Principală  —  Interviuri   —   Migraţia provizorie în scop de…

Migraţia provizorie în scop de muncă a fost preponderent ilegală

Interviu cu Olga Poalelungi, directoarea Biroului Migraţie şi Azil al R. Moldova

 

— Dnă Poalelungi, care este portretul migrantului de astăzi? Cine şi cum este acest personaj?

— În prezent, migrează diferite categorii de persoane. Sunt cetăţeni ai R. Moldova care pleacă peste hotare provizoriu sau pentru un trai permanent. Numărul celor plecaţi permanent peste hotare e de peste 100 de mii de persoane. Ei toţi şi-au încheiat sau şi-au reziliat “contractele” cu R. Moldova, dacă e să vorbim la figurat. Sunt şi persoane care migrează provizoriu, în scop de muncă. Potrivit datelor statistice, această cifră flotează între 320 şi 360 de mii. Evident, sunt numeroase  aspecte ce ţin de migraţia provizorie, în scop de muncă. Este important să cunoaştem unde pleacă, cine pleacă, genul, vârsta persoanelor, domeniul de activitate. Ministerul Afacerilor Interne (MAI) este preocupat, în special, de problema străinilor care vin în R. Moldova, aceştia fiind migranţi sosiţi în scop de muncă, pentru integrarea familiei, pentru a studia, pentru activităţi religioase. Contingentul acesta de persoane este în vizorul MAI, cred că sunt în jur de 20 de mii de persoane documentate sub diferite aspecte. Dacă e să vorbim de coraportul de gen, de regulă, în R. Moldova, la fel ca şi în alte state, mai activi sunt bărbaţii, aproape 60 % dintre migranţii sosiţi la noi sunt bărbaţi şi 40% – femei. Dacă e să vorbim de scopul migraţiei în R. Moldova, 60 % dintre migranţi vin la noi în scop de muncă, 40% în scopul reintegrării familiei sau în scop de studii.

— Din ce cauză, totuşi, migranţii străini care vin în R. Moldova sunt documentaţi de structurile MAI? Care este practica internaţională în acest sens?

— Anume această practică este unica utilizată în toate statele lumii.

— Dar nu ar însemna acest lucru că toţi, din start, sunt trataţi ca nişte potenţiali infractori?

— Categoric nu. În cadrul MAI funcţionează Biroul Migraţie şi Azil (BMA). Această structură lucrează cu străinii, iar personalul angajat este civil, sunt funcţionari publici. Străinii care vin în R. Moldova sunt trataţi din start ca şi persoane bine intenţionate, mai ales că o parte dintre ei sunt investitori, care vin încoace să muncească, deci ar trebui trataţi cu respect. În ultimul timp, au fost realizate mai multe acţiuni pentru a facilita şi a simplifica documentarea cetăţenilor străini, pentru a asigura în acelaşi timp documentarea, dar şi măsurile de protecţie şi de garanţie a străinilor care lucrează în R. Moldova. A fost adoptat un cadru legal nou, este adoptată Legea străinilor, dar şi strategia de migraţie şi azil, inclusiv planul naţional de acţiuni în acest domeniu. Aceste documente prevăd simplificarea procedurilor de documentare, dar şi lucrul cu străinii, efectuat de personalul civil al MAI, care acum este în proces de reorganizare şi de demilitarizare.  Acesta este un aspect al problemei, altul ar fi că BMA tinde să se apropie tot mai mult de necesităţile oamenilor. Noi nu lucrăm doar cu străinii, dar şi cu cetăţenii R. Moldova care invită rude de peste hotare, cunoscuţi, colegi, prieteni, solicitând diferite servicii de la BMA. Pentru această categorie de persoane am deschis deja două oficii regionale, la Bălţi şi la Comrat. Sperăm că acest fapt va reduce cheltuielile de timp şi de bani ale celor care se documentează. MAI lucrează acum foarte intens pentru a stabili un regim corect de activitate cu străinii, dar, totodată, pentru a asigura măsurile de securitate a cetăţenilor R. Moldova.

— Totuşi, foarte mulţi dintre cei veniţi rămân nemulţumiţi de colaborarea cu instituţiile statului R. Moldova. Despre ce fel de probleme vă vorbesc aceştia atunci când ajung la BMA?

— Cei mai mulţi dintre cetăţenii străini nu cunosc sistemul destul de sofisticat de documentare din R. Moldova. Acest sistem nu este doar viciul BMA. La documentarea străinilor participă încă cel puţin 5—6 structuri. Această suprapunere a atribuţiilor şi necesitatea de coordonare şi de corelare a activităţilor, care, uneori, cere timp suplimentar, posibil că este deranjantă pentru cetăţenii moldoveni, dar şi pentru cei străini. Noi facilităm şi simplificăm procedurile de documentare. Acum suntem la faza de evaluare a modului de documentare pentru a exclude verificările ce se dublează în activitatea diferitelor structuri. BMA reprezintă structura care primeşte documentul şi eliberează decizia finală. Cetăţeanul străin sau cetăţeanul R. Moldova nu poate urmări toată procedura de documentare şi nu poate aprecia toate etapele, deşi, în fond, deseori, imaginea şifonată a BMA este rodul activităţii altor structuri. Încercăm să evităm aceste aspecte, să evităm dublarea atribuţiilor, iar în acest scop am deschis şi câteva ghişee regionale. Am avut un interes deosebit să simplificăm documentarea investitorilor străini care vin la noi, am redus un pachet de documente prevăzut pentru documentarea străinilor, iar un proiect de lege în acest sens este înaintat în Parlament. Intenţionăm simplificarea procedurilor şi excluderea unui şir de certificate solicitate. Totodată, urmărim reducerea taxelor în unele domenii şi a termenului de examinare. Sunt doar câţiva paşi întreprinşi pentru simplificarea procedurilor de documentare a investitorilor străini.

— Deseori, străinii vin în R. Moldova în scopul reîntregirii familiilor. Cât de anevoioasă este această procedură?

— Contează din ce ţară vin. Pentru un şir de state există anumite restricţii. Persoanele care vin din ţările cu un risc sporit se confruntă cu o procedură de documentare mai aprofundată, identică cu cea aplicată în UE.

— BMA lucrează şi pentru cetăţenii din stânga Nistrului? Cum sunt documentaţi străinii care vin la Tiraspol?

— Pe ambele maluri ale Nistrului este respectat acelaşi regim de documentare.

— Anterior, ZdG a scris despre anumite tentative sau acţiuni de corupţie în cadrul BMA. Cunoaşteţi astfel de cazuri?

— Suntem foarte atenţi la tentativele sau la cazurile de corupţie. Ne autosesizăm, inclusiv în cazul articolului din ZdG. Încercăm să excludem din circuitul de acte acele documente care ar permite sau ar putea servi drept prilej pentru vreo acţiune de corupţie. Colaborăm intens cu Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu Inspectoratul Fiscal, pentru a pune la punct metoda de control electronic al situaţiei străinilor veniţi în R. Moldova. Credem că aceste acţiuni pot exclude elementele de corupţie din interiorul sistemului. Sunt sigură că vom obţine rezultatele scontate, deşi uneori imaginea BMA este dependentă şi de faptul că alte structuri examinează mai îndelungat actele respective sau ne transmit o decizie negativă. În temeiul acestei decizii, suntem obligaţi şi noi să luăm o hotărâre negativă. Pe de altă parte, cred că problema cea mai mare este şi a societăţii, mă refer la neîncrederea cetăţenilor în sistemul de poliţie. Uneori, însă, fără temei, apar zvonuri neargumentate. Am rugat colegii, dacă apar bănuieli, suspiciuni, o lacună în procedura de documentare, să fim anunţaţi şi să ne autosesizăm reciproc pentru a nu admite acte de corupţie în sistem, în special în activitatea cu străinii, deoarece astfel de situaţii fac o imagine problematică R. Moldova.

— Cât de complicată este procedura de acordare a azilului pentru cetăţenii străini?

— Procedura nu este foarte sofisticată, deşi e destul de greu să iei o decizie. O persoană care se refugiază dintr-o ţară sau alta, din diverse motive, ajunge la noi într-o situaţie foarte vulnerabilă. Pentru asigurarea drepturilor unor astfel de persoane, de peste 50 de ani este elaborat cadrul normativ necesar atât la nivelul standardelor ONU, cât şi la nivelul standardelor comunitare. Legislaţia R. Moldova este adoptată în strictă corespundere cu recomandările ONU şi cu cele comunitare. De altfel, potrivit experţilor, legislaţia R. Moldova la acest capitol este una dintre cele mai performante din fostele state CSI. Acest fapt ni-l demonstrează avizele şi expertizele specialiştilor străini care au lucrat cu noi în domeniul legislaţiei. Suplimentar la Legea cu privire la azil, noi am adoptat şi Legea cu privire la integrarea străinilor. Activitatea de bază a BMA nu o constituie doar acordarea corectă şi asigurarea calităţii deciziilor pentru persoanele care solicită azil în R. Moldova, dar şi asigurarea tuturor procedurilor de integrare a lor în societate. Sunt aspecte dificile pentru noi, deoarece, cu regret, noi nu deţinem absolut toată informaţia din ţările de origine ale solicitanţilor de azil. În acest sens, structurile internaţionale ne acordă asistenţa de care avem nevoie. Spre deosebire de alte state, numărul persoanelor care solicită azil în R. Moldova nu este prea mare. Aceste persoane nu prezintă un risc prea sporit pentru noi, de aceea suntem interesaţi să asigurăm toate măsurile de integrare reuşită a străinilor în societatea noastră. Avem destule exemple pozitive: copiii străinilor se integrează în şcolile de la noi, cunosc foarte bine limba română, ne povestesc istorii foarte interesante atunci când discutăm. Cei maturi, este adevărat, sunt ceva mai complicaţi, sper însă ca procedurile de integrare elaborate de noi să fie reuşite.

— Dar în ce fel de şcoli învaţă aceşti copii?

— În şcoli ordinare, din localităţile în care au fost amplasate familiile lor.

— În condiţiile unui şomaj sporit, înregistrat în R. Moldova, ce şanse au migranţii să obţină un loc de muncă?

— Toate persoanele care beneficiază de statut de refugiat sau care au dreptul la protecţie umanitară au aceleaşi drepturi de angajare în câmpul muncii ca şi cetăţenii R. Moldova. Colaborăm, în acest sens, cu Agenţiile pentru angajarea în câmpul muncii care sunt informate despre drepturile refugiaţilor de a fi angajaţi la muncă. Situaţia, însă, e de aşa natură încât deseori e foarte greu să obţii un loc de muncă. Acest fapt se referă nu doar la străini, ci şi la cetăţenii R. Moldova. Refugiaţilor, în funcţie de posibilităţi, li se acordă şansa de a-şi întemeia o afacere sau de a identifica alte soluţii. Este cert că refugiaţii beneficiază de acelaşi tratament ca şi localnicii.

— În calitatea dvs. de expertă în problemele migraţiei, ce ne puteţi spune despre contribuţia celor plecaţi de acasă la dezvoltarea R. Moldova?

— Contribuţia lor este una foarte mare. În primul rând, mă refer la fluxul de remitenţe majore care vin zilnic în R. Moldova. Cu regret, în ultimii 5-7 ani, R. Moldova este poziţionată în topul statelor care primesc cea mai mare cotă–parte a remitenţelor faţă de PIB. Dacă prin 2006—2007 cota remitenţelor putea fi estimată la 36—37% faţă de PIB, acum ea s-a redus, pentru 2012 fiind estimată la 3% faţă de PIB. Impactul remitenţelor este unul substanţial şi, deşi cea mai mare parte dintre ele este destinată consumului, totuşi, acestea au schimbat foarte mult piaţa serviciilor, piaţa consumului, au influenţat dezvoltarea unor sectoare economice, sectorul construcţiilor sau alte sfere. Mai multă nelinişte trezeşte faptul că procesul de emigrare a cetăţenilor R. Moldova este unul prea îndelungat, conducând la obişnuinţa sau chiar la integrarea migranţilor moldoveni în societăţile-gazdă. Dacă am face o privire asupra statisticilor din ţările care îi găzduiesc pe migranţii de la noi, am constata că în Italia, bunăoară, în 2010 erau 132 mii de migranţi din R. Moldova stabiliţi legal. Dintre aceştia, 22 de mii aveau vârsta de până la 18 ani. Totodată, 35% dintre copiii migranţilor sunt integraţi în instituţiile de învăţământ superior. Astfel, devine clar că migraţia provizorie a trecut în cea de-a doua fază, când are loc procesul de integrare a familiilor. În urma acestor constatări, presupunerile optimiste potrivit cărora mai multe persoane ar putea reveni acasă rămân discutabile. Înmatricularea tinerilor în instituţiile de învăţământ superior denotă o integrare socială foarte rapidă a copiilor migranţilor moldoveni şi a familiilor acestora în ţara care-i primeşte. Problema este câte familii, ce fel de familii vor reveni şi dacă vor reveni acasă. Deocamdată, fluxul de remitenţe este avantajul cel mai mare, urmând şi schimbul de tehnologii, deprinderi şi aptitudini noi cu care revin emigranţii. Cea de-a doua latură a problemei rămâne, însă, în umbră, fiind mai puţin discutată. Mă refer la gradul de integrare a cetăţenilor moldoveni în societăţile care-i primesc şi la consecinţele acestei integrări pentru R. Moldova.

— Cum vă afectează acest fenomen pe dvs. personal, familia dvs.?

— Nu fac excepţie, sunt parte a acestei societăţi. Am colegi, am prieteni, am rude plecate peste hotare. Consecinţele sunt cele care sunt. Despărţirile de lungă durată influenţează foarte puternic asupra familiei, a copiilor, apar diverse conflicte în familie, apar riscuri de divorţ, apar şi problemele copiilor lipsiţi de educaţie părintească. Deseori buneii, oricât de buni ar fi, nu pot să asigure o educaţie mai dură şi mai severă, precum ar face-o părinţii. Apar lacune în procesul de transmitere a experienţei şi cunoştinţelor de la o generaţie la alta. Acum, generaţia tânără, care e mai bine instruită şi care ar putea să le transmită copiilor un nivel corespunzător de cunoştinţe despre viaţă, lipseşte de acasă şi copiii preiau de la bunei un alt nivel de informaţie. Astfel apar lacune educaţionale, psihologice şi social-emoţionale. Riscurile sunt foarte mari.

— Cum a evoluat fenomenul migraţiei ilegale, care este ponderea acestui fenomen în prezent, în raport cu situaţia de acum 20 de ani?

— Noi am avut migraţie legală şi cu 20 de ani în urmă, dar ea se referea la plecarea peste hotare pentru un trai permanent. După destrămarea URSS, după căderea cortinei de fier, cei plecaţi au avut posibilitatea să-şi reîntregească familiile, de care erau despărţiţi în urma unor restricţii foarte dure, din perioada sovietică. Foarte multe persoane plecaseră în SUA, Canada sau Germania. După destrămarea URSS, a fost posibilă reunificarea familiilor acestora. Aceste procese au fost şi mai sunt bine dirijate de stat. Ulterior, migraţia provizorie în scop de muncă a fost preponderent ilegală. Astfel, plecările din R. Moldova erau asigurate de agenţii private de încadrare în câmpul muncii sau de firme turistice. Au fost şi plecări legale, dar, ulterior, şederea în ţările de destinaţie era, oricum, ilegală. Acum situaţia s-a schimbat cardinal, cel puţin în statele UE, care au aplicat o serie de politici de aşa-zise amnistii migraţionale, în anii 2004-2005. În cadrul acestor programe, în interesele statelor de reşedinţă, erau selectaţi migranţi care nu încălcaseră grav regimul de şedere din ţările respective, persoane care nu comiseseră infracţiuni. Şederea unor astfel de persoane era legalizată. De asemenea, au fost semnate o serie de acorduri care facilitau plasarea migranţilor în câmpul muncii cu Spania, Portugalia. R. Moldova nu primea nemijlocit contracte de muncă, dar statele respective, după încheierea acestor acorduri, au majorat cota intrărilor pe motiv de muncă pentru lucrătorii migranţi. Bunăoară, Italia a majorat cota de la 500 de intrări pe an la 6000, fapt ce a permis lucrătorilor migranţi care se aflau în ţară să profite de mecanismele respective pentru a se documenta şi a primi statut legal. De altfel, procedurile de legalizare a migranţilor în ţările UE sunt foarte avansate. Şi Federaţia Rusă, unde pleacă circa 60% din fluxul migranţilor din R. Moldova, a schimbat, pe parcursul ultimilor ani, de vreo şapte ori politicile migraţionale. Această ţară mai constituie un punct de atracţie pentru migranţii altor state, deoarece acolo, în permanenţă, este resimţită nevoia de braţe de muncă suplimentare. Politicile migraţionale ale Federaţiei Ruse sunt concepute astfel încât să atragă migranţi din străinătate, mizând şi pe repatrierea cetăţenilor de origine rusă. În acest scop, de la 2005 încoace, au fost lansate cel puţin trei politici migraţionale. S-ar putea că nu toate au fost eficiente sau interesante pentru migranţii din R. Moldova, deoarece moldovenii muncesc mai mult în partea centrală a Rusiei, la Moscova sau în regiunea Moscova, la lucrări sezoniere. Iniţial, majoritatea migranţilor noştri munceau ilegal în această ţară. Acum Federaţia Rusă a propus un mecanism foarte simplu de documentare a străinilor care vin la Moscova. Persoana este în drept să cumpere o patentă de întreprinzător care îi asigură dreptul legal să profeseze pe piaţa rusă, această patentă costă 1000 de ruble pe lună şi poate fi prelungită. Deci, orice persoană care vrea să lucreze la Moscova poate procura o astfel de patentă, chiar neavând un contract de muncă.  În aceste condiţii, majoritatea celor care muncesc în baza patentei se consideră că o fac legal şi oficial. Partea problematică constă în faptul că această patentă nu acordă migrantului niciun fel de protecţie socială. Se achită doar taxa la procurarea patentei, cât despre măsurile de protecţie socială a migrantului, achitări în fondul social, concedii de boală, acestea rămân neacoperite, iar revenind acasă, migranţii constată că activităţile lor nu sunt contabilizate ca şi activităţi de muncă, luate în calcul la stabilirea pensiilor sau a indemnizaţiilor sociale.

— Cum se va răsfrânge asupra fenomenului migraţiei liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii R. Moldova?

— Liberalizarea regimului de vize facilitează mobilitatea, inclusiv mobilitatea în scop de muncă a cetăţenilor, dar nu înseamnă că, odată cu această liberalizare, cetăţeanul primeşte şi un contract de muncă, şi dreptul de a munci în UE. Cetăţenii R. Moldova vor avea posibilitatea să circule mai intens, să comunice altfel, să caute şi să găsească contracte de muncă, dar asta nu înseamnă, repet, că liberalizarea regimului de vize va asigura din start dreptul de a lucra în UE. Totodată, liberalizarea vizelor va asigura o regularizare a gestionării proceselor migraţionale, fiind în favoarea cetăţenilor, în favoarea tuturor celor care doresc să viziteze statele UE, indiferent de faptul dacă pleacă la studii, la muncă sau în turism.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu