„Nu poţi fi competitiv, dacă te izolezi într-un spaţiu mic”

Interviu cu președintele Academiei de Științe a Moldovei, Ion Tighineanu

— D-le Tighineanu, cum credeți, de ce ați fost singurul candidat la președinția Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)?

— Această chestiune a fost discutată și la ședința secției Științe ale Vieții. Membrii secției au discutat și au venit cu propunerea respectivă. Fiecare analizează ce post are și care sunt oportunitățile oferite. A veni astăzi la Academie înseamnă a conștientiza situația în care trebuie de muncit foarte mult, de revăzut serios multe lucruri.

— Predecesorul dvs. a plecat într-un context mai delicat, să spunem așa, de la Academie, după 14 ani de șefie. Cum credeți că puteți restabili imaginea instituției, după toate cele întâmplate?

— În general, AȘM a avut o imagine bună pe parcursul anilor. Vreau să vă atrag atenția la faptul că anume AȘM a fost acea entitate care a asociat R. Moldova la programele comunitare, la Programele de cercetare și inovare Cadru. Am fost una dintre persoanele implicate și responsabile de multe chestiuni ce țin de Asociere, am fost la Bruxelles, unde am prezentat mai multe rapoarte despre starea științei din R. Moldova. Acest proces a început încă în 2006, iar Acordul de Asociere a fost semnat în octombrie 2011 – peste 5 ani. Iată atunci, în 2006- 2008, se spunea că Ucraina va fi prima țară asociată la Programul Cadru 7 și la noi se uitau cam sceptic. Însă, am demonstrat că se poate, suntem prima țară din Parteneriatul Estic și din CSI care s-a asociat. Adică, noi practic am fost cei care au deschis ușa spre UE la capitolul Asociere. Sigur, mă refer la programele de cercetare. Mai departe, am promovat integrarea în spațiul UE de cercetare, iar asta ne-a adus multe beneficii, pentru că, într-o țară mică, e foarte greu să dezvolți știința. Sunt multe probleme și nu poți fi competitiv, dacă te izolezi într-un spațiu mic. La scară largă, Academia avea o vizibilitate destul de bună. Dar, cu regret, anume în ultimul timp ceva s-a schimbat și urmează să întreprindem măsuri pentru a readuce imaginea de altă dată. În primul rând, pe intern, s-a văzut partea asta negativă, pe plan extern nu aș spune că e vreo schimbare. Va trebui de muncit, de apropiat de societate și de cooperat. Am expus în programul meu aspecte care ne-ar ajuta să readucem AȘM imaginea pe care o merită.

— Totuși, există corupție la AȘM? Cum se manifestă aceasta?

— Eu am fost responsabil de Asocierea cu Programele Cadru la care am participat și despre care am menționat mai devreme. Nu am observat corupție și, în opinia mea, chiar dacă ar fi, există structuri care se ocupă de asta și ele ar trebui să analizeze situația. Dar, la Academie, s-a muncit și multe lucruri bune au fost promovate. Până la urmă, comunitatea lucrează, se realizează proiecte extrem de importante. Vă spun, personal, nu am văzut posibile acte de corupție. Lucrează organele competente și eu nu pot să spun nici da, nici ba, deoarece, la fel ca mulți alți colegi de-ai mei, pur și simplu, mi-am făcut datoria. Avem fișe de post în care e scris negru pe alb de ce anume răspundem. Scopul meu principal e să dezvolt cercetarea științifică. Eu puteam pleca toamna trecută, erau perspective mari, dar vorbind cu colegii de aici, ne-am spus că e nevoie să investim din efortul nostru și acasă, să avem un Centru de elită și un exemplu bun pentru societate.

— Dar în lucrările științifice de la AȘM există plagiat?

— Nu am văzut plagiat. Am auzit doar niște zvonuri. Dar, bine, în acest caz, cei care sunt experți în domeniu trebuie să se clarifice – sunt secțiile de știință, sunt colectivele, institutele. De exemplu, la noi, în domeniul fizicii, nu am auzit să fie plagiat, pentru că elaborezi ceva nou tot timpul. Plagiatul, ca fenomen, există în toată lumea și vreau să menționez că azi e ușor de depistat. Nu poți spune la general că da, la noi există asta, ori s-a înrădăcinat. Trebuie studiat concret fiecare caz și de văzut ce se depistează, iar experții să se expună.

— Cât de bine sunt plătiți cercetătorii de la AȘM și câți aleg, de fapt, să rămână în R. Moldova?

— Actualmente, AȘM nu are institute de cercetare. Începând cu anul trecut, în urma reformelor, institutele au trecut de la AȘM la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. La noi sunt trei secții de știință. În cadrul Academiei, se organizează audieri publice ale rezultatelor științifice realizate în cadrul proiectelor de cercetare. Adică, noi avem atribuțiile noastre, suntem consultantul Guvernului, și, de fapt, tindem să fim un consultant al societății și cred că lucrul acesta e posibil. Dacă e să vorbim despre colaboratorii din cadrul Academiei, salariul mediu calculat este de circa 5300 de lei. În cadrul secțiilor de știință – Științe ale Vieții, Științe Exacte și Inginerești și Științe Sociale, Economice Umanistice și Artă, salariul mediu este de circa 10 mii de lei. Dar, vedeți că aici sunt și academicieni, și membri corespondenți.

— În general, unde aleg să plece colaboratorii AȘM care decid să părăsească R. Moldova?

— În primul rând, în țările europene – Germania, Italia. Au fost mulți tineri care cândva au plecat prin intermediul bursei Alexander von Humboldt, în Germania. O bună parte nu au mai revenit, alegând să rămână acolo. Unii, au plecat mai departe, în SUA și Canada. Însă, avem și exemple de cercetători care au revenit acasă. După 10 ani de cercetări în Germania, dr. hab. Mihai Macovei a revenit cu familia la Chișinău, a participat la un concurs la Institutul de Fizică Aplicată, l-a câștigat și, de patru ani, e director acolo. Deci, Institutul e condus de un cercetător care a făcut școală în Occident. Iată, sunt persoane care au trecut așa o școală adevărată și au revenit cu idei, experiență internațională, legături, cunoștințe, dacă doriți. Sigur, astfel de persoane acum sunt piloni ai științei, pentru că ei promovează proiecte comune cu Occidentul. Avem și exemple când tinerii noștri au plecat deținând bursa von Humboldt, dar au revenit curând acasă și lucrează eficient. Revenirea acasă e impulsionată de asocierea noastră la Programele europene.

— În ce mod?

— Asocierea a fost vitală pentru noi, ea ne-a permis să pregătim propuneri de proiecte, împreună cu parteneri din UE, să câștigăm granturi și, în cadrul acestor proiecte, tinerii noștri să aibă posibilitatea să activeze și acasă, dar, periodic, să poată studia și în laboratoare din Europa. Adică, e o șansă de a activa la nivel european – să se deplaseze atunci când e nevoie să realizeze experimente și cercetări în laboratoarele din Occident. Acasă, ne confruntăm cu probleme legate de infrastructură. Noi, totuși, nu dispunem de surse pentru achiziționarea echipamentelor moderne și, în contextul integrării noastre, tinerii care participă în proiecte europene au posibilitatea să plece și să realizeze cercetări și în Occident, și acasă. Așa, până la urmă, ei prind rădăcini acasă. Oricum, oriunde te-ai duce, ești oaspete, iar acasă – ești stăpân.

— Dar au acești tineri specialiști condiții suficient de bune, care să corespundă calificării lor, pentru a munci aici, în R. Moldova?

— Dacă e vorba de cercetări teoretice atunci, având Internet și acces la bazele de date, nu contează unde ești. Asta e ca și cu tehnologiile informaționale – sunt firme la noi care activează destul de bine, fiindcă lor le trebuie doar calculator și creier. Repet, dacă nu ești implicat în proiecte europene, asta înseamnă că practic ești izolat. Mai greu e acolo unde e necesar utilaj, echipament performant. În acest caz, există posibilitatea de a realiza proiecte în cadrul european. Atunci, utilizezi echipamentele accesibile în țările UE. Mai mult, în UE, sunt create infrastructuri comune – de exemplu, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene, infrastructuri de cercetare pe domenii – în Nordul Italiei este o infrastructură în domeniul nanobiomedicinei, adică la intersecția nanotehnologiei cu biomedicina și acea entitate e utilizată de majoritatea echipelor din Europa. Am luat exemplu de la europeni și anul trecut am câștigat un proiect cu o finanțare de un milion de euro, iar tinerii noștri urmează să plece acolo, să realizeze experimente și cercetări. Pe de altă parte, trebuie să ne gândim și la condițiile de acasă – un tânăr trebuie să soluționeze și probleme legate de familia sa, de cum să-și facă rost de o locuință și acest lucru trebuie rezolvat cu implicarea celor care fac politici în domeniu. Și încă ceva, suntem puțini. O comunitate de cercetători e sustenabilă atunci când are o masă critică. Aici noi trebuie să luăm măsuri ca masa aceasta critică să fie asigurată în fiecare domeniu. Altfel, apar probleme serioase de existență a sistemului.

— Deși nu mai ține de AȘM, s-a refăcut Institutul de Biologie după acel incendiu?

— Da, și-a revenit, colectivele lucrează. A fost o situație tensionată, dar și-a revenit și vreau să menționez că acele colective și cercetătorii singuri au întreprins măsuri ca să salveze unele colecții. În fine, situația a fost depășită și toată lumea muncește în regim normal.

— Printre membrii titulari ai AȘM sunt mulți bărbați și puține femei. În opinia dvs., de ce lucrurile stau anume așa?

— Noi participăm în programele europene, participarea noastră mai intensă a început cu Programul Cadru 7 și, iată, pentru a avea șanse să câștigi un grant, adică să promovezi un proiect prin programele europene, trebuie să ții cont de o serie de cerințe. Una dintre acestea stipulează promovarea egalității de gen, adică în echipe să avem atât bărbați, cât și femei. Sigur, în unele domenii, aceasta nu e o problemă, pe când în altele – da. Dar, viața ne-a impus să căutăm soluții și am identificat, de exemplu, pe Olesea Bolciuc, care a câștigat și un grant de la NATO și a susținut cu brio teza de doctor în științe, mai e Irina Pleșco, de la Bălți, care a venit să facă master la Chișinău și azi este la doctorantură. A beneficiat de o bursă, iar recent a revenit din Germania. De altfel, e de ajuns să nu primești nota maximă la un compartiment și nu mai ai șanse să câștigi, fiindcă trece un proiect din zece trimise, de obicei. Aceste tendințe impuse de apropierea noastră de UE ne ajută să promovăm femei în știință. De altfel, chiar avem doamne care merită promovate. Au fost recent alegeri ale secretarului științific general și sigur că am analizat o listă întreagă de candidați – printre ei am văzut multe femei care merită să fie promovate, așa că ne vom ocupa inclusiv de acest aspect. Promit acest lucru.

— Ați lucrat în Occident și ați revenit acasă… Ați vorbit și despre bursele oferite de mai multe state străine. Dvs., dacă ați putea lucra într-un centru străin de cercetare, pe care l-ați alege și de ce?

— Eu am absolvit Universitatea la Moscova, Institutul de Inginerie și Fizică, mai apoi am făcut doctorantura la Institutul de Fizică Lebedev, tot la Moscova, în ‘82 am susținut de teza și, de atunci până în ‘90, am realizat teza de doctor habilitat. Eram din noapte până în noapte în laborator. În ‘90, la vârsta de 35 de ani, am susținut teza, devenind profesor universitar. Însă, pe atunci, la noi era o situație precară, finanțarea era redusă, nu puteai procura utilaj și materiale, așa că, cunoscând fluent engleza, am mers mult prin Italia, Germania, apoi în SUA, unde am activat. A fost o experiență extraordinară. Ne invitau cu rapoarte. Sigur, sistemele de cercetare din Europa și SUA diferă. În State, am văzut pentru prima oară cum se creează infrastructuri de utilizare colectivă, care acum sunt și în Europa. Acest lucru trebuie și noi să-l preluăm, că nu e logic să creăm în fiecare universitate sau în fiecare institut de cercetare infrastructuri de echipamente, cu atât mai mult cu cât R. Moldova e atât de mică. La finele anilor ‘90, fiind în SUA, mă gândeam că, ori rămân pentru totdeauna în Occident, ori revin acasă. Eram la o răscruce. Până la urmă, am decis să revin, mai ales că tocmai câștigasem un grant care pe atunci se considera destul de important. Am revenit cu ideea de a crea un Centru aici, acasă. Mă gândeam: de ce nu am crea condiții și acasă? M-am întors cu această idee și cred că am reușit. Mai mult, am reușit într-un domeniu absolut nou – nanotehnologiile. Uneori mi se spune: de ce să dezvoltăm nanotehnologiile în Moldova, dacă sunt SUA, Japonia, care pot dezvolta asta, cu bani mulți? Dar și noi trebuie să pregătim specialiști și experți. Dacă nu o vom face, vor trece anii și nici măcar nu vom putea asimila ceea ce se elaborează în Occident. Oricum, persistă unele probleme. Uneori, se procură echipamente sofisticate și, pentru că nu are cine să le manevreze, pentru că nu avem specialiști de calificare înaltă, aceste echipamente stau degeaba. Adică, noi procurăm, dar ne uităm la ele fără să știm cum le putem utiliza. În lumea modernă, când există această competiție la scară largă, trebuie să pregătim specialiști care ar face față. Asta ne impune să dezvoltăm și tehnologiile performante.

— Ați subliniat într-un alt interviu că, peste hotare, pe lângă investițiile statului în cercetare, sunt implicați și cei din sfera privată…

— Vedeți, acolo unde industria e dezvoltată, sigur că vin investiții mari din sectorul privat. Sunt laboratoare de cercetare chiar în cadrul firmelor și nivelul de cercetare e înalt, iar firmele sunt interesate de asta. Acest fapt e generat de concurență. Nu poți fi competitiv, dacă nu implementezi ceva nou. La ei, lupta pentru nou e pe viață și pe moarte. Sunt foarte receptivi în acest sens. Pe de altă parte, noi am fost integrați într-un spațiu enorm mulți ani la rând. După destrămarea URSS, e clar că acele întreprinderi nu mai făceau față situației. Soluția ar fi promovarea și susținerea firmelor mici. În Germania, am văzut cum pe lângă universități sunt create firme mici, care implementează ceea ce se elaborează în laboratoare. Trebuie să aducem această experiență și la noi.

— În declarația dvs. de avere, indicați că sunteți proprietarul a două apartamente și a unei case locuit. Din ce surse le-ați procurat?

— Casa de locuit este în satul Zăicani, raionul Râșcani și, de fapt, este moștenirea soției și a surorii sale. Ele au primit casa de la părinți, care au decedat. E o casă modestă, așa cum e în sat, de aceea are și costul respectiv (circa 36 de mii de lei, n.r.). La Chișinău nu am vilă sau cote de pământ. Cotele indicate în declarație sunt, de asemenea, moștenire de la părinții soției și se află în aceeași localitate. Eu nu mi-am pus ca scop să adun avere, am fost devotat integral cercetării științifice. Vara, ani la rând, îmi luam concediu, timp în care plecam într-un laborator din Germania ca să muncesc. Ieșeam la miezul nopții din laborator, inclusiv sâmbăta și duminica. Singurul lucru pe care am reușit să-l construiesc e un apartament cu trei camere, în care trăim actualmente. Pentru asta, am folosit sursele financiare câștigate în Occident, unde am lucrat mai mulți ani.

— D-le Tighineanu, la final, drept concluzie, există știință în R. Moldova?

— Sigur că există. Vă spun cu toată responsabilitatea – există știință în R. Moldova. Și, mai mult, vin oaspeți de peste hotare, avem evenimente la care participăm cu toții. Se fac lucruri și realizări importante. Uneori, chiar te miri – cum de a fost posibilă o astfel de elaborare, când noi cunoaștem că susținerea financiară de aici este relativ modestă. Pe de altă parte, alteori, tocmai faptul că nu avem sursele necesare ne forțează să găsim soluții diferite, noi și foarte simple, pe care alții nu le-ar putea descoperi.

— Vă mulțumim!

Pentru conformitate, Aliona Ciurcă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Bob

    Bla-bla- bla ȘI nimic despre rezultate concrete. Ce avem noi, contribuabilii din activitatea acomediei în afară de maculatură și banii pe care î-I câștigă ei personal din proiectele europene?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *