Leii fără Guvernator
Ce şanse există că, în urma noului concurs anunţat de Legislativ, va fi ales un guvernator al BNM? Ce fel de persoane ar accepta să aplice pentru acest post şi pentru cine ar vota actuala majoritate parlamentară? De ce e riscant să avem un guvernator afiliat unei majorităţi parlamentare?
Veaceslav Negruţa, economist, ex-ministru al Finanţelor:
S-ar putea să nu fie nici comisie, nici concurs
Primul concurs, din toamna 2015, aşa cum a şi fost gândit, a eşuat. Scopul acelei competiţii a fost imitarea unui proces deschis, urmare a unui anunţ de demisie, emis în ajunul Misiunii FMI. E cert, cineva cunoştea din start finalitatea acestui exerciţiu. A fost nevoie de timp pentru anumite evoluţii. De asta s-au şi tărăgănat plecările reale de la BNM. Acum, preşedintele Parlamentului anunţă un nou concurs pentru şefia BNM, sub presiunea partenerilor de dezvoltare, care, printre condiţiile de deblocare a dialogului şi finanţărilor, insistă asupra identificării unui nou guvernator BNM. Despre cerinţele societăţii nici nu merită de vorbit, ele fiind neglijate de guvernare.
Noul concurs este anunţat nu pentru că guvernarea înţelege că e nevoie de altă conducere la BNM, ci pentru că partenerii condiţionează acest lucru. Ce să înţelegem din această situaţie, legată de noul concurs? S-ar putea să nu fie nici comisie, nici concurs. S-ar putea ca dosarele depuse să fie examinate în alt format. Poate un consiliu ad-hoc, format din „străini” şi locali, care înţeleg şi vorbesc engleza. S-ar putea să nu se spună numele lor, doar să se facă referinţă la un astfel de format.
În realitate, însă, ar putea fi că nimeni nu-şi mai doreşte această funcţie, păstrându-şi numele curat, construit cu ani de muncă, şi păstrând distanţa faţă de această guvernare cu centre decizionale din afara puterilor oficiale şi legale ale unui stat de drept. Mulţi vor aştepta vremuri mai bune pentru prestaţii profesionale. S-ar putea ca, de această dată, şeful Legislativului să fie determinat să iasă din încurcătură nominalizând pe cineva de formă, astfel încât majoritatea parlamentară să voteze un candidat care va accepta să fie doar interfaţa BNM pentru un timp. Evident, cu obligaţiunea de nominalizare imediată a doi viceguvernatori, care, împreună cu alţi doi, aflaţi deja în oficiu, vor conduce BNM, asigurând continuitatea şi confortul unor centre de decizii. Asta dacă, totuşi, se vor găsi aplicanţi curajoşi, care nu se tem de situaţia politică incertă şi de „bombele” de aici.
Elena Prohniţchi, coordonatoare de program, ADEPT:
Adevăraţii profesionişti vor evita să participe la acest concurs
Decizia Parlamentului de a anunţa un nou concurs pentru funcţia de Guvernator BNM vine pe fundalul unei presiuni externe din partea partenerilor de dezvoltare şi este mai puţin determinată de voinţa politică reală a decidenţilor politici. Totuşi, modalitatea în care s-a desfăşurat concursul prima dată, când a fost imitat un proces deschis şi participativ, cu implicarea societăţii civile în această parodie, a compromis corectitudinea tuturor viitoarelor tentative de selectare a guvernatorului BNM care vor mai fi desfăşurate de actuala guvernare, indiferent cât de nobile vor fi intenţiile organizatorilor. Adevăraţii profesionişti vor evita să participe la acest concurs şi din considerentul presiunii politice constante la care va fi supus viitorul guvernator al BNM. Acesta va trebui să ia mai multe decizii nepopulare, care ar putea să nu fie pe placul politicienilor. Totodată, viitorul guvernator va trebui să participe la elucidarea furtului miliardului din sistemul bancar şi a schemei de devalizare a Băncii de Economii, fapt care ar putea scoate în prim-plan mai multe nume interesante din cercul puterii.
De aceea, este puţin probabil că actualul concurs se va solda cu selectarea unui guvernator profesionist, integru şi independent, fiind create, până la urmă, circumstanţe în care va fi numit candidatul propus de preşedintele Parlamentului.
Este evident că actualul Parlament excelează în tergiversarea adoptării deciziilor importante. Până în prezent, nu a fost selectat şi numit Avocatul poporului pentru drepturile copilului, nu a fost adoptat pachetul de legi cu privire la integritate şi nu a avut loc reforma Procuraturii.
Dumitru Alaiba, şeful Secretariatului Consiliului Economic al Prim-ministrului:
Guvernarea nu vrea rezolvarea acestor probleme pentru că asta ar însemna un „autodenunţ”
Procedura de alegere a Guvernatorului trebuia să se finalizeze încă în 2015. Se pare, însă, că unele planuri nu au mers după cum trebuia, motiv din care procesul s-a blocat. Acum pare imposibil ca o persoană să aplice şi să fie selectată. Într-o ţară europeană, un concurs pentru o funcţie publică se derulează altfel, or, ei chiar nu ştiu cine va fi selectat. La noi, candidatul trebuie „binecuvântat”, concursul fiind de formă. Când planul iniţial devine greu de implementat, situaţia se blochează. Între timp, problemele se agravează, lucrurile ies de sub control din cauza inacţiunii şi a deciziilor ce nu sunt luate la timp.
Personal, întrevăd două scenarii şi ambele par valabile:
1. Se alege un Guvernator „de-al casei”, care va fi pus pe poziţie de marionetă. Scopul său nu va fi rezolvarea problemelor din sistemul bancar, ci menţinerea situaţiei de moment. Este un scenariu care ar fi preferat acum de sistem, deşi ei ar trebui să fie conştienţi că, de data asta, credibilitatea procesului de selectare a candidatului trebuie să fie una veritabilă, nu formală, deoarece şi Guvernul României, şi FMI, şi UE sunt cu ochii pe ei, iar finanţările nu vor reveni dacă procesul de selectare a guvernatorului va fi unul formal.
2. Este atrasă o persoană mai puţin afiliată sistemului şi, posibil, mai puţin informată despre toate subtilităţile problemelor. Aceasta şi-ar putea pune mâinile în cap când va constata gravitatea situaţiei. Dacă va încerca să întreprindă ceva, va fi blocată din toate părţile: CNA, Procuratură, Parlament, Guvern etc. Fie va fi speriată sau şantajată, fie va fi cumpărată.
Ar mai trebui să ne întrebăm dacă guvernarea vrea cu adevărat rezolvarea problemelor din sistemul bancar: distrugerea cartelului din sector, introducerea transparenţei veritabile a acţionarilor, stimularea concurenţei şi, desigur, invesigarea fraudelor ce au fost comise în ultimii ani.
Guvernarea, însă, nu vrea rezolvarea acestor probleme, pentru că asta ar însemna, de fapt, un „autodenunţ”.
Vitalie Călugăreanu corespondent Deutsche Welle în R.Moldova
Apropo, oare ce mai face Kroll?
Eu nu mai cred în miracole moldoveneşti. Nu-mi imaginez cum guvernarea oligarhică ar încredinţa controlul asupra justiţiei, asupra Băncii Naţionale sau asupra Procuraturii unor persoane din afara „trustului” – vorba lor. Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat săptămâna trecută la CSM. Cei care stau astăzi în spatele acestei ciudate majorităţi parlamentare au nevoie să controleze cele trei segmente ale puterii pentru a direcţiona fluxurile financiare spre sfera lor de interese, pentru a-şi asigura libertatea şi pentru a şterge urmele furtului celebrului miliard. Sau poate miliarde? Aparent e o logică prea simplă. Dar nimeni „în trust” nici nu-şi mai toacă mintea astăzi ca să construiască scheme sofisticate. Asta ţine deja de trecut. Acum, după ce principalii oponenţi politici au fost anihilaţi, aceste concursuri de ocupare a anumitor funcţii sunt organizate strict pentru a unge ochii europenilor, pe banii cărora naiv se mai mizează la Chişinău. Am văzut investigaţii jurnalistice din care reiese că Moldova este o ţară de tranzit a banilor murdari. Ei intră în sistemul bancar moldovenesc, sunt spălaţi (legalizaţi) şi imediat sunt scoşi din Moldova. Se creează impresia că cineva are nevoie de acest SRL, cu ştampilă de stat, anume pentru această procedură. Iar pentru a acoperi aceeste tranzacţii e nevoie de un control absolut asupra BNM şi CNA – singurele instituţii care „văd” cum miliardele intră şi, rapid, ies din Moldova. Venirea unui profesionist la BNM ar însemna nu doar lichidarea acestor scheme, dar şi posibilitatea de a proba fenomenul post-factum în toată amploarea lui. Asta ar însemna puşcărie pentru foarte mulţi beneficiari locali şi anchete internaţionale zgomotoase.
Nici micii beneficiari de la Chişinău (deghizaţi în majoritate parlamentară), nici şefii locali ai acestora, dar nici capii reţelei şi intermediarii din afara R. Moldova nu-şi doresc o astfel de soartă. Iată de ce, cel mai probabil, se va merge pe formula învestirii unui nou guvernator la fel de smerit, iar la final victimizat, ca cel de care urmează să ne despărţim. Apropo, oare ce mai face Kroll?
Viorel Chivriga, expert în politici economice, coordonatorul Departamentului Economie de Piaţă Funcţională, IDIS Viitorul
Un candidat apolitic, în scurt timp, poate deveni afiliat politic
Rezoluţia comună cu privire la R. Moldova, adoptată de către miniştrii de externe ai Uniunii Europene în cadrul Consiliului European, conţine recomandări privitoare la asigurarea independenţei Băncii Naţionale a Moldovei, dar şi la numirea unui guvernator BNM, neafiliat politic, în baza unui proces transparent şi credibil. Admit că recomandările Consiliului UE pot fi realizate. Cred că şansele de materializare sunt mari. Asta, luând în considerare situaţia politică şi economică deplorabilă, insistenţa tot mai acerbă din interior şi exterior privind demararea reformelor politice şi economice, necesitatea resuscitării sistemului financiar-bancar şi nevoia recăpătării unui pic de încredere în faţa populaţiei R. Moldova şi a partenerilor de dezvoltare. Cred că în fruntea BNM trebuie să vină o persoană experimentată, integră, cu o reputaţie ireproşabilă, preferabil, cu o experienţă de activitate în structurile internaţionale de profil. Admit că va fi greu de identificat astfel de candidaţi, care să accepte venirea în această funcţie într-un mediu nestabil, incert şi cu numeroase probleme, care trebuie să fie soluţionate rapid şi calitativ. Dar, este posibil. Actuala majoritate parlamentară va vota orice candidatură care întruneşte condiţiile necesare. Chiar aparent necesare, deoarece nu are altă soluţie.
Dar, sunt şi riscuri: un candidat apolitic, în scurt timp, poate deveni afiliat politic. La noi e posibil. În acest caz, exerciţiul alegerii guvernatorului va fi compromis iremediabil pentru mulţi ani înainte. La fel, la BNM, sunt câţiva decidenţi care pot schimba ulterior polul de greutate în procesul de luare a deciziilor. Deci, sunt câteva ecuaţii cu mai multe necunoscute, care trebuie rezolvate din start.
