Principală  —  Interviuri   —   "Nu am dat din coate…

„Nu am dat din coate ca să ajung în fruntea CGP” (Interviu cu Sergiu Cociorvă)

Interviu cu Sergiu Cociorvă, comisar general al Comisariatului General de Poliţie (CGP) Chişinău

269-cociorva2

Omul pe care presa nu-l văzuse niciodată cel puţin în vreo fotografie. A fost numit în funcţie de comisar general al Comisariatului de Poliţie Chişinău în lipsa unui concurs public. Nu a ieşit niciodată în vreo conferinţă de presă, cel puţin pentru a dezminţi sau a confirma acuzaţiile grave care i-au fost aduse în special după evenimentele din aprilie 2009. „Este timid, i se ridică noduri în gât când iese în faţa presei, are dreptul la intimitate”, ne-au tot răspuns responsabili ai serviciului de presă. A acceptat un dialog cu ZdG după ce fuseseră publicate mai multe articole despre activitatea sa în perioada comunistă şi postcomunistă.

— Dle Cociorvă, din ce cauză sunteţi atât de reticent faţă de presă? Nu vă vede nimeni la televizor, nu faceţi declaraţii pentru agenţii de ştiri sau pentru ziare. Aveţi de ascuns ceva?

— Sunt acolo unde trebuie să fiu în raport cu presa. Avem un serviciu de presă care trebuie să comunice cu jurnaliştii. Eu am alte atribuţii. Zilele mele sunt încărcate. Niciodată nu am întreprins nimic pentru a-mi face publicitate în presă, chiar şi atunci când am descoperit nişte crime groaznice.

— În ce relaţii sunteţi acum cu ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc, pe timpul căruia aţi fost promovat în mai multe funcţii importante în cadrul Internelor?

— În niciun fel de relaţii. Nici atunci când era ministru nu am avut prea multe întrevederi cu el. De altfel, am fost încadrat în MAI pe când funcţia de ministru o deţinea dl Vasile Drăgănel. Dacă e să vă spun despre relaţia mea cu ex-ministrul Papuc, pot aminti despre faptul că, în august 2009, acesta, printr-un ordin, m-a trecut în rezerva de cadre a MAI. Cu alte cuvinte, asta înseamnă disponibilizare, deoarece, pe perioada în care eşti trecut în rezervă, nu ai activităţi de muncă şi nu primeşti salariu. Pur şi simplu, eşti în aşteptare.

— Din ce cauză ex-ministrul Papuc v-a trecut în rezervă?

— Oficial, pentru că nu am acceptat funcţia de şef în altă direcţie. Aveam o echipă bună, dar mi-au cerut să las totul şi să trec în altă parte. Acolo funcţia era deţinută de altă persoană. Ar fi trebuit să păşesc peste ea. Nu am putut şi am refuzat.

— Cu ce v-aţi ocupat pe când eraţi în rezerva MAI?

— În primul rând, am contestat în judecată, la Curtea de Apel Chişinău, acel ordin prin care am fost trecut în rezervă. Am avut avocat, dar oricum eram ocupat cu procesul. Totodată, am folosit cele trei luni pentru a pune la punct diferite probleme casnice. Cât eram încadrat, nu am avut prea mult timp pentru casă şi familie. Cele trei luni mi-au prins bine, într-un fel.

— Unde locuiţi? La bloc sau aveţi casă?

— Într-o căsuţă de vacanţă.

— Ce a decis Curtea de Apel Chişinău în legătură cu trecerea dvs. în rezerva MAI?

— La 12 noiembrie 2009, în urma unei hotărâri a instanţei de judecată, am fost repus în funcţie. Astfel, am fost restabilit pe când în fruntea MAI era deja un alt ministru, dl Victor Catan.

— În ce relaţii sunteţi cu ministrul acum? Dar cu liderii politici ai AIE?

— Am avut o singură întrevedere cu ministrul, atunci când am fost restabilit la muncă. Altfel de relaţii nu am avut şi nu am. Nici cu liderii politici nu mă cunosc personal. Eu sunt dintr-o familie numeroasă. Suntem 10 fraţi şi surori… Nu avem rude printre politicieni sau printre oameni de stat.

— Dar cum s-a întâmplat că, la începutul carierei dvs., fiind inginer, aţi lucrat, potrivit Fişei Personale, în calitate de medic veterinar?

— Nu cred că e un lucru de amuzat. Toate profesiile sunt bune la locul lor. În şcoală, vroiam să fiu medic. Am şi încercat la Şcoala de medicină din Orhei, dar nu am dus-o la capăt. Mai târziu, am absolvit Institutul Agricol din Chişinău, Facultatea de zoo-inginerie. Am fost repartizat la lucru la mine în sat. Aşa am fost veterinar. După asta am învăţat la Sankt Petersburg, unde am fost pregătit să lucrez în poliţia criminală.

— Cine v-a propus postul de comisar general al municipiului Chişinău?

— Ministrul, la acea întâlnire, m-a întrebat dacă aş accepta funcţia de comisar al municipiului. Eu nu mi-am dorit acest lucru, nu am dat din coate ca să ajung în fruntea CGP Chişinău. Aici nu e simplu. Avem un efectiv numeros, sunt foarte multe responsabilităţi şi destule probleme.

— Dar cum explicaţi prezenţa dvs. pe lista angajaţilor MAI care au făcut campanie electorală în favoarea PCRM? Dacă aţi lucrat pentru PCRM, cum de aţi rămas în structurile noii puteri?

— Eu nu am fost niciodată membru de partid, nu am fost, nu sunt şi nu voi fi afiliat politic. Nu am făcut campanie electorală pentru PCRM, iar în acea listă erau incluşi toţi funcţionarii responsabili de ordinea publică în perioada campaniei electorale. Am fost şi eu în acea listă. Şi despre alţii s-a scris prin presă, dar nu pot să spun nimic.

269-cociorva3— A existat în municipiul Chişinău o problemă complicată: relaţia comisarilor anteriori cu Primăria. Cum colaboraţi dvs. cu primarul Dorin Chirtoacă?

— Eu îmi doresc o relaţie bună cu Primăria, vreau ca cetăţenii să se simtă în siguranţă, oriunde s-ar afla în Chişinău: la scara casei, în bar, în stradă sau la un club de noapte. Avem nevoie de o societate calmă şi liniştită.

— Ce defecte aveţi?

— Cred că fumatul e un defect, care e dintr-o deprindere. Alte defecte? Cred că ar trebui să acord mai mult timp familiei mele. De altfel, presa a scris că aş avea şi o fiică şi că am avea probleme de familie. Vă spun că am un singur fecior, de 16 ani. Soţia munceşte într-o instituţie bugetară. Este economistă de profesie. Familia mea îmi înţelege munca şi mă aşteaptă oricât de târziu aş veni acasă. În 20 de ani de muncă în structurile de Interne, m-am aflat mai mult la serviciu decât în familie.

— Dar despre atuurile dvs. ce ne puteţi spune?

— Nu ştiu dacă e un avantaj principiul pe care îl respect întotdeauna: „Nu cred până nu văd”. Încerc să mă conving singur, în orice situaţie, dacă e rău sau e bine.

— Cum îi descoperiţi pe poliţiştii corupţi?

— Există diferite numere de telefon, în primul rând, 902, la care cetăţenii pot anunţa despre tentativele de estorcare de mită. Noi documentăm aceste cazuri şi le facem publice. Am înăsprit controlul asupra tuturor colaboratorilor, asupra tuturor subdiviziunilor.

— Dar cum explicaţi faptul că poliţiştii, de obicei, se declară „salvatori” ai cetăţenilor implicaţi în diferite dosare şi cer bani pentru a-i scăpa de probleme?

— Cred că, în astfel de cazuri, vina o poartă ambele părţi. Persoanele implicate vor să scape cu orice preţ de urmărirea penală, iar poliţiştii se dau atotputernici. Nu cunosc, din experienţa mea, ca un om nevinovat, reţinut din greşeală sau din rea-voinţă, să dea mită ca să fie eliberat. De obicei, aceştia nu scot un ban pentru a se salva. Ei ştiu că nu au vreo vină şi nu plătesc.

— Dacă tot vorbim despre corupţie, este adevărat că aţi plătit 300 mii de euro pentru actuala dvs. funcţie? Cum au loc astfel de tranzacţii?

— De ce să plătesc? Ca să muncesc? Feciorul meu, atunci când a văzut în internet aceste informaţii, mi-a zis: „Tată, dacă avem atâţia bani, de ce mai munceşti? Această sumă ne-ar ajunge să trăim fără griji toată viaţa…” Nu am ştiut ce să-i răspund. Am zis că e o glumă proastă. Niciodată nu am căutat să fiu promovat. Nu am rude care să deţină funcţii înalte în stat. Nu sunt un carierist. Nu ştiu dacă funcţiile se vând şi se cumpără, dar ştiu că eu nu am avut nevoie să „cumpăr” acest loc de muncă.

— Care este salariul de funcţie al comisarului general de Chişinău?

— Dacă nu greşesc, 1160 de lei. La această sumă, se mai adaugă altele, pentru grad, pentru vechime în muncă… Cred că norocul familiei noastre e că am crescut în case modeste, în care luxul a lipsit. Aşa am ajuns şi noi să nu preţuim condiţiile de lux. Ne mulţumim cu ce avem. Cred că fiecare s-ar mulţumi cu ce are dacă ar fi obişnuit din copilărie cu modestia.

— Ce aţi făcut în perioada 6—9 aprilie 2009? Ce cunoaşteţi despre organizatorii şi despre provocatorii acelor evenimente? Cine sunt ei?

— O comisie specializată lucrează. Cred că nu am dreptul să fac declaraţii publice până la publicarea concluziilor acelei comisii. Cred că problema e complicată. În acele zile, m-am aflat în serviciu. Eram şef-adjunct al Departamentului Servicii Operative al MAI.

— Ce atribuţii a avut acest departament în timpul evenimentelor din aprilie 2009?

— Noi asiguram acoperirea operativă, desfăşuram activităţi în mulţime, printre protestatari.

— Cum erau echipaţi colaboratorii departamentului?

— În civil.

— Unde vă aflaţi dvs. personal? Ce aţi făcut în cadrul CGP în acele zile?

— Mă aflam la MAI. Nu am trecut niciodată pe la CGP în acele zile. Nu aveam ce face aici, nu aveam atribuţii să fiu aici.

— Nici chiar atunci când era interogat Anatol Mătăsaru?

— Nici atunci. Am declarat la Procuratura Militară, care a cercetat declaraţiile lui Mătăsaru, repet şi acum: nu am nicio atribuţie la cazul Mătăsaru. Fiind la MAI, nu-mi puteam permite să ordonez ca cei de la CGP să comită abuzuri faţă de Mătăsaru. Procuratura Militară a investigat acele declaraţii şi a constatat, solicitând informaţii de la un operator de telefonie mobilă, că în ziua şi la orele indicate în acele declaraţii eu mă aflam în cu totul altă parte, foarte departe de CGP. În acest sens, am şi o hotărâre a Procuraturii Militare. Vedeţi hotărârea nr. 3503, semnată de procurorul Ion Bazatin.

— Să aibă acest caz vreo legătură cu dosarul „jumărilor”, intentat lui Anatol Mătăsaru, în care, victimă pe dosar, este o rudă a dvs.? Presa, inclusiv ZdG, a scris că aţi fi intrat în cârdăşie cu poliţia de la Orhei, implicând o rudă a dvs., pe rol de victimă, pentru a-l compromite pe Mătăsaru, care protesta pe atunci împotriva abuzurilor din poliţie şi procuratură…

— Cum v-am spus, sunt dintr-un neam numeros. Eu nu port răspundere pentru neamurile mele. Nici nu-mi cunosc toate rudele. Plec foarte rar în sat, iar dacă ajung la Cucuruzeni, e pentru ca să-l vizitez pe tata, care are 85 de ani şi, după ce a decedat mama, are nevoie de ajutor…

— Soţia lui Anatol Mătăsaru e consăteanca dvs. Cât de des v-aţi văzut cu Anatol?

— Nu-mi amintesc să ne fi văzut vreodată. Nici în sat, nici la Chişinău.

— Ce fac în prezent poliţiştii cercetaţi de procurori pentru tortură şi abuz de putere în timpul evenimentelor din aprilie 2009? Unde sunt în prezent cei 25 de poliţişti ale căror dosare, potrivit procurorului general, Valeriu Zubco, au fost transmise instanţei de judecată?

— Nu pot să vă spun despre toţi poliţiştii suspectaţi că ar fi comis abuzuri în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Cât priveşte CGP, de când sunt aici, nu am primit nicio sesizare de la procurori prin care s-ar fi cerut suspendarea din funcţie a vreunui poliţist, pe perioada anchetei. Fără o solicitare de la procuratură, nimeni nu are dreptul să decidă suspendarea din funcţie a poliţiştilor cercetaţi penal.

— Acest motiv favorizează influenţarea martorilor sau chiar dispariţia probelor…

— Nu deţin astfel de informaţii.

— Cum credeţi, din ce cauză poliţiştii nu ajung în puşcării?

— De obicei, dosarele cu poliţişti sunt clasate din lipsă de probe sau din lipsa componentei infracţiunii. Dacă nu sunt probe, cum să stea la puşcărie?

— Cum arată acum „Coridorul morţii”? A fost spălat de sângele tinerilor torturaţi după evenimentele din 7 aprilie?

— Nu ştiu cum arată, pentru că presa l-a numit aşa, în realitate acest coridor nu există la CGP.

— Care e cea mai impresionantă infracţiune descoperită în ultimele zile de CGP?

— Pe mine personal m-a impresionat o tentativă de traficare a unui copil nou-născut. A fost identificată o persoană care născuse un copil pentru a fi comercializat unei familii care spunea că nu are copii. Cazul este cercetat acum şi nu pot da mai multe detalii, ca să nu prejudiciez ancheta.

— Ce fel de circumstanţe motivează criminalitatea?

— Unul dintre motive este blândeţea Codului Penal. A avut loc o amnistie masivă, pentru circa 10 mii de deţinuţi. Societatea este nepregătită să-i accepte, din această cauză mulţi nu reuşesc să-şi refacă viaţa. Vă amintiţi, probabil, o crimă odioasă care s-a produs la scara unei case din sectorul Botanica. O tânără fusese strangulată cu propriul său fular. Ucigaşul era un fost deţinut, proaspăt ieşit din penitenciar. Făcuse cunoştinţă prin internet. După ce a fost descoperit, are şanse să revină în închisoare.

— Mai adună dijme poliţiştii prin Piaţa Agricolă Centrală din Chişinău? Cum şi cu cine o împart?

— Când aţi fost ultima dată la Piaţa Agricolă? Dacă acest lucru s-a întâmplat acum câteva luni, cred că aţi văzut poliţişti estorcând bani de la comercianţi. Dacă aţi fost în ultimul timp, v-aţi convins că aceştia nu mai umblă cu şantajul şi cu estorcarea.

— Acum, ce caz nu vă permite să dormiţi liniştit?

— Asasinarea omului de afaceri Igor Basarab. Avem câteva versiuni, dar asasinul rămâne la libertate.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.