„Oamenii se uită spre trecut atunci când îşi pierd încrederea în prezent, sau când nu-şi mai dau seama cum ar trebui să fie acest prezent”

Interviu cu Alexander Duleba, directorul Centrului de Cercetare al Asociaţiei pentru Politica Externă Slovacă

— Aţi fost de mai multe ori în R. Moldova, ce schimbări aţi observat? Cum înţeleg oamenii de la noi Asocierea cu Uniunea Europeană?

— Discutând cu oamenii din R. Moldova, am avut impresia că aceştia s-au detaşat de ceea ce se întâmplă în ţara lor. De parcă cetăţenii R. Moldova s-au dat într-o parte, s-au resemnat, fără a mai dori să contribuie la dezvoltarea propriei ţări. Oamenii şi-au pierdut speranţa că mai pot schimba ceva.

DATE BIOGRAFICE
Născut la 5 octombrie 1966 în Svidnik, Republica Slovacă
Anii de studii:
1984-1989 – Facultatea de Arte, Universitatea de Stat „T. G. Şevcenko” din Kiev, Ucraina
1990 – Universitatea Comenius, Bratislava, Slovacia
1998 – Institutul de Ştiinţe Politice, Academia Slovacă de Ştiinţe, Bratislava
2009 – Universitatea Comenius, Bratislava, Slovacia
Titlu ştiinţific:
1990 – doctor în ştiinţe, Marea Britanie
1998 – doctorand, Slovacia
2009 – doctor (Assistant Professor), Marea Britanie
Experienţa profesională:
Din luna mai 2010 până în prezent lucrează în calitate de lector la Institutul de Ştiinţe Politice, Universitătea din Presov
Din luna mai 2000 până în prezent este directorul Centrului de Cercetare al Asociaţiei pentru Politică Externă din Slovacia
Teme de cercetare:
Teoriile relaţiilor internaţionale; Instituţiile şi politicile UE; Relaţiile UE cu politica ţărilor din Europa de Est; Studii Est-Europene; Politica externă şi de securitate a Slovaciei.
Alte activităţi:
Noiembrie 2011 – prezent: membru al Consiliului Academic al Şcolii de Studii Sociale, Universitatea Masaryk din Brno (Republica Cehă)
Mai 2011- prezent: membru al Consiliului Academic al Şcolii de Limbi Aplicate de la Universitatea de Economie din Bratislava

— Deseori în R. Moldova politicienii iau decizii pe care mai târziu nu vor să şi le asume. Cum ar putea fi schimbată această stare de lucruri?

— Deşi R. Moldova e o ţară mică, se confruntă totuşi cu probleme mari, vinovaţi de această situaţie se fac nu doar politicienii, ci şi oamenii, care au pasat toată responsabilitatea pe autorităţi şi politicieni, spunând că de societate nu depinde nimic. Aceasta e cea mai mare greşeală, care lasă loc de corupţie, conflicte de interese, fărădelegi şi degradare a ţării. Lucrul cel mai important pe care oamenii trebuie să-l înţeleagă e că anume ei sunt cei care îşi conduc ţara, că politicienii lucrează în folosul societăţii, şi nu societatea în folosul politicienilor. Doar atunci când oamenii vor înţelege acest lucru, va fi posibilă o schimbare spre bine şi în R. Moldova. În urmă cu câţiva ani, situaţia politică din Slovacia era una foarte instabilă şi complicată. Însă oamenii au reuşit să o schimbe. Oamenii s-au mobilizat, au declarat că s-au săturat, că vor să trăiască mai bine, într-o ţară cu infrastructură dezvoltată, cu locuri de muncă bine plătite… E nevoie de discursuri bune, de persoane care să vorbească despre problemele cu care se confruntă ţara, dar în special despre ceea ce pot face ele pentru a le soluţiona. Sigur, fiecare îşi are propriile probleme, dar ţara în care trăim e platforma şi locul unde suntem sau nu fericiţi. Pe lângă organizaţiile care pot veni cu idei realizabile de a schimba situaţia din ţară, mai e şi mass-media, a cărei misiune e de a informa populaţia. Am fost în UTA Găgăuzia şi am văzut că oamenii de acolo privesc doar emisiuni şi ştiri oferite de Federaţia Rusă. Cum putem vorbi, atunci, de oameni bine informaţi, dacă ei află despre ceea ce se întâmplă în ţara în care trăiesc prin reportajele sau ştirile realizate în Federaţia Rusă? De aceea, trebuie să informăm corect oamenii, să arătăm realitatea fără a o trece printr-un filtru politic. Să ajutăm oamenii să înţeleagă că politicienii trebuie să lucreze pentru oameni, că ei sunt plătiţi de oameni şi că îi reprezintă pe cei din ţară. Totodată, multe lucruri s-ar fi schimbat dacă aţi fi avut o altfel de administraţie publică locală, oameni calificaţi în primării, şi atunci nu era să conteze prea mult ceea ce se întâmplă la Chişinău…

— Cum luptă Slovacia împotriva corupţiei?

— Cu câţiva ani în urmă a fost aprobat un nou proiect de lege, care prevede că în cazul în care poliţistul, medicul, profesorul sau judecătorul ia mită, indiferent ce ar fi, chiar şi o ciocolată, acesta va fi pedepsit, va primi o amendă de câteva mii de euro şi o pedeapsă cu închisoarea de circa 7 ani. Aşa că s-ar putea să fie condamnat la închisoare pentru o ciocolată. Am ales medicii, profesorii, judecătorii şi poliţiştii pentru că acestea sunt cele mai sensibile domenii, vulnerabile în faţa corupţiei. De aceea, anume de aici am pornit lupta împotriva corupţiei. Am avut un caz când unul dintre cei mai buni şi renumiţi cardiochirurgi din Slovacia a primit în calitate de mulţumire o sumă de bani şi o gâscă. În urma investigaţiilor pentru culpabilitate el a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare şi o amendă de 15 mii de euro. După acest caz cu faimosul doctor, fiţi siguri că medicii se vor gândi mult înainte de a accepta măcar ceva de la pacient. Ca să lupţi eficient cu corupţia e nevoie de amenzi şi pedepse aspre, care vor reduce la zero orice dorinţă de a lua măcar ceva. Totodată, pentru a diminua corupţia e nevoie de salarii mai mari, ca oamenii să fie siguri că banii pe care-i primesc sunt suficienţi pentru o viaţă normală. O altă măsură aplicată în lupta împotriva corupţiei au fost acţiunile întreprinse de Institutul de Provocatori, care mergeau la medici, profesori… şi le ofereau acestora bani/bunuri, iar cel care accepta era judecat. Măsurile au fost dure, dar au funcţionat. Oamenii se temeau să mai ia mită, au devenit mai responsabili. O altă măsură a fost crearea unei Procuraturi speciale, care se ocupa de investigarea liderilor celor mai mari grupări mafiote din ţară, care deţineau funcţii importante în stat şi păreau de neatins. Aceşti procurori trăiau cu familiile lor într-un orăşel izolat şi apărat de forţele de ordine, ca să nu fie şantajaţi în niciun fel. În urmă acestor măsuri, trei lideri importanţi au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Astfel, oamenii au început să aibă încredere în guvernare, în stat, în justiţie.

— Cum s-a schimbat situaţia politică şi economică a Slovaciei după ce a devenit membră a Uniunii Europene?

— După ce Slovacia a devenit membră a Uniunii Europene, PIB-ul ţării a crescut de patru ori (circa 80 mld. de euro), în mare parte datorită Pieţei Unice Europene. Piaţa Unică Europeană este cea mai mare şi dezvoltată din lume, unde visează să ajungă fiecare ţară. Un pas important pe care am decis să-l facem a fost reutilarea întreprinderilor industriale. Fabricile care în perioada celui de-al Doilea Război Mondial produceau armament şi tehnică militară nu mai puteau fi folosite ca atare, au fost transformate în uzine în care erau asamblate automobile. Succesul nu s-a lăsat mult aşteptat, pentru că noi aveam ingineri calificaţi şi bine pregătiţi.

Astfel, Slovacia a devenit prima ţară din lume care produce cele mai multe maşini pe cap de locuitor. Infrastructura dezvoltată, cazurile rare de corupţie şi economia stabilă a atras multe investiţii străine, investiţii mari, făcute de marile companii auto, cum ar fi Volkwagen, Kia Motors, Peugeot. Aceste mari companii au investit în ţara noastră fiindcă ştiau că suntem parte a Pieţei Unice UE.

Dar odată cu aderarea la UE ne-am confruntat şi cu anumite probleme. Deşi Slovacia era iniţial o ţară agrară, marele accent l-am pus pe industria auto şi electronică, şi ofeream doar 3-4% din bugetul statului domeniului agrar. Ajunşi în UE, ne-am dat seama că acolo se pune un mare accent pe agricultură şi pe calitatea produselor agricole. Or, din bugetul total al Uniunii Europene, la care contribuie fiecare ţară membră cu 1,026% din PIB-ul său, 43% sunt rezervate sectorului agricol, alte 35% dezvoltării regionale şi restul – celorlalte politici. Astfel, exagerând un pic, am putea spune că UE este „Uniunea Agricolă”. Dar problema constă în aceea că politica sectorului agricol al UE este deformată, pentru că e complet subvenţionată. Oamenii preferă să cosească buruienile, ca pământul să aibă un aspect îngrijit, şi să-şi primească subvenţiile fără a mai cultiva ceva, deoarece le este mai rentabil să nu facă nimic. De aceea, discutăm acum despre modificarea acestei politici şi reducerea subvenţiilor.

— Cum a reuşit Slovacia să devină una dintre cele mai atractive ţări pentru investiţiile şi investitorii străini?

— În anul 1997 oamenii au spus ferm că nu mai vor să trăiască într-o ţară ruinată. De aceea, ne-am mobilizat şi am încercat să soluţionăm problema sistemului bancar. Voiam să creăm o bancă naţională sănătoasă, care să nu mai ofere credite neperformante, din cauza cărora băncile din Slovacia au pierdut 3 miliarde de euro. Or, am avut şi noi crize bancare asemenea celor prin care treceţi voi acum. Nimic nu e nou sub soare, dar trebuie să ştim cum să luptăm cu aceste furturi şi să nu permitem să se mai repete. Dacă sistemul bancar este defect, banii devin scumpi şi nu mai circulă, puţini oameni îşi permit să-i investească în afaceri şi începe criza economică. Aceasta a fost problema principală, pe care am încercat s-o soluţionăm cât mai repede. De aceea, am creat o bancă naţională nouă şi toate datoriile le-am transferat acestei bănci, asumându-ne răspunderea că vom rambursa acei bani timp de 30 de ani. Totodată, criza economică din 2008 a arătat că sistemul bancar pe care l-am creat, asumându-ne şi anumite riscuri, este unul puternic, stabil. Înainte rata dobânzii pentru un credit era de 27%, iar la sfârşitul anilor `90, timp de trei ani, am reuşit să facem ca această dobândă să fie de 7%, apoi am ajuns la 4%.

Astfel, băncile sigure, lupta continuă împotriva corupţiei şi reformele din justiţie au început să atragă investitorii. Atunci când investitorii au văzut că Slovacia este o ţară stabilă, cu o economie sănătoasă şi dezvoltată, au avut încredere şi au făcut multe investiţii, care au atras, treptat, şi alţi investitori. Şi procesul a pornit.

525-duleba2— Ce eforturi ar trebui să depună R. Moldova pentru a se detaşa de trecutul sovietic?

— Când am fost în UTA Găgăuzia, am văzut că oamenii privesc în urmă, nu înainte, visează la trecutul pe care l-au avut cândva. Aceşti oameni nu pot gândi altfel, dacă recepţionează doar informaţia venită din Rusia. Or, ei nu au acces la altă informaţie. Sunt de părere că oamenii se vor putea detaşa de trecutul sovietic doar atunci când vor înţelege ce este, de fapt, UE şi ce le poate oferi. Ceea ce se întâmplă în R. Moldova văd şi în Ucraina, şi anume sentimentul acesta de frustrare a oamenilor după destrămarea Uniunii Sovietice. Poate acest lucru se datorează faptului că timp de mulţi ani la conducerea ţării veneau doar oameni de afaceri care luau decizii, schimbau legislaţia în favoarea lor, fără a se mai gândi la oamenii de rând. Oamenii se uită spre trecut atunci când îşi pierd încrederea în prezent, sau atunci când nu-şi mai dau seama cum ar trebui să fie, de fapt, acest prezent. Dar un lucru important de care trebuie să ţină cont oamenii e că situaţia din ţară se va schimba doar atunci când ei vor înţelege care le este rolul de cetăţeni ai acestei ţări. Oamenii trebuie să înţeleagă că anume ei sunt statul, iar autorităţile, politicienii sunt cei care oferă anumite servicii de monitorizare şi dirijare a funcţionării corecte a statului. Trebuie să fie soluţionată problema sistemului bancar, să se intensifice lupta împotriva corupţiei, ca oamenii să vadă că ceva se schimbă, că cei vinovaţi sunt traşi la răspundere şi că ei vor avea un viitor mai frumos decât amintirile ruginite din perioada sovietică.

— Asocierea şi cooperarea R. Moldova cu UE ar putea fi afectată din cauză că ţara vecină (Ucraina) e în stare de război?

— Conflictul din Ucraina ar putea afecta asocierea UE cu R. Moldova doar în cazul în care va fi revăzut principiul de colaborare cu ţările mici din Europa sau dacă Uniunea Europeană s-ar destrăma, ceea ce nu prea are cum să se întâmple. UE a intrat într-o stare de şoc după ce a fost anexată Crimeea de către Rusia, aceasta fiind prima anexare făcută după cel de-al Doilea Război Mondial. O anexare care nu e recunoscută de UE şi pedepsită printr-o serie de sancţiuni. UE nu va veni niciodată în vreo ţară cu tancurile ca s-o oblige să semneze vreun acord sau nu. UE oferă modalităţi de dezvoltare a ţării, de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă. Mesajul UE e că oamenii pot trăi în pace, în propria ţară, care se va dezvolta, în care condiţiile de viaţă vor fi bune, infrastructura va fi dezvoltată, lupta cu corupţia va fi una vizibilă. Ce poate fi mai bine decât un trai decent, un stat prosper şi familii fericite, pe care şi le doreşte UE?

— În opinia dvs., cum apreciaţi unirea R. Moldova cu România ca pe o cale mai simplă de aderare la UE?

— Apropierea de Uniunea Europeană nu e o chestiune geografică, ci faptul că veţi deveni o ţară membră UE, care ar trăi bine. UE percepe R. Moldova ca pe o ţară suverană şi o altă anexare nu e posibilă. Nu consider că membrii UE vor fi de acord ca graniţele Moldovei să fie schimbate sau să se unească cu un alt stat.

— Credeţi că există un viitor frumos într-o ţară în care sistemul judecătoresc nu prea funcţionează, corupţia are cote înalte, politicienii sunt implicaţi în afaceri obscure, iar oamenii de rând devin tot mai săraci şi pleacă din ţară?

— Dacă veţi decide că vă doriţi cu adevărat să deveniţi membri UE şi veţi respecta regulile impuse de acest sistem, atunci, cu siguranţă, veţi reuşi să schimbaţi ţara. UE ajută să fie reparate organizările structurale interne care sunt defecte. Astfel, şansele ca cineva să facă abuz de putere sau să fure banii statului devin tot mai puţine. O altă alternativă pe care o aveţi e să lăsaţi să funcţioneze totul la fel ca înainte, ca sistemul oligarhic să beneficieze de condiţiile cele mai prielnice pentru dezvoltarea afacerilor, iar restul cetăţenilor să trăiască în sărăcie. R. Moldova are posibilitatea de a se schimba. În anii `90, şi noi, slovacii, nu credeam că putem schimba măcar ceva, dar am reuşit, atunci când am înţeles că statul este societatea, iar societatea este statul. Instituţiile publice de stat trebuie să lucreze în folosul societăţii, care achită impozite, ceea ce înseamnă că anume societatea e cea care le plăteşte salariile acestor politicieni, deputaţi… Oamenii trebuie să înţeleagă acest lucru şi să ceară condiţii de viaţă mai bune, o luptă eficientă împotriva corupţiei şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de anumite ilegalităţi.
Sper că vor veni şi acele timpuri când veţi reuşi şi veţi trăi mai bine. Or, nu aveţi o altă soluţie, nu sunteţi o insulă izolată de tot şi de toate şi nu veţi suporta ca ţara să vă fie ruinată de nişte oameni animaţi doar de interese personale.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Tatiana BEGHIU

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *