţi aceşti ani, ne-a fost tăiat. Faptul că municipiul a supravieţuit, a reuşit să-şi acopere cheltuielile şi nu a intrat şi mai departe în faliment reprezintă cea mai mare reuşită, chiar dacă ea nu este una care să poată fi măsurată cu metrul. Noi nu am pus pe umerii generaţiilor viitoare cheltuielile vieţii noastre de astăzi. Or, în ultimii 20 de ani, asta, din păcate, s-a întâmplat în R. Moldova, inclusiv în Chişinău. Este pentru prima dată în istoria municipiului Chişinău, de la 1989 încoace, când, sută la sută, sunt acoperite cheltuielile, nu sunt acumulate datorii noi sau pierderi şi, pe lângă asta, există şi dezvoltare, avem proiecte de modernizare a oraşului. Cel mai vizibil proiect din acest punct de vedere este staţia se epurare, care înseamnă că oraşul a scăpat de miros, de starea unui organism bolnav, care era conectat permanent la masca de oxigen. După staţia de epurare, care a fost pentru Chişinău o problemă timp de 42 de ani, avem în proiect reînnoirea parcului de troleibuze, urmând să procurăm 100 de troleibuze, cea mai mare achiziţie de până acum făcută la Chişinău. Un alt proiect este Valea Morilor – o moştenire sinistră, preluată de la vechea administraţie… Lucrările aici sunt spre finalizare. Am demarat un program de reabilitare a străzilor, am început-o de la bulevardul Mircea cel Bătrân, acum suntem la bulevardul Alba-Iulia, cu reparaţii intergrale. Avem şi o serie de alte proiecte, inclusiv ajutoare la plata căldurii pentru păturile sărace, care se ridică până la 500 de lei pe lună. „Prima casă” şi amenajarea terenurilor de joacă pentru copii sunt alte două proiecte noi. Tot în premieră vom începe cel mai amplu proiect de extindere a sistemului de apeduct din Chişinău, plus finanţarea suburbiilor. În premieră, Termocomul va începe, în 2010, sezonul de încălzire fără a avea datorii pentru perioada anterioară – ceea ce nu se întâmpla nici în perioada sovietică. Esenţial, repet, e că Chişinăul a fost salvat de faliment şi acum suntem într-o perioadă de dezvoltare şi modernizare a municipiului. În fine, eu, după un caz real, am ajuns la următoarea concluzie: oamenii, chiar dacă le rezolvi o problemă, chiar dacă reuşeşti să faci ceva, dar împărtăşeşti alte viziuni decât ale lor, devin şi mai insistenţi în demonstrarea contrariului… Îmi pare rău să spun acest lucru, pentru că asta înseamnă că avem o mare problemă de mentalitate.

— Aţi avut cazuri în care aţi fost sabotat, să zicem, de aparatul administrativ pe care l-aţi preluat?

— A fost şi până în 2009 şi după 2009, şi despre asta s-a mai vorbit, întotdeauna este de aşteptat o anumită reticenţă din partea birocraţiei administrative…

— Cum explicaţi că majoritatea funcţionarilor nu au răspuns solicitării dvs. de a-şi declara averile?

— Asta e… Eu am apelat la conştiinţă, mai mult însă nu-mi permit atribuţiile…

— Mai există corupţie în Primărie?

— Primăria este în R. Moldova, şi atâta timp cât există corupţie în R. Moldova, cu siguranţă că există şi la Primărie. Mai grav e că nici lumea nu prea doreşte să se implice în rezolvarea acestei probleme. Lumea mai degrabă alege varianta obişnuită: dă şi tace. Până la urmă, depinde de fiecare dinre noi, cetăţenii, dacă vrem să schimbăm lucrurile după lege sau ne place să ne rezolvăm problemele fiecare după cum poate.

— 150 de milionari pentru R. Moldova e o favoare sau o crimă?

— Admit că în perioada tranziţiei au fost şi posibilităţi pentru oamenii cu iniţiativă şi pricepuţi să facă un ban şi să ajungă şi milionari. Dar asta în cazul în care au făcut-o, să zicem, pe cont propriu. În situaţia, însă, în care la noi o bună parte dintre milionari au ajuns să se îmbogăţească peste noapte, punând mâna pe anumite proprietăţi de stat, participând la privatizări ilicite şi mai fiind şi politicieni sau funcţionari de stat, asta arată deja o mare problemă.

— Este politica un business în R. Moldova?

— Din păcate, da. Şi, putem spune că la scară foarte largă. Nu toţi oamenii pricepuţi, pe care i-a dus capul să-şi facă o avere, au putut să şi-o facă, pe când alţii, mai „şmecheri”, intrând în politică, au devenit foarte prosperi.

— Veţi candida la alegerile din 2011?

— Cu toată dorinţa dvs. de a afla răspunsul la această întrebare, cred că rămâne pe mai târziu, ca să nu dezorientăm lumea, pentru că, în ultimii 5 ani, am avut alegeri în 2005 de trei ori, în 2007 alegeri locale, în 2009 de două ori, în 2010 de două şi la anul iarăşi alegeri locale. Să mergem pe rând, acum sunt mai importante alegerile parlamentare din noiembrie.

— Se vorbeşte tot mai insistent despre o posibilă revenire a comuniştilor la guvernare. Există acest risc?

— De fapt, ei nici nu au plecat cu totul. Parţial au fost excluşi, dar numai la nivelul 1, parţial s-au strecurat prin alte formaţiuni politice, păstrându-şi funcţiile.

— Cum apreciaţi acest pelerinaj dintr-un partid în altul?

— Aceştia s-ar putea să plece înapoi la comunişti, în cazul în care comuniştii ar reveni la putere. Ca situaţie generală, comuniştii nu au cum să-şi construiască acuma o platformă prin care să convingă pe foarte mulţi, suplimentar la ce-au avut. În plus, după modificarea Codului electoral, nici pomenile anterioare cu mandate gratis de la partidele netrecătoare nu le mai surâd. Au încercat să transforme într-un avantaj situaţia cu referendumul, dar ce se va întâmpla în perioada următoare depinde în primul rând nu de comunişti, ci de partidele componente ale Alianţei. Dacă aceste patru partide vor demonstra că Alianţa are continuitate şi că există o agendă exactă în ceea ce urmează să se întâmple mai departe, comuniştii cred că vor trebui să se mulţumească cu puţinul.

— Dar care e veriga slabă a Alianţei?

— Obiceiurile politice moldoveneşti, care s-au cam învechit…

—…”rânza moldoveanului”, vorba ex-premierului M. Druc?

— Cred că e vorba de ceva mai mult… e nevoie de schimbarea clasei politice…

— Dar cum explicaţi faptul că la recentul congres al PL niciun partener de Alianţă nu a onorat invitaţia?

— Noi i-am invitat şi am făcut-o ca să reafirmăm necesitatea unităţii Alianţei. PL a anunţat la Congres foarte clar cursul politic de schimbare până la capăt a ceea ce a fost început în aprilie 2009 şi este absolut logic şi normal ca acest lucru să-l facem împreună, toate cele patru formaţiuni membre ale Alianţei. De ce nu s-a venit, nu ştiu…

— Se vorbeşte tot mai mult despre nevoia unui front comun al AlIE în această campanie electorală. Admiteţi varianta unor Alianţe în alegeri?

— Cred că soluţia cea mai bună este să meargă fiecare separat, dar cu înţelegerea că să se revină la guvernarea în Alianţă după alegeri.

— O agenţie de ştiri scrie că PL şi PDM vor face campanie comună. Există nişte înţelegeri?

— Nici nu are rost să comentăm astfel de abordări. Sunt nişte speculaţii ale unei agenţii de ştiri care aparţine comuniştilor şi care continuă se semene derută în mediul electoratului. Noi, la nivelul celor patru formaţiuni, am discutat problema continuării Alianţei după alegeri. Este foarte importantă această continuitate pentru R. Moldova. Ceea ce s-a făcut din 2009, după cum remarca la Congres preşedintele Ghimpu, este asemenea unei livezi noi, care trebuie să dea roadă în următorii 3-4 ani, şi ar fi păcat să o lăsăm paragină şi să o luăm din alt capăt, ca să ne pomenim în scurt timp că nu am câştigat în loc decât un câmp cu buruieni.

— Apelul la unitate a fost mesajul cheie la Congresul III al PL. Extrem de sugestiv în acest sens a fost preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, C. Simirad. „Nu săpaţi tranşee între voi, lăsaţi loc pentru a vă putea strânge mâna”, zicea el. Iar consilierul prezidenţial, Dan Dungaciu, a fost şi mai direct: „Dacă R. Moldova (forţele democratice) va rata alegerile curente, frontiera NATO se va instala pe Prut pe un termen lung de timp”. Deci, percepţia unei lipse de unitate provoacă îngrijorări nu doar la Chişinău…

— România a venit cu experienţa amară pe care a avut-o şi ea de-a lungul celor 20 de ani de tranziţie, de la 1989 încoace. Acuma urmează să fie înţeles mesajul de care vorbiţi de către toţi… şi iată un nou motiv din care prezenţa liderilor Alianţei la acest Congres ar fi fost una benefică pentru noi toţi. Faptul este cu atât mai regretabil cu cât colegi de ai noştri au reuşit să ajungă şi de la Iaşi, de la Bucureşti, Bacău, chiar de la Strasbourg, iar de la Chişinău la Chişinău a fost mai complicat… Din păcate, şi asta arată o stare a lucrurilor din Moldova, dar până la începerea campaniei electorale poate că se mai schimbă ceva. La ultima şedinţă a Alianţei, după care m-am retras din Parlament, le-am sugerat colegilor noştri că noi ar fi trebuit să acţionăm ca un singur partid pentru aceşti ani de guvernare, ca să avem succes şi să-i putem determina pe oameni să ne acorde şi în continuare sprijin şi încredere, să ne susţinem reciproc, să ne ajutăm reciproc, şi dacă este să creştem, s-o facem, dar nu pe contul celuilalt. A fost extrem de plasctică, în acest sens, metafora maestrului Eugen Doga la Congres, care vorbea despre cazul animalelor care, ameninţate de incendii, s-au strâns grămadă pe o insulă, dar nu s-au „papat” – exemplu pe care-l sugera şi actualei guvernări, în situaţia în care pericolul comunismului mai rămâne. De altfel, vreau să spun că toţi reprezentanţii elitei intelectuale prezenţi la Congres au avut abordări destul de profunde şi au dat actualei clase politice reţeta succesului, deşi nu sunt membri de partid. Mă refer şi la Ion Ungureanu, şi la M. Cimpoi, şi la N. Dabija, Eugen Doga, C. Rusnac,  Ion Dediu şi toţi ceilalţi pe care i-am avut alături.

— De ce nu aţi acceptat să se pună la vot candidatura Dvs. la funcţia de preşedinte al PL? Aţi motivat cu un vechi dicton rus – „Konei na pereprave ne meniaiut”. Dacă nu am fi avut alegeri anticipate, decizia era  alta?

— Propunerea, evident, m-a onorat. Şi în 2005 s-a pus problema sub acelaşi aspect, dar cred că, indiferent de faptul dacă am fi avut sau nu alegeri în toamnă, era firesc să procedăm anume aşa cum am procedat. Cu atât mai mult că avem aceste alegeri anticipate. Vreau să remarc că PL este partidul în care a existat întotdeauna o unitate de idei şi ideal, iar preşedintele Ghimpu este expresia directă a acestui ideal, pe care l-a confirmat, reprezentând PL-ul, în funcţiile pe care le-a avut în conducerea statului. Din acest punct de vedere realegera dlui Ghimpu în funcţia de preşedinte nu înseamnă altceva decât recunoaşterea, la nivel de congres, a faptului că PL este pe calea cea dreaptă. Aşa că trebuia să dăm Cezarului ce este al Cezarului.

— Există o anumită gelozie faţă de PL în cadrul AIE? Fie şi în virtutea circumstanţelor, dar, totuşi, două funcţii din principalele trei pentru Ghimpu şi pentru un partid ajuns la guvernare din prima competiţie electorală…

— Două funcţii din trei înseamnă un plus de probleme. Asta înseamnă. În tot cazul, dl Ghimpu a încercat să asigure un echilibru între formaţiunile Alianţei şi fiecare partid din Alianţă a avut libertatea să se manifeste. Şi PL a făcut-o la fel, alegând să meragă pe calea adevărului, spus până la capăt şi nu pe jumătate. Din acest punct de vedere, PL merge pe o cale corectă, dreaptă. Doar că şi aici e nevoie de timp ca lumea să înţeleagă aceste adevăruri, mă refer la cei care mai rămân cumva rezervaţi faţă de ele. Noi trebuie să vindecăm societatea noastră de această boală a necunoaşterii adevărului sau a cunoaşterii lui greşite sau pe jumătate…

— „Jumătăţile de măsură nu sunt o rezolvare a problemei, ci o problemă în plus”, remarca chiar M. Ghimpu în raportul său…

— Este adevărat. Şi dacă acest lucru se făcea cu douăzeci de ani în urmă şi nu după 20 de ani, azi eram în altă parte. S-a demonstrat că orbecăiala noastră timp de 20 de ani, peregrinările astea prin politic cu noţiuni inventate nu au făcut decât ca R. Moldova să devină mai dependentă faţă de Est, înglodată în datorii, săracă, cu lume plecată peste hotare, cu 8 ani de dictatură comunistă, cu evenimente tragice din 7 aprilie… Iată acesta este rezultatul jumătăţilor de măsură. Trebuia să treacă 20 de ani ca să spunem la nivel oficial ce s-a întâmplat cu noi în 1940, şi nu aşa cum au făcut-o Balticii din capul locului, care au spus ce s-a întâmplat cu ei, dar au spus şi despre ceea ce s-a întâmplat cu noi, pentru că Balticii spun că pe 28 iunie 1940  a fost ocuparea Basarabiei – aşa scrie în toate documentele lor. Ei de mult au spus adevărul şi pentru noi, noi am tot evitat să-l spunem. Ei s-au rupt de trecut, au ales NATO şi UE, au stabilit relaţii bune şi de colaborare şi cu Estul, şi cu Vestul, iar acum o duc mult mai bine. Noi am putut s-o facem la fel, dar jumătăţile de măsură şi abordările neclare ne-au adus acolo unde suntem astăzi, şi cu siguranţă vom putea fi alţii dacă ne vom ţine de valori şi adevăruri spuse până la capăt.

— Este sau nu reală o alianţă a PL cu formaţiuni politice parlamentare şi extraparlamentare de pe segmentul liberal — MAE, PNL?

— Noi am militat întotdeauna pentru consolidarea democraţiei în R. Moldova şi din acest punct de vedere întotdeauna am invitat colegii să ne fie alături. La momentul actual, soluţia ar fi să fie susţinute cele patru formaţiuni politice din cadrul Alianţei:  PL, PLDM, PD şi AMN în formula în care ar exista o claritate a antitezei dintre aceste patru formaţiuni şi PCRM. De ce? Pentru că aici se va da bătălia finală. Orice complicare a tabloului politic este contraproductivă.

— Marea problemă a R. Moldova este calitatea morală a clasei noastre politice. Cum o putem rezolva în cazul în care politicienii sunt foarte departe de Biserică, iar Biserica – foarte departe de Dumnezeu?

— Vă referiţi la partidul format din emisarii kgb-ului şi unii slujitori ai Bisericii? Este o mare eroare când în R. Moldova marea majoritate a populaţiei este creştin-ortoidoxă, când sondajele arată că biserica se bucură de cea mai mare credibilitate şi, în acelaşi timp, lumea votează comuniştii. Asta înseamnă dezrădăcinarea noastră şi transformarea noastră dintr-un neam de oameni iubitori de bine şi de Dumnezeu într-o societate de rătăciţi. Pretindem că suntem de partea adevărurilor şi valorilor eterne, dar de fapt situaţia e alta. Şi cel mai regretabil e că şi preoţii fac acelaşi lucru. Asta înseamnă că morala creştină a fost distrusă, şi distrusă din temelie. Iată şi consecinţele comunismului, pe care, inclusiv colegii noştri de Alianţă, consideră, ca şi în cazul decretelor Ghimpu, că nu trebuie condamnat din aceleaşi considerente ale „momentului nepotrivit”.

— Congresul PL a adunat  circa 2000 de delagaţi şi invitaţi. Peste 70% tineret. Este o evoluţie pe care v-aţi dorit-o, pe care aţi aşteptat-o?

— Da, aşa este. În 2005, după marea dezamăgire pe care a avut-o populaţia în urma votului din 4 aprilie, pornirea a fost posibilă graţie tinereţii. Şi mesajul PL a fost atunci schimbarea clasei politice şi promovarea tineretului. Mesajul a prins. Mai întâi în 2005, apoi în 2007, şi dacă ne uităm în 2009, parlamentul şi guvernul actual diferă foarte mult de cele precedente. Şi tot în 2009, iarăşi tinerii au fost acei care s-au revoltat împotriva unui regim autoritar, ce a ţinut în chingi R. Moldova timp de 8 ani. Ei au fost acei care au salvat R. Moldova, până la urmă, de un colaps. Tineretul a fost pe rol de regenerator, veriga de rezistenţă a societăţii, dacă doriţi, alături de vechea gardă a rezistenţei anticomuniste. Trebuie să recunoaştem că graţie tineretului s-a reuşit ieşirea la lumină – fac referire iarăşi la evenimentele din 7 aprilie şi mobilizarea generală pentru alegerile din 29 iulie. Şi era şi firesc să avem la Congres ceea ce s-a văzut, din moment ce după 7 aprilie tineretul a devenit motorul schimbărilor în societate.

— PL este singurul partid parlamentar cu un discurs deschis pro-NATO. E ultima noastră şansă de a  evada din prizonieratul Rusiei?

— În mod logic, relaţiile cu Rusia, ca şi cu toată lumea, trebuie construite pe o bază a respectului şi avantajului reciproc. Şi în această privinţă nu trebuie să ne uităm prea departe, avem România, Bulgaria, Ungaria… Sau Ţările Baltice, dacă nu ne place România, Bulgaria, Ungaria… Foste republici sovietice şi ele, astăzi membre NATO şi UE, care nu au ascuns faptul ocupaţiei sovietice, dar s-au desprins, şi astăzi Rusia are relaţii mult mai bune cu ele decât le avea până la… Se fac investiţii masive din Rusia, primarul Rigăi, Uşakov, este de origine rusă, renumitul festival Iurmala, care are loc în Letonia, dar este organizat de Moscova, continuă să existe… Deci,  nicio problemă. Oamenii se respectă şi sunt respectaţi. Vorba veche: respectă-te pe tine însuţi şi vei fi respectat şi de alţii. Asta vrem şi noi.

— Rusia a intrat în alegeri la Chişinău. Ambasadorul Rusiei, V. Kuzmin, poartă negocieri cu mai multe partide din clasa celor cu şanse în alegeri, inclusiv colegii dvs. de Alianţă, plus PCRM, PSD… Moscova vrea o altfel de guvernare la Chişinău şi se implică direct. Cum explicaţi?

— Din punctul meu de vedere, problema nu e a Rusiei, ci a acestor partide. Până la urmă, fiecare este în drept să-şi aleagă partenerii pe care şi-i doreşte. Depinde, însă, ce va face electoratul, şi nu Federaţia Rusă. PL va merge pe ideea pe care a mers şi până acum, fără să renunţe la opţiunile şi idealurile sale, convingându-şi electoratul de corectitudinea cursului ales, şi anume: că unde nu există adevăr, nu există nici dreptate, nici libertate, nici viaţă mai bună.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Petru Grozavu