Jurnaliştii m-au confundat cu Arkadi Raikin

Un interviu cu ex-premierul Vasile Tarlev, preşedintele Uniunii Centriste din R. Moldova (UCM)

 

— Dle Tarlev, declaraţi recent că, de când aţi plecat din fruntea Guvernului, descoperiţi în societate nişte situaţii surprinzătoare. Cum se întâmplă că demnitarii nu sesizează starea adevărată de lucruri din societate, atâta timp cât sunt la putere? Din ce cauză, doar plecând, aceştia cunosc realităţile?

— Eu niciodată nu m-am despărţit de societate şi nu m-am îndepărtat de ea. Eu sunt născut la ţară, sunt născut într-o familie cu mulţi copii. Părinţii au fost întotdeauna oameni de rând ca toţi ceilalţi, mama fiind bibliotecară, iar tata mecanizator, practic eu niciodată nu am uitat şi nici nu pot să uit care este durerea societăţii. Deşi am fost în funcţia de prim-ministru, nu mi-am permis de a mă îngrădi totalmente de societate. Într-adevăr, organele de stat, sau maşina de stat, are amprenta sa, este sistemul birocratic, deşi eu, fiind în această funcţie, nu am fost afectat şi nu sunt infectat de boala birocraţiei, absolut deloc. Sunt cel care am fost. Într-adevăr, plecând din Guvern, am descoperit unele momente cu care nu m-am confruntat fiind în funcţia de primul-ministru.

— Nici chiar dosarele pierdute la CEDO de Guvern nu v-au determinat să recunoaşteţi cât de gravă este situaţia drepturilor omului în R. Moldova? Aţi fost premierul care nu a recunoscut, cel puţin, vreodată că justiţia adoptă decizii la comandă, iar drepturile omului sunt recunoscute, în special, pe hârtie…

— În primul rând, orice acţiune la CEDO, chiar dacă Guvernul nu este implicat direct, CEDO examinează doar acţiunile împotriva Guvernului. Şi chiar şi noi, cetăţeni simpli, având proprietatea privată, negăsind, în opinia lor, dreptate în organele justiţiei naţionale, se adresează la CEDO. Instituţia în cauză nu acuză o proprietate sau alta, ea acuză sistemul judiciar, dacă consideră că nu este corect. De aceea, incorect ar fi de a învinui Guvernul R. Moldova de tot ce se întâmplă, în special de dosarele de la CEDO. Mai mult decât atât, vreau să vă spun dvs. că sistemul judiciar nu este subordonat Guvernului, sistemul judiciar este autonom, el este de sine stătător. Judecătorii nu au nimic cu Guvernul sau primul-ministru.

— Pe de o parte, spuneţi că judecătorii nu au nimic cu Guvernul, iar pe de altă parte, declaraţi că dosarul Bucuria, ajuns la CEDO, este unul fabricat. E sau nu independent sistemul nostru judiciar?

— Vreau să ştiţi şi dvs. ceea ce am spus recent. Încă o dată repet: jurnaliştii, la o conferinţă de presă, m-au întrebat despre cazul Bucuria. Eu le-am adus la cunoştinţă următoarele: se face impresia că, în Moldova, devine la modă ca, dacă cineva se lansează de sine stătător în politică, neapărat este necesar de a fabrica unele compromaturi sau, mai ştiu eu, dosare chiar. Şi este clar de înţeles, cum, pe 27 septembrie, eu accept de a adera la UCM, fiind ales de Congres, care reprezintă cetăţenii R. Moldova, în funcţia de preşedinte, pentru ca, pe 2 octombrie, să apară declaraţii precum că ar exista o adresare la CEDO. Este clar că este fabricat şi noi avem dovezi concrete. În primul rând, doresc să vă spun că acesta este un dosar cu adevărat fabricat, cointeresaţi fiind mai mulţi politicieni din ţară.

— Cine-s?

— Va veni timpul, va trece CEDO şi noi vom deschide parantezele. Însă, cu toată certitudinea, doresc să vă confirm: în cazul dat, persoane ce s-au adresat la CEDO s-au adresat nu împotriva lui Tarlev. În cazul Bucuria, ei consideră că instanţa superioară judiciară din Moldova, ce a adoptat o decizie irevocabilă, nu le-a făcut parte.

— Când a fost adoptată această decizie?

— Eu nu cunosc particularităţile, că nu am fost implicat în aceste chestiuni.

— Nu v-au interesat particularităţile chiar dacă e vorba de perioada în care eraţi director la Bucuria?

— Din discuţiile în jurul acestui dosar aflu că, chipurile, problemele se trag de când am fost director la Bucuria, în anii 90. La perfectarea acelui credit, despre care vorbeau ei, de bază, discutat şi în instanţele de judecată, nu am participat absolut deloc. Au participat juriştii, specialiştii. Nu l-am semnat eu, l-a semnat sistemul care era atunci la Bucuria, inclusiv direcţia juridică, economică…

— Şi dvs. nu l-aţi semnat?

— Eu, ca director, am semnat, dar am semnat cum prevede legea, actele pregătite de specialişti, economişti, de finansişti, de contabili, de juriştii întreprinderii. După ce a fost confirmat absolut tot, eu, ca director, l-am susţinut. E un lucru normal, legal, însă instanţele de judecată naţională, cei care au judecat, le-au făcut parte şi i-au acceptat. Creditul a fost corect luat, corect a fost rambursat şi folosit după destinaţie, fără obiecţii. Dar acum, chipurile, cei care sunt proprietari la Bucuria s-au adresat la CEDO, motivând că instanţele de judecată nu le-au întors despăgubiri. Aceşti acţionari spun că, chipurile, creditul a fost corect luat şi folosit, dar acele judecăţi care le-au făcut ei, chipurile, i-au afectat şi au pierdut, în rusă se spune “upuşcenaia vîgoda”, din punctul lor de vedere. Şi ei acuma, având nişte întrevederi cu unii politicieni care i-au convins insistent să meargă mai departe, chipurile, acum e momentul de a-l ponegri pe Tarlev, de a arăta că Tarlev, uite măi, e monstru sau e corupt. Dar specialiştii au imprimat acele discuţii, nu la comanda mea, sunt oameni de bună-credinţă în ţară, chiar dacă sunt în organe. Au imprimat şi mi-au arătat pe unele casete ceea ce s-a vorbit, cine-a vorbit. Eu le-am văzut. Ele au fost transmise la grupul de avocaţi, ele nu sunt la mine, şi avocaţii vor lucra cu ele, conform legislaţiei.

— Au fost legale filmările şi interceptările? Există o autorizare a Procuraturii?

— Eu vreau să vă spun că aceasta nu ţine de competenţa mea, absolut. Eu nu am fost implicat în chestia asta şi nici în acest proces.

— V-a şocat ceea ce aţi văzut pe casete?

— Câte ceva, da.

— Aţi constatat că cineva v-a trădat? Sunt printre politicienii despre care vorbiţi şi apropiaţi de-ai dvs.?

— Unii, da.

— Ce aţi simţit atunci când aţi constatat că sunteţi trădat?

— Dar cum reacţionaţi dvs. când aflaţi că un om apropiat, pe care l-aţi ridicat, l-aţi sprijinit, cu care aţi muncit împreună, într-un moment te trădează? E greu, dar am primit-o ca pe o realitate.

— În cazul în care aţi fost un premier docil, îndeplinind neclintit orice indicaţie a preşedintelui, propunerea şefului statului de a vă prezenta demisia nu a fost o trădare? Lumea interpretează că Vladimir Voronin v-a trădat

— Absolut nu. Eu am muncit pentru ţară, pentru neam şi nu regret. Aceasta este opinia lor, nu a mea. Eu consider că, în aceşti ani de zile, s-au făcut multe lucruri bune. Au fost şi greşeli, dar nu greşeşte doar cel care nu face nimic. Eu în aceşti ani de zile am primit şi experienţă, am făcut şi multe lucruri frumoase.

— Dar care sunt lucrurile rele de care sunteţi responsabil?

— Eu consider că nu am făcut nimic rău. Cel puţin din punctul meu de vedere. Poate că nu am făcut totul conform aşteptărilor, nu am făcut ceea ce am dorit eu, dar, mă rog, este vorba de unele reguli de joc.

— Ziarul de Gardă a scris că, fiind prim-ministru, aţi redirecţionat fonduri importante din bugetul de stat către satul dvs. de baştină, Başcalia. Cât de morale au fost aceste acţiuni?

— Îmi pare rău că Ziarul dvs. de Gardă s-a coborât atât de jos în aceste lucruri. În primul rând, nu eu am acordat bani, nu eu, dar bugetul statului. Vreau să vă spun, ca să ştiţi dvs. şi Ziarul de Gardă, inclusiv, şi colegii dvs., ziarişti: nu prim-ministrul acordă bani. Astăzi primul-ministru în ţară este un manager, un conducător al Guvernului, şi nu are acces, conform legislaţiei, de a repartiza măcar un leu. El are bugetul elaborat şi aprobat de Guvern, nu de o persoană, dar de membrii Guvernului. Apoi merge în Parlament. Acolo se aprobă legea care, mai apoi, e promulgată de preşedintele ţării. Degeaba sunt învinuiţi prim-miniştrii, cine nu ar fi, indiferent de familie. Totul arată că persoanele care scriu aşa nu ştiu legislaţia. Satul Başcalia, satul meu de baştină, a fost ca toate celelalte sate din ţară, unde au fost acceptate proiecte. Ce s-a făcut rău la Başcalia?

— Din contra, s-a făcut mult bine, iar experţii constatau că aceste favoruri se datorau faptului că acest sat e baştina premierului… S-a mai spus că premierul susţine satul Başcalia din bani publici…

— La Başcalia, gazificarea a fost făcută, 95%, până a fi eu primul-ministru. Duceţi-vă şi precizaţi la cetăţeni. Eu, fiind primul-ministru, am gazificat sute de oraşe şi sate. De ce spuneţi că nu e aşa? Satul Başcalia nu a primit privilegiul de a-şi moderniza casa de cultură. Pe când în republică s-au modernizat 35 case de cultură, despre ce privilegii dvs. vorbiţi? Dimpotrivă, consătenii mei au fost lăsaţi mai în umbră, pentru că noi aşa suntem educaţi, credem că cei de aproape te vor înţelege mai mult, ne străduim să facem pentru alţii… Îmi pare rău de astfel de vorbe.

— Pe când eraţi premier, “Bucuria” producea o ciocolată, Premier, aveţi vreo mostră acasă?

— Desigur că am. Eu nu am fost autorul ciocolatei Premier, dar am gustat-o, a fost foarte gustoasă.

— Apropo, de ce aţi întârziat la Congresul UCM?

— Eu nu am întârziat la Congres. În primul rând, până la congres eu nu am fost membru de partid. Eu nu m-am ocupat de organizarea Congresului. Eu am fost, pur şi simplu, invitat la Congres. De organizare s-a ocupat ex-preşedintele partidului, dl Petrache. Însă, adevărul, ca să-l ştii mata şi, te rog frumos, să spui adevărul în Gazeta de Gardă, dacă pretindeţi să fiţi cu adevărat cinstiţi. Petrache, fosta conducere a UCM, a anunţat petrecerea congresului la Chişinău, pe data de 27 septembrie, în sala Centrului Ginta Latină. La ora 10.00, au venit toţi delegaţii, din toată ţara, mai mult de 500 la număr, la Ginta Latină. La 10.00, a ieşit paza şi le-a comunicat că nu au acces la acest lucru, avem interzicere de la administraţie şi nu vă primim în sală. Atunci Petrache, ca preşedinte, a anunţat delegaţiile: fraţilor, a fost arendat cu o lună şi jumătate înainte, sala a fost achitată, iar astăzi nu ne permit să petrecem Congresul. Vă rog frumos să mă urmaţi pe trotuare, fără a încălca ordinea publică. Mergem în altă sală. Ei au plecat în altă sală. Astfel, deplasarea în altă sală, înregistrarea… De aici s-a şi întâmplat întârzierea. Nu s-a început la 11, dar s-a început la 12. Atunci când s-a finalizat înregistrarea, m-au telefonat, ca eu, ca invitat, să nu stau în prag, dar să fiu şi eu la Congres. Aşa că am plecat îndată la locul de destinaţie şi încă am stat acolo aproape 10 minute, până s-a finalizat înregistrarea. Asta a fost o dezinformare a societăţii. Cred că acei jurnalişti îşi vor cere scuze. Eu nu am primit-o ca pe o ofensă, eu întotdeauna am fost şi voi fi punctual.

— Unde s-a desfăşurat, totuşi, Congresul UCM?

— Congresul a avut loc în sala de Cultură a Universităţii de Stat, care a fost plătită de organizatori. Eu cu acest lucru nu am avut în comun nimic absolut. Eu am plecat la Congres ca un simplu invitat.

— Disensiunile dintre dvs. şi Mihai Petrache, prezentate şi comentate la TV, nu au părut credibile. Cine a regizat acel scenariu?

— Îmi pare bine că jurnaliştilor le-a plăcut ceea ce s-a întâmplat acolo. A fost, în principiu, nimic ieşit din comun. A fost un dialog democratic, au fost mai multe opinii.

— Aşa şi nu aţi spus dacă v-aţi disociat sau nu de comunişti…

— Eu nu separ comuniştii de necomunişti. Comuniştii sunt cetăţeni ai R. Moldova. De a fi cu ură faţă de ei, pur şi simplu, e un păcat, nu e corect. Eu vreau să vă spun că PCRM, luând în considerare că presa are mare interes faţă de poziţia mea în raport cu PCRM, faţă de relaţiile noastre, eu voi pregăti şi în timpul cel mai apropiat voi publica un articol, o poziţie a mea sinceră faţă de partidul de guvernământ, faţă de preşedintele ţării, faţă de relaţiile mele şi poziţiile de mai departe.

— Veţi colabora cu PCRM în alegeri?

— Eu nu voi colabora cu acele persoane care sunt antistatalişti, care sunt rusofobi şi românofobi. Eu voi colabora cu acei cetăţeni şi cu partidele care sunt pe principiile noastre, sunt statalişti, sunt patrioţi ai ţării în general, care luptă şi vor lupta pentru suveranitate, statalitate, integritate teritorială şi bunăstarea ţării, asta sunt cerinţele de bază. Dar uşile partidului la care eu am fost ales ca preşedinte, şi a poziţiei mele personale, rămân deschise, indiferent cum s-a numit culoarea unui partid sau altul. În rândul PCRM sunt mulţi oameni oneşti. Eu nu doresc să aduc critică, eu doresc să aduc un mesaj nou. Totodată prin acest mesaj, cred că cetăţenii îşi vor schimba părerea despre partide.

— Sondajele arată că UCM nu are nicio şansă în apropiata electorală… Aţi ştiut, probabil, despre acest lucru, dat fiind faptul că prestaţia acestui partid în campaniile anterioare a fost una neînsemnată. De ce aţi ales această formaţiune pentru a vă lansa în politică?

— Eu nu cred în sondaje, nu din cauza rezultatelor UCM, vorbesc în general de sondaje, că sunt influenţate.

— Dar atunci când eraţi, potrivit unor sondaje, în topul preferinţelor respondenţilor?

— Vreau să repet că sondajele de opinie sunt făcute la comandă şi eu nu doresc să le comentez.

— Se ştie că, în spatele UCM, este ex-preşedintele R. Moldova, Petru Lucinschi. Ce funcţie va avea el în stat, în cazul unei eventuale victorii la alegerile din 2009?

— Cred că şi în acest caz sunteţi duşi în eroare. După informaţia care o deţin eu, niciun ex-preşedinte, nici actualul, nu are nimic cu UCM. Am primit confirmare în scris de la dl Petrache că ei nu sunt ataşaţi, că nu sunt alături, că UCM nu activează la comanda vreunui ex-preşedinte.

— Se spune că, în 2009, Moscova ar intenţiona să-l deturneze pe preşedintele Voronin, mizând pe câteva formaţiuni politice din R. Moldova, inclusiv Uniunea Centristă. Cum are loc în realitate acest sprijin al Rusiei?

— Eu nu am auzit aceste vorbe şi zvonuri, mulţumesc că m-aţi informat de acest lucru. Eu nu cred, cel puţin eu nu deţin, în primul rand, aşa informaţie, dar nu cred că Rusia se va implica în treburile politice ale R. Moldova. Rusia are problemele sale, şi România, ca şi celelalte ţări, are problemele sale. Eu nu am purtat şi nu voi purta tratative anti-statale sau de răsturnare a puterii în ţara noastră, Moldova.

— Când aţi vorbit ultima dacă cu preşedintele Voronin?

— Cred că în iunie, curent. Eu am un respect deosebit faţă de toţi preşedinţii R. Moldova şi cred că e un păcat ca cineva să-l învinuiască total pe Voronin că, fiind în funcţia de preşedinte, a făcut tot răul pentru ţară. Pe parcursul activităţii sale s-au făcut şi multe lucruri frumoase. Ce ţine de cele rele, societatea îl va aprecia la alegeri.

— Spuneţi-ne despre vreo greşeală a preşedintelui Voronin?

— Eu consider că sunt probleme în politica de cadre. Multe persoane angajate au fost eliberate fără a fi pătruns în esenţă greşeala lor adevărată. Eu aş proceda puţin altfel, în unele cazuri.

— Când va apărea un copil pentru ţară în familia Tarlev?

— Interpretarea aceasta, că Tarlev cheamă, că a făcut iniţiativa ca toate femeile din ţară să nască cel puţin trei copii, este eronată. Adevărul a fost aşa: la o discuţie privind problema demografică din Moldova eu am spus, sub formă de replică, “uitaţi-vă ce a vorbit un fost artist al URSS, Arkadi Raikin, când a fost întrebat despre atitudinea sa faţă de ţară… El a spus că familia cu un copil este o familie bolnavă. Cea cu doi copii – este o familie incompletă, iar familia cu trei copii este o familie sănătoasă”. Nu sunt cuvintele mele, eu doar le-am repetat, atunci când am fost întrebat de jurnalişti. Atunci am mai spus că, noi, ca oameni, suntem toţi temporali pe acest pământ. Mai târziu, şi mama şi tata pleacă, de aceea un copil – în locul mamei, un copil – în locul lui tata, şi al treilea – pentru ţară, pentru neam. Eu vă mulţumesc mult că le-aţi parafrazat.

— Dar când va apărea, totuşi, un copil pentru neam în familia Tarlev?

— Eu la acest moment am doi copii şi mulţumesc Domnului. Sunt fericit. Îmi doresc mai mulţi copii, dar care va fi norocul şi viitorul, îndată ce vom decide, vă vom spune şi dvs.

— Aţi făcut declaraţii antiromâneşti, în timp ce copiii dvs. studiază la un liceu românesc?

— Nu am făcut şi nu voi face declaraţii antiromâneşti. România pentru noi este o ţară vecină, avem prieteni, avem rude.

— De ce nu aţi deschis cele două consulate ale României, la Bălţi şi la Cahul, cauzându-le, prin acest refuz, numeroase incomodităţi cetăţenilor, cărora, spuneţi chiar dvs., v-aţi dedicat?

— Nu este de competenţa mea, absolut. Amar vă greşiţi şi încercaţi să arătaţi cu degetul. Eu nu sunt anti-român, eu sunt moldovean, cetăţean al R. Moldova, şi îmi doresc ca R. Moldova să prospere. Am vecinătate – România, Ucraina, pe care nu le-ai făcut mata sau eu, ele sunt şi vor fi.

— De ce, imediat după congres, aţi plasat câteva partide naţionale pe post de duşmani?

— Eu am spus că nu voi colabora cu acele partide care au poziţii radicale, antistatale, românofobe şi rusofobe, cu aceste partide noi nu vom colabora. În rest, cu acei care împărtăşesc poziţiile noastre, noi vom fi deschişi cu toţii. Eu sunt pentru prietenie. Noi trebuie să luăm act faţă de realitatea din ţară şi de a nu critica că, pe de o parte, suntem săraci lipiţi pământului, şi nu avem perspectivă, iar pe de altă parte, de a ne dezice de realitate. De ce dvs. susţineţi şi inspiraţi acţiunile antiruseşti? Poporul rus este un popor prieten, noi avem relaţii istorice cu ei.

— De ce, în acest caz, nu aţi acceptat funcţia de ambasador al R. Moldova în Federaţia Rusă?

— Oficial nu mi-a propus nimeni.

— Dacă aţi fi avut o astfel de ofertă, aţi fi acceptat-o?

— Acum cred că nu. Eu aş dori să mă adresez cu un mesaj sincer, creştinesc, omenesc. Eu, ca moldovean, ca creştin, aş dori ca noi, împreună, să consolidăm oamenii de bună credinţă pentru viitorul mai bun al copiilor şi nepoţilor noştri. Eu pledez pentru prietenie cu Rusia, Ucraina, România şi cu ţările europene.

— Cum va fi finanţat partidul?

— Conform legislaţiei în vigoare.

— În 2009, ce funcţie v-aţi dori?

— Eu sunt de natură făuritor, ziditor…

— Sunteţi mason?

— Nu sunt mason, eu sunt cetăţean al R. Moldova şi sunt creştin ortodox. De mic copil nu mi-au plăcut trei lucruri: să vorbesc mult, să am lucru pe şezute şi să port cravată. Dumnezeu, însă, mi le-a dat pe toate trei. Aşa mi-a fost soarta. Niciodată nu am luptat pentru funcţii. Eu am fost primul-ministru şi ştiu ce înseamnă acest lucru. În caz de UCM va veni la guvernare, atunci va fi un aranjament în ţară, dar nu voi decide eu, dar membrii partidului. În dependenţă de cota obţinută la alegeri, vom merge în negocieri.

— Cum sunt gestionaţi banii donaţi de finanţatorii externi pentru combaterea corupţiei?

— Noi am schimbat diferite proiecte, diferite programe de combatere a corupţiei, fără prea mult efect. Acest flagel este o rană, un cancer al societăţii. De aceea noi ne-am adresat mai multor organisme internaţionale, solicitând ajutor: poate noi nu facem cum trebuie? Am primit consultări, în primul rând verbale, ale unor profesionişti. Mai apoi noi am întreprins unele acţiuni de a fi compatibili pentru programul Provocările Mileniului, lansat de SUA, fiind selectaţi dintr-un număr mare de concurenţi. Noi suntem la început de cale în combaterea corupţiei.

— În cabinetul condus de dvs. au fost miniştri corupţi?

— Eu nu am dovezi. Aceste dovezi poate să le prezinte doar judecata. Neavând dovezi, nu pot să acuz.

— V-aţi întrebat vreodată cum poate un ministru, dintr-un salariu de stat, să-şi zidească palate, să se plimbe în automobile de lux?

— Am şi eu o casă frumoasă, care-mi place, dar eu am făcut-o cât am fost om de afaceri.

— Ce salariu aţi avut când eraţi premier?

– Diferit. Primul salariu a fost de câteva ori mai mic decât cel pe care îl aveam când eram om de afaceri. Când am plecat din funcţie, aveam un salariu de 7 mii de lei.

– Soţia dvs. lucrează?

— Ea face mai mult muncă obştească. Cunoaşte mai multe limbi. A absolvit Universitatea Politehnică. Acolo ne-am cunoscut.

— Aveţi afaceri? După plecarea din funcţia de premier, timp de aproape jumătate de an, din ce venituri a trăit familia dvs.?

— Funcţia de preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Naţionali (APN) este una remunerată. Am mai oferit consultanţă, dar este adevărat că am şi afaceri. Acum sunt la etapa acumulării capitalului pentru lansarea unui business legat de producere, probabil în sfera alimentară.

— Odată cu lansarea dvs. în politică, sub drapelul UCM, putem constata că APN ar putea ajunge în serviciul acestui partid?

— Doamne fereşte! Din cadrul APN fac parte persoane cu diferite viziuni politice şi nu poate fi vorba ca asociaţia să finanţeze UCM.

— Vă mulţumim pentru interviu.

Pentru conformitate, EdG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. johny

    Tare prost mai e omu asta. So dus trenul Tarlica, nu stiu cita minte iti trebu sa te voteze cineva.

  2. eugen

    nimic nou n-am aflat din interviul pe o pagina.Cit despre copii apoi socot ca ideia lui de a avea cel putin trei copii era buna si degeaba o luati in ris caci gagaujii,care nu-s mai bogati ca moldovenii,continue sa faca multi copii si peste citiva ani vor fi mai multi ca moldovenii.Insa din cite tin minte atunci Tarlev a promis ca singur va da exemplu in acest sens.De ce nu lati intrebat cu ce se ocupa sotia lui caci cred ca de plictiseala si din cauza ca n-are unde arunca bani face plimbari in Olanda dupa flori.

  3. P.S.

    pe prima pagina scrieti ca nu are sens sa scrieti despre istoria unui cetatean destinul copilului fiind hotarit ilegal de instanta de judecata.Iar eu socot ca ca dincontra,tara trebue sa-si stie eroii si sa dati nume concrete caci cazuri de aceste sunt multe si nu inteleg cum dara sa luptam cu migratia ilegala.Chiar m-ati mirat.Atunci in genere npoate nu are sens sa scrieti nimic sau la mijloc e solidaritatea femeasca?Pina acum va stimam…

  4. Mihai Tudor.

    Opinia este ca avem de a face cu un plan , pentru mentinerea comunistilor la putere, menit sa acapare electoratul ratacit, care este informat de TV si Moldova Suverana..

    Se ,,unge cu miere’’ tovarasul Tarlev. A guvernat impedicind cu deciziile guvernului implementarea legilor democretice, folosind ,,legea si compromisul’’.

    Lupta pentru independenta si integritatea Moldovei, prefacind ocupantul in prieten.

    Nu diferentiaza ,,comunistii de necomunisti’’ dar presa il mai terorizeaza cu cine va face coalitie , parca nu este clar.

    Stringe capita pentru ,,industria alimentara’’. Am o intrebare : Tovarase Tarlev poate aveti de ghind sa reface-ti fabbrica de zahar de la Briceni? (Cea mai mare fabbrica din repubblica demolita pina si calea ferata care ducea la fabbrica si topita la Ribnita). Moldova din exportator adevenit importator de zahar, pretul sa dubat.

    Daca sunte-ti crestin ducati-va la manastirea Sucevita la Scara Virtutilor , pocaiti-va , ca un crestin, gasiti-va cam unde te vei afla pe aceasta scara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *