Lecturi de Iarnă cu ministrul vaccinat

Interviu cu Vladimir Hotineanu, ministrul Sănătăţii al R. Moldova

258-hotineanu— Dle ministru, cum explicaţi că, de obicei de sărbători, oamenii se gândesc mai mult la sănătate, dorindu-le sănătate şi celor dragi?

— Eu cred că, în fiecare dimineaţă, când se trezesc, primul lucru la care se gândesc oamenii este sănătatea. Sănătatea, ca problemă, pentru fiecare persoană, nu ar trebui să fie actuală doar de sărbători. Sănătatea e de toate zilele. Dacă am recunoaşte că ne dorim doar de sărbători sănătate, ar însemnă că nu avem grijă de noi. Sănătatea trebuie să fie în centrul activităţii noastre în fiecare moment. Dacă noi nu ne vom forma un mod al nostru, sănătos, de viaţă, nu vom avea sănătate niciodată. Sănătatea este o categorie filozofică ce înglobează în sine foarte multe criterii: modul sănătos de viaţă, renunţarea la vicii, evitarea surmenajului psihic şi fizic, modalitatea de a recupera forţele, activităţi diverse, intelectuale şi sportive.

— Ce vicii aveţi dvs.?

— Vicii? Dar ce vicii am? Singurul viciu e că lucrez câte 16 ore din 24. Ăsta cred că e singurul meu viciu. E lucrul pe care îl fac de o viaţă, nu doar de când sunt la minister. De fapt, munca nu poate fi considerată viciu. Munca este acea parte a vieţii noastre care ne aduce multe întrebări, multe satisfacţii, dar şi multe sarcini pe care trebuie să le soluţionăm.

— Cu ce probleme au venit cetăţenii la Ministerul Sănătăţii (MS) în această zi de audienţă?

— La MS, oamenii vin cu probleme de sănătate. Nu m-a impresionat nimic deosebit astăzi. Cineva a fost cu o plângere la adresa activităţii medicilor legişti, am solicitat serviciile respective, să investigăm cazul şi să vedem dacă pretenţia este fondată, deoarece, adesea, oamenii privesc soluţiile propuse pur subiectiv, uitând că există şi nişte legităţi universale în societate. O societate nu înseamnă anarhie. Noi trebuie să ne determinăm în ce fel de stat trăim: în unul de drept, unde în capul mesei stă legea, sau într-un stat în care funcţionează doar capriciul meu? Altcineva nu a fost satisfăcut de un tratament la stomatolog. Au fost şi probleme de încadrare în câmpul muncii. Chiar a venit un absolvent al studiilor la doctorantură din Japonia. Medicina preventivă va intra, în 2010, în domeniul de sănătate publică, fiind create şi centre de sănătate publică. Cred că acest proaspăt absolvent se va încadra perfect în noua structură.

— Ce salariu ar avea acest doctorand cu studii în Japonia?

— Cel care este în sistemul sănătăţii din R. Moldova. Cred că vreo 2-3 mii de lei. Aşa sunt salariile în sănătate, la noi.

— Cum reuşesc să facă faţă situaţiei medicii de familie cu astfel de salarii, în condiţiile pandemiei de gripă?

— Fac faţă foarte bine acestor probleme, chiar dacă sunt suprasolicitaţi. Sistemul, în ansamblu, face faţă. La ora actuală, avem 17 cazuri de deces. La centrul mondial specializat, unde se adună toate statisticile despre decese, noi stăm chiar bine de tot, deşi moartea nu poate fi considerată un lucru bun.

— Sunt asiguraţi cu mijloace de transport medicii de familie care vizitează pacienţii la domiciliu?

— În oraş e mai simplu, dar marile probleme sunt la sate, deşi au fost cumpărate mai multe unităţi de transport. De altfel, şi acest subiect a fost politizat, maşinile fiind acordate doar centrelor de sănătate în care şefii erau de la PCRM. E o tragedie politizarea medicinei, care este un sistem apolitic. Eu, ca ministru, sunt om politic, iar sistemul în întregime este apolitic. Dacă nu vom înţelege acest lucru, va fi grav de tot.

— Să înţelegem că nu veţi tria medicii-şefi din raioane după criterii politice?

— Cei buni vor rămâne. Cu o singură condiţie – să nu mai facă politică în instituţiile medicale.

— Aţi văzut vreo radiografie a vreunui bolnav de gripă pandemică, decedat ulterior?

— Toate cazurile de deces care au fost sunt legate de adresările tardive ale pacienţilor, de autotratamente efectuate acasă. De obicei, se adresau a 5-a sau a 6-a zi din momentul îmbolnăvirii, atunci când, de regulă, se dezvoltă deja pneumonia. Acum câteva zile, la Spitalul Republican, în Secţia de Internare, a venit o pacientă foarte gravă, dintr-un raion apropiat Chişinăului. Avea o pneumonie foarte periculoasă. Ea nu se adresase nicăieri. A stat acasă, făcând tratamente arbitrare. Apropo, oamenii nu mor de gripă, ci de complicaţiile acesteia, în special de pneumonii. Sunt pneumonii virale, cu particularităţi neîntâlnite la pneumoniile bacteriene. Virusul atacă plămânii, inclusiv microcirculaţia. Aceste pneumonii decurg cu micşorarea bruscă a capacităţii de oxigenare a plămânilor.

— Este adevărat că acest medicament, Tamiflu, recomandat în tratamentul gripei A(H1N1), este foarte toxic?

— Nu este adevărat. Chiar eu am folosit.

— De ce?

— Pentru că am simţit nişte senzaţii în faringe şi mi-am zis: de ce trebuie să ajung la pneumonie? Eu sunt doctor şi am decis pentru mine. De altfel, am dat o dispoziţie prin care, de la 8 noiembrie, medicii de familie, fără o confirmare de laborator, să indice Tamiflu, acest medicament antiviral, fiecărui pacient aflat în stare uşoară sau medie, stări care nu sunt supuse unui diagnostic de laborator.

— Cum aţi selectat mediile de informare care au reflectat procesul de vaccinare a dvs.?

— Pe toţi i-am anunţat…

— Cu excepţia ZdG?

— Mie îmi pare rău. Este Serviciul de Presă la MS. I-am rugat să anunţe toate ziarele, posturile de televiziune.

— Şi cum vă simţiţi după vaccinare?

— Foarte bine. Nu au fost efecte adverse, nici alergice, nici de alt gen. Vreo 2 zile am simţit o clinică post-vaccin, foarte uşoară, de altminteri, obligatorie, altfel nu se formează imunitatea. Această stare nu m-a determinat să rămân acasă.

— Câte persoane au fost vaccinate deja?

— Aproape 1000. Aceste tempouri sunt bune. Astăzi am discutat cu toţi medicii-şefi ai instituţiilor republicane, ca să organizeze vaccinarea personalului. Vaccinul se cheamă “Cant-grip” şi este oferit de Institutul Cantacuzino din Bucureşti. Vom avea 500 de mii de doze oferite pe gratis de România. Alte 950 mii de doze le vom primi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Vom avea vaccin pentru circa 50% din numărul populaţiei, poate chiar şi mai mult. OMS recomandă ca, în perioada de pandemie, să fie vaccinate circa 25% din populaţia ţării.

— Este vorba de grupurile de risc?

— Nu doar. Grupurile de risc constituie 5—7% din totalul populaţiei. De altfel, cei care au trecut prin gripă, până la începutul vaccinării, nu mai au nevoie de vaccin, deoarece şi-au obţinut imunitatea necesară faţă de această maladie. Ei nu mai intră în programul de vaccinare.

— Dar cum evoluează pandemia?

— OMS a prognozat trei valuri ale acestei pandemii. Primul val revine perioadei curente – toamnă-iarnă 2009. Cel de-al doilea val se va declanşa în martie-aprilie 2010. După pronosticul OMS, acesta va fi mult mai grav. Din această cauză, noi insistăm acum asupra vaccinării, pregătindu-ne de cel de-al doilea val. Al treilea val revine perioadei septembrie-octombrie 2010, când intensitatea acestei gripe va fi mai mică. Urmează dispariţia completă a maladiei. Să nu ne liniştim, însă, prea mult, deoarece fiecare sezon nou vine cu un virus nou.

— Este adevărat că vaccinul utilizat astăzi nu a fost testat şi că poate avea efecte adverse, periculoase pentru sănătate?

— Vaccinul a fost testat şi a primit certificatele necesare în România. Dacă nu ar fi fost certificat, nu l-am fi primit în R. Moldova. Nimeni nu ni l-ar fi dat. Vaccinul este înregistrat şi la Agenţia Medicamentului din R. Moldova. Este adevărat, vaccinul se recomandă acum doar persoanelor mai în vârstă de 17 ani, şi asta pentru că nu a fost finalizată testarea clinică la copii şi la gravide.

— Ce se va întâmpla dacă oamenii vor refuza vaccinarea?

— Noi recomandăm tuturor să se vaccineze. Ministrul s-a vaccinat. Îl aveţi în faţă – energic, sănătos, lucrează de la 7.00 până noaptea târziu, fără pauză de masă. Un ceai a fost masa mea de astăzi.

— De asta sunteţi atât de nervos?

— Nu sunt nervos, pur şi simplu, e o zi foarte complicată. Repet, populaţia trebuie să se vaccineze, pentru că nimeni nu cunoaşte astăzi cât de intensiv va fi cel de-al doilea val de gripă. Nu ar trebui să riscăm.

— Gerul nu a îngheţat valul de gripă?

— Gerul a venit acum, dar să nu uităm că toate, 207 ţări ale lumii, sunt în pandemie. Mobilitatea atât de intensivă face ca virusul să se mişte foarte repede, indiferent de temperaturi.

— Au fost sau nu pedepsiţi medicii din cauza cărora, s-a spus anterior, au avut loc decese de gripă pandemică?

— Fiecare caz în parte este investigat. Dacă vă amintiţi, a fost eliberat din funcţie medicul-şef de la medicina preventivă din Drochia. Mai mulţi medici au primit mustrări.

— Sunteţi chirurg. Aţi mai operat de când aţi devenit ministru?

— Chiar în această dimineaţă, la 7.30, am operat. A fost o tumoare abdominală. Intervenţia a fost reuşită.

— Aţi avut în cariera dvs. de chirurg şi cazuri letale. De obicei, ce gândesc, ce spun, cum se comportă oamenii în faţa morţii?

— Îmi vine greu să vă răspund. Disertaţiile pe care le-am făcut prin anii `80 au fost despre stările critice ale oamenilor. Am văzut, indiscutabil, multă moarte în ochii mei, am văzut mulţi pacienţi în stări critice, în terapii intensive. Am constatat că, în procesul de însănătoşire, este important ca bolnavul să vrea acest lucru. Eforturile medicilor nu au efecte, dacă pacientul nu vrea să trăiască. Pentru doctor, moartea este o tristeţe, una mare de tot. De obicei, doctorii sunt legaţi de pacienţi, şi atunci când survine un deces, suferinţa te urmăreşte o viaţă întreagă. Sunt cazuri pe care nu le voi uita niciodată. Ele vor muri odată cu mine.

— Vă amintiţi de un astfel de caz?

— Eram foarte tânăr, proaspăt încadrat în muncă la Sărăteni, Teleneşti. Spitalul era plasat aproape de traseul Chişinău-Bălţi. Pe acel drum, erau foarte multe accidente rutiere. Într-o zi, la spital, au fost aduşi 16 oameni accidentaţi – toţi plecau să invite la nuntă rudele dintr-un sat din nordul republicii. La sfârşit de zi, aflu de la asistentă că mai este un pacient, un băiat tânăr, mirele. Era alb ca varul. Mi-am dat seama că are o hemoragie internă. L-am luat la operaţie, l-am operat. Avea multiple rupturi ale organelor vitale. A doua zi, era anul 1975, am luat fişa de observaţie şi m-am dus la profesorul Ţâbârnă. I-am povestit, i-am arătat fişa… Mi-a zis că starea pacientului e incompatibilă cu viaţa. Am revenit tulburat de acea presupunere. Tânărul a trăit 10 zile. Nu pot uita nici până astăzi cum mireasa îngrijea de el. Într-un moment, pe când era într-o stare inadecvată, arunca în ea cu tot ce avea. După deces, după înmormântare, am aflat de la rude că tânăra fusese operată, având un hematom traumatic pe creier. Vă imaginaţi câtă putere a avut ea să îngrijească de mirele său cu un astfel de hematom pe creier? Nu pot uita acea moarte şi regret că nu l-am putut salva. Nu pot uita şi alt caz. Era anul 1992. De pe câmpul de luptă de la Nistru ne aduceau tineri răniţi grav. Văd şi acum un ofiţer tânăr, care îmi amintea de ofiţerul din romanul lui Lev Tolstoi, Andrei Bolkonski, rănit în bătălia de la Borodino. Ofiţerul m-a strâns de mână, spunându-mi: «Doctore, vreau să trăiesc». Ştiam că nu-l pot ajuta. Această tristeţe rămâne în medic pentru toată viaţa.

— Ce i-aţi răspuns, ce le spuneţi pacienţilor care vă cer viaţă, iar dvs. ştiţi cu siguranţă că nu-i puteţi salva?

— Am învăţat să le dau nădejde. În astfel de situaţii, îi mint, pentru a menţine viaţa în ei. Medicul nu trebuie să uite că sunt şi miracole. Am cunoscut şi eu astfel de cazuri.

— În lume, 90% din leucemii sunt tratate. În R. Moldova, astfel de cazuri sunt mortale. De ce?

— Nu este vorba doar despre lipsa celulelor stem. Mai degrabă este vorba despre transplantul de măduvă, care nu poate fi făcut în R. Moldova. Noi încercăm să discutăm cu partenerii noştri occidentali, deoarece avem o echipă de doctori, a academicianului Corcimari, avem şi spaţiu adecvat, destinat creării unui Centru de transplant de măduvă osoasă. Sper să reuşim vreodată, mai ales că avem şi o Lege despre transplant…

— Care nu funcţionează…

— Nu funcţionează, dar acum am iniţiat şi procedura de creare a actelor normative pentru buna funcţionare a acestei legi. Am iniţiat şi demersurile necesare constituirii Agenţiei Transplantului. Fără asta nu ne putem mişca.

— De cât timp ar mai fi nevoie, deoarece legea a fost votată acum 2 ani?

— Legea e de 2 ani, iar eu sunt doar de 3 luni aici… Sper că, în 2010, vom avea această agenţie. Este foarte important să readucem transplantul de rinichi, dar şi de alte organe. Astfel de intervenţii cer investiţii foarte mari. Transplantologia este un serviciu destul de costisitor. Dacă suntem o ţară europeană, e timpul să avem şi noi serviciile specializate pe care le are orice ţară europeană. Chiar dacă e costisitor… Viaţa cetăţeanului R. Moldova costă mai puţin decât viaţa celor din alte state?

— În ultima campanie electorală, în cadrul unei campanii pentru un Parlament Curat, numele dvs. a figurat alături de alte nume de candidaţi suspectaţi de corupţie sau de trafic de influenţă. Eraţi vizat pentru unele decizii pe care le-aţi luat în perioada în care eraţi viceministru al Sănătăţii, în cabinetele Sturza şi Ciubuc. Cum s-a decis că sunteţi, totuşi, compatibil cu funcţia de deputat?

— Am vorbit public despre aceste acuzaţii de mai multe ori. În cadrul acelei campanii fusesem plasat de rând cu Voronin, Tarlev şi alţi funcţionari PCRM. În acea perioadă, au fost pe la mine doi tineri. I-am întrebat: ce anume am corupt eu? Mi-au spus că sunt două obiecţii foarte mari faţă de viceministrul Hotineanu. În special, eram acuzat că, în 1999, am semnat licenţe de import al medicamentelor cu termen de valabilitate redus.

— Cum fusese luată acea decizie?

— Era luna septembrie 1999. Centrul de Dializă, unde se tratează bolnavii cu probleme cronice de rinichi, rămăsese fără dializatoare. Într-o singură zi riscau să moară vreo 200 de bolnavi. Atunci, profesorul Alexandru Tănase mi-a zis că bolnavii vor protesta pe treptele Preşedinţiei, dacă nu găsim aceste remedii vitale. Nu erau bani. M-am adresat la Ambasadoarea de atunci a Germaniei. Era o bună prietenă a familiei mele. I-am spus că, dacă nu primim dializatoare în câteva zile, mor 200 de oameni. Apelul a avut un efect deosebit. În prezenţa mea, Ambasadoarea a sunat la o firmă specializată din Germania. A explicat situaţia. Reprezentanţii acelei firme au spus că ne pot transmite dializatoarele de care aveam nevoie, doar că termenul lor de garanţie e de jumătate de an, nu de un an, după cum prevedea o hotărâre a Guvernului din 1993. Am acceptat, deoarece acele dializatoare urmau să fie folosite imediat, nu peste jumătate de an. Ce? Trebuia să nu semnez acel ordin, acea licenţă de import şi să moară 200 de oameni? Eu am făcut o crimă?

— Aţi explicat acest lucru celor care investigau cazul dvs.?

— Au fost nişte tineri, jurişti, probabil. Le-am lămurit aceste lucruri. Nu înţelegeam ce vor ei de la mine. Mi s-a părut că vroiau ceva. Le-am spus – nu vă dau nimic.

— Nu cred…

— Da, serios vă spun. Al doilea moment era legat de faptul că aş fi dat, nelegitim, licenţe la farmaciile din spitale. Adevărul era că, în februarie 1999, am semnat un ordin prin care am închis toate farmaciile private din spitale, deschizând farmacii spitaliceşti. Exista deja experienţa Spitalului de Urgenţă. Cu filiala farmaciilor spitaliceşti el asigura toată Urgenţa. Atunci am dat licenţe la toate farmaciile instituţionale. Nu regret nici azi acea decizie. De altfel, acele acuzaţii mi-au fost aduse în temeiul unui Raport al Curţii de Conturi. În acel raport figurau mai multe nume, dar a fost făcut public doar cazul meu, deoarece doar eu candidam la o funcţie de deputat.

— De pe poziţia dvs. actuală, cum credeţi, există sau nu corupţie în medicină?

— Corupţia e o problemă foarte, foarte complicată. Totul depinde de percepţia noastră. Cunoaşteţi vârsta corupţiei? E de vreo 3 mii de ani. Corupţia e de când a apărut banul. Tot de atunci se încearcă combaterea acestui fenomen. Dar, să revenim la corupţia din medicină. Personal educ cadre medicale din anul 1978. Sunt nişte ani de când, împreună cu întreg colectivul Universităţii de Medicină, educăm doctori în ţara asta. Să ştiţi că îi educăm în limitele oportunităţilor celor mai mari, în limitele deontologiei şi eticii medicale. Nu pot spune că corupţia este un fenomen atât de caracteristic sistemului de sănătate. Cred că trebuie să facem diferenţiere între mulţumire şi mită. Ce este corupţia în medicină? Este atunci când pacientul vine la doctor, iar acesta îi condiţionează tratamentul cu recompense băneşti. Asta e şi mită, şi corupţie. Trebuie să fiţi de acord cu mine la acest capitol. Pentru mine, ca ministru al Sănătăţii, este important să definitivăm, totuşi, acest fenomen. Ce ar însemna corupţia la nivel statal? Este absolut bizar faptul că vechii guvernanţi vorbeau despre corupţie în medicină, iar ei gestionau fraudulos schemele de import-export al diferitor produse… Oare aceea nu se chema corupţie? Şi cine era mai corupt? Voronin sau un doctor acuzat că a luat 5 lei de la vreun pacient? Lucrurile sunt foarte complicate. Eu nu neg că, în sistemul sănătăţii, există corupţie. Nu neg că există doctori care taxează pacienţii. Am spus la şedinţe, cu diferite ocazii, că voi fi foarte dur cu cei care taxează pacienţii.

— Vi s-au plâns bolnavi, acuzând astfel de cazuri?

— Nu au fost cu astfel de probleme. Este adevărat, primim scrisori, dar când ajungem să aflăm concret cui anume au dat bani, autorii scrisorilor îşi retrag acuzaţiile. Cum spuneam, este important să determinăm ce înseamnă exact acest fenomen în medicină. Eu, bunăoară, le sunt recunoscător pacienţilor mei care ajung sănătoşi şi pleacă acasă. Nu există o recompensă mai mare pentru medic decât să-şi vadă încununată munca. E important că nu sunt trist că a plecat din viaţă. Dar, să nu uităm, nu a existat un om pe acest pământ care, fiind la doctor şi fiind mulţumit de munca acestuia, să nu-i spună, cel puţin, un cuvânt de recunoştinţă, să nu-i dăruiască o floare, şi e normal acest lucru.

— Cunoaşteţi doctori care spun: fără 500 de euro nu te operez?

— Vă daţi seama că nimeni nu-mi vorbeşte mie despre astfel de lucruri. Se întâmplă să apelez şi eu la vreunul dintre foştii mei absolvenţi, pentru vreun pacient, dar nimeni nu cere nimic de la mine. Discutăm la Societăţile de Chirurgie despre acest fenomen. Şi în timpul Lecturilor de Iarnă discutăm. La aceste Lecturi se adună toţi chirurgii din Moldova. În ianuarie, timp de o săptămână, vorbim despre toate noutăţile din domeniu. Drept că, anul trecut, dna ministră Larisa Catrinici ne-a interzis să ne întrunim. Era început de campanie electorală şi ea ne-a sugerat să facem Lectura de Iarnă în luna iunie. I-am explicat că în iunie nu poate avea loc Lectura de Iarnă, deoarece… “iarna nu-i ca vara”…

— Vă mulţumim pentru interviu.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. Alex

    Foarte bune intrebari ZdG :)) Bravo 🙂

    Da’ ministru vad ca mai spune minciuni 🙂 Doctorandul nu are 2-3 mii in Moldova :)) bursa e de 800 :)) daca se mai angajeaza prin alte parti – atunci se mai ridica 🙂

  2. sofer

    Spre exemplu centrul de sanatate din satul Volintiri Stefan Voda are automobil, dar ce folos din el daca seful centrului o foloseste ca pe masina personala.
    Iar medicii de familie cu surorile medicale cum umblau prin sat pe la bolnavi, la chemari pe jos asa si continue s-o faca .

  3. Alexa

    Bravo ZdG 🙂 Si apoi nu pot sa nu remarc spiritul Dvs de observatie foarte fin care este relatat in intrebarea “De asta sunteţi atât de nervos?” Presupune asta starea permanenta in care se afla Dl Ministru… 😉

  4. Ionut Jder

    Parlamentul UE si problema “pandemiei de gripă AH1NI”

    Parlamentari din Consiliul Europei solicită crearea unei comisii de anchetă, pentru a evalua “ameninţarea unor false pandemii pentru sănătate”, un subiect despre care ei urmează să dezbată la sfârşitul lunii ianuarie 2010 la Strasbourg, a declarat, joi, unul dintre ei, Wolfgang Wodarg. Wodarg este un epidemiologist foarte critic la adresa tratamentului împotriva virusului A/H1N1, care, potrivit lui, a fost calificat în mod fals drept pandemie, “sub presiunea laboratoarelor”.

    Acest parlamentar socialist german vrea ca organizaţia Consiliului Europei să ceară membrilor săi “anchete privind consecinţele declanşăriii pandemiei şi abordarea acesteia la nivelurile naţional şi european”. Va fi vorba de asemenea despre a afla cum şi pe ce baze ştiinţifice Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decretat că este vorba despre o pandemie, “cu scopul prevenirii altor alerte false”.

    Wodarg pretinde că firmele farmaceutice “au influenţat oamenii de ştiinţă şi autorităţile de sănătate publică, pentru ca aceştia să alerteze Guvernele în legătură cu o pandemie”. Într-un text cosemnat de parlamentari din zece ţări, el afirmă că laboratoarele “au incitat la risipirea de resurse destinate îngrijirilor medicale, în favoarea strategiilor de vaccinare ineficiente”. “Ele expun inutil milioane de persoane sănătoase riscului de efecte secundare necunoscute ale unor vaccinuri care nu au fost testate suficient”, adaugă el.

    Sursa: http://www.mediafax.ro

  5. Simona

    Iată care sunt motivele pentru care multi români refuză vaccinarea:

    1.„Nu se cunosc efectele adverse ale vaccinului”. Aceasta a fost una dintre primele reacţii împotriva imunizării, apărută chiar cu câteva luni înainte ca Institutul Cantacuzino să finalizeze serul. Specialiştii Institutului au spus însă de atunci că vaccinul antipandemic românesc este fabricat exact după aceeaşi reţetă ca a celui gripal obişnuit, care este neschimbată de 30 de ani, că s-au folosit aceiaşi reactivi şi că singura deosebire este că serul anti A(H1N1) conţine o singură tulpină de vaccin, nu trei, precum cel împotriva gripei sezoniere. De la sfârşitul lunii noiembrie şi până acum, nici una dintre persoanele vaccinate nu a semnalat reacţii adverse neobişnuite.

    Cum e cu mercurul

    2. “Conţinutul în mercur ar provoca “autism, sindrom de atenţie deficitară, scleroză multiplă, deficienţe de vorbire şi limbaj”, potrivit blogului http://www.nuvaccinurilor.blogspot.com, cu adăugiri şi pe blogul Apologeticum wordpress, care a mai dus încă două campanii, una anti-cip şi alta anti-masonerie. Acestui zvon, dr. Viorel Alexandrescu, directorul adjunct al Institutului Cantacuzino îi răspunde astfel: „multe vaccinuri conţin urme de thiomersal, un derivat de mercur care împiedică infectarea produsului”, care „în cantitate mare ar putea avea efecte secundare”, dar precizează că este vorba de un conţinut infim, că „sunt urme de thiomersal, micrograme de thiomersal, a mia parte dintr-un miligram. La o doză de 0,5 ml de vaccin există 0,01 micrograme de derivat, riscul apărând prin prezenţa a peste 50 de micrograme”, explică medicul.

    3. “De ce sa mă vaccinez, pentru că se moare mai mult de gripa sezonieră decât de porcină” – este o altă justificare. Ministerul Sănătăţii (MS) demonstrează, însă, cu cifre, că pandemia a devenit mult mai periculoasă: “Dacă în gripa sezonieră rata de fatalitate a fost de 0,01-0,1 la sută, în gripa pandemică rata de mortalitate a crescut în ultimele şase săptămâni de peste 13 ori şi a ajuns la 1,32%. Adică un român dintr-o sută moare din cauza maladiei”, a declarat, miercuri, secretarul de stat Adrian Streinu Cercel.

    Justificări naive

    4. Una dintre ele este „vaccinul e obligatoriu, iar eu mă împotrivesc unei decizii a sistemului”. Fals, vaccinul nu este obligatoriu, şi-l face cine vrea.

    5. Alta: „Eu nu fac parte din grupele de risc, deci nu sunt în pericol”. Prof. Streinu – Cercel spune că „orice persoană care circulă este receptivă”.

    6. „E dreptul pacientului de a alege ce face cu propriul corp, iar eu aleg să nu ma vaccinez”. Aşa este, numai că doctorii spun că cine refuză îşi asumă şi riscul de a se îmbolnăvi pe sine sau pe cei din jur.

    7. Alţii spun că iau mai multe medicamente în fiecare lună, pentru inimă, menopauză sau pentru tiroidă şi le este teamă să nu le combine cu vaccinul. Ministerul a precizat că bolnavii cronici sunt cei mai expuşi la vaccin şi că acesta nu reacţionează cu celelalte medicamente. Singurii care nu au voie să-şi facă vaccinul sunt transplantaţii, care pot avea o reacţie de rejectare a organelor transplantate.

    Minciuni, trăznăi

    8. „Vaccinul a provocat decese”. Informaţia a circulat pe bloguri, iar la noi pe http://sssfinxxx.wordpress.com, al lui Andrei Pavel, care se recomandă „artist din Bucureşti” şi care susţine că vaccinul este periculos pentru că provoacă „sindromul Guillain-Barré (GBS), boală autoimună ce cauzează paralizia braţelor şi a picioarelor, iar în cazuri rare, a întregului corp”. Despre sindrom se vorbeşte şi pe alte bloguri şi se spune că el ar fi provocat de un adjuvant al vaccinului. Un alt mail, intitulat „Calea, Adevărul şi Viaţa”, vorbeşte de un alt adjuvant periculos, numit squalena, şi despre mercurul conţinut în vaccin.

    „Acest produs poate provoca grave boli auto-imune ca scleroza în plăci, artrita reumatoidă şi lupusul”, se spune în mailul cu pricina. Afirmaţiile sunt rezultatul unei neinformări. Dr. Viorel Alexandrescu, directorul adjunct al Institutului Cantacuzino, a precizat de câteva ori că vaccinul românesc nu conţine nici un adjuvant. Cei 11 producători mondiali de vaccin au ales dacă să folosească sau nu adjuvanţi (n.r., un compus care multiplică numărul de doze din aceeaşi cantitate de substanţă activă), iar Institutul Cantacuzino este unul din cei patru fabricanţi care nu a folosit nici un adjuvant.

    Despre cancer, dar nu în România

    9. Altă teorie, susţinută de un oficial din comisia de sănătate a Consiliului Europei, Wolfgang Wodarg, vorbeşte despre vaccinul care te îmbolnăveşte de cancer, pentru că “a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase”. Numai că bănuiala lui Wodarg este legată de vaccinul produs de firma Novartis, care nu se foloseşte în România.

    Alte zvonuri vorbesc de un episod din anii 1918-1919, când, în perioada gripei aviare spaniole, doar soldaţii şi alte persoane care fuseseră vaccinate împotriva gripei s-au îmbolnăvit şi au murit. Răspunsul este că la acea oră nu se inventase vaccinul antigripal.

    Conspiraţii mondiale

    10. „Virusul a fost făcut în laborator, pentru a creşte afacerile producătorilor de medicamente”. Acelaşi blog Apologeticum susţine că un profesor din Iowa „a extras material genetic de la un cadavru obez de 30 şi ceva de ani, de sex feminin, care a murit de gripa spaniolă în 1918″, iar analizele ar fi fost făcute într-un „laborator finanţat de Guvernul SUA”. Un alt blogger, Alexa Blog, repetă informaţia dar începe să aibă dubii: „National Public Radio şi Alaska Public Radio au raportat ce a fost extras din cadavrul victimei din 1918, adică virusul gripei aviare H5N1, dar se pare că a fost eronat. Sau n-a fost?”. Prof. Streinu – Cercel a declarat într-un interviu pentru „Adevărul”: „Plec de la ipoteza că a fost făcut în laborator şi a fost lansat. Şi eu, care fac managementul în România, ce să fac acum? Să stau să mă uit cum îmi mor oamenii? Nu. Am pus la cale un sistem prin care să-i protejez”.

    Din Adevarul.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *