Medicamentele contrafăcute afectează şi parlamentarii

Interviu cu Valentina Stratan, parlamentară

— Lumea e obişnuită să vă vadă în Parlament, şi mai puţini cunosc faptul că petreceţi o bună parte din viaţă în Laboratorul Imunogenetic de la Institutul Oncologic. Ce faceţi aici de fapt?

— Pe parcursul celor 7 ani de când sunt în Parlament, nu am lăsat nici pentru o clipă activitatea mea la Institutul Oncologic. Aici mi-am petrecut o mare parte din activitatea de cercetare. În cadrul tezei mele de doctorat, m-am ocupat de una dintre componentele de risc oncologic, şi anume de efectele chimizării în agricultură în anii ‘70, când Moldova era un poligon de experimentare a tuturor pesticidelor şi substanţelor chimice. Există o corelaţie între mediul toxic şi perioada de latenţă a maladiilor oncologice şi de aceşti factori este foarte important să se ţină cont în activităţile de prevenire a cancerului.

În prezent particip la proiecte de cercetare pe mai multe teme, împreună cu un grup de colegi studiem optimizarea tratamentului cancerului mamar la femeile cu diabet zaharat, căci maladiile complicate uneori nu vin singure şi necesită o abordare complexă. Actualmente vrem să cunoaştem ce se întâmplă cu statutul imunologic al acestor paciente şi de ce ele au o perioadă de limforee mai mare, ca să stabilim cum putem optimiza tratamentul pentru ele.

— Cercetările înseamnă şi utilaje moderne. Există alocaţii bugetare pentru acest laborator?

— Laboratorul îl adaptăm la cerinţele moderne cu susţinerea diferitor proiecte. În prezent, cu susţinerea Academiei de Ştiinţe şi Departamentul pentru tumori la cap şi gât, condus de domnul Ţâbârnă, studiem statutul imunologic al pacienţilor cu tumori în aceste zone. Astfel am obţinut suport financiar pentru procurarea mai multor dispozitive medicale necesare laboratorului nostru. Pot spune că suntem conformi cerinţelor europene, pentru că am procurat utilaje, am făcut reparaţie, am ajustat încăperile şi la cerinţele de ocrotire a muncii.

Dar e vorba de un proces continuu. Ceea ce avem azi nou, mâine deja poate fi depăşit. Cu toate acestea, insistăm pe domeniul de cercetare, căci un diagnostic modern nu poate fi realizat fără un laborator dotat. Deseori am discutat costurile inovaţiilor, dar dacă acestea ajută oamenii, merită să fie făcute toate investiţiile. Chiar din această săptămână lansăm o nouă metodă de diagnosticare a unor forme de cancer, cu utilaje noi, cu o putere mai mare de detectare a antigenilor oncologici.

— Cu toate aceste eforturi, cancerul întinereşte. De ce?

— E dramatic să vezi copii de 3, 6 sau 12 ani spitalizaţi la oncologie, nu doar cu leucemii, dar cu diferite tumori hepatice, ovariene, e ceva de groază. Aici nici nu poţi spune că s-au adresat târziu la medic, căci părinţii vin de cum observă ceva neadecvat la copii.

Totuşi, există cazuri de adresare tardivă la medic, şi atunci, efortul medicilor poate fi compromis. Apelul oncologilor e să vă ascultaţi pe sine: dacă aţi slăbit inexplicabil, dacă vă scade pofta de mâncare, dacă aveţi dureri neînţelese sau alte stări pe care nu le-aţi avut anterior, mai bine mergeţi la medic.

Noi remarcăm, totuşi, o schimbare în comportamentul populaţiei. Dacă atunci când am lansat pentru prima dată Săptămâna Anticancer lumea era sceptică sau speriată şi nu venea la controalele de rutină, acum, pe parcursul Săptămânii de combatere a acestei maladii, lumea vine buluc, conştientizează că e mai bine să previi sau să începi un tratament precoce, vigilenţa e mai sporită. Aceşti oameni sunt buni cetăţeni.

— Tratamentul cancerului este asigurat de stat. De fapt, cât reuşeşte statul să asigure din necesităţile de tratament?

— Directorul clinicii noastre s-a întors recent dintr-o vizită la Astana, Kazahstan, şi ne-a povestit că preşedintele kazah a declarat anul curent Anul combaterii maladiilor oncologice şi că a dispus alocarea unui miliard de euro pentru sistemul oncologic şi pentru dotarea cu medicamentele necesare a tuturor instituţiilor care tratează bolnavii de cancer.

La noi, săptămânal, chimioterapeuţii discută şi iar discută cum să împartă puţinele preparate ca să ajungă pentru cei care stau în aşteptare. Nici programul naţional anticancer nu a fost aprobat încă,  nici banii necesari nu sunt alocaţi, dar e vorba de milioane de lei solicitaţi anual pentru chimiopreparate.

—  Se întâmplă ca preparatele necesare, garantate de stat, să nu ajungă la pacienţi?

— Chiar zilele trecute am fost invitată la Guvern şi am aflat că s-a dat aviz pozitiv unei iniţiative legislative pe care am lansat-o, pentru responsabilizarea prestatorilor de medicamente. A fost nevoie să muncim la modificarea a 4 legi, dar mă bucur că am ajuns la un numitor comun şi poate că aceasta ne va ajuta, de asemenea, să uşurăm unele dintre suferinţele pacienţilor.

E vorba de sancţionarea agenţilor economici care nu livrează medicamentele contractate la timp. La tendere, agenţii economici se luptă şi declară că sunt cei mai buni, mai ieftini, mai rapizi şi mai calitativi, dar imediat ce înving – uită de obligaţiile contractuale. Iată, de exemplu, în noiembrie, anul trecut, o firmă a câştigat tenderul pentru Metrotrexat, un preparat foarte important în tratamentul leucemiilor la copii. După acest tender, preparatul a fost livrat la 16 iunie anul curent. Jumătate de an pacienţii, părinţii, medicii au alergat şi au cerşit de pe ici-colo, dar compania nu a suportat nicio sancţiune. Acum stabilim amenzi pe care să le simtă şi ei. Căci, pentru neonorarea unui contract de 4 milioane, în baza prevederilor actuale sunt amendaţi cu 400 de lei. Şi invocă tot ce vrei: vama, cursul euro, producătorul… Dar pacienţii oncologici nu pot aştepta.

— Şi relativ la calitatea medicamentelor, există îngrijorări?

— În săptămânile trecute am viztitat mai mulţi producători autohtoni de medicamente şi am văzut de toate. Nu pot zice nimic de laboratoarele în care blisterele cu pastile sunt marcate cu data la care sunt produse, dar am văzut şi unele fără dată, şi ni s-a spus că vor fi datate după nu ştiu ce expertiză. Noi bănuim că, de fapt, acestor medicamente li se va aplica data în ziua în care vor învinge la tender. Nu am probe exacte ca să confirm aceste bănuieli, dar  există prea multe plângeri de la medici, dar şi de la pacienţi despre ineficienţa unor medicamente produse în Moldova, de parcă ar fi expirate.

— Şi calitatea medicamentelor de import cum este testată, avem un laborator pe măsură?

— Mă consider şi eu patriotă, şi nu vreau să arunc critici în van, dar ceea ce am văzut recent la Laboratorul de Certificare a Calităţii Medicamentelor – nu mi-am crezut ochilor, şi mă îndoiesc că poţi determina calitatea unui medicament în aşa condiţii precare, chiar antisanitare pe alocuri.

— Toate acestea fac ca oamenii să fie sceptici faţă de medici, medicamente, iar uneori se tratează singuri, cum cred ei.

— Polipragmazia tot este un fel de boală, adică administrarea unui număr prea mare de medicamente. Cu asta se ocupă în special unii medici, care prescriu liste întregi de medicamente şi îţi spun şi de la care farmacie anume să le iei, şi asta mi s-a întâmplat şi mie, când colegii îmi recomandau anumite farmacii, ştiind bine că mă descurc în acest domeniu. Dar şi unele persoane îşi iau singure de la farmacie cât mai multe medicamente, folosindu-le după ureche sau după publicitatea de la televizor – şi pentru asta tot avem un proiect de lege, care să stopeze acest curaj de consum medicamentos excesiv. Nu mai zic de farmacişti, unii dintre ei te “conving” să faci  procurări serioase. Şi iar am simţit-o pe pielea proprie. Chiar recent, înainte de vacanţă, am intrat la farmacie să iau câte ceva la drum. Nu reuşeam să numesc un preparat că farmacista îl şi introducea în aparatul de casă, fără să reuşesc să remarc că vreau doar 5 sau 10 pastile. Toate aceste “obiceiuri” trebuie schimbate.

— Cetăţenii sunt reticenţi nu doar faţă de medici, ci şi faţă de poliţa de asigurare medicală, pentru că pare scumpă şi oferă servicii minime.

— Nu putem spune că reticenţa oamenilor nu este motivată. În 2004, atunci când acest proiect a fost lansat, au fost 35000 de oameni care şi-au luat poliţă, iar deja în 2007 erau doar 20000. Lumea  începuse să înţeleagă că nu prea îi serveşte la ceva. În 2012 numărul celor care şi-au procurat poliţa de sine stătător a crescut până la 50000 de persoane, deoarece s-au acordat diverse avantaje, inclusiv reduceri de până la 50% la procurarea poliţei în primele luni ale anului, iar anul trecut şi anul acesta reducerile pentru categoriile sărace au fost chiar de 75% din costul poliţei.

Eu încerc să analizez, însă, impactul acestui principiu al solidarităţii cetăţeneşti la asigurările medicale. Poliţa pe care o cumpără cetăţeanul, fie şi la preţ deplin, nu acoperă în niciun fel necesităţile de tratament în cazul unei intervenţii chirurgicale sau al unei maladii complicate. Şi atunci intervine principiul solidarităţii – se ia de la cei care plătesc pentru poliţa de asigurare din salariu, prin cele 3,5% plătite lunar de fiecare angajat plus 3,5% plătite lunar de patron pentru fiecare angajat.

Aşa apare nemulţumirea celor 800000 de cetăţeni angajaţi, care plătesc obligatoriu lunar pentu această poliţă. Ei duc cumva povara pentru un milion de cetăţeni asiguraţi, printre care sunt copii, pensionari, invalizi.

Eu, ca cetăţean care munceşte în două instituţii, prin cumul, plătesc de două ori lunar câte 3,5% impozitul pentru asigurări medicale, dar nu ştiu prea multe despre ceea ce face sistemul cu aceşti bani. De aceea, cred că e nevoie de transparenţă, ca fiecare cetăţean să ştie că el a contribuit în acest an cu suma X la fondul asigurărilor de sănătate, şi mai mult – că o parte din această contribuţie a sa de 15-20% este depozitată pe un cont al său, pe care îl va putea folosi, la necesitate, pentru probleme de sănătate atunci când va fi nevoie. Altfel, cetăţeanul care achită toată viaţa 3,5% din veniturile sale lunare pentru fondul de sănătate ajunge, atunci când are o problemă medicală, să i se asigure doar 54% din necesităţile de tratament – asta arată statisticile. Iar celelalte 46 % cetăţeanul şi le achită singur, şi aceşti bani se duc, în fond, pe medicamente.

Eu sunt pentru majorarea fondului acordat medicamentelor compensate de stat, dar mai întâi – să existe transparenţă, căci fiecare trebuie să ştie ce se face cu banii lui. Altfel, fără transparenţă, nu cunoaştem nici unde ajung cu adevărat medicamentele compensate, căci am avut şi cazuri când medicamentele erau prescrise pentru o persoană, dar ajungeau la altele.

— Există corupţie în repartizarea medicamentelor asigurate de stat?

— Corupţie există acolo unde nu există transparenţă. Iată doar un mic exemplu. De când sunt în parlament, an de an încerc să dau de urma a vreo 3—5 milioane de lei, transferaţi an de an din buget pentru preparate care combat osteoporoza la femei în menopauză. N-am întâlnit încă nicio femeie care să fi primit gratuit acest preparat, deşi caut să văd măcar una de atâţia ani. Mi se tot spune că e un proiect, gestionat de un medic, care repartizează medicamentele prin raioane. Dar date exacte nu există.

Zilele trecute am avut alt caz. O femeie a venit din Italia să îşi ia cartelele medicale pentru cei doi copii ai săi, care sunt cu ea acolo, şi a descoperit că timp de câţiva ani copiilor li s-ar fi eliberat medicamente gratuite, pe care ei nu le-au văzut niciodată. Chiar am să merg în acest sat să mă uit în ochii medicului care a scris în mod fals că medicamentele compensate au fost repartizate acestor copii.

— Cum e cu transparenţa şi combaterea corupţiei la Spitalul Oncologic?

— Ştiu că sunt cetăţeni care au fost condiţionaţi şi li s-au cerut bani în această instituţie. Chiar recent directorul a eliberat 3 colegi, nu mai zic de nenumăratele discuţii la temă, inclusiv în prezenţa ofiţerilor de la Anticorupţie. Sincer, când îmi spune cineva că unul dintre colegi i-a cerut bani, mă simt foarte prost. Eu vreau să încurajez oamenii, dacă li s-au cerut condiţionat bani pentru tratament, să nu tacă, să nu ascundă, să spună conducerii, să organizeze flagrante. Pentru că nu toţi medicii sunt corupţi, dar cei câţiva care sunt strică imaginea tuturor.

— În Parlament se discută deseori despre mafia medicamentelor, şi deseori vă pronunţaţi critic privind calitatea medicamentelor şi a serviciilor. Ar putea exista colegi de Parlament cu diverse interese, nu v-au dat de înţeles că trebuie să renunţaţi la investigarea acestor nereguli?

— Eu ştiu că nimeni nu are cu ce mă şantaja şi că medicamentele de proastă calitate pot afecta pe fiecare dintre noi, copii, mame şi oameni dragi, şi nu există scuze. Mi-au spus câţiva colegi că au fost sunaţi din afara legislativului şi întrebaţi: “De ce Stratan cu Brega umblă şi inspectează?”, dar eu repet: starea medicinei ne priveşte pe toţi.

— Cum este consensul şi betonul AIE atunci când dezbateţi probleme ce ţin de medicină, corupţie, bani?

— În Parlament, cu adevărat, sunt câteva proiecte de legi la care noi nu găsim un consens. Şi ele stau şi aşteaptă. Este vorba de legile cu privire la Liga Medicilor, Colegiul Medicilor, Statutul Colegiilor Medicilor. Cred că avem o problemă în sistemul medical – politizarea excesivă a societăţii, care din Parlament şi Guvern a ajuns şi în spitale.

Eu vreau să propun depolitizarea instituţiilor medicale, prin lege. În primul rând conducătorii spitalelor să nu fie condiţionaţi politic. Căci medicii-şefi care sunt membri de partid ajung apoi impuşi să treacă în alt partid. Unii profitori beneficiază, fiind la comunişti 10 ani, au devenit peste noapte pldm-işti ca să rămână în funcţie. Dar eu cred că trebuie să promovăm manageri buni, competenţi, profesionişti.

— De ce sunt atât de puţine femei în Parlament şi pe primele zece locuri ale listelor de partid?

— Majoritatea partidelor sunt conduse de bărbaţi şi evident că, atunci când promovează pe cineva, ajung la cei cu care comunică mai des, fac afaceri, au bani şi pot susţine financiar partidul, căci campaniile electorale costă.
Dar alegătorii au nevoie, poate, şi de partide puternice, dar şi de politicieni care ar putea să îi asculte. Uneori, când ajung prin sate, mai discut cu oamenii şi ei singuri îmi spun: iaca, a fost un bărbat la noi data trecută, şi ne-o spus, şi ne-o spus, dar nu ne-o ascultat, dar iaca matale ai răbdare să ne asculţi. Femeile sunt mai sociabile, mai tolerante, cu mai multă răbdare şi cu mai multă putere de convingere. Chiar azi am avut un apel de la Ocniţa, m-a sunat o femeie cu 3 copii, nici nu ştiu de unde a luat numărul meu. Este dată afară din casă cu cei 3 copii ai săi. Apelurile ei la primar şi la alte structuri nu au ajutat-o, şi atunci ea a decis să apeleze la o femeie din parlament. Poate că oamenii, atunci când intră în cabina de vot, votează pentru un partid fără să ştie cine e exact pe listă, dar sunt şi dintre acei care votează pentru că în partidul X au cunoscut persoane receptive, politicieni care aud oamenii. Femeile ar fi în primul rând votate în asemenea cazuri.

— Unii spun că femeile care fac politică petrec mai puţin timp la cratiţă, sau au probleme în familie. Puteţi combate acest stereotip prin exemplul propriu?

— Poate că unele femei nu reuşesc totul. Cred că mai ales cele cărora le place să doarmă mult. Eu, când intru în casă, zic că încep schimbul trei. De dimineaţă sunt la clinică, apoi – la Parlament, apoi iar la clinică – iar seara am agenda stabilită, din care face parte şi comunicarea cu familia, dar şi munca la calculator cu proiectele de legi pentru ziua următoare. Vreau să vă spun că reuşeşti, dacă, desigur, ţii şi la familie, şi la soţ, şi la toţi acei care îţi sunt dragi. Dacă, de exemplu, sâmbăta sunt în teritoriu, ştiu că duminica voi încerca neapărat să fiu cu cei de acasă. Iar în această perioadă, dacă veniţi la mine în ospeţie, o să vedeţi câte ghiveciuri am făcut toamna aceasta, ca niciodată. În rest, nu am timp de seriale la televizor, şi încă nu reuşesc să vorbesc mult la telefon, pentru că unii îşi doresc să vorbească cu mine mai mult, şi eu simt asta, dar nu pot.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.R.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *