Nu poţi schimba mentalitatea prin decizii administrative

Interviu cu Angela Sârbu, directoarea postului public de televiziune Moldova 1

— Ai putea descrie cu ochii de azi ziua în care ai venit pentru prima dată la muncă la M1?

— Chiar dacă o descriu cu ochii de azi, impresiile rămân nealterate. Când am dat să intru pe uşa televiziunii pe 22 februarie, primul lucru pe care l-am văzut a fost mânerul stricat. Se bălăngănea, având arcurile rupte, de parcă la televiziune tocmai se dăduse o spargere, iar hoţul intrase pe uşa principală. Până seara am ajuns la concluzia că aproape totul la televiziune începe cu mâner stricat. Aproape nimic nu părea dus până la capăt – de la geamul care trebuie proptit cu un băţ ca să stea deschis până la studioul virtual în care au fost investiţi peste 15 mii de dolari, dar care este inutilizabil, deoarece banii au fost daţi pentru dotarea cu lumini calde în loc de reci. Mânerul de la intrare a fost reparat. Studioul îl reparăm la toamnă, pe banii unui donator străin.

— Ce s-a schimbat cel mai evident în 100 de zile?

— Evidente cred că sunt mai ales schimbările produse în emisiunile noastre de ştiri. Principala problemă a televiziunii pe care am preluat-o a fost lipsa flagrantă de imparţialitate, echidistanţă şi relevanţă pentru public în programele de ştiri. Cu alte cuvinte, televiziunea fusese supusă total controlului politic al fostului partid de guvernare şi se pregătea să îmbrăţişeze interesele puterii noi. Toate celelalte păcate ale televiziunii sunt de ordin secundar. Să aducem diversitate, pluralism de opinii şi echilibru în emisiunile Moldova 1 a fost primul obiectiv pe care mi-am propus să-l ating din primele săptămâni şi luni, şi cred că suntem pe calea cea bună. Desigur, se poate dovedi mai complicată respectarea unor asemenea standarde pe termen lung. Aşa cum nu poţi schimba mentalităţile prin decizie administrativă, încercăm să construim un sistem de instruire şi educare continuă a jurnaliştilor din televiziune. Până acum am reuşit să organizăm două cursuri cu ajutorul experţilor de la televiziunea publică germană şi de la televiziunea publică franceză.  Am reuşit să atragem jurnalişti noi, care gândesc liber, care nu au fost traumatizaţi de experienţa muncii într-o instituţie până acum nocivă pentru practicanţii acestei meserii şi care, dimpotrivă, s-au format la instituţii de presă unde deontologia nu este doar un cuvânt oarecare.

— Ce s-a schimbat cel mai puţin în 100 de zile?

— Aşa cum prioritatea mea a fost să aducem echilibrul şi echidistanţa în ştiri şi programe, am ignorat în mod conştient alte nevoi. Abia acum ne vom ocupa de calitatea programelor, de retehnologizare, de schimbarea modului de salarizare şi a felului în care funcţionează televiziunea. Am obţinut asistenţa Uniunii Europene de Radio şi Televiziune şi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca să îmbunătăţim structura organizatorică a televiziunii astfel încât ea să devină „gestionabilă”, pentru că la această etapă nu este. Imaginaţi-vă că astăzi la televiziune există în jur de 20 de nivele de salarizare şi fiecare are câte 10 trepte, iar un angajat din serviciul administrativ este nevoit să traverseze de două-trei ori pe zi podul de la Telecentru (care desparte Televiziunea de Casa Radio, unde îşi are biroul preşedintele Companiei Teleradio Moldova) cu teancuri de hârtii pentru dat la semnat şi pentru luat de la semnat. De asemenea, am semnat un contract de finanţare cu Guvernul Slovaciei, care a oferit televiziunii Moldova 1 un împrumut nerambursabil şi care, sperăm, este doar primul ajutor financiar substanţial obţinut pentru retehnologizarea televiziunii. Totodată, este greu să faci televiziune când pică zilnic reţeaua şi se defectează computerele la camera de ştiri, inclusiv în timpul emisiei, de aceea nu exista nici soft-uri suficiente pentru editarea video, nemaivorbind de camere de luat vederi sau pur şi simplu microfoane – toate au nevoie de modificări, modernizări, renovări.

— Implicarea politică la Teleradio este totuşi o problemă a jurnaliştilor sau a politicienilor?

— E problema unor jurnalişti şi a unor politicieni. În orice caz, am încredere că Moldova 1 devine o problemă din ce în ce mai mare pentru politicienii obişnuiţi că televiziunea publică se află în serviciul lor, nu al publicului.

Cât îi priveşte pe jurnaliştii de la Moldova 1, aş vrea ca ei să înţeleagă că acum îşi pot exercita liber meseria. Astăzi la televiziune nu există nici cenzură şi nici presiuni politice. Suntem liberi în luarea deciziilor editoriale. Ceea ce lipseşte deocamdată este o cultură instituţională sănătoasă şi puternică, care să se bazeze pe ideea că noi ne aflăm în slujba publicului, iar jurnalistul nu trebuie să fie neapărat cel mai bun prieten al politicianului.

— Este greu să scoţi autocenzura din mentalitatea jurnaliştilor?

— Este greu, pentru că autocenzura, născută din instinctul de autoconservare, în combinaţie cu interese personale, a fost multă vreme singurul criteriu după care se luau decizii editoriale la Moldova 1.

— Care a fost primul semn că schimbarea mentalităţii e posibilă la M1?

— În afară de faptul că mânerul de la intrare a fost reparat, faptul că unii jurnalişti de la ştiri au început să petreacă mai mult timp la televiziune, pentru aceiaşi bani, precum şi faptrul că unii jurnalişti plecaţi din companie în trecut au hotărât să revină. Sunt semne ale încrederii în forţele proprii şi ale voinţei de a realiza schimbarea, care încep fie să renască în televiziune, fie să prindă rădăcini aduse de noii angajaţi.

— Primiţi mesaje de susţinere? Dar critice? Cine sunt oamenii care le comunică?

—  Mesajele de susţinere vin de la telespectatori de rând, care vizitează site-ul nostru sau ne trimit scrisori. Pe pagina web a companiei www.trm.md am plasat un anunţ care îndeamnă oamenii să transformăm televiziunea împreună. În multe mesaje suntem rugaţi sa lansam cât mai repede emisiuni noi. Am lansat deja o emisiune nouă de dezbateri. Am anunţat un concurs de proiecte pentru programe noi. După examinarea lor de către un consiliu artistic nou-creat, sperăm să putem lansa cel puţin două – în cursul toamnei.

— Cum a fost să laşi Praga modernă şi familia unită şi să vii la o televiziune veche, separând (temporar) şi familia?

— I se spune „zlata Praha”, ca să nu mai descriu cu alte cuvinte cât de bine m-am simţit în acest oraş… Dar a fost o decizie simplă. Am vrut să încerc să realizez din interiorul televiziunii ceea pentru ce am pledat timp de mulţi ani din afara ei, de la Centrul pentru Jurnalism Independent. Am crezut că este un moment oportun atât sub aspectul schimbărilor politice din Moldova, unde gradul de libertate este fără îndoială mult mai mare acum, cât şi sub aspect personal. Tocmai îmi încheiasem masteratul în relaţii economice şi politice internaţionale la Universitatea Carolină la Praga, studiasem în particular transformările prin care a trecut presa cehă şi est-europeană, mai ales instituţiile audiovizuale publice, după căderea comunismului. Soţul m-a înţeles şi m-a susţinut în luarea acestei decizii. El a rămas deocamdată la Praga, eu cu fetele am venit aici. Desigur, cele două fiice ale noastre ar fi preferat să fim cu toţii împreună şi eu să petrec mai mult timp cu ele.

— Mai multe instituţii europene se oferă să vă ajute. Cum e condiţionat acest ajutor?

— Cei care ne ajută, organizaţiile finanţatoare, vor garanţii că la televiziune şi la radio nu există cenzură şi presiuni politice. Recent, am fost vizitaţi de o delegaţie de documentare a Consiliului Europei, interesată mai ales de prezenţa opoziţiei politice în emisiunile noastre şi de lumina în care este prezentată opoziţia. Măsurătorile noastre interne arată că opoziţia este o prezenţă constantă. Criteriul pe care îl aplicăm mereu la luarea deciziilor editoriale este cel al relevanţei, echidistanţei şi diversităţii de opinii. Sper, însă, că vor începe cât mai rapid monitorizări ale organizaţiilor internaţionale, care ne-ar oferi şi nouă date importante.

— Există fundaţii sau organizaţii din Moldova care vă susţin?

— Există producători autohtoni şi fundaţii cu care am început colaborarea sau negocierile. Sunt optimistă şi cred că lista acestora va fi din ce în ce mai mare.

— Cum te-a acceptat echipa Moldova 1? De ce te-au acceptat? De ce nu te-au acceptat?

— Atunci când echipa este formată din 437 de oameni, trebuie să treacă timp ca să-ţi dai seama dacă te acceptă şi te urmează majoritatea. Cu atât mai mult acolo unde nu există o echipă consolidată. Am cunoscut la televiziune oameni pe care nu-i vezi pe micul ecran şi cu care ne-am înţeles din prima clipă. Alţii au contestat alegerea mea. Echipa este un element crucial în transformarea televiziunii. Dar televiziunea, pe de altă parte, nu există de dragul şi pentru acea echipă. Ea există pentru publicul care o plăteşte. Scopul meu este să oferim acestui public produsul de care are nevoie şi pe care o televiziune publică trebuie să i-l ofere.

—  Vizionezi ştirile înainte de a fi puse pe post?

— Nu vizionez ştirile înainte de a fi puse pe post, pentru că am încredere totală în Liliana Viţu, directoarea departamentului de ştiri, care este o profesionistă afirmată. Uneori discutăm în prealabil doar temele principale. Nu scap însă nici un jurnal de ştiri, le urmăresc cu pixul în mână şi le discutăm ulterior.

— Vizionezi alte programe înainte de a fi lansate?

— Nu vizionez programele înainte să fie puse pe post. Fac comentarii şi sugestii după ce au fost difuzate. Nu le vizionez pentru că e treaba autorilor de programe şi a şefilor lor să o facă. Lucrul important pentru mine este să discutăm principiile politicii editoriale şi să coordonăm temele şi subiectele astfel, încât programele noastre să fie cât mai relevante.

— CCA nu a aprobat recent caietul de sarcini al TRM. E vorba despre carenţe în document sau despre presiuni politice?

— Nu vreau să cred că e vorba despre presiuni. Observaţiile CCA nu mi s-au părut consistente. Am lucrat mult la caietul de sarcini pentru 2010, care se deosebeşte esenţial de cel prezentat de fosta administraţie. Documentul prezintă în detaliu nevoile noastre, ce programe vom face şi de ce, precum şi bugetul, care explică amănunţit cum vom folosi banii publici.

— În ultimele luni au apărut două televiziuni nou-nouţe la Chişinău. Simţiţi suflul competiţiei? Aveţi atuuri?

— Sunt televiziuni de nişă, televiziuni de ştiri. Simt, desigur, competiţia acerbă pe acest segment, dar o consider benefică petru toată lumea. Spre deosebire de aceste televiziuni, noi suntem o televiziune generalistă, care avem şi alte programe. Nu suntem nevoiţi să transformăm ştirile în divertisment ca să avem audienţă. Faptul că suntem o televiziune publică ne permite să ne gândim politica de programe în alţi termeni. Nu depindem vital de banii din publicitate, nu suntem finanţaţi de partide politice. Desigur, acoperirea naţională rămâne deocamdată un avantaj. Analizez cum putem folosi mai bine avantajele pe care le avem în interesul publicului şi cum putem minimaliza dezavantajele, principalul fiind dotarea tehnică mult inferioară.

— Cum e cu politica de cadre la Moldova1? Există reporteri care de zeci de ani nu au făcut profesie, ci slujbă politică. Vă permite legislaţia să operaţi schimbări?

— Noua conducere a Companiei Teleradio Moldova nu poate concedia pe nimeni pentru presupuse păcate din trecut. Legea ne permite să avertizăm reporterii care nu respectă condiţiile contractului de angajare, inclusiv standardele deontologice. Concedierea este soluţia extremă, după parcurgerea mai multor etape. Dacă vom opera remanieri, ne vom conduce de legislaţia muncii.

— Te regăseşti, în calitate de consumator de televiziune, în programele M1?

— Îmi este imposibil să mă plasez în postura de consumator acum. Ca directoare, mă bucur când avem vreo emisiune reuşită sau pur şi simplu când nu ne-a căzut serverul în timpul programului de ştiri Mesager.

— Copiii tăi se uită la M1?

— Fetele mele se uită deocamdată  la povestea de seară. Sunt sigură că nu sunt singurele.

— Cât timp petreci cu copiii? Cum le explici lipsa ta?

— Le văd seara. Uneori le văd înainte de somn, dar deseori le găsesc deja dormind. Dimineţile plec înainte să se trezească. Astfel, ele mă văd doar în week-end. Fata cea mai mare, de 4 ani, mă întreabă deja de ce nu o iau cu mine la serviciu. Probabil, vor şi ele să înţeleagă cum arată chestia asta care le răpeşte mama din zori până în noapte.

— Cum şi când vezi Moldova1 la modul ideal?

— Cu foarte mici excepţii, BBC-ul fiind poate singura notabilă, televiziunile publice sunt în multe ţări occidentale mai puţin populare decât unele posturi comerciale. Televiziunile publice caută, în schimb, să acopere o arie de interese cât mai largă, adică să răspundă cât mai multor segmente de public. Tendinţa ultimilor ani, odată cu trecerea la televiziunea digitală, când nu se mai pune problema frecvenţelor limitate, a fost ca televiziunea publică a unei ţări să aibă mai multe canale tematice – de la canale de cultură şi muzică clasică la canale de ştiri şi sport, păstrându-şi în acelaşi timp şi canalul generalist. La modul ideal, cred că Moldova1 ar trebui să aibă canale dedicate pentru ştiri, cultură şi sport, păstrând şi îmbunătăţind canalul generalist. Aşa cum Moldova planifică să treacă până în 2015 la televiziunea digitală, scopul meu este să îmbunătăţim canalul generalist, să dezvoltăm prioritar câteva redacţii şi să promovăm o politică de programe care să poată fi utilă la extinderea numărului de canale odată cu trecerea la televiziunea digitală. Desigur, păstrând principiile echidistanţei şi diversităţii de opinii caracteristice BBC-ului, de care am amintit.

— Posibilele noi alegeri ar putea cauza schimbări în birourile de la Teleradio? Ţi se pare o ameninţare sau o binecuvântare acest fenomen?

— Alegerile vor fi un moment crucial pentru toată lumea.  Nu exclud schimbări în birourile de la Moldova1. Mi-ar părea rău numai dacă s-ar opri sau încetini tendinţa de transformare a televiziunii publice într-o instituţie modernă, scoasă de sub influenţa politicului, la adăpost de cenzură şi partizanat şi, nu în ultimul rând, cu emisiuni relevante pentru public.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU