Pietroiul justiţiei moldoveneşti sau poticneala lui Sisif văzută invers

Victor Munteanu, avocat, MSt. Protecţia Juridică Internaţională a Drepturilor Omului, Universitatea Oxford, UK

Motto
“Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară, care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul este bine. Acest univers rămas fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit!”
Albert Camus, “Mitul lui Sisif”

De îndată ce-am văzut imaginile de la ultima Adunare Generală a judecătorilor, am observat nu unul, dar cete întregi de Sisifi, care după ani de instruiri, vizite de studii la Strasbourg, Bruxelles şi pe oriunde se mai poate găsi o justiţie funcţională, au învăţat s-o ţină morţiş pe a lor: Noi aşa nu putem, noi avem specificul nostru naţional! Acest specific e doar una dintre axiomele de necombătut ale justiţiei moldoveneşti, invocate de fiecare dată când e vorba de schimbări radicale.

Patologia  justiţiei, perpetuată

Altele, la fel de “autohtone”, sunt următoarele: jurisprudenţa CEDO e interesantă, dar  problemele noastre nu pot fi totalmente soluţionate prin prisma CEDO; pentru reforme, trebuie doar salarii adecvate şi câte un asistent pentru fiecare judecător;  independenţa judecătorilor este permanent în pericol, este inuman să ai atâtea dosare pe lună în lucru etc. Fiecare dintre aceste afirmaţii aproape dogmatice merită un scrutin separat şi nu e cazul aici şi acum să le combatem.

E suficient să amintim de opinia separată a judecătorului italian de la CEDO, care pe dosarul Flux 2 contra Moldovei a afirmat că justiţia moldovenească e “patologic bolnavă… pentru că numai aici un judecător dintr-o primă instanţă poate ajunge preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie mai repede decât ai spune… slujesc partidul”.  Acest subiect, precum şi cel al corupţiei, lipsei de competenţă în activitatea justiţiei moldoveneşti au fost discutate pe larg. În ultimul timp se pune problema  răspunderii individuale pentru acţiuni şi hotărâri vădit ilegale, care produc efecte dramatice asupra justiţiabililor, asupra imaginii justiţiei per ansamblu, dar şi asupra bugetului statului. S-a ajuns până acolo unde fraudarea legii prin intermediul judecătorului a constituit modus operandi al infractorilor pentru deturnarea de fonduri.

Hotărâri judiciare – “pe flăşte”

La fel s-a procedat şi în cazul aşa-zişilor “judecători din iad”, care  au eliberat mandate de arest chiar în incinta comisariatelor de poliţie în privinţa persoanelor torturate acolo.

Numele acestor câţiva erau şi sunt atât de cunoscute, iar “afacerile” lor atât de necamuflate, încât trezeau zâmbetul şi datul din mână a lehamite al tuturor colegilor de breaslă, al avocaţilor, dar şi al procurorilor. Un fel de zâmbete amestecate cu indignare, după care nu urmează decât un soi de “ce să le faci?”. Nu-i ştiu, dar am auzit şi eu despre iahturi, am văzut case imense în zone umbrite ale Chişinăului care valorează milioane şi am văzut mandate de arest motivate cu un copy-paste din CPP, dar şi hotărâri cu 15 greşeli ortografice pe care copilul meu de clasa a doua n-are cum să le facă.

Am văzut şi am auzit despre judecători care, în general, nu ştiu nici să scrie şi nici să citească în română sau, dacă ştiu, ţi-i mai mare mila de biata limbă. Oricum, nivelul de cunoaştere a limbii, de cultură generală în mediul celor care populează profesia de judecător şi profesiile conexe justiţiei e şi acesta un soi de tabu despre care va trebui, odată şi odată, de vorbit deschis.

Şi-a pus cineva vreodată problema rezistenţei, stoicismului cu care unii reprezentanţi ai sistemului judiciar se opun accesului public la totalitatea hotărârilor şi sentinţelor judecătoreşti? Mă refer, în special, la partea de motivare a acestora.  Pentru cine este un secret faptul că, dacă un avocat îşi doreşte o hotărâre favorabilă pe un dosar, trebuie adesea s-o şi… scrie (!) şi s-o dea pe “flăşcă”?! Dar cât valorează unele procese-verbale ale şedinţelor! Capodopere! Adesea judecătorul îi dictează grefierei! Nu spun că asta-i regula, dar se pare că nici excepţie nu e.

Sunt şi alte subiecte tabu, care nu ţin doar de ortografie, ci de chestiuni şi mai delicate, cum sunt cele de morală şi deontologie (dar vă rog, stimaţi jurişti de toate rangurile, cei care au şi care n-au treabă în instanţă, nu faceţi feţe impenetrabile).

Progenituri cu ML-uri, BMW-uri, SLC-uri, AMG-uri

Nu despre OZN-uri e vorba aici. E vorba de  protecţionism, progenituri cu ML-uri, BMW-uri, SLC-uri, AMG-uri, cluburi, examene, avansuri). Sigur, e bine să întrebăm dacă restul sunt sfinţi, că dă, în R. Moldova o singură sintagmă, una spusă din adâncul mioriticului din noi, sau expresie a patetismului nostru de un sictir ameţitor, dar care cu siguranţă va supravieţui însuşi statului Republica Moldova, este celebra “Oameni să fim!”.

Dacă “oameni să fim” ţine locul  imparţialităţii, independenţei, responsabilităţii, solemnităţii, competenţei şi al judecării echitabile, atunci trebuie să ne declarăm fericiţi, pentru că avem o justiţie şi judecători model, or, acestea sunt Principiile de la Bangalore ale conduitei judecătorului, la care a subscris şi R.Moldova. Iar dacă nu, ceea ce avem, pur şi simplu, nu e justiţie. E altceva, care în limbaj autohton (de această dată moldovenesc) se cheamă “hotărât de întrebări”, sau tabloul complet ar fi cam următorul: “Oameni să fim! Cu oameni buni se hotărăsc toate întrebările.”

Îmbulzeală pentru mantia de judecător

Dacă Sisif este corpul judecătoresc, atunci el nu se mai chinuieşte cu pietroiul justiţiei, el s-a făcut şmecher, şi merge… hâţ la deal şi hâţ la vale… cu un sac de praf de dat în ochi, care numai justiţie nu se cheamă. Cum am mai spus: “hotărât de întrebări cu oameni buni”. Şi dacă nu este aşa, dacă justiţia moldovenească, după cum afirmă exponenţii ei principali, este doar relativ afectată de clientelism, este, în general, populată de profesionişti de o înaltă ţinută morală şi care nu pot nicidecum să-şi facă meseria cum trebuie din cauza unora, a băieţilor răi (care sunt unde şi unde câte unul), atunci întrebarea firească care se ţine de justiţie ca scaiul de cracul pantalonilor este: şi de ce nu scăpaţi de ei, de acei puţini, dar răi, incompetenţi, corupţi, imorali? Justiţia şi sistemul ei de autoadministrare este unicul organ ce deţine totalitatea instrumentelor necesare pentru salubrizare autonomă. Sau: dacă munca judecătorului e apocaliptică, istovitoare, fără săli, condiţii adecvate, cu salarii mizere, lipsă de securitate, deci una pe măsura chinurilor lui Sisif, de unde atâta îmbulzeală şi o coadă atât de mare pentru mantia de judecător?

Acum câţiva ani, până prin 2007, îmbulzeala era atât de mare, iar căile atât de întortocheate şi pline de întuneric, încât până şi APCE a spus că Moldova şi moldovenii nu mai pot face un pas către Europa şi către… oriunde s-o mai fi pornit,  dacă nu deschid imediat şi larg de tot uşile unui Institut Naţional al Justiţiei. “Întrebarea s-o  hotărât” imediat în cel mai bun stil moldovenesc: proiect de lege, expertiza trimişilor CoE, avizul guvernului, nota informativă a MJ, şuieratul prin Parlament ca un tren expres printr-o gară prăpădită (fără expertiza bisericii şi mitropoliei, de această dată). Pe 12 noiembrie 2007, cu discursuri elogioase şi plictisitoare de căscau şi muştele pe pereţi, precedate de servit de ambrozie de Cricova sau Mileştii Mici, Vladimir Voronin şi Terry Davis, ambii la togă festivă, deschideau oficial uşile Institutului Naţional de Justiţie (INJ).

INJ – un minipanteon la poalele justiţiei

Am fost şi eu printre invitaţi. Afară era frig, dar în sala festivă a INJ, amenajată ca un mini-panteon la poalele dealului, sisifii îşi dădeu ghionturi ca să stea aşezaţi mai aproape de zei, să fie onoraţi măcar cu o privire. Dar, ghinion, sala nu era suficient de încăpătoare pentru atâţia doritori să stea la poalele togii, apa curgea şiroaie pe feţele  înduioşate de sisifi. Zău, a fost unul dintre cele mai jenante tablouri pe care mi-a fost dat să le văd. Colac peste pupăză, în timpul discursului lui Zeus s-a stricat sistemul de alimentare electrică, şi becurile de neon au început un joc drăcesc (adică Hades-eic), de se tăvăleau jurnaliştii de râs. Chiar şi sisifii-şefi chicoteau pe sub mustăţile transpirate. Nu-i mai ardea de glumă doar nou-numitei directoare şi, poate, fotografului lui Zeus autohton: cădea prost (şi cumva rău prevestitor) lumina Hades-eică pe faţa-i. De aici încolo, lucrurile au mers repede: directoarea a spus că e mai mult decât sigură că acest institut va fi garant al standardelor în justiţie, Voronin a spus că institutul va educa o nouă pleiadă de judecători şi procurori, care vor pune temelia unui nou sistem judiciar, iar  ceea ce a spus Terry Davis n-a mai contat pentru nimeni.

Mare mi-a fost mirarea să aflu din presă că la 14 mai 2010 fiica doamnei directoare a INJ, audientă şi ea la Institut, în biroul mamei sale, îi trage o chelfăneală  unei alte audiente, fără ca doamna directoare, fiind probabil conştientă de superioritatea fizică a fiicei sale, să intervină în vreun fel (dar să nu credeţi, disputa la origine a fost una savantă, probabil ceva legat de… inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, insesizabilitatea dreptului de proprietate cu atributele sale ce ţin de posesie, folosinţă şi dispoziţie).

Sărmanii cu maşini de 200 mii de euro

Această poveste, în tandem cu scandalurile de grupuri şi conflicte de interese, corupţie în jurul institutului, mai ales legate de admitere şi de angajare după absolvire, la 3 ani de la deschiderea oficială  a primit calificarea de “afacere de familie”. Nu e clar a cărei familii, sau a căror, căci gurile rele vorbesc de mai multe!

Dar poate această situaţie e deja istorie ? Că doar puterea politică s-a schimbat, lupta cu corupţia este la ordinea zilei, reforma justiţiei – un imperativ al timpului şi al bunei guvernări, nu? În fine, ca să terminăm cu asta, acum vreo trei-patru săptămâni, venind de la jogging, mă opresc un pic să-mi trag sufletul lângă un ML alb şi nou-nouţ. Colegul meu mi-a spus al cui e: nume cunoscut în justiţie. Dar maşina nu e chiar a lui, e a fiului său, care e doar un biet audient la INJ. Un sărman, cu o maşină de 150-200 mii de euro. Punem pariu că va absolvi cu brio şi va fi …fruntaş al justiţiei în RM? Haideţi, că poate fac şi eu un ban cinstit din acest pariu.

Să recapitulăm, pentru că repetitio mater studiorum est! Către 2007, situaţia cu admiterea şi evoluţia pe scările ierarhice ale justiţiei era atât de afectată de corupţie, încât chiar şi Voronin, care le controla pe toate şi pe toţi, a trebuit să răspundă condiţionalităţii structurilor europene donatoare, exprimată prin vocea CoE, de a crea un INJ, care să se preocupe de transformarea unui absolvent al facultăţii de drept în magistrat, şi asta într-o manieră transparentă şi pe bază de merite.

Pietroiul  iniţiativelor bune în justiţie

Această reformă a fost deturnată cu succes chiar din primul an: un singur absolvent din prima promoţie a INJ a prins un post de judecător în Chişinău. Restul posturilor au fost scoase la concurs înainte ca prima cohortă să absolvească şi au fost distribuite unor candidaţi care n-au făcut INJ-ul niciodată, ci şi-au obţinut postul în baza unor fantomatice rezerve de 20%, garantate chiar de textul legii. Dar cine stă să se uite la detalii? Institut e? E!

Ceea ce e important să reţinem este eleganţa şi uşurinţa cu care Sisif deturnează pentru nu se ştie a câta oară pietroiul unor iniţiative bune în justiţie către poalele dealului. Ideea a fost bună: un sistem transparent de acces în profesia de judecător. Aproape am ajuns sus. Am făcut un ditamai institut. Si unde suntem? Tot la poalele dealului.

Totuşi, acest eseu nu e istoria unui eşec, ci o retrospectivă a deturnărilor, a banalizării şi reducerii la zero a zecilor de iniţiative de reformă în justiţie, autorii cărora rămân în afara vizorului. Mai mult, se autovictimizează precum Sisif. O simplă privire în trecut este de natură să susţină cu fermitate această afirmaţie. Reformele de până acum în domeniul justiţiei fie au fost iniţiate din interese de grup deghizate în iniţiative nobile, fie iniţiativele au fost deturnate pe parcurs. Aici se înscriu următoarele: Concepţia reformei judiciare şi de drept adoptată în 1994, urmată de întreg pachetul de legi care guvernează justiţia – Legea cu privire la organizarea judecătorească (1995), Legea cu privire la statutul judecătorului (1995), Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (1996) etc. Intenţia a fost de a crea cu adevărat un sistem judiciar funcţional, în realitate însă s-a obţinut un sistem deschis corupţiei, incapabil să se debaraseze de indivizi corupţi, care emit zeci şi zeci de hotărâri ilegale şi care, protejându-se cu ideea independenţei, uită de responsabilitate. Un sistem care este închis controlului social, dar cade uşor victimă regimului autoritar al lui Voronin, deci deschis influenţelor şi controlului politic. Deci bolovan împins, bolovan deturnat.

46 de procurori în haine de judecători

Anul 2003 marchează începutul implementării noilor Coduri Penal, de Procedură Penală, Civil şi de Procedură Civilă. Această schimbare nu a avut la bază nicio analiză cost-eficienţă, a permis popularea profesiei de judecător cu foşti procurori sovietici. Iar profesia de judecător de instrucţie (cei care se preocupă de procedura pre-judiciară: autorizarea percheziţiilor, eliberarea mandatelor de arest etc.) a fost INTEGRAL ocupată de foşti procurori. Adică, demersul procurorului de aplicare a măsurii preventive – arestul – era (şi este în continuare) examinat de 46 de procurori în haină de judecător în şedinţă închisă! S-au ţinut de copiat demersurile procurorilor în mod automat, ani de-a rândul, astfel făcându-se direct responsabili de zecile condamnări ale R.Moldova la CEDO în baza art. 5.
Scopul pe care l-a avut reforma a fost asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare efectivă în cadrul unui proces. Nu în ultimul rând, a fost vorba de eliminarea rolului supraveghetor (aşa-numita supraveghere generală a procurorului), pe care îl avea procuratura în perioada sovietică.

Evaluările recente au dovedit că reforma nu şi-a atins scopul. Mai rău, elaborarea şi promovarea acestor acte normative a fost atât de mult afectată de interese de grup, încât garanţiile procesuale au devenit ineficiente, iar acţiunile unor protagonişti ai sistemului sunt pur şi simplu ilegale. În domeniul civil, rezultatul reformei a fost neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, constatată de CEDO în repetate rânduri. Dacă o hotărâre judecătorească nu poate fi executată, întreg procesul nu are niciun sens. Mare treabă că ai câştigat procesul, fă ciorbă cu hotărârea! …Sisif râde iar lângă bolovanul rostogolit la poalele dealului.

49 de judecători aleşi pe… sprânceană

Putem continua cu modificarea structurii sistemului judiciar din 2002, scopul declarat al căreia a fost să-l transforme în unul mai accesibil şi mai eficient. Astfel, sunt eliminate tribunalele ca verigă judiciară, în schimb se creează 5 curţi de apel, iar Curtea Supremă de Justiţie se pricopseşte cu ….49 de judecători la o populaţie de vreo 2,5-3 miloane, fără Transnistria. Gurile rele spun că Sisif, care avea pe atunci mare trecere la Zeus, i-a dat de înţeles că nu e bine ca majoritatea dosarelor…preţioase, valoroase, să se finalizeze la  Curtea de Apel. Mă rog, era prestigios să fii la CSJ pentru a contribui la crearea jurisprudenţei, a stilului unic şi irepetabil de judecare moldovenesc, dar fabrica era mai jos. Deci, zis şi făcut, s-a decis ca asamblarea finală să se facă la Curtea Supremă de Justiţie de către 49 de judecători de la CSJ, aleşi pe sprânceană!

Reforma justiţiei: nimeni nu ştie ce are de făcut

Anul 2012. Salvarea este iar în reforma totală. Se cheamă Strategia Naţională de Reformă a Sectorului Justiţiei, aprobată prin lege organică de către Parlament. A urmat un document şi mai impresionant, pe zeci de pagini de Monitor Oficial: Planul de Acţiuni pentru realizarea strategiei. Dar de ce tace Sisif? Pe întreaga perioadă de elaborare a acestor documente, care după spusele unora urmează să fie implementate cu 150-160 milioane de euro, sistemul judiciar n-a emis nicio expertiză sau vreo opinie scrisă. Ştiu că opinia tuturor membrilor justiţiei, dar şi a procurorilor şi a Uniunii Avocaţilor este aproximativ următoarea: “Bă, mă laşi?!“ Altfel spus, nu există niciun judecător şi niciun procuror, şi probabil foarte puţini avocaţi care cred în succesul acestor planuri trâmbiţate de Guvern.

Parcă aici ar fi cazul să spun foarte clar: Daţi-l naibii pe acest Sisif, luaţi-i odată şi odată jucăria! N-au făcut georgienii asta? Cum, domnule, să faci reformă cu cei care se opun in coropore, cu cei care au dovedit-o că nu vor şi care nu pot nici măcar să facă un pic de curăţenie în propria curte (poate mai puţin procurorii. Lor nici mătura nu le-o dă nimeni. Conform legii, sunt independenţi, au şi Consiliul Superior al Procurorilor, dar în realitate au grade militare şi ierarhie aberantă. Niciun procuror nu poate lua nicio decizie fără controlul şi supravegherea procurorului ierarhic superior). Georgienii, bunăoară, au decis că alţi oameni, cu altă pregătire şi alte valori, trebuie nu doar să intre în scenă, ci să constituie majoritatea, numărul critic de oameni care să formeze şi să promoveze politici şi practici adecvate.

Am participat şi particip la procesul de elaborare şi implementare a acestei strategii, la încercarea de a umple cu conţinut adecvat, liber de interese de grup meschine, acest bolovan (al câtelea oare?) al lui Sisif şi trebuie să spun următoarele: în Georgia, dincolo de faptul că epurările în justiţie au produs şi efecte contradictorii, nu neapărat pozitive pe termen lung (actualmente, justiţia georgiană achită 0,025 dintre persoanele trimise în judecată de către procurori, iar populaţia penitenciară a crescut semnificativ), beaumonde-ul politic, realmente şi in corpore, şi-a dorit reforme adevărate.

Vicepreşedintele era ocupat cu iPad-ul

Eu am avut ocazia să fiu prezent la şedinţa comună a Grupului de Lucru pentru Elaborarea Strategiei şi a Consiliului Naţional pentru Reforma Organelor pentru Ocrotirea Normelor de Drept. Acum continui să merg cu regularitate la şedinţele grupurilor de monitorizare a implementării planului de acţiuni al acestei strategii. În primul caz, am fost gata să subscriu la “Bă, mă laşi?”. În cel de-al doilea, trăiesc un fel de Proces al lui Kafka. Zău! Declar ferm: nimeni dintre cei care implementează sau monitorizează această reformă nu ştie şi nu înţelege foarte clar  ce are de făcut. Finalitatea nu contează, e un fel de proces continuu de elaborare de tot felul de studii, concepte şi proiecte de legi contradictorii, pe care nu e clar dacă le va aproba cineva.

Unde-i reforma şi când vor începe schimbări structurale reale – nu poate spune nimeni. E şi unicul plan de acţiuni pe o strategie care are şi cadru temporar, şi instituţii responsabile, dar n-are buget. Cât costă reforma, cine o plăteşte şi când? Acestea sunt mari semne de întrebare. Din diverse surse, am auzit de trei sume diferite: 150—160 mln euro; 120 mln euro; 60 mln euro. Dacă întrebi cine şi când a făcut aceste calcule, răspunsul e mai mult decât… subţire.

Nu asta contează cel mai mult. E important să ştim clar cine şi în ce măsură îşi doreşte reforma justiţiei în RM. Ce înţelege puterea prin reformă şi cu cine crede c-o va implementa? Aş fi deosebit de curios să cunosc opinia vicepreşedintelui Parlamentului, exprimată chiar de el, în calitate de vicepreşedinte al acestui Consiliu. La şedinţa Consiliului n-a spus nimic, era ocupat cu iPad-ul. A spus preşedintele Parlamentului Lupu, în schimb, ceva de genul: “… dragii mei, de data asta-i serios. Am mai văzut eu strategii.  Vreau să văd acţiuni concrete…” s.a.m.d. N-am mai pomenit un consiliu mai pestriţ. La momentul scrierii acestui eseu, o bună parte dintre membrii lui au complet alte funcţii, de la ambasadori până la destituiţi cu mare zarvă. Ei mai fac parte din acest consiliu?

O bleandă discretă pietroiului justiţiei

Dar ce să facem cu unii membri care au treabă cu justiţia cum am şi eu cu… pilotarea de avioane? Ar fi curios să-i înţelegem şi pe ceilalţi lideri politici cum văd ei reforma, dincolo de o nouă împărţire a judecătorilor, procurorilor între de-ai noşti şi de-ai lor. Să nu mai vorbim de opinia opoziţiei, ignorarea căreia la acest subiect va da roade foarte repede, şi care opinie e foarte clară: nu e niciun fel de reformă, ci epurări pe criterii politice. Cine face reforma în cele din urmă: judecătorii – nu, procurorii – nu, avocaţii – nu, componentele alianţei de guvernare, fiecare în parte are opinii şi interese diferite, deci, ca şi alianţă – nu, opoziţia – nu. Atunci cine? O mână de funcţionari din MJ, sătui de cuvântul reformă ca de mere pădureţe. Într-o astfel de conjunctură şi cu anumiţi indivizi care populează Consiliul Naţional şi tot felul de grupuri de lucru, de monitorizare, încep să-i înţeleg pe reprezentanţii justiţiei, care dau din mână şi spun: ”Bă, mai lasă-mă !”.

Se pare că nu e greu să ghicim intenţiile lui Sisif şi lejeritatea cu care acesta va trage o bleandă discretă pietroiului justiţiei, ajuns cumva pe culmea dealului. De ce n-ar face-o? Care sunt noile stimulente care l-ar determina să-şi ia inima-n dinţi şi să treacă dincolo, mai ales că riscă prea multe, inclusiv să-şi rupă gâtul, şi asta în timp ce se ştie foarte clar: nicio reformă structurală, adevărată, în domeniul justiţiei, care să transforme în realitate principiile independenţei justiţiei şi a statului de drept, nu poate fi realizată fără susţinere politică autentică.

Or, Sisif e foarte sensibil şi ştie să descifreze dispoziţia zeilor sau să le interpreteze vorbele cifrate, şi se pare că experienţa îi spune că …de data asta “Gott ist tot” (Dumnezeu e mort, Friedrich Nietzsche). Una e să fii luat la socoteli de un Zeus puternic şi cu totul alta e să ai motive să spui: “Cine, ăştia să ne dea nouă lecţii de morală şi de profesionalism? Bă, mă laşi ?” Mult a fost, puţin mai este: alegerile parlamentare deja se văd la orizont, iar cele locale bat la uşă. Cui îi mai arde de reforme în justiţie în perioada preelectorală? Puneţi-vă şi dumneavoastră în locul lui Sisif. N-aţi da a lehamite din mână, gest urmat şi de genericul: “Bă, mai lasă-mă!“ Nu şmecheria lui Sisif mă miră pe mine, ci ignoranţa zeilor!


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

11 comentarii

  1. jude

    Da dle Munteanu aveţi perfectă dreptate, e jalnic sistemul judecătoresc din SRL Republica Moldova. Da sunt atîţea judecători care nu cunosc calculatorul ,scriu hotărîrile cu mîna în romînă ,dar sunt că şi in chiriliîă. Sunt mulţi veniţi în sistem ,aduşi de nănaşii.unchi ,cumetri demnitari de stat ,care si-au facut întro noapte diplomă de studii juridice la Universitatea de Criminalistică , dar au case cu trei nivele . meşini de lux, dar nimeni nu-i întreabă ce fel de justiţie fac ei, cum fac business cu dosarele din procedură .Estraşnic ce avem în acest sistem ,dar nimeni nu răspunde de aceasta deyordine din sistemul judecătoresc ,de corupţia din acest sistem, toţi constată doar ,dar nu întreprind nimic în eliminarea judecătorilor corupţi din sistem ,în tragerea la raspundere penală pentru adoptarea hotărîrilor contrar legii , intenţionat ,numai pentru a primi mită .

  2. UNIONISTUL MESAGER

    Oare cine poate transmite acest articol interesant domnului presedinte Nicolae Timofti,
    /care se auto-proclama Omul Legii, de altfel/, ca sa i se deschida ochii adormiti de cei doi lupi din jur – Filat si Lupu ?

    Intrebarea e alta totusi:
    doreste oare intr-adevar acest nou presedinte neutru o Reforma reala a Justitiei
    sau este si el o parte abila din acest SIS-TEM mafiotic si corupt ?

  3. Livia

    adevarat, eu pot sa confirm, am activat la ministerul Justitiei si am luptat cu desavirsire pentru a aduce in parlament reforma procedurii penale si activitatii speciale de investigatie, am trecut prin grupruile de lucru, oameni care au lucra si sunt foarte responsabili, dar am avut ocazia sa vad la lucrul enorm facut pozitia zeilor, e trist…. si pina la urma cedezi nu poti lupta cu morile de vint. E bine cind cineva spune lucrurilor pe nume si ar fi bine ca mai multi sa nu se ascunda dupa degete si sa recunoasca adevarul. Imi amintesc cum la o sedinta o judecatoare mi-a spus ca judecatorii i-au mita deatita ca oamenii dau. Si in acel moment am inteles ca ei alta mentalitate ca ei vad oamenii ca niste ratati care le aduc neliniste vietii lor.

  4. Vlada Delibaltov

    Victor, bine zici, – multi dau a lehamite din mana. eu am plecat definitiv din Moldova. daca as vedea un firicel de lumina la capatul tunelului interminabil de coruptie – as lasa tot si as reveni. eu cred ca e nevoie de oameni esentialmente diferiti de tot ce creste pe pamintul roditor al moldovei. vad un lan imburuienit, unde au rasarit, ca prin minune, niste plante folositoare. cred ca doar identificand persoane care nu se lasa corupte, chiar si in situatii critice, persoane principiale cu adevarat, – idealiste, in sensul bun al cuvantului, persoane care sa se dedice total si cu constiinta faptului de sacrificiu, – doar asa, intr-un viitor indepartat, moldova va avea sanse de izbinda in munca lui sisiff. multumesc pentru articol.

  5. Vitalie Vovc

    offf… “Bă, mai lasă-mă”.. in special daca nu vii cu un plic. “de benzina” pentru SLC.

  6. maria

    Pe oamenii cu adevărat idealişti,care nu se lasă corupţi,cinstiţi,care î-şi fac meseria sacrificîndu-se,politicienii nu-i vor în preajma sa.Ei au nevoie de slujitori,care să le îndeplinească orbeşte ordinele,pe care să-i folosească,apoi să scape de ei,pentru că ştiu prea multe.Avem acum o jeneraţie nouă,tînără,care întradevăr vrea o schimbare şi ce au făcut cu ei?
    Au venit în PMAN,li s-a dat voie,ademenindu-i întro capcană,ca apoi noaptea să bage frica în ei,să nu mai îndrăznească să ridice capul.Dar se înşeală aceşti dirijori.Mintalitatea acestor tineri este alta.Ei vor să fie mîndri de ţara lor,vor să rupă acest cerc vicios,vor să trăiască ca europenii,nu ca poporul rus.Nu este vorba numai de proeuropeni.Tineretul rusofon din ţara noastră,pe care tovarăşii comunişti,socialişti şi alţi “renăscuţi” din aceştea,îi scot la diferite manifestaţii antieuropene,deasemenea vor integrarea în UE.Peste tot îi aud în rusă-да скорее вошли бы в эту Европу,может и мы бы начали жить по человечески.

  7. tania

    Sistemil vechi inca mai persista, mentalitatea sovietica, noi suntem jertfe, magistratii la fel,incurabili.Presedintele are sansa unica de a porni reforma mult ravnita.

  8. galaction

    Reforma, reforma inceputa din 1996, bani nebuni cheltuiti, granturi, plimbari de judecatori, trainingur… Oamnei buni, nu reforma,este nevoie ca fiecare sa-si faca munca la locul lui. Totul depinde de cine conduce. Ministrul Justitie, Presedintele CSJ si celalti sefi din justitie, trebuie sa-i puna pe toti la locul lor, sa munceasca, profesionist. Dar, daca cei de sus au ajuns cum ai ajuns si nu vor “sa se strice” inte ei si cu subalternii.
    Tineti minte cum a venit Andropov la putere si toata lumea din tot imperiul URSS peste noapte se temea sa umble brambura etc. Nu zic ca era bine cand a venit ala, dar asta demonstreaza rolul conducatorului, rolul pastorului turmei. Sa-i puna pe toti sa-si faca munca cinstit si profesinist. Sa-i excluda din profesie pe cei inamplatori sau nasi, fini, cumetri. casa la ei sa se cumatreasca, la servici -NU.
    DEci,Nu este nevoie de bani ca sa functioneze justitia…

  9. jude

    Un exemplu de nanasizm la promovarea judecatorilor . La Curtea de Apel Balti Scutelnic Gheorghe a transmis functia de de Presedinte al Curtii de Apel Baltii finului lui Gheorghies Alexandru ,presedintele judecatoriei Glodeni . Se pune intrebarea ,dar de ce nu din rindul judecatorilor Curtii de Apel Balti s- a ales presedinte ,dar s-a transmis prin nanasizm . Dle N.Corochii de ce ati admis astfel de ilegalitati. Cine este Gheorghies si ce mari merite are el fata de judecatorii din Curtea de Apel Balti . Solicit ca un reporter al ziarului “Ziarul de garda ” sa investigheze cazul acesta si sa-l faca public in mass-media . Iata ce administrare judecatoreasca se face astazi ,in conditiile cind guverneaza AIE se comit ,se sustin astfel de ilegalitati .

  10. Colea

    Cu parere de rau nu numai sistemul judiciar din R.Moldova este putred ci întreg sistem administrativ. Multi din cei ce comenteaza acest articol, inclusiv si autorul î-și manifesta ca unica speranta in destramarea sistemului ”sovietic” prin aducerea în capul mesei a tinerilor specialisti cu noi viziuni pro-europene, în stil ”a la Primar de Chișinău”, dar vreau sa va comunic ca cei mai obraznici si nesimtiti, lipsiți de experiență de viață și cunoștințe de specialitate sunt chiar acesti ”tineri specialisti” care și-au dobindit Bac-ul,diploma de studii superioare,masterul și diploma INJ, prin enorme investitii financiare. Ajunși în capul mesei anume ei si provoacă justitiabilii la acte de corupție, prin tergiversări neîntemeiate, prin respingerea cererilor și demersurilor, prin ”gruzeală” în adresa participanților procesuali,etc. Este cunoscut cazul cînd o tînără absolventă al INJ proaspăt angajată în Procuratura sect.Ciocana estorca bani de la client de rupea papucii. Am avut ocazia si am ascultat acea înregistrare audio cînd această tipă, așa numită ”speranța al viitorului societății noastre” mai ceva ca un recidivist deosebit de periculos ”gruzea” clientul pentru a-și satisface pofta ei ”materială” și a-și restitui ”investiția” bieților părinți.
    Anume acesti tineri specialisti nu constientizeaza riscul unor abateri de la lege, ei considera ca daca seful e corupt atunci si ei nu pot sa se înlăture de la treuca cea mare. Cunosc multi specialisti din domeniul justiției de vărstă înaintată, fara mari functii si fotolii moi, dar care au o verticalitate și principii sănătoase de viață. Nu sunt periculoși cei ce acceptă o ofertă dar î-și fac meseria corect, sunt periculoși cei ce extorcă si-și fac meseria prost aducînd prejudicii considerabile prin încălcarea flagrantă a legii. Constientizez faptul că voi fi criticat pentru această viziune, dar măcar așa judecători de vom avea sunt sigur că în cel mult 10 ani devenim și noi civilizație.
    Probabil problema societății noastre nu e în tineri sau invîrstnici, ruși sau moldoveni,găgăuji sau romîni, bogați sau sărăci, cred că problema e in educația noastră,mai bine zis, lipsa acesteia, problema noastră e în gîndirea noastră cea bolnavă. Nu-s de vină cei de la putere ci noi care i-am ales și i-am crezut din cuvinte dar nu prin fapte.
    Multumesc mult lui Victor Munteanu pentru acest bun și sincer articol.

  11. ABC

    Lui Colea.
    Bine zici,lipsa de educatie,gandirea bolnava.Dar,dracie,mereu sunt altii,noi suntem campioni a arata cu degetul,pt ca ceva nu merge cand avem 2 natii,moldovenii si romani.Sau sa gandesti in rusa,apoi sa traduci in maldafneaska,intelegi? Creierul e prea ‘gruzit’ si de aia nu mai realizam cine suntem si daca avem dreptul sa aratam cu degetul.
    INJ nu e fosta SRL a lui Fistican,unde fiica-sa flocaia si zdupacea pe oricine avea dinainte chiar in prezenta lu’ mamà? Ce iese din pisica prinde soareci.Altceva tanara ‘speranta’,de care spui,nu stie.
    Din start INJ e o cotarla de beizadele de procurori si judecatori,unicul merit fiindu-le banul,nu talentul,nu studiul.Iar Fistican cu Muruianu ani de zile au emis legi pe banda rulanta pt infractori.De aia nu mai sfarseste un proces pt biata victima pt ca infractorul mereu gaseste o nisa in legislatie,lasata acolo special de alti infractori,facatori de legi.Si pt munca asta de proportii intru degradarea legislatiei,Voronin nu mai inceta sa-i decoreze cu kile de aluminiu pe niste mizerii nu intamplator in functiile-cheie ale statului.
    Bla-bla cu incalcarea flagranta,flagrant inseamna sa si pui mana pe el subit.Dar pana atunci sunt numai niste presupuneri,valoare zero in fata legii,facuta si adoptata de interlopi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *