„Oamenii din Moldova au senzaţia că s-au pornit la drum, dar nu au înaintat prea mult”

Interviu cu Jarno Habicht, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în R. Moldova

— Tocmai a fost învestit un nou Guvern. Ce i-aţi sugera în termeni de îmbunătăţire a sănătăţii publice?

— Noului Guvern i-aş dori să prioritizeze domeniul sănătăţii, alături de educaţie. Aceasta ar aduce un beneficiu mare generaţiilor următoare. Şi să fie asigurată continuitatea reformelor. Să fie făcute vizibile schimbările în bine. Şi oamenii să le simtă.

Îmbunătăţirea sănătăţii cetăţenilor necesită mulţi ani şi multe eforturi. Fiind aici timp de 5 ani, am văzut deja mai multe schimbări, unele rezultate ale acţiunilor demarate chiar până la venirea mea în R. Moldova. Cea mai optimistă recomandare e să continue reformele începute. Reformele profunde solicită timp, câte 10, câte 20 de ani.

Aş mai dori să fie menţinut optimismul. Or, atunci când vorbim cu cetăţenii despre ce şi-ar dori ei în Moldova, o treime dintre ei spun că au nevoie de acces la servicii de sănătate mai bune. Şi fiecare al patrulea spune că îşi doreşte să aibă un stil de viaţă mai sănătos. Iar aceste dorinţe cu privire la sănătate vin după dorinţa de a avea un loc de muncă decent şi un salariu pe potrivă. În concluzie, cetăţenii din Moldova vor să ducă un mod de viaţă mai sănătos, iar atunci când au o problemă de sănătate, să aibă acces la servicii medicale mai bune. Sper că noul Guvern va folosi oportunitatea de a răspunde la aceste doleanţe ale cetăţenilor.

— Unul dintre succesele recente în domeniul reformelor din sănătate poate fi considerată votarea pachetului de legi cu privire la controlul consumului de tutun. Dar de la votarea până la implementarea unei legi e un drum lung. Cum aţi sugera să fie asigurată funcţionalitatea acestor prevederi?

— Trebuie să felicit Moldova pentru acest succes. S-a muncit pe parcursul câtorva ani ca să fie implementată Convenţia-cadru OMS pentru controlul tutunului. Cred că e important ca întreaga societate să participe la implementarea acestei legi: jurnaliştii să monitorizeze acţiunile guvernanţilor, cetăţenii să urmărească cum funcţionează aceste implementări, politicienii să coopereze cu cetăţenii. Dacă pentru elaborarea, consultarea, dezbaterea şi votarea legii a fost nevoie de 5 ani, nu credem că e nevoie de foarte mult timp pentru a o aplica. Or, dorinţa cetăţenilor e clară: ei vor să locuiască într-o societate fără tutun, la fel ca şi cei din statele europene.

Acum alte state învaţă de la Moldova. Ştiu că Ucraina, de exemplu, analizează cum să implementeze şi la ei o lege similară, şi Moldova este un bun exemplu în acest sens.

Dar, Moldova nu ar trebui să servească drept exemplu doar la capitolul elaborării legislaţiei, ci şi la aplicarea ei în practică. Cel mai dificil cred că va fi atunci când se va ajunge la măsurile financiare, la creşterea taxelor pentru produsele de tutun. Taxele ar trebui să fie de cel puţin 75% din costul ţigărilor. Iar aici mai este de lucru pentru Moldova.

— Corupţia e o mare problemă pentru toate domeniile vieţii publice din Moldova, inclusiv pentru medicină. Cum am putea întreprinde acţiuni mai energice în acest domeniu?

— Primul pas ar fi să recunoaştem faptul că există corupţie în sistemul medical. Personal, de când sunt în Moldova, am observat totuşi o diferenţă de atitudine: în ultimii 3 ani vorbim mai mult despre corupţie decât vorbeam anterior. Acum, ceea ce aduce frustrări e că nu se întâmplă prea multe pentru eradicarea acestui fenomen. Dar asta necesită timp, iar dacă analizăm lucrurile din sistemul moldovenesc de sănătate, ajungem la concluzia că ar fi nevoie de vreo 10-20 de ani. Şi aici vreau să spun că există sisteme medicale unde plăţile neformale iau dimensiuni şi mai mari, cum ar fi, bunăoară, în Albania. De aceea, e nevoie să începem cât mai curând, ca să nu ajungem la mai rău. Or, corupţia afectează şi sistemul de sănătate, şi pacienţii, şi pe toţi ceilalţi cetăţeni.

Un sistem medical transparent face parte din sistemul de valori europene. Primul pas ar fi intoleranţa faţă de corupţie. Când vorbeşti cu oamenii din Moldova, ţi se creează impresia că nu le place corupţia, dar când îi întrebi dacă dau mită, ei nu spun că nu. Cred că combaterea acestui fenomen nu poate avea loc doar de sus în jos, e nevoie ca fiecare cetăţean să se responsabilizeze. În ţara mea, Estonia, această luptă a început în anii ’90, după separarea de sistemul sovietic. Acum nu-mi mai imaginez corupţia în sistemul medical estonian la scară mare. Pentru că schimbările din societate au fost adânci şi ireversibile.

— În Estonia, ţara în care v-aţi format ca medic, cum sunt privite şi acceptate plăţile „de mulţumire” pentru doctori?

— Am avut şi mai avem discuţii despre cadourile pentru medici. Prima condiţie este ca nimănui, niciunui cetăţean, să nu-i fie refuzat sau condiţionat ajutorul medical. Dacă unui pacient i se cer bani, acesta e un semn real de corupţie. Dar trebuie să remarc faptul că Estonia nici în perioada sovietică nu a avut practici foarte răspândite de corupţie. Or, vecinătatea cu statele nordice ne-a ajutat să nu coborâm standardul prea jos. În anii ’90 se discuta mult la acest subiect şi au fost clarificate o serie de prevederi: există un sistem de sănătate asigurat de stat, în baza căruia fiecare cetăţean poate primi ajutorul medical stabilit, fără să i se ceară bani în plus. Există şi taxe oficiale pentru unele servicii medicale care nu sunt acoperite de asigurare. Or, dacă pacienţii doresc să-i ofere doctorului, în semn de mulţumire, un cadou, cum ar fi o cutie de dulciuri, sau ceva simbolic – e necesar să se discute şi să se decidă în ce cazuri oferirea unor cadouri medicului ar însemna corupţie. În Estonia se discută şi aceasta. Dacă o cutie de bomboane va influenţa modul în care medicul te va trata, atunci – e un cadou nedorit. Nimeni nu trebuie să se simtă obligat să dea ceva medicului. Şi toţi trebuie să fie siguri că starea de sănătate a cetăţenilor nu e afectată de cererea de bani sau beneficii.

— În acelaşi timp, e vorba de protecţia financiară a pacientului…

— Aveţi dreptate, înainte de toate trebuie să protejăm populaţia de riscurile financiare, mai ales în ţările unde există sistemul de asigurări medicale obligatorii precum este cel din Moldova. E o necesitate de a avea un scop clar de a reduce plăţile din buzunar până la 35 % de la actualul nivel sau chiar până la 20-25%, dacă e să analizăm media din UE. Astfel de schimbări vor fi simţite şi apreciate de către populaţie.

— Cum trebuie să perceapă cetăţenii sectorul sănătăţii publice?

— Sectorul sănătăţii publice – e ceva foarte important despre care cetăţenii nu trebuie să audă niciodată. E un serviciu care asigură, supraveghează sistemul în interesul populaţiei şi pentru siguranţa acestuia, un serviciu care urmăreşte ca politicile intersectoriale să funcţioneze şi care să sprijine legislaţia pentru a face ca oamenii să aibă mai multe posibilităţi de a alege o viaţă mai sănătoasă.. E un serviciu de securitate, şi dacă acesta funcţionează foarte bine – cetăţenii n-ar trebui să audă de acesta.

Cetăţenii trebuie să ştie, în fond, cine este medicul de familie. Anume la medicul de familie ei trebuie să găsească toate sfaturile necesare, inclusiv despre redirecţionarea la alţi specialişti sau instituţii, dacă e cazul. Serviciul medicilor de familie cred că e bine format acum, mai ales la sate. Dar aceştia ar trebui să fie mai bine dotaţi.

Comunităţile au şi ele un rol important în identificarea priorităţilor pentru cetăţeni. Nu e nevoie ca fiecare centru de sănătate publică să aştepte directive de la Chişinău despre ce fel de asistenţă să acorde cetăţenilor. Există comunităţi care şi-au stabilit foarte bine priorităţile medicale, în funcţie de specificul zonei: într-o comunitate medicii consideră că trebuie să se acorde mai multă atenţie alimentaţiei copiilor, în alta – tabagismului, în a treia – abuzului de alcool. Unele primării au politici individuale foarte bune la capitolul sănătate publică, la Orhei, de exemplu, a fost elaborat profilul de sănătate al raionului, care este foarte bun anume pentru că stabileşte care sunt provocările pentru sănătatea cetăţenilor în această zonă. Aşa ar trebui să se dezvolte reforma sistemului de sănătate publică, nu doar să se aştepte ordine de la Chişinău.

În 2-3 ani, trebuie să se impună modernizări pentru a obţine rezultate mai bune, resimţite în următorii 10 ani. Pentru modernizarea sistemului de sănătate publică, trebuie abordate mai mult maladiile netransmisibile, cum ar fi cele cardiovasculare, diabetul, cancerul.

Sectorul sănătăţii publice din Moldova se descurcă foarte bine cu maladiile infecţioase, dar mai puţin cu cele menţionate mai sus. Trebuie să se investească în antrenarea medicilor în implementarea acestor noi politici pentru sănătatea cetăţenilor.

— Deseori, anume medicii lipsesc, deci cum am putea ajunge la modernizare fără specialişti?

— E o chestiune complexă. Nu pot să dau un răspuns exact, dar vreau să adaug câteva întrebări la această întrebare. Dacă vor fi identificate răspunsurile, va fi mai clară situaţia. Ştiu că avem puţini angajaţi în sistemul medical pentru locurile disponibile acum în Moldova. Părerea mea e că trebuie să evaluăm dacă avem nevoie de întreaga infrastructură. În Europa de Est – majoritatea statelor au moştenit de la sistemul sovietic clădiri grandioase, infrastructură enormă. Şi toate ar trebui consolidate, reparate, dotate tehnic.

R. Moldova a păşit cu dreptul în ceea ce priveşte reforma sistemului de sănătate: a început reforma cu medicina primară. Doar două state din spaţiul postsovietic au procedat în acest mod – Moldova şi Kîrgîzstan. E corect, deoarece medicina primară răspunde la 60% din solicitările cetăţenilor. Apoi, trebuie reformată cealaltă parte a sistemului medical. Acum e momentul ca spitalele să fie consolidate. E nevoie de resurse disponibile. S-ar putea face economii – poate încăperile goale nu trebuie încălzite, poate nu trebuie remobilate încăperile sau clădirile unde nu vin pacienţi? Resursele economisite astfel ar putea fi folosite pentru a acoperi necesarul de medicamente sau echipamente. Dacă analizăm infrastructura şi resursele umane, trebuie să evaluăm exact de cât şi unde avem nevoie. Circa 15% din populaţie se internează o dată pe an în spital, iar 60% – merge la instituţiile de medicină primară. Pentru cele 15% din populaţie care chiar au nevoie de spitalizare pentru maladii cardiovasculare sau oncologice – spitalele trebuie să fie bine dotate şi asigurate cu specialişti. Dar să ţinem cont că aceşti cetăţeni constituie doar 15% din totalul populaţiei, şi e bine ca cele 60% dintre cetăţeni care ajung anual în contact cu medicina primară – să beneficieze de asemenea de servicii de sănătate.

Deci nu e nevoie neapărat de 40 de spitale în Chişinău, iar la nivel regional e nevoie doar de câteva spitale. Moldova trebuie să facă evaluări şi să decidă de câte spitale are nevoie pentru cele 15% din populaţie care se spitalizează anual – 20, 30 sau 40. Vorbesc de spitale multiprofil. Acum multe dintre spitale sunt uniprofil.

Cu 20 de ani în urmă, în baza unui studiu, cetăţenii germani au fost întrebaţi la ce spital au nevoie să meargă mai des. Oamenii nu au răspuns că optează pentru un spital specializat într-un domeniu sau altul – ei au zis că aleg spitalul care oferă servicii de calitate şi în care personalul are o atitudine deosebită faţă de pacienţi.

— Dacă aţi fi cetăţean al R. Moldova, cum ar fi serviciul medical pe care l-aţi aprecia, ce înseamnă un serviciu medical de calitate?

— Aş vrea să am certitudinea că mi se oferă condiţii sigure, că primesc consultanţa de care am nevoie, că sunt parte din proces şi se comunică cu mine, aş vrea să fiu sigur că medicii şi asistenţii fac totul pentru a-mi îmbunătăţi situaţia, că se face uz de şansele mele de a avea un rezultat bun. Ca persoană – asta aş aştepta. Sunt definiţii mai complicate, dar pentru mine – siguranţa, participarea şi continuitatea unui serviciu medical sunt noţiuni de bază.

— Aţi condus OMS în Moldova timp de 5 ani, care consideraţi că sunt cele mai evidente reuşite în această perioadă?

— Moldova e o ţară foarte dinamică. Există progrese mari şi mici. Rolul OMS este să faciliteze aceste schimbări, deci progresele nu sunt ale mele, sunt ale colegilor şi ale echipei. Din 2011 în sectorul de sănătate s-au prioritizat maladiile netransmisibile. Se lucrează mai mult pe problemele cardiovasculare, cancer, factori de risc cum ar fi tutunul şi alcoolul. Atunci când am venit aici, mi s-a spus că aceste chestiuni nu sunt prioritare, acum mă bucur să constat că unele au devenit foarte importante. Dar principala schimbare pe care o sesizăm este că cetăţenii se gândesc tot mai mult la sănătate. Îmi face plăcere să menţionez că atunci când ies dimineaţa să alerg, văd tot mai mulţi oameni alergând sau făcând sport în stradă. Desigur că sportul e mai popular în localităţile urbane.
În sate – infrastructura pentru sport e mai puţin dezvoltată, am văzut stadioane rurale în mijlocul cărora cresc copaci, şi copii nu au unde juca fotbal.

— Deci e nevoie acolo doar de o schimbare de comportament?

— Pentru toate angajamentele din sectorul de sănătate e nevoie de schimbarea atitudinii şi de dialog. Corupţia, preţurile la medicamente nu pot fi schimbate fără atitudine şi dialog.

Personal, apreciez posibilitatea de dialog în R. Moldova. Dialogul e baza schimbărilor. Bineînţeles că uneori suntem frustraţi că schimbările nu vin atât de rapid, şi uneori dezbaterile iau prea mult şi amână prea mult procesul.

Recent am citit un articol despre reformele de sănătate din Marea Britanie şi am văzut că acolo dezbaterile despre restructurarea spitalelor durează de 200 de ani. Au şi ei dificultăţi. Deci unele schimbări se produc cu greu oriunde.

În luna martie, la Chişinău, am avut o întrunire foarte importantă cu autorităţile publice privind dezvoltarea sistemului de sănătate. Am stabilit paşii următori. Chiar dacă nu s-au realizat toate cele preconizate, nişte paşi s-au făcut, şi asta e important.

— OMS va susţine R. Moldova în continuare?

— OMS e deja aici, deci singura condiţie de sprijin este dialogul. OMS e prezentă în statele care au nevoie de sprijin, ca şi alte agenţii ONU. Suntem aici pentru a rămâne, de exemplu, în 5 state UE singura agenţie ONU prezentă este OMS. Dacă există dorinţă de dialog, OMS va fi acolo.

OMS oferă consultanţă, asistenţă tehnică, dar şi monitorizare a stării de sănătate a cetăţenilor, asta facem la nivel global, regional sau naţional. În prezent, R. Moldova se numără printre statele cu prioritate înaltă de suport în cadrul OMS. Şi asta datorită dialogului.

Dar sprijinul acordat implică condiţionarea unui rezultat palpabil. Dacă ne uităm la cifrele cu privire la sănătate, Moldova are nevoie de sprijin. De exemplu, speranţa de viaţă e cu mulţi ani mai redusă decât media pe Uniunea Europeană.

Dar, dacă trebuie să ajungi din punctul A în punctul B, cu cât mai mult te reţii în punctul A cu atât mai mari trebuie să fie paşii făcuţi pentru a ajunge la timp în punctul B.

Într-o zi, recent, reveneam la Chişinău dintr-o deplasare şi am scăpat avionul. Cât am stat în aeroport aşteptând o altă cursă, mi-a venit în gând o paralelă cu Moldova. Aici oamenii ştiu unde au de ajuns, dar drumul e foarte greu, cursele sunt deseori anulate, întârziate, deviate spre alte direcţii, reîntoarse, şi oamenii au senzaţia că s-au pornit de mult, dar nu au înaintat prea mult.

Acum, în privinţa sistemului de sănătate, este foarte clar ce este de făcut, am studiat şi sistematizat informaţia despre starea de lucruri în toate sectoarele de sănătate, finanţarea sistemului şi protecţia financiară, resursele umane în sănătate, îngrijire primară, spitale, îngrijire pediatrică, medicamente, calitatea serviciilor, controlul tuberculozei. Mulţi m-au întrebat de ce facem asta. Repet, pentru că e foarte important – acum nimeni nu poate spune că există un sector de sănătate în care nu cunoaştem exact starea de lucruri. În ultimii 5 ani, cu ajutorul OMS, domeniul sănătăţii a fost documentat foarte bine, asta însemnând rapoarte, cercetări, studii, şi cred că Moldova e cel mai bine documentată. Avem diagnosticul, acum trebuie să tratăm problemele. Rezolvând problemele însemnând şi suportul fiecărui cetăţean şi a fiecărei instituţii medicale în parte.

— Ca persoană, ce v-a făcut mai sănătos aici?

— Mă bucur că pe parcursul celor 5 ani am menţinut obiceiul de a alerga dimineaţa pe stradă.

Bucătăria moldovenească e foarte bună şi îţi aduce satisfacţii, dar trebuie să arunc câteva kilograme pe care le-am adăugat aici.

Dar principalul, cred că am devenit mai bogat din punctul de vedere al experienţelor, am învăţat foarte multe. Moldova e foarte caldă, mă refer la spiritul uman, e un mediu bun pentru discuţii, oamenii sunt oneşti şi deschişi, vorbesc franc despre problemele cu care se confruntă. Uneori înţelegi mai mult de la oameni decât din presă.

Şi trebuie să recunosc faptul că aici nu te plictiseşti, eşti permanent în alertă, poţi avea surprize în fiecare dimineaţă.

— Ce ar trebui să facă moldovenii ca să fie mai sănătoşi?

— Cred că ar trebui să consume mai multe fructe şi legume, mai puţin alcool, să analizeze mai bine ce au în farfurie – câtă sare e în murături, câtă grăsime în friptură, cât zahăr în dulciuri. Şi să fie pozitivi, modele de urmat pentru viitoarele generaţii.

Pentru conformitate, Alina Radu