Menirea noastră — o cruce pe care n-o poţi plasa în cârca altuia

295-silvestru1Interviu cu Aurelian Silvestru, doctor în psihologie, directorul Liceului de Inventică şi Creativitate “Prometeu”

 

— Ce aduce nou pentru Aurelian Silvestru noul an şcolar?

— Speranţa că va fi, cel puţin, la fel de bun ca cel care s-a scurs.

— Noul Cod al Educaţiei se face în beneficiul procesului de învăţământ?

— Categoric: da! Altfel, ce rost mai are promovarea lui? Am colaborat şi eu la perfecţionarea compartimentului “Învăţământ privat”. S-au propus principii şi idei inovatoare. Dar unul Dumnezeu ştie ce va rămâne în varianta finală… Birocratismul e atât de mare, încât rar de tot se întâmplă ca propunerile venite “din popor” să fie oglindite într-un document final.

— Cum a fost să fondaţi un liceu românesc într-o perioadă când spiritul românesc era prigonit aproape în permanenţă?

— Important e să-ţi vezi de treabă şi să nu cazi în capcana provocărilor. Adversarii noştri asta şi aşteaptă – să ne angajăm în polemici, să uităm menirea pe care o avem. Energia de care dispunem trebuie consumată nu ca să ne plângem de milă, ci ca să făurim cât mai mult spirit românesc, axându-ne pe limbă, cultură şi tradiţii. Când ajungi să fii iluminat de acest scop, întunericul dispare de la sine.

— Cum e să conduceţi un liceu privat într-un stat sărac?

— Într-un stat sărac e greu să conduci orice, inclusiv – o instituţie privată. Dar cred în perspectiva zilei de mâine. Cred în copiii neamului nostru. Ei ştiu că trebuie să lupte şi să învingă. Să lupte pentru binele lor şi al întregului popor, învingând lenevia, mizeria, nedreptatea şi răul care încearcă să ne ţină pe loc, în sărăcie…  Copiii de azi sunt salvarea noastră de mâine!

— În ce mod statul încurajează dezvoltarea învăţământului privat? În ce mod descurajează asemenea instituţii?

— Comuniştii au încercat să distrugă tot ce clădisem cu temeinicie: ne-au luat clădirile pe care le aveam la balanţa liceului, ne-au anulat finanţarea (minimală) de la buget, ne-au pus beţe în roate, ne-au purtat prin judecăţi… Dumnezeu, însă, ţine cu copiii şi ne-a ocrotit.

Acum (odată cu schimbarea) aşteptăm ca lucrurile să se normalizeze, să fim repuşi în drepturi, să ni se dea înapoi ceea ce ni s-a luat (nu nouă, ci copiilor, care continuă să fie lezaţi în drepturile lor fundamentale). Deocamdată… aşteptăm.

— Puteţi compara şcoala în care aţi copilărit Dvs. cu cea pe care o conduceţi?

— Şcoala în care ai intrat pentru prima dată în viaţă rămâne ca o Catedrală a Cunoaşterii, indiferent cât de modern (sau de “primitiv”) arăta. E sfântă amintirea primului învăţător (eu personal, în clasele primare, am avut parte de bărbaţi-învăţători). E sfântă prima carte, prima poezie, prima lecţie de demnitate şi de omenie… Contează cu ce pleci din şcoală. Contează rezultatul.

— Pe unde sunt acum absolvenţii primelor promoţii ale Liceului “Prometeu”? Mai ţin legătura cu Liceul?

— Practic – prin toată lumea. Majoritatea lor sunt oameni afirmaţi şi nu uită de noi: ne trimit mesaje şi felicitări, trec pe la şcoală, când au ocazia, şi (ceea ce ne bucură nespus de mult) – recunosc că au făcut la noi studii foarte serioase.

—  De ce are nevoie un profesor şcolar ca să rămână dedicat copiilor?

— De vocaţie. Menirea noastră e ca o cruce pe care n-o poţi plasa în cârca altuia. O alegi o dată şi o duci în permanenţă. Nu e uşor, fireşte. Ba chiar e nemaipomenit de greu să te dedici în fiecare zi copiilor. În schimb, imaginaţi-vă cât de înaripat te simţi când ştii că eşti făuritor de oameni şi destine! Cred că nu întâmplător prima menire a Mântuitorului a fost cea de Învăţător.

— Adolescenţii de azi sunt diferiţi de cei din deceniul trecut? E nevoie ca ei să se adapteze la sistem sau sistemul să se adapteze la nevoile lor în schimbare?

— Copiii, în toate timpurile, sunt la fel. Se schimbă doar modul de a comunica cu ei. Nici vorbă, accelerarea este evidentă. A sporit enorm de mult potenţialul lor afirmativ. Din punct de vedere intelectual, ei devansează timpul. Dar… e de datoria noastră să-i ajutăm ca nu cumva, din punct de vedere moral, să rămână în afara timpului…

— De ce este Liceul “Prometeu” atât de atractiv? De ce chiar politicienii antieuropeni îşi înscriu copiii la această instituţie?

— Am pledat întotdeauna pentru calitate. Am cerut mereu de la toţi angajaţii mei corectitudine, profesionalism şi competenţă. N-am implicat nici profesorii, nici copiii în jocurile de culise ale figuranţilor din umbră care jonglau cu cuvinte mari pentru nişte interese mici. O şcoală nu este o instituţie politică. Datoria noastră e să creştem Suflet. Principiul de care ne conducem este simplu: sănătate, inteligenţă şi talent, unite prin cultura naţională într-o personalitate morală. Cine doreşte aceste lucruri pentru copilul său vine la noi.

— Credeţi că unii părinţi cu viziuni anacronice şi-au schimbat optica cu ajutorul copiilor care fac studii moderne?

— S-ar putea. Comunicarea este reciproc influenţabilă. Depinde cât eşti de maleabil. Părinţii iubitori nu pun rigiditatea înaintea bunei înţelegeri. De dragul statisticii, însă, vă informez că cele mai bune rezultate le avem cu elevii ai căror părinţi se află, în principiu, pe aceleaşi poziţii cu noi. Un elev de performanţă (un copil deştept, bine crescut şi talentat) este opera comună a familiei şi a şcolii. Este bucuria noastră reciprocă.

— Care sunt ultimele provocări ale învăţământului modern?

— Există mai multe inovaţii de care ţinem cont. Recent, au fost aplicate în mai multe şcoli aşa-numitele “softuri educaţionale” (predarea disciplinelor şcolare pe baza tehnologiilor informaţionale). Avem promisiunea ministrului educaţiei, Leonid Bujor, că în acest an şcolar vom beneficia şi noi de ele prin intermediul unui program bilateral de colaborare cu Ministerul Educaţiei din România.

— Ultimele dezbateri cu privire la predarea religiei în şcoală – sunt necesare sau aduc atingere unei probleme mai sensibile?

— Există două moduri de abordare a problemei: unul constructiv şi paşnic, când cei implicaţi analizează la rece toate argumentele şi acţionează fără grabă, dar eficient. Şi alt mod – vulgar şi agresiv, când cei implicaţi nu ţin cont de realităţi, când se face mult zgomot pentru nimic, când în scenă sunt aduse o mulţime de personaje întâmplătoare şi necompetente, care habar nu au despre ce e vorba şi doar accentuează “musculatura” dubioasă a celor care trag sforile din umbră. În primul caz, în centrul atenţiei este pus interesul copilului, iar soluţionarea problemei este lăsată în grija specialiştilor. În cel de al doilea caz, interesul copilului devine pretext, iar adevăratul motiv poartă coloratură politică. De aici şi până la fundamentalismul religios e doar un pas. Fanaticii sunt pregătiţi să-l facă, pentru că nu le pasă de urmări. Ei vor martiri, ştiind că martirul e un fanatic care se terorizează  pe sine (fanaticul fiind un martir care îi terorizează pe alţii). Aşa sau altfel, teroarea creează condiţii propice pentru înflorirea “buruienilor”!

— Cum a fost să construiţi o Capelă în curtea şcolii şi să menţineţi orele de religie cu susţinerea Mitropoliei Basarabiei, în perioada în care aceasta era renegată de autorităţi?

— Nu poţi să-i ajuţi pe alţii dacă nu eşti ajutat de Dumnezeu… Eu am simţit şi simt în continuare acest sprijin. Poate de aceea şi merg cu siguranţă înainte.

— La Oricova ia naştere un vis creştin al Dvs. Povestiţi-ne despre Mănăstirea Pocăinţei.

— Mănăstirea este doar nucleul unui Centru de caritate socială, prin care intenţionez să-i adunăm acolo pe cei mai talentaţi copii orfani din toată republica, să-i educăm în condiţii speciale (astfel, încât să le putem ocroti şi înmulţi aptitudinile cu care i-a înzestrat Providenţa), apoi să-i aducem la “Prometeu” pentru a finaliza pregătirea lor către viaţă… Să ştiţi că problema talentelor e una strategică. Nu e departe timpul când puterea unei ţări va depinde nu de numărul de tancuri şi de soldaţi, ci de numărul copiilor înzestraţi cu aptitudini ieşite din comun. Aici, avem un potenţial cu totul aparte. Doar că nu oricine vrea să investească în Talent.

— Cât timp ocupă cărţile în viaţa Dvs.? Cum vă ajunge timp pentru toate celelalte?

— Îl voi parafraza pe Grigore Vieru şi voi spune: cărţile pe care le deschid în fiecare zi ar fi bine să nu fie închise nici după ce ochii mei vor privi spre ele de dincolo de nefiinţă. Cât despre timp… El, pur şi simplu, nu există. Există oameni care ştiu să şi-l organizeze şi alţii cărora nu le pasă de trecerea lui.

— Sunteţi unul dintre puţinii directori de instituţii de învăţământ care scrie. Cum se împacă în firea Dvs. managerul cu scriitorul?

— Recunosc că nu e simplu. Scrisul te ia cu sine, te înalţă, te poartă prin lumi inexistente, iar managementul îţi cere să rămâi cu picioarele pe pământ, să acţionezi, să decizi… Sunt terorizat de nostalgia libertăţii. Îmi doresc cu înfrigurare cât mai mult timp pentru intimitatea pe care o ai atunci când stai cu o foaie albă în faţă, dar ştiu că nu poţi fi cu adevărat liber decât atunci când te împaci cu ceea ce nu poţi schimba…

— Ce vă oferă scrisul şi ce nu aţi reuşit să scrieţi?

— Scrisul eşti tu însuţi aşternut pe hârtie, dar trebuie să-ţi diseci sufletul astfel, încât nimeni să nu observe acest lucru. Cititorul trebuie să simtă doar inspiraţia (nu şi transpiraţia). Dacă poţi să faci acest lucru bine, atunci te poţi considera aproape un condeier. Dacă nu poţi să nu faci acest lucru decât bine, atunci te poţi crede aproape un scriitor.

— Sunteţi un reputat cunoscător de maxime şi aforisme. Câte au trecut prin maşina Dvs. de gândire? Cum devine viaţa omului care a descoperit înţelepciunea altora?

— Nu e greu să fii înţelept. Pentru asta se cere un singur lucru: să respecţi adevărul. Aforismele sunt un maximum de adevăr într-un minimum de cuvinte.

— Dacă clasa politică din Moldova ar fi înscrisă la liceul Dvs., ce discipline aţi include în orar pentru această clasă?

— Ore de curaj şi caracter. Nu avem nevoie de o “clasă politică”. Ar fi suficienţi doar câţiva lideri, dar cu toţii eminenţi la ambele capitole!

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU

 

Aurelian Silvestru: Teama de moarte

A dori o viaţă lungă este o mare temeritate, căci „cine trăieşte multe zile acela vede multe rele”.

Pornind de la aceste idei, Artur Schopenhauer (cel care a făcut ca opera lui Eminescu să pară pe alocuri pesimistă) se întreba dacă nu cumva este mai bine să ai viaţa îndărăt, decât înainte?

— Din vechime stă scris: “Ziua morţii este mai bună decât ziua naşterii”, zicea el, adăugând: Numai cine nu vrea nu vede că sfârşitul este atât de strâns legat cu începutul, încât neantul nu este numai cel ce ia, dar şi cel ce dă şi că însăşi Moarte este cel mai mare rezervor al vieţii. De acolo, din neant, vin toate şi tot acolo s-a aflat odinioară tot ceea ce astăzi are viaţă…

În pofida acestor evidenţe remarcate de către filozof, nu se ştie, totuşi, dacă Moartea este o plăsmuire a victimelor pe care le ia cu sine când pleacă sau o victimă a spaimelor pe care le aduce cu sine când vine…

Aşa sau altfel, se crede că dintre toţi paznicii meniţi să apere secretele divinităţii ea este singurul care nu ştie de milă şi nu iartă pe nimeni niciodată. Mai multe popoare, însă, păstrează în folclorul lor legende ce pun la îndoială acest fapt. Ba chiar se povesteşte că pe undeva, prin ţinuturi neumblate, s-a păstrat un text (o rugăciune sau o incantaţie) care, atunci când este rostit, pune moartea pe fugă.

— Cine l-a scris? În ce limbă? Când? Unde? Ce reprezintă?

Nimeni nu ştie! Pur şi simplu, se fac diverse speculaţii menite să estompeze frica omului faţă de moarte: chipurile, şi ea se teme de ceva, şi ea poate fi “pedepsită” de Cineva mult mai puternic decât dânsa.

Despre vechii daci – strămoşii noştri – se povesteşte că ei mureau râzând. Până şi părintele istoriei, Herodot, a menţionat acest fapt cu 500 de ani înainte de Hristos. Meditând asupra acestui straniu fel de a păşi în lumea de dincolo, mai mulţi filozofi s-au întrebat în antichitate, ce şoptea, oare, moartea la urechea dacilor în clipa când îi lua cu sine, încât ei, în loc să fie disperaţi şi îngroziţi, se bucurau ca de o veste nemaipomenită? Misterul, însă, a rămas nedesluşit…

În schimb, cu trecerea anilor, a prins rădăcini din ce în ce mai adânci credinţa că există anumite cuvinte salvatoare pe care unii dintre muribunzi şi le aminteau în clipa morţii ca pe un cod al vieţii şi le rosteau în şoaptă când dădeau ochii cu ea. Auzindu-le, moartea înţelegea că acelui muribund încă nu i-a venit sfârşitul şi, zâmbind enigmatic, îi întorcea spatele şi pleca în altă parte.

Aşa se face că unii dintre ei trăiau sute de ani fără să moară şi doar când oboseau de prea multă izolare şi singurătate lăsau unui discipol acel secret, iar ei plecau de bună voie în lumea celor drepţi.

Când Ciuma Neagră a decimat aproape toată Europa, lăsând fără suflare oraşe întregi, cândva înfloritoare, dorinţa de a pune stăpânire pe misterioasele cuvinte care înfricoşau moartea a devenit atât de mare, încât foarte mulţi aventurieri au pornit în căutarea lor.

Unul dintre ei a străbătut o cale nemaipomenit de lungă şi, în cele din urmă, a poposit pe meleagurile noastre, unde locuia un sihastru atât de bătrân, încât se spunea că în tinereţea lui fusese sfetnicul lui Burebista. Acum trăia într-o peşteră săpată la mare înălţime în stânca abruptă a unui râu, pe care unii îl confundau cu Nistrul, iar alţii – cu Răutul.

Lăsându-şi oamenii însoţitori pe mal, lângă piciorul stâncii, străinul a urcat cu mare greu în peştera sihastrului, unde s-a pomenit în faţa unui bătrân înalt, cu plete albe, care stătea sprijinit într-un toiag şi medita. Distins şi grav, cu trăsături nealterate de veacurile pe care le trăise, el arăta ca un adevărat nemuritor celest.

— Ştiu cine eşti şi cu ce scop m-ai căutat prin toată lumea, i-a spus el oaspetelui său.

— Atunci să nu mai pierdem timpul, l-a îndemnat străinul. Spune-mi ce să-ţi ofer, ca să-mi divulgi secretul?

— De ce aş face-o?

— Pentru că, după ce am străbătut atâta drum, nu am de gând să mă întorc cu mâna goală.

— Înţeleg, l-a asigurat bătrânul. Însă tot de ce am eu nevoie îmi aduc păsările cerului. Aşa că nu văd cu ce ai putea răscumpăra tu această taină.

— Cu moartea! l-a ameninţat străinul, scoţându-şi sabia din teacă. Ştiind că mori, dumneata vei rosti neapărat cuvintele din rugăciunea magică şi ele vor deveni, astfel, secretul meu.

Spunând acestea, străinul, fără a sta pe gânduri şi fără pic de remuşcare, a străpuns cu sabia pieptul bătrânului sihastru. Uimit de gestul lui, bătrânul nu s-a clintit din loc, ci doar l-a privit dojenitor şi a rostit:

— Ai trăit zadarnic, tinere, dacă până acum n-ai înţeles că nu Moartea este cel mai mare pericol, ci omul…  care ucide.

În clipa următoare, când cuvintele lui au ajuns, în sfârşit, la inima străinului, făcându-l să vadă ce mare e prăpastia dintre omul care moare şi omul care ucide, sihastrul l-a luat în braţe pe ucigaşul său şi s-a aruncat împreună cu el în hăul de sub stâncă…

Slugile aventurierului au alergat în grabă spre locul unde cei doi s-au prăbuşit, dar, când au ajuns acolo, se spune că n-au găsit decât trupul desfigurat al stăpânului lor.

Se mai spune că nişte păstori din partea locului care erau de faţă au auzit, din înalturi, strigătul victorios al unei păsări, iar când şi-au ridicat ochii spre cer au văzut un vultur enorm, care cobora cu pace către peştera sihastrului…

Sursa: www.voceabasarabiei.net


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

17 comentarii

  1. critic

    Poate ca la compartimentul Învatamant privat Codul o fi bun. Dar la orientarea conceptuala a invatamantului acesta n-a facut decat sa ignoreze principiile sistemului national de invatamant, instaurand o educatie fara culoare nationala

  2. petru

    ARE INTELEPCIUNEA SI COMPASIUNEA UNUI ILUMINAT D.Aurelian Silvestru…
    Imi pare bine sà intilnesc suflete gemene,care iti inspirà incredere in justa cauzà a fi cinstit si onest,pentru a fi…
    A fi doar pentru a ne invàta pe noi insàsi si pe altii,pentru a creste stiintific si spiritual(constient si in constient)…

    Osho incà zicea:”Moartea si nasterea este o celebrare”.”Numai acceptind moartea se tràeste in celebrare” .”Cine are fricà de moarte,va avea fricà si de viatà”.”Viata si moartea nu sunt opuse,dar complimentare”s.a.m.d.

    Viata nu stie de milà,moartea insà ne elibereazà. Moartea ne milueste,ne linisteste.Viata ne ingenunchiazà,ne supune.
    Viata fàrà a fi in fluiditate cu moartea e un chin si robie.

    RESPECT

  3. mara

    petru-galina,nu mà intereseazà “fluiditatea” si “celebrarea” etc.Treaba e,cànd un individ citeazà pe cineva si acest cineva nu e cunoscut in lumea sànàtoasà,corect ar fi sà spui 2-3 cuvinte despre astà “celebritate”,in cazul tàu,despre osho.dar,in afarà cà osho era un criminal de talie internationalà,un violator,escroc,sarlatan,altceva n-ai ce spune.deci,nu-l aduci exemplu,cà-i o sfidare a bunului simt.trebuie sà mai spui si de orgiile si dezmàtul lui osho cu lumea infantilà,adicà copii.nu ti-a zvàcnit niciun un nerv cànd e vorba de a batjocuri copiii? sper cà da,de aia mà mir cà,dupà suferintele si calvarul,pe care le-ai subit in copilàrie,ti-ai ales ca icoanà un violator de copii si nu numai.deci,copilul maltratat atunci nu a avut un tratament adecvat,un suport psihologic nici vorbà,covieticii nu aveau psihologi,numai psihiatri,de aia copilul de atunci a ràmas cu sechele si azi.istoria mai cunoaste cazuri,cànd victima idolatrizeazà carnagiul.càt priveste mila si linistea mortii,galka,conteazà practica,faptele,dovezile.de exemplu,tu,urmànd orbeste invàtàtura asta (nocivà) si crezànd in ea,de ce te mai retii aici,in viatà adicà? de ce nu accepti tu acum “linistea” si “mila” mortii? aaaa,deci,bla-bla-bla,galka,stii unde-i umbra.prostii si-au luat vetile,iar osho le-a luat averile apoi,asta-i toatà “invàtàtura”, “mila” si “linistea” lui osho,de ce nu profiti si tu,dar ii “inveti” pe altii?

  4. petru

    EU NU CUNOSK asa informatie care o expui tu,mara…
    in italia sunt in vinzare 168 de càrti de a lui OSHO si milioane de admiratori pe tot globul pàmintesc din kite eu stiu…

    informatia care tu o ai e din limbele opozitionistilor…

    in ceea ce priveste normalitatea fiecàrui individ in parte o stabileste el personal,individual si nu societatea…
    sà asculti cum esti ca fiintà de la altii intr’adevàr nu mai are rost sà tràesti…
    tràesti pentru cà ai incredere in tine cà esti si stii cine esti si nu incurci lumea,acesta e stilul just…

    tu kind ai de gind sà respect pàrerea altora si sà nu stringi tot mucegaiul din romanifkii gavno…
    in afarà de romanifskaea respublika mai existà si globul pàmintesc si mii,milioane de pàreri pe care nu vei reusi a le bate…
    dacà nu te bati cu cineva la ziar,ce ai nu iti circulà singele…
    nu este AVRAAM,gata te inàduwi nu poti ràspirà…fàrà sà firi degetele cuiva in ghit…

  5. petru

    cultivi ginduri negative,deaceaea gàsesti toate informatiile negative…
    se mai zice:omul e acel ce informatie percepe…unul bun percepe,intilnewte in kalea lui informatie pozitive si invers…
    esti ka un magnit de atras negativitate…
    energia care o ai cum am zis e (formidabilà)dar din cauza gindurilor negative te duce in pàpuwoi…
    nu am timp scuzà,nu vreau sà te judec,
    CHIAR CREZI TU Cà NU AM CE Sà ZIC IN DIRECTIA TA mamà dragà…DAR NU IMI PERMIT TE LàS IN CRESTEREA TA SI CU CRESTEREA TA …

  6. mara

    petru-galina,eu te cred cà mai mult decàt atàt,tu nu poti,iar agresivitatea din tine e o reactie normalà la nedreptàtile,pe care le-ai suportat,mai ales,cà cei din jur tacit s-au fàcut cà nu vàd si n-aud.acum ai dreptate sà-ti versi amarul pe tot si pe toate,mai ales,pe “romanifskaea respublika”,dacà tu crezi cà ea trebuia sà te ajute in 1975,si nu “svinskaia respublika”.168 de càrti? adicà 168 de sectanti,cam putini si foarte bine,pentru cà-i credeam mai multi cu astfel de “propagandisti linistiti,milosi si cuviosi”.am avut grijà si am rugat pe cineva din italia sà caute ceva de osho.a intrebat si la bibliotecà si toti au privit-o cam cum te-a privit pe tine specialistul,la care ai intrat cu cartea.sigur cà sunt admiratori atàta timp càt avem lume traumatizatà,netratatà la timp lumea isi gàseste “tratarea” in bratele sarlatanilor ca osho,pentru cà lumea traumatizatà e usor de imbrobodit.cam àstia is admiratorii si lume de vàrsta a treia,la care creierul nu e musai sà functioneze sutà la sutà.italia n-are astfel de informatii? adevàr,pentru cà italia e tarà civilizatà si imbecilitàtile le lasà lumii a treia.dar este o sentintà a unui tribunal federal din america,care l-a pus pe osho la pàrnaie si acolo a dat ortul popii.n-am nici un plan de “a bate” pàreri,mai ales,cà nici nu-s ale tale.galka,vrei tu sau nu vrei,dar “normalitatea” ta deja a “stabilit-o” societatea,cànd aveai 9 ani sau nu? asa cà nu mai repeta intruna pramatiile altora,càrora le-a picat oasele in puscàrii de “milosi” ce erau.cànd incerci sà te aperi sau sà te justifici,nu implica tertii,ci o faci cu argumentele tale,dacà le ai.romànii,avraam n-au nicio treabà,acum e vorba de mine si de tine.dacà te sufoc,nu e musai sà te chinui aici,deja ai promis o datà,cà nu mai scrii si lumea cumsecade isi respectà promisiunea,galka,dar asta e o calitate importantà si nu apartine tuturor.

  7. petru

    iaca imi spune sotul la spate stà…cà asa prieteni la Italia ai…prosti ca si tine…
    unde is prietenii tài in italia prin parcuri mànincà plàcinte si beau vin…
    numai in biblioteca din Cittadella am luat mai mult de 10 càrti si in San Giorgio delle Pretiche 5-6…
    in fiecare magazin de càrti sunt zeci de càrti de a le lui…
    vinzarea càrtilor lui prin internet in listà sunt exact 168…
    oità birsanà,dacà esti nàzdràvanà cautàti prieteni care citesc càrti si mai intrà prin libràrii si mai stiu cà existà biblioteci…
    nu te fà de ris…

    TARE ITI PLACE Sà FACI CUIVA DUREROS…
    MARA CE TE DOARE PE TINE,de ce ai tendinta aceasta de a pàli unde doare…
    ce faci ai orgazm de la aceasta?
    STIU EU CUM SE CHIAMà ACEASTA ITI ZIC PE URMà…

  8. petru

    o sà iti dau MARA numirea numai la o parte care eu le am in casà càrtile lui OSHO maestru di Realtà illuminato:
    I Libri del Fiore d’oro
    La Bibbia di Rajneesh
    La comprensione suprema
    Cogli l’attimo(metodi,esercizi…)
    Ricominciare da sè
    La verità che cura
    La magia del semplice
    I maestri raccontano
    I segreti del risveglio
    s.a.m.d
    esi pe skaip pe IURIBOICO,gàsestemà si prin camerà iti aràt ce bibliotecà am eu in casà si dacà nu citim pinà la 1-2 de noapte si toate clipa liberà si eu si sotul suntem mereu cu càrtile in minààà…

    SI PEURMà NE DUCEM LA CONFERINTE INTRE ITALIENI SI NU NE FACEM DE RàS…INTRE PROFESORI SI DOCENTI…
    CU CINE Mà COMPARI TU FATà…CU RISURILE DIN PARC…dute dracului…

  9. petru

    Nu và supàrati…chindva STEFANITA imi zicea cà sunt adeptul lui OSHO,eu am ràspuns cà nu sunt atacatà nici la teorie,filosofie, regulà, psihologie s.a.m.d.

    Cred cà a sosit vremea(datorità lui mara) sà declarez cu fermitate cà intr’adevàr este un SFINT pentru mine càrtile cui au contribuit la cresterea mea mintalà…

    TRADUS din cartea lui:
    “””Omul are in sine seminta constiintei,are posibilitate sà devie divin,dar aceasta nu se intimplà,deoarece este hipnotezat de sociatate, de stat,de interesele acestora. Sociatatea are nevoe de sclavi si omul poate ràmine sclav numai dacà nu isi va permite cresterea constiintei sale cu propriile experiente.Societatea are nevoe de carnea si pelea voastrà si desigur nu ii place sà cresti.Ca uramare,tot procesul socialist si civil nu este alt ceva cà pur si simplu un profund hipnoz…
    Trecutul este memoria noastrà,viitorul este este imaginea noastrà.Noi tràim in prezent.Ai fost hipnotezat,azi trebue sà esi din hipnozà.Ai fost conditionat,trebue sà esi din conditiile altora.Puteti alege ori trecutul,ori viitorul.Societatea và permite sà alegeti,dar nici o societate nu và permite sà tràiti cu prezentul.A trài in prezent inseamnà a fi cercetasul,observatorul propriei veti,propriilor experiente.Omul care tràeste cu visurile,cu proectia perde numai timpul.Trebue sà fii atent la momentul prezent. NUMAI ASA ITI POTI ADUNA CONSTIINTA. Numai asa poti fi constient,fiind atent la momentul prezent.Numai asa vei reusi sà creezi si sà-ti pasionezi viata.Lumea tràeste veti obtuze,tràeste fàrà asi da seama,distrati.Cum se poate trài in asa o distractie?Distractia este intunericul,atentia este lumina…
    Ai cunoscut direct ceva de tine insàsi?te ai intilnit direct vre-o datà pe tine insàsi,fàrà pàrerile si instructiile altora?Dacà nu ,inseamnà cà incà nu tràesti pe deplin.Viata ta adevàratà va incepe numai chind te vei intilni pe tine insàsi.Viata ta va incepe numai chind vei fi in stare de a te vedea pe tine insàsi asa cum esti si nu cum se gindesc altii cà tu esti…
    Lumea proecteazà interior starea lor interioarà.Poti invinui pe cineva,dacà te simti tu insàsi vinovat.Chind vei fi liber nu te vei simti vinovat,va dispàrea orice vinà.Deseori suntem dubiosi.Trebue sà folosim dubiosiea,pentru a atinge maturitatea increderii in sine insàsi.Intunericul indoelilor ne apropie spre dimineata aurie. Noaptea nu este dusmanul aurorei,noaptea este uterul unde se matureazà aurora…
    Ne au invàtat de mici,cà dupà ris vine plinsul,cà e corect a fi tristi.Posibil in mod direct sau indirect ne-au conditionat a fi nefericit,deaceea ne gindim cà nefericirea este o conditie normalà,naturalà.Suntem inconjurati de persoane nefericite,nefericire in abundantà.Observà faptul.Nici unul nu ar dori sà fie nefericit,dar sunt,deoarece merg pe o cale gresità,ne naturalà…
    Fiinta este aceea cu care te nasti. Personalitatea este aceea care lumea ti-o suprapune asupra fiintei tale.Lumea are fricà de fiinta ta,deoarece fiinta este rebelà,este mereu individualà.Lumea nu are nevoe de indivizi.Lumea are nevoe de chird de oi.Lumea vrea persoane ascultàtoare,care se vor supune intereselor sociale…Cu chit mai mecanici cu atit mai eficienti pentru societate.Acest mod de a fi este ca o notà fortatà,care chintà fals in asa zisa societate,deoarece aceastà societate nu a fost creatà pentru a satisface nevoile fiintelor umane,a fost creatà pentru ai folosi…””””

  10. AVRAAM

    Stimate Petru,ai auzit cred ca sloganul: NU ARUNCATI MARGARITARE CATRE GODACI?Vezi,ai fost sincer,te-ai deschis si desfacut sufletul catre lume ca si LOTOSUL,ai mers cu vorbe bune in gloata ca sa primesti pietre si spini de la Unii/unele.Vezi ce demonstreza asta:oamenii sunt surzi,Unii/unele atat de surde ca vad doar EGOul si narcisizmul propriu,isi pun boxe in urechi si se uita mereu in oglinda cat de reusiti/frumosi/destepti sunt!Nu recunosc nici o stiinta mondiala in afara de distrugerea propriei PATRII,a limbii si traditiilor,prostie-caci asta le aduce CAPITAL!Bun!Ei/ele nu recunosc nici ZEN,nici OSHO,nici Vudu,nici alte valori.Ei/ele cred in propaganda MARELUI LOR INVATATOR-Paul Joseph Goebbels!Gata!Alt ceva ei/ele nu recunosc!Creierii le sunt rezervati doar pentru stiinta aciasta oculta.Nu te mira ca te scuipa cu venin.Asa sunt “ZOMBY”.

  11. mara

    galka,mà bucur cà te cultivi zi si noapte,cu ardoare,tine-o tot asa sà stie si nebunii àstia de americani,cà degeaba l-au etichetat pe osho sarlatan si violator de copii si l-au pus la dubà pe nedrept,iar el le-a fàcut in ciudà si a dat “duba”.tare-i pare ràu si persoanei astea din italia cà n-a gàsit nimic de osho,adicà n-a dat peste nimeni dus cu pluta,cà nici italienii àstia nu inteleg nicio boabà in valori si cà unica valoare e moartea “linistità si miloasà”,iar averile nu le servesc la nimic.pàcat cà osho a dat “duba”,cà italienii,smeriti de naturà,ar fi dat averile lui si moartea lor.ai dreptate,galka,dacà n-ar mai fi si “oite bàrsane”,cui ai insira paranoia asta aici,cà totuna n-o ia in seamà nimeni.face bine avraam sà te sustinà,cà avraam are multe de dat,tu ai multe de dat si astfel và completati una pe alta.cui cu cui se scoate.atàt cà avraam n-a fost marcatà in copilàrie,ci au marcat-o la nistru:ea “càra” apà la ràniti si-i “suierau” gloantele pe la urechi.alte pramatii nu le-am mai citit cà ai dreptate,sà nu mà fac de ràs.dar,oricum,dacà ai nevoie,eu sunt aici,iar data viitoare,cànd mai intri la specialist,spune-i si lui tot ce spui aici,mai ales,aceea cà unica lui salvare e “moartea linistità si miloasà” si ai sà vezi,cà te va accepta si el si n-o sà te mai priveascà ingrozit.

  12. petru

    ce psihicà violentà ai mamà dragà,marà dragà…
    ai citit douà rinduri si niste minciuni si le invirti si le invirti…
    dar de 9 ani nu mai asuda atita cà nu mà derangezi,erau zise la moment pentru a atrage pe persoana cu cine voeam dialog la sinceritate…nu ai minte sà intelegi…ce sà iti fac minte la mintar nu se vinde TREBUE Sà 0 CULTIVI CU SINCERITATE SI MINDRIA DE A FI ASA CUM ESTI…
    XXXXX

  13. petru

    SCUZà Cà ABEA M’AM SCULAT :deci la chintar minte nu se vinde…da si ceea ce a fost cu mine in trecut poti suferi tu si altii care tràesc cu ziua de eri eu sunt azi AICI SI ACUM…ERI A FOST…MINE VA FI…

  14. petru

    MARA nu stii lucruri elibentare,deci cà omul ar fi just in viatà tot ce face sà facà pentru el si sà facà asa cum ar dori ca sà facà altii pentru el…
    deci dacà scriu eu scriu pentru mine aici in forum si nu mà intereseazà dacà citeste cineva sau nu…
    exemplu
    Cine fumeazà nu fumeazà pentru sine,dar pentru a inàdusi pe acei din imprejur(nu se stie incà pe sine,nu se cunoaste)deaceea indepàrteazà lumea de la el in asa fel…
    de ce indepàrteazà lumea de la el?deoarece chind nu te suporti pe tine nu poti suporta si pe altii…
    Cine e alcoolizat,deci bea in fiecare zi(desigur si fumeazà) are un comportament de sine ucigas(vrea sà se omoare)deoarece nu stie cine este …astfel deranjazà societatea, deoarece a fost deranjat in cresterea lui…
    s.a.m.d

    o regulà a etichetei simplà personal pentru tine::::
    COMPORTàTE IN VIATà CU ALTII(fii in viatà)ASA CA CUM AI VREA Sà FIE ALTII CU TINE…

  15. petru

    O ANECDOTà:
    O femee nemàritatà suna mereu la politie,zicea cà are un bàrbat sub patul ei.Ca rezultat a fost dusà la casà de nebuni,dar si acolo sustinea mereu cà avea un bàrbat sub patul ei.Au lecuit-o cu cele mai bune leacuri si ea pe neasteptate a declarat cà e sànàtoasà.
    Deci ,au intrebat-o medicii,doamnà nu mai vedeti un bàrbat sub patul d-voastrà?
    Nu.Vàd doi,a ràspuns.
    Atunci medicii au zis cà e o boalà care se chiamà:VIRGINITATE MALIGNà(ràutàcioasà)si au hotàrit sà o ducà in camera lemnarului de la spital.
    Iau làmurit tot lemnarului si iau zis cà o sà ii inchidà pe amindoi in camerà pe o orà.El ia asigurat pe medici,cà nu ii trebue tocmai o orà sà rezolve problema.
    Medicii cu neràbdare asteptau sà audà ce se va intimpla in camerà.
    Din interiorul camerei sau auzit cuvintele:
    Nu,oprestete,mama nu o sà mà erte nici odatà!
    Nu mai urla atita,a zis lemnarul,odatà si odatà trebuea de fàcut aceasta,trebuea sà faci aceasta multi ani in urmà.Fac elimentar aceea ce trebuea sà facà sotul tàu.
    Medicii au auzit incà un zgomot si bufnituri
    …Nu mai aveau ràbdare si au intrat in camerà.
    Gata e sàtàtoasà,a zis lemnarul.
    Da sunt sànàtoasà, a zis si femeea.
    Si era intradevàr asa,deoarece lemnarul a tàeat picioarele patului.
    UNEORI LEACUL ESTE SIMPLU,lumea insà cautà mii de cài gresite …era de ajuns a tàea picioarele patului,pentru a nu avea loc sà fie cineva sub el…
    si din nou cu dragoste

    RESPECT

  16. wasily olaru

    Filosofia vietii nu se reduce la felul cine si cum si-a aranjat in viata,nu care si cum si-ar fi plasat propria lui cruce in carca semenilor…D-l A. Silvestru, kristaliziaza esenta in fraze laconice,clare,prin exemple pozitive. Relevanta temei caatare, se refera si la ce-i ce-si sacrifika viata pentru idealuri curate, pentru pastraria tezaurului mostenit din strabuni, ca s’a ne pierdem identitatia.
    Se priapoate ca Dcii,tari in caracterul lor spiritual, sfidau moartia,ramanind fideli credintii catre Dumnezeu…
    L-a unele popoare, vorbind despre viitor, s-e are in vedere trecutul??!

    La mormantul parintilor mei.

    La margini de codru,mai sus de izvoare,
    Cu ape ce curg din mari adancimi,
    Frunzisul fosneste pe crengi de padure
    Un clopot,o toaca mi-aduc amintiri.
    Candva, eu copil, trecand manastiri,
    Mergiam cu parintii spre cimitir.
    S’aprindem o candela, o lumanare
    Pentru ce-i morti,s-a punem o floare
    Grijind de mormintele celor strabuni.
    Stau crucile’n rand,miros de tamae
    Adus pe aripi de vant,el ma’nvie
    M-a face sa merg pe carari-vesnicie
    Ce poarta sub ele,in adancime
    De nenumarate,pierdute morminte
    Ajung si la crucia mormintelor sfinte
    Stau fratii mei toti cu plete carunte
    Stau in genunchi,pe suflet mi-e greu
    Plangand si rugandul pe Dumnezeu
    Sa ierte sufletele la cei raposati
    Si rog eu frumos-Si de noi nu uitati
    Caci mergem pe urmele celor plecati.
    Credinta-i ferbinte,dar rece e piatra
    Aici odihnesc Mama si Tata
    Ma’ntorc ca s-a plec,inc’o privire
    O clipa trcuta in amintire…

    Wasily Olaru Germania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *