Lecţii nordice pentru Moldova însorită

447-ambasador-emil-druc-1Interviu cu Emil Druc, ambasador al R. Moldova în Suedia, Finlanda şi Norvegia

 

— Ce credeţi că se va întâmpla la Vilnius la sfârşitul acestei luni?

— Ceea ce trebuie să se întâmple neapărat. Trebuie să parafăm aceste documente. Ne dorim ca aceste lucruri să se facă împreună cu Ucraina. Pe parcursul anilor, vom beneficia de un statut de membru asociat al UE, care e un prim pas al unui proces de aderare cu drepturi depline. Acum trebuie să vedem cum implementăm aceste acorduri cu randament maxim. Primul este acordul de comerţ liber. Mulţi ne vor lua cu sperietori de genul «vom fi sufocaţi de produse de proastă calitate». De fapt, piaţa moldovenească se va completa cu diverse produse, va apărea o concurenţă, o competiţie între producători. Vor învinge produsele de calitate, va câştiga anume consumatorul. Eu, ca şi consumator, am dreptul de a alege din 7 produse prezentate de 7 producători diferiţi. Îmi va părea rău că 2 dintre ei vor fi incompatibili cu rigorile. Unele întreprinderi vor putea dispare. Acordul este făcut în aşa fel încât să existe o perioadă de tranziţie, o perioadă de adaptare la concurenţii externi, de la 5—7 până la 9 ani, nu va fi ceva spontan.

— Reprezentaţi R. Moldova în trei state nordice, Suedia, Norvegia şi Finlanda, care sunt şi printre cele mai dezvoltate, stabile şi necorupte. De ce şi cum ar fi interesate aceste state să colaboreze cu R. Moldova?

— Cooperarea noastră se derulează pe cel puţin două dimensiuni: un dialog politic permanent cu toate cele 3 ţări, mai ales cu Suedia, unde avem şi reşedinţă. Politica suedeză de asistenţă pentru R. Moldova ţinteşte exact sprijinul necesar în procesul de integrare europeană, sprijin aprofundat de o asistenţă financiară consistentă. Există o strategie pentru R. Moldova, elaborată şi aprobată de Guvernul suedez, care punctează necesităţile de dezvoltare ale R. Moldova pentru anii 2011—2014. În baza acestui concept este prevăzută asistenţa pentru domeniile care necesită o adaptare la standardele europene, în special procesul de democratizare, drepturile omului, reformele instituţionale. E tocmai un ajutor foarte apreciat pentru sectoarele în care statul nu are bugete suficiente.

— Sesizăm că asistenţa suedeză ajunge în zone «neglamouroase» din Moldova, cum ar fi programele de combatere a violenţei împotriva femeilor, a copiilor, eradicarea sărăciei. De ce credeţi că Suedia este interesată ca în Moldova să existe mai puţină violenţă în familie, de exemplu?

— Există probleme pe care societatea din Moldova nu ştie cum să le abordeze din cauza lipsei de experienţă, a numeroaselor priorităţi, dar şi din cauza lipsei mijloacelor necesare. Suedia a cunoscut cândva probleme similare şi a dezvoltat metode de abordare. Societatea suedeză este foarte dezvoltată, lucrurile s-au armonizat pe parcursul deceniilor, drepturile omului, dar şi drepturile mediului natural sunt respectate cu stricteţe. Ei sunt conştienţi că vrem să facem şi la noi schimbări în bine, că suntem în tranziţie şi avem nevoie de suport, şi ne oferă sprijin tocmai pentru domeniile problematice pe care nu reuşim să le acoperim. În acest context, Suedia ne este un partener ideal.

— Suedia este un stat bogat, care acordă asistenţă altor state, sărace, dar e de remarcat că bogăţia financiară a acestui stat nu provine din resurse naturale, cum ar fi petrolul, aurul, alte zăcăminte naturale. Cum îşi câştigă Suedia stabilitatea financiară?

— Cu 150 de ani în urmă aceasta era cea mai săracă ţară din Europa sub toate aspectele, cu mase de oameni care emigrau, în special în SUA. Într-o perioadă relativ scurtă, 150 de ani, iar asta în contextul istoriei e o perioadă nu prea mare, ei au ajuns unul dintre cele mai dezvoltate şi sigure state din Europa. Suedia ocupă primele locuri la nivel global în multe domenii, în special în ceea ce priveşte produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, dinamica dezvoltării, având şi un sistem politic care favorizează aceasta.

Energia regenerabilă, conservarea naturii, protecţia mediului sunt domeniile de mare progres pentru suedezi şi reprezintă exemple bune de preluat de întreaga lume. De exemplu, în materie de management al deşeurilor menajere, Suedia nu prelucrează doar propriile deşeuri în proporţie de circa 95%, ci are capacităţi pentru a importa deşeuri din alte state şi pentru a le prelucra.

Am văzut cu ochii proprii cum sunt aplicate aceste tehnologii, e fantastic. Prelucrarea deşeurilor se face într-un sistem închis, fiind colectate printr-un sistem automat. Din aceste deşeuri este generată energie sau produse care generează energie, căldură, cum ar fi biogazul. Nimic nu se pierde, este un sistem de gospodărire bine gândit. Cu ajutorul noilor tehnologii, au reuşit să rezolve o problemă atât de veche cum ar fi deşeurile menajere.

— Există şi un sistem educaţional care le cultivă cetăţenilor o responsabilitate specială pentru mediul ambiant?

— Sistemul lor de îngrijire a mediului este ceva de invidiat cu invidie bună. Ocrotirea naturii pentru suedezi e ca un fel de religie, ei fac totul ca mâna omului să nu distrugă, ci să ducă la regenerarea naturii. Şi educaţia cu privire la natură începe foarte timpuriu, încă din şcoală. Văd deseori clase de copii în mijlocul naturii, în păduri, unde profesorii le arată diferite plante şi le explică ce ne dă natură, ce putem lua şi ce trebuie să îi dăm înapoi. Când analizez grija suedezilor faţă de mediul ambiant, mă conving că e deja ceva genetic, transmis din generaţie în generaţie de demult. Probabil că frumuseţea naturii i-a făcut să se comporte aşa.

— Modul sănătos de viaţă include şi o relaţie specială cu mediul ambiant, dar şi reguli stricte de viaţă. Ce atitudine are statul suedez faţă de consumul de alcool?

— Modul sănătos de viaţă este, la fel, susţinut de stat prin politici speciale. Comercializarea alcoolului este sub controlul statului. În fond, consumul de alcool este sub control de stat în toate aceste 3 state nordice: Suedia, Norvegia şi Finlanda, existând un concept aprobat de Ministerul Sănătăţii din fiecare stat. Filosofia acestui concept constă în dozarea consumului de alcool de către cetăţeni, existând o monitorizare permanentă. Băuturile cu un conţinut de alcool de peste 4% sunt accesibile doar în magazinele specializate la ore anumite. În zilele de weekend aceste secţii de vânzare a alcoolului sunt închise, de asemenea în orele târzii pe parcursul săptămânii.

— Pe de o parte, suedezii sunt descurajaţi de stat să consume alcool în mod abuziv, pe de altă parte – promovează un mod sănătos de viaţă?

— Nu cred că am mai văzut în alte state din lume ca oameni din toate generaţiile să se ocupe atât de intens de sport, şi nu doar jogging, pe care îl practică sute şi mii, chiar pe străzi, de la 7 dimineaţa. Suedezii practică diferite sporturi, mereu fiind implicaţi în campanii şi competiţii. Sălile de fitness sunt mereu pline, la scară naţională rata de activism fizic este foarte înaltă, este o societate exemplară, de la care avem multe de învăţat.

— Suedia se numără printre naţiunile care asigură cel mai înalt grad de egalitate între femei şi bărbaţi. La Chişinău, egalitatea de gen este încă o problemă a partidelor politice, a Guvernului şi a Parlamentului.

— Problema există şi la noi, dar nu putem spune că e foarte complicată. Cred că atitudinea şi viziunea sunt mai diferite la noi decât la ei. Desigur, pentru ca femeile să acceadă în anumite poziţii, ele au nevoie de posibilităţi să se dezvolte, de anumite condiţii. La noi nu-i interzice nimeni femeii să fie sef de birou, dar are copii, de care trebuie să aibă grijă. Bărbatul are acele calităţi, femeia tot, dar trebuie să aibă condiţii ca să le dezvolte.

— Mă întrebam cum e aici, în Suedia?

— În Suedia lucrurile sunt privite diferit, nu e matematică, nu e exact 50 la 50, nimeni nu pune astfel problema, dar ei au grijă ca cei care doresc să se realizeze să aibă condiţiile adecvate pentru asta, indiferent dacă persoana e femeie sau bărbat. Ei au politici bine gândite din start. Statul are grijă să promoveze această egalitate. O femeie poate lucra alături de un bărbat, la creşterea copiilor de asemenea participă amândoi, iar taţii pot lua concedii de paternitate.

— Ţările nordice sunt primele la combaterea corupţiei. Ce credeţi că putem învăţa de la ele?

— Corupţia e un fenomen universal. Corupţie există oriunde. Aici observ o atitudine de respingere, de intoleranţă faţă de corupţie. Desigur că au şi condiţii în care să poată respinge corupţia. Un judecător are un salariu decent în Suedia. Însă, oricum, există şi un mare respect faţă de lege. Legea are grijă să combată aceste vicii, însă legea pentru suedezi înseamnă şi responsabilitate, conştiinţă. În fond, în toate instituţiile statului legea e stăpână şi se respectă.

— Chiar dacă Suedia e o ţară bogată, Moldova îşi doreşte să înceapă exporturile şi spre această ţară, ca şi spre multe alte destinaţii europene. Ce ar cumpăra suedezii de la moldoveni?

— Da, piaţa suedeză e deja formată, toate magazinele sunt arhipline. Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să gustaţi aici prune, mere, roşii. Sunt parcă desenate, dar fără gust. La noi în Moldova piersicile şi roşiile au aromă şi gust. Există o explicaţie, avem pământul, clima de la Dumnezeu, avem de la ce porni producerea unor bunuri care în Suedia ar fi foarte apreciate. Şi nu doar fructe şi legume.

Este o obligaţie a statului să valorifice ceea ce avem, şi avem un sol foarte bun. Am putea produce legume şi fructe eco, care s-ar vinde cu vreo 30% mai scump. Cred că odată şi odată industria alimentară din R. Moldova va izbucni şi va face faţă. Este inexplicabil ceea ce se întâmplă acum: noi importăm fructe, pătrunjel, roşii din Turcia şi din alte părţi. Cu vinurile la fel putem fi în câştig. Dar şi într-un caz, şi în altul piaţa este arhiplină. Vinurile în magazinele europene, inclusiv în cele suedeze, nu lipsesc niciodată. E o ofertă şi o diversitate enormă de vinuri aici, aduse din cele mai îndepărtate colţuri ale planetei: Chile, Noua Zeelandă, Argentina, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Africa de Sud, Germania – toate rafturile sunt pline de aceste produse. Ale noastre pot face concurenţă. Nu neapărat celor franceze, italiene etc. Eu am fost în post câţiva ani în Franţa, unde am avut prilejul să gust diferite vinuri. Franţa, având 3 regiuni vinicole foarte mari, are şi tradiţii, şi spectru. Cu Franţa nu te pui! Dar cred că unele dintre vinurile noastre pot fi comparate cu cele din regiunile Burgundia şi Beaujolais. Nu cu cele bordeleze, până acolo nu ajungem, pornind de la indicii naturali, sol, podgorii. Dar cred că pe orice piaţă este loc întotdeauna pentru ceva nou.

— Unii spun că vinurile moldoveneşti sunt prea scumpe pentru un produs necunoscut.

— Preţul de vânzare al vinurilor moldoveneşti este mai mic decât media de aici. La evenimentele organizate de ambasada R. Moldova la Stockholm obişnuim să servim vinuri moldoveneşti, toate recepţiile sau prezentările se încheie, de regulă, cu o degustare a vinurilor noastre. Negru de Purcari sau Roşu de Purcari, Chardonnay de la Hânceşti sau Rcatiteli de Fautor aici au trezit aplauze în cercul invitaţilor. Nu se pune la îndoială, avem noi nişa noastră de comerţ, treptat putem ajunge unde trebuie.

— Ar putea Moldova deveni o atracţie turistică pentru europeni, pentru suedezi?

— Aş vrea mult să vină străinii să ne viziteze. Noi trebuie să promovăm ţara, dar oricât de pitoreşti ar fi mănăstirile noastre, dacă nu ai o infrastructură bine pusă la punct, nu merge. Turismul este un domeniu de perspectivă. Dar dacă acum nu putem face bani din turism sau din zăcăminte naturale, de care nu dispunem, să facem economie de resurse şi să scoatem bani din gunoi, aşa ca suedezii. Energia regenerabilă este de mare necesitate pentru Moldova. Putem obţine energie din vânt. Suedezii obţin energie chiar şi din valuri. Stă un butoi pe suprafaţa apei şi produce energie. Asemenea staţii sunt capabile să ilumineze un cartier, un oraş. Este incredibil. Dar din deşeuri, din frunze, câtă energie putem produce? În Moldova există atâta tescovină care, de obicei, este aruncată, dar ea poate fi folosită că o resursă energetică. Aici câţiva studenţi de la Institutul Tehnologic Regal, omologul UTM, au cercetat cum se poate produce energie din tescovină şi au făcut teză pe această temă. Vin avem, soare avem, tescovină, frunze, rumeguş, deşeuri, viţă de vie, paie — toate sunt surse de energie. Nu mai zic de energie geotermică.

— Dacă Europa înseamnă dezvoltare şi valori democratice, de ce avem atâţia eurosceptici?

— Suedia este una dintre puţinele ţări europene care au evitat efectele crizei, şi asta datorită unui sistem gospodăresc, politicilor de finanţare publice cu respectarea regulilor de bază, ceea ce a ajutat să se ţină piept acestei crize. Greutăţile prin care trece acum Europa alimentează decepţiile. Nimeni nu e scutit de crize, e un fenomen global. Dacă azi-dimineaţă la bursa din New York s-a prăbuşit o monedă, acest lucru se resimte la Hong Kong sau în capitalele europene, peste tot, este rezultatul globalizării. Europa iese deja din criză, prognozele prevăd o creştere de până la 2,8%. Creşterea se referă chiar şi la ţări ca Spania, Portugalia. E puţin, dar suntem în creştere.

— Faceţi parte din prima generaţie de diplomaţi moldoveni formaţi la Bucureşti la începutul anilor ’90. Cum a fost să studiaţi noua diplomaţie printre primii?

— Acum, 6 persoane din acel grup sunt pe teren, majoritatea ambasadori. Era în anul 1990, eram 25 în total, 7 la diplomaţie, 5 la politologie, 3 — la administrare publică. Am lăsat soţia şi copilul acasă şi am plecat pe 2 ani la Bucureşti. Toţi şi-au lăsat atunci familiile şi au mers la studii. Pentru mine a fost o scoală revelatoare, veneam dintr-un domeniu absolut diferit, căci prima mea profesie ţine de teatru. Am absolvit anterior managementul teatral în anii ’80 la Leningrad. Poate aş fi făcut diplomaţie mai devreme, dar în perioada sovietică la asemenea studii nu avea acces oricine. Acolo aveau acces doar persoane de o anumită categorie (nomenclatură).

— Cum vedeaţi atunci, în 1990, în perspectivă imediată schimbarea RM?

— Îmi părea irealizabil, că ne aventuram într-o lume mare, infinită. Nu înţelegeam, cum ar putea R. Moldova avea o ambasadă în străinătate, în alte ţări? Un fel de sentiment mixt, dar cu speranţa şi dorinţa de a face ceva.

— Faptul că eraţi integraţi în acelaşi mediu lingvistic a fost favorabil?

— Desigur, chiar dacă unele din manuale, literatura obligatorie erau în engleză, iar noi aproape toţi cunoşteam doar franceza. Mediul lingvistic românesc a fost ca un prim acces la ceva interzis până atunci, era un fel de euforie.

— Dacă aţi fi managerul instituţiilor teatrale din Moldova acum, ce aţi face?

— Oricât de dureros ar suna, nu aş vrea să fiu într-o astfel de funcţie. Pe timpurile sovietice arta era subvenţionată, or un spectacol nu se recuperează financiar pe baza biletelor, iar artistul nu trebuie să se gândească la câte bilete s-au vândut, el trebuie să creeze imaginea.

— Cum se finanţează teatrele în Suedia?

— Există o politică de susţinere a teatrelor, deşi, de regulă, nu sunt finanţate de stat. Contribuie sponsorii care sunt scutiţi de anumite impozite. Teatrele beneficiază şi de alte facilităţi. Or, societatea fără artă, fără artişti şi hrană spirituală — nu există.

— Sunteţi în familia Druc trei fraţi: Mircea Druc, fostul premier, Vlad Druc — cineastul, şi Emil Druc — diplomatul. Fiecare a a avut anumite performanţe. Cum aţi pornit de acasă? Aţi avut nişte modele în familie, în sat, pe care le-aţi urmat?

— Noi ne-am născut în satul Pociumbăuţi, cred că e cel mai mic sătuc din ţară. Aşa a şi rămas printre stânci, izolat de lume. Exista un singur drum care lega satul de civilizaţie. Părinţii ne-au educat după reguli simple, dar ne-au încurajat să facem carte. Ne-au încurajat moral, căci material nu prea era de unde, părinţii lucrau în colhoz. Mama mai vindea câte un kilogram de grăunţe, nişte ouă şi ne adăuga câteva ruble la bursă. Am apucat şi eu sapa şi hârleţul.

Acasă, în familie, mi-a fost mereu de mare folos biblioteca pe care am avut-o. Am moştenit-o de la Mircea, care a adunat-o de la Leningrad. Îmi amintesc de primele mele cărţi. Am citit primele poveşti în română. Când am mers în clasa I, ştiam să citesc româneşte, nu cu chirilice. Mama mea a fost născută în România în 1922, dar tot acolo, la Pociumbăuţi. Desigur că în casă se vorbea că suntem romani, cum a fost atunci.

— Pe ei i-a durut puterea sovietică?

— Mereu spuneau că era mai bine pe timpuri româneşti, invocau faptul că era regulă, spirit gospodăresc, lumea îşi mătura ograda, îşi îngrijea gospodăria, era un fel de disciplină. Prin sat deseori trecea primarul şi implica oamenii să menţină în ordine nu doar propria curte, ci şi sectorul de drum de lângă casă. Apoi s-au conformat spiritului sovietic, nu aveau încotro.

— Mai mergeţi la Pociumbăuţi?

— Nu am mai fost de ani de zile. De când au decedat părinţii.

— Cu fraţii ţineţi legătura?

— Da, pe cât se poate, eu fiind mereu pe drumuri. Merg acasă o dată pe an. Vara aceasta am fost acasă, anul trecut l-am văzut pe Mircea. Familia mea e în Suedia, fiica mea de 29 de ani e aici după ce a absolvit liceul în Franţa şi Universitatea la Chişinău. Familiile de diplomaţi traversează nişte dificultăţi, soţiile au goluri în cartea de muncă, copiii sunt purtaţi din şcoală în şcoală. Poate într-o zi se va discuta şi problema noastră. Oricum, e dificil, dar interesant.

— Vă mulţumim.

Pentru confromitate,  Alina Radu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Deportatul

    De acord cu ce a-i scris “Diplomatul Unionist Fugar”!
    “Fugari” (plecaţi la muncă peste hotare din cauza sărăci), cred eu, sunt majoritatea Unionişti, persoane active, luptătoare, cu studii în medicină, pedagogie, economie, finanse, inclusiv şi în diplomaţie.
    Aici în RM de 22 ani ne conduc oamenii aceluiaş sistem de pe vremea urss de pînă la 1991 (Snegur, P.Lucinskii, Voronin) şi colaboraţioniştii lor (Filat+Leancă, Diacov, Lupu, Plahotniuc+Corman), inclusiv Hadîrcă, fostul consilier a lui P.Lucinskii
    Despre ReUnire se vorbeşte, se strgă toţi aceşti 22 ani de “independenţă” a RM. Şi unde am ajuns?
    Personal sunt pentru ca despre ReUnire trebuie de vorbit, de strigat, de organizat diferite manifestaţii, dar aceasta este nedeajuns.
    Nu se va înfăptui ReUnirea dacă Diplomatul E.Druc, un orecare om politic, un partid parlamentar cu puţini deputaţi, sau un partid extraparlamentar doar numai vor striga şi face manifestaţii pro ReUnirea; fără a lupta ca majoritatea cetăţenilor să conştientizeze necisitatea ReUnirii.
    Strigăm tare vrem Unirea, dar proromânii “se mănîncă” între dînşii, spre bucuria Moscovei. Pildă – în timpul alegerii Primarului Chişinău, împotriva lui Chirtoacă cu mare înverşunare, ciudă, lupta un politician cu partidul lui, ce se declară cel mai înverşunat unionist proromân, practic ajutîndul pe Dodon şi fracţia comunistă din CMC. Nemai vorbind de rolul propagandei Rusiei.În rezulatat a cîştigat Chirtoacă cu mică diferenţă, dar în CMC majoritatea sunt comunişti.
    Pentru a se înfăptui ReUnirea trebuie masele, majoritatea cetăţenilor, să dorească ReUnirea.
    Pentru aceasta trebuie ca toate forţile politice, ce se declară proromâne, să lupte pentru ca cetăţenii RM să conştientizeze că suntem români şi trebuie să se înfăptuiască ReUnirea.
    Iată ce spune Dl Mircea Druc, Ex-Prim Ministru RM, un mare patriot român (fratele diplomatului Emil Druc): – http://www.zdg.md/stiri/unirea-cu-basarabia-putea-fi-facuta
    – «Piedica principala consta in faptul ca vorbim de iubire, dar nu ne iubim. Vorbim de Unire, dar nu ne unim.»
    – «Bine, fie ca o aducem ca sa ne integram in UE, fie ca R. Moldova se integreaza in UE, ca sa ne regasim mai repede! In ambele cazuri, romanii nu au de pierdut.»

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *