Principală  —  Interviuri   —   ONU despre tortura şi sclavia…

ONU despre tortura şi sclavia din Moldova

Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, a vizitat R. Moldova zilele trecute, fiind astfel primul Comisar de acest rang care ne-a vizitat în cei 20 de ani de la aderarea la Organizaţia Naţiunilor Unite. După ce s-a întâlnit  cu prim-ministrul, preşedintele în exerciţiu, membri ai societăţii civile, colegi din agenţiile ONU care activează în Moldova şi mulţi alţii, după ce a vizitat mai multe instituţii din Moldova, inclusiv Spitalul de Psihiatrie din Chişinău, după ce a vizitat închisoarea de la Tiraspol şi administraţia autoproclamată din Transnistria, după ce a discutat cu reprezentanţii societăţii civile din Moldova, doamna comisar a făcut o declaraţie la final de misiune. Prezentăm mai jos declaraţia, cu mici prescurtări.

Reforma justiţiei: aşteptăm impactul

Salut strategia de reformă a sectorului justiţiei, care a fost aprobată în primă lectură de către Parlament. Sunt convinsă că o justiţie mai bună şi total independentă este esenţială pentru protecţia şi promovarea drepturilor omului în toate domeniile. De asemenea, salut revizuirea Planului Naţional în domeniul Drepturilor Omului pentru a integra recomandările EPU.

Solicit întreprinderea unor acţiuni speciale pentru a întruni standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului prin identificarea indicatorilor, alocărilor de buget şi a unui cadru de timp pentru implementarea cu succes a acestora. Comunitatea internaţională, în special ONU, este gata să ofere sprijin în acest proces şi să susţină Guvernul în realizarea obiectivelor sale, utilizând cele mai bune practici şi lecţii învăţate din toată lumea. Vom aştepta un impact real în acest sens.

Dintre recomandările EPU, prioritate trebuie acordată consolidării independenţei justiţiei, precum şi eficienţei administrării justiţiei şi organelor de drept. Organizaţia pe care o reprezint este gata să coopereze cu autorităţile publice relevante pentru reformarea Centrului în corespundere cu Principiile de la Paris şi pentru abilitarea acestuia de a funcţiona eficient în calitate de Mecanism naţional de prevenire a torturii.

Deja vu: tortura, traficul de persoane, violenţa în familie

Impunitatea este o problemă pe care am abordat-o în legătură cu tortura. Tortura este o infracţiune gravă şi nu poate fi tolerată în niciun caz. Orice funcţionar de stat care comite acţiuni de tortură trebuie să fie pus sub urmărire penală şi adus în faţa justiţiei. În plus, victimele torturii au dreptul la despăgubiri, inclusiv la repararea prejudiciului cauzat.
Traficul fiinţelor umane, în special al femeilor şi fetelor, rămâne o problemă majoră în Moldova, în ciuda eforturilor evidente ale Guvernului de a combate acest fenomen. Este clar că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a aborda această nenorocire care distruge atât de multe vieţi, inclusiv urmărirea penală a infractorilor, indiferent de faptul cine sunt şi cât de puternici pot fi. În timp ce mă aflu aici, am lansat Comentariile Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Principiile şi Directivele Recomandate privind Drepturile Omului şi Traficul de Fiinţe Umane, în cadrul unui eveniment organizat în comun cu Guvernul şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). În discursul de deschidere am menţionat că acest instrument amplu poate fi deosebit de important pentru ghidarea celor care lucrează pentru a preveni această formă modernă de sclavie. De asemenea, sunt de acord cu privire la necesitatea unor acţiuni ulterioare de reducere a violenţei în familie – în special prin asigurarea faptului că poliţia şi asistenţii sociali intervin mai des şi mai rapid pentru a proteja victimele.

Cu dizabilităţi fizice, mintale şi intelectuale, dar şi cu drepturi

În timpul acestei vizite m-am ocupat în special de situaţia oamenilor ţinuţi în instituţiile psihiatrice. Am vizitat Spitalul de Psihiatrie din Chişinău şi am vorbit cu câţiva pacienţi de acolo, precum şi cu personalul spitalului. Am fost deosebit de pătrunsă de accesul limitat al pacienţilor internaţi forţat la procesele ce ar putea să ducă la eliberarea acestora. Deşi legea prevede revizuirea detenţiei la fiecare şase luni, se pare că pacienţii nici nu au auzit de existenţa comisiei de revizuire. Un pacient a comentat cu amărăciune că “Sistemul este foarte bun la privarea de libertate a oamenilor, însă este foarte dificil să fii eliberat (din spital n.r.)”. De asemenea, sunt foarte îngrijorată de sistemul de privare completă a persoanelor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale de capacitatea lor legală.

Este clar că sunt necesare reforme ample pentru a asigura egalitatea şi demnitatea oamenilor care suferă de dizabilităţi mintale şi intelectuale. În general, persoanele cu dizabilităţi necesită, în măsura posibilităţilor, să fie integrate, nu separate, şi este necesar ca mai degrabă să fie făcute eforturi intense pentru a ajuta oamenii să ducă o viaţă activă în comunitate, decât să fie încuiaţi în instituţii. Aştept cu nerăbdare să se avanseze în definitivarea aranjamentelor de tutelă şi în ceea ce priveşte procesul decizional asistat pentru persoanele cu astfel de dizabilităţi. De asemenea, recomand ca proiectul legii anti-discriminare să includă adăposturi convenabile pentru persoanele cu dizabilităţi.

Libertatea presei: ameninţarea ZdG

Deşi recunoaştem că au fost întreprinşi paşi importanţi în reformele privind libertatea mass-media, am observat anumite evoluţii alarmante în acest domeniu. Sunt foarte îngrijorată de sancţionarea publicaţiei săptămânale Ziarul de Gardă. Acest caz este în continuare subiectul unor proceduri judiciare. Simplul fapt de a ameninţa cu sancţionarea are un efect tulburător şi descurajator asupra mass-media independente. Astfel de măsuri sunt incompatibile cu societăţile democratice bazate pe statul de drept.

Diversitate, discriminare şi impunitate

Unele probleme identificate în procesul EPU, şi care s-au aflat în centrul atenţiei vizitei mele, au vizat diferite forme de discriminare, problema traficului, precum şi cele ce ţin de impunitate, tortură, egalitatea genurilor şi tratamentul persoanelor cu dizabilităţi.

Aceste probleme sunt specifice nu doar Moldovei. Discriminarea există într-o formă sau alta în orice ţară din lume. Însă oriunde ar exista şi orice formă ar avea, discriminarea se află la baza multor probleme ale oamenilor şi ale întregii societăţi.

În timpul întrevederilor mele cu preşedintele în exerciţiu, cu prim-ministrul, alţi miniştri şi înalţi oficiali, am discutat o serie de probleme ce ţin de discriminarea anumitor grupuri de oameni în Moldova şi am abordat căi de combatere a acestui fenomen – în mare parte, prin punerea neîntârziată în aplicare a unei legi comprehensive, care să interzică discriminarea pe orice motiv. Mesajul meu pentru Guvern şi pentru public este că diversitatea reprezintă una dintre cele mai importante valori. O democraţie este cu atât mai puternică cu cât este în stare să-i protejeze mai bine pe cei mai vulnerabili. Această lege va elabora normele care vor asigura că toţi oamenii se bucură de aceeaşi demnitate şi acelaşi respect pentru drepturile lor fundamentale, norme care stau deja la baza Constituţiei R. Moldova.

Mi-am exprimat îngrijorarea faţă de atacurile asupra şi stigmatizarea diferitor minorităţi religioase, în special a musulmanilor, evreilor, protestanţilor şi martorilor lui Iehova, şi faţă de alte probleme similare cu care se confruntă persoanele de origine africană. Am chemat Guvernul să dubleze eforturile de abordare a atitudinilor antisemite şi antimusulmane şi să asigure că membrii tuturor grupurilor religioase, rasiale şi etnice sunt protejaţi mai bine pe termen scurt şi lung. De asemenea, este foarte important de a continua protejarea drepturilor minorităţilor lingvistice într-o ţară diversă şi bogată din punct de vedere lingvistic precum este Moldova şi a grupurilor excluse sau stigmatizate, cum ar fi persoanele afectate de HIV şi cele cu dizabilităţi.

Un alt grup care se confruntă cu discriminarea şi are nevoie de protecţie mai mare sunt romii. Apreciez eforturile actuale de îmbunătăţire a politicilor în domeniul drepturilor romilor, însă regret faptul că aceştia continuă să fie excluşi sistematic dintr-un şir de domenii, inclusiv din structurile de administrare, unde reprezentanţii lor lipsesc cu desăvârşire. Chem Guvernul şi agenţiile ONU să reducă disparitatea în accesul romilor la asigurarea medicală, precum şi la un şir de domenii de incluziune socială, precum angajarea în câmpul muncii şi educaţia. De asemenea, consider că este nevoie de eforturi serioase pentru a îmbunătăţi infrastructura în aşezările rurale populate exclusiv de romi.

Mi-am exprimat îngrijorarea faţă de ostilitatea cu care se confruntă comunitatea lesbienelor, gaylor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT), inclusiv din partea politicienilor şi persoanelor publice. Nu înţeleg de ce a fost imposibilă garantarea dreptului la întrunirile paşnice pentru grupurile LGBT şi nici interzicerea difuzării filmului despre drepturile minorităţilor sexuale la postul public de televiziune. Dacă publicul nu are acces la asemenea informaţii, atunci cum putem avea schimbări pozitive în atitudinea faţă de aceste grupuri? În cadrul întâlnirilor, am accentuat nivelul tot mai mare de consens în ce priveşte stoparea discriminării şi violenţei împotriva persoanelor şi grupurilor LGBT, aceasta fiind una dintre priorităţile cele mai importante în domeniul egalităţii la nivel global.

Sistemul de educaţie poate şi trebuie să joace un rol important în combaterea discriminării şi în promovarea diversităţii. Însă legile bine elaborate şi eficient implementate sunt de asemenea importante. Am menţionat că, în practică, sistemul legal rămâne inert în soluţionarea cazurilor de discriminare şi de violenţă bazată pe intoleranţă.

Multe dintre problemele privind discriminarea pe care le-am auzit afectează femeile şi fetele. Femeile sunt sub-reprezentate în funcţiile de decizie şi au un lucru mai prost decât bărbaţii. Am abordat cu înalţii oficiali din guvern cazul unei femei condamnate la 20 de ani de detenţie în urma unui avort la un termen avansat al sarcinii în pofida unor îngrijorări serioase privind discriminarea pe bază de gen în procesele de judecată. Ea deja şi-a petrecut cinci ani în detenţie. Salut angajamentele la cel mai înalt nivel de a întreprinde acţiuni pentru a graţia această persoană şi altele care se află în aceeaşi situaţie.

Drepturile omului: regiunea transnistreană

În cadrul vizitei mele în Republica Moldova, am mers ieri în regiunea transnistreană, unde m-am întâlnit cu autorităţile de facto din această zonă. Am discutat o serie de probleme ce ţin de drepturile omului. Acestea au inclus aspecte care au fost abordate în cadrul vizitelor anterioare ale experţilor independenţi ONU – Raportorul special pentru tortură, Raportorul special pentru violenţa împotriva femeii şi, mai recent, Raportorul special pentru libertatea religiei sau credinţei.

Problemele discutate au inclus acţiunile ce urmează a fi întreprinse în urma concluziilor Raportorului special pentru tortură privind încălcarea normelor internaţionale minime a condiţiilor în locurile de detenţie, precum şi acuzaţiile permanente de detenţie arbitrară, tortură şi tratament inuman în custodie. De asemenea, am discutat noile reguli îngrijorătoare în regiunea transnistreană de interzicere a oricărei comunicări publice a comunităţilor religioase în primii 10 ani de la înregistrarea lor oficială, precum şi alte probleme abordate în timpul vizitei Raportorului special pentru libertatea religiei sau credinţei din septembrie 2011. Am fost informată despre acţiunile întreprinse de autorităţile transnistrene în soluţionarea problemei traficului de persoane, în special a femeilor şi fetelor. De asemenea, am avut posibilitatea să vizitez un centru recent renovat pentru reabilitarea femeilor alcoolice.

Salut eliberarea dlui Ilie Cazac de către autorităţile transnistrene luni. M-am întâlnit cu deţinutul Iurie Marcenco, care se află în atenţia oficiului meu din cauza abuzului extrem a acestei persoane în arest. Am chemat autorităţile să-l elibereze din cauze umanitare, ca şi pe o altă persoană, care se află în detenţie pentru refuzul de a-şi satisface serviciul militar din motive de conştiinţă. Am abordat şi o serie de alte cazuri îngrijorătoare. Am salutat asigurările că aceste cazuri şi altele vor fi reexaminate şi că noi prevederi vor fi adoptate în domeniul serviciului alternativ pentru cei care refuză serviciul militar pe motive de conştiinţă.

Am reiterat opinia mea – exprimată în discursul inaugural al ultimei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului din 12 septembrie – că este nevoie de mai multă atenţie pentru situaţia drepturilor omului în domenii care, din diverse motive, sunt controlate de autorităţile de facto. Aceasta înseamnă că nu trebuie să existe lacune în protecţia drepturilor omului şi că mandatul meu general, conform Rezoluţiei Adunării Generale ONU 48/141, constă în asigurarea protecţiei drepturilor omului pentru toţi. Prin urmare, trebuie să am acces şi să conlucrez cu toţi acei care controlează un anumit teritoriu pentru a ajunge la oamenii care au nevoie, pentru că protecţia drepturilor omului, în special ale persoanelor vulnerabile, este prioritatea mea.

Vreau să menţionez că lucrul organizaţiei mele în domeniul drepturilor omului cu autorităţile de facto nu semnifică recunoaşterea acestora. Prezenţa mea la Tiraspol reiterează responsabilitatea, şi obligaţiunea, autorităţilor de facto de a respecta drepturile omului şi necesitatea de a coopera cu toate instituţiile internaţionale şi regionale în domeniul drepturilor omului. Mi-am exprimat speranţa că oficiul meu va putea să-şi continue acţiunile prin acordarea unei atenţii sporite drepturilor omului în Transnistria, în special prin asistenţa reprezentantului meu, Consilierul pentru drepturile omului pe lângă ONU-Moldova.

Concluzii: drepturile omului ca un lux

Am fost deosebit de impresionată de întâlnirea vibrantă cu societatea civilă din Moldova, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale din regiunea transnistreană. Reprezentanţii ONG-urilor au vorbit despre frustrarea lor generată de faptul că în R. Moldova drepturile omului sunt privite drept un lux.

Salut spiritul pozitiv al întrunirilor mele, precum şi angajamentul Guvernului de a reflecta serios asupra reformei în domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, am fost îngrijorată de mesajul unora, conform căruia unele grupuri trebuie să mai aştepte asigurarea drepturilor lor. Am explicat clar, accentuând că drepturile omului trebuie asigurate acum. Aştept ca Parlamentul şi Guvernul să manifeste iniţiativă şi leaderism în accentuarea valorii comune a diversităţii. Sper să aud despre eforturile reînnoite ale Guvernului şi Parlamentului, precum şi ale altor sectoare în ceea ce priveşte reafirmarea mesajului despre asigurarea drepturilor omului pentru toţi. Aştept cu nerăbdare să aud despre schimbările pozitive care se vor produce aici în viitor, astfel încât să împărtăşesc exemplul excelent al Moldovei cu lumea întreagă.

Pentru conformitate, Alina radu