Jurnalismul de investigaţie: între veridicitate şi inactivitatea justiţiarilor

Zeci de jurnalişti de investigaţie din 13 state europene au dezbătut, săptămâna trecută, la Chişinău, aspecte privind promovarea jurnalismului de investigaţie în Europa de Sud-Est ca element indispensabil pentru fortificarea proceselor democratice. Evenimentul s-a desfăşurat sub egida SEEMO, cu sprijinul Ziarului de Gardă.

 

 

 

Râvna pentru banii publici

Marek Wollner, RTV, Cehia

“Rolul jurnalistului de investigaţie este imens, în special în ţări ca ale noastre, care încă nu se pot pretinde a fi democratice cu adevărat. Noi încă mai învăţăm cum ar fi să trăim după regulile unei democraţii veritabile. Problema porneşte de la faptul că în asemenea ţări există un şir de politicieni care îşi doresc doar pentru ei banii publici. Nu este aceeaşi situaţia şi în cazul democraţiilor cu experienţă. Rolul jurnalistului de investigaţie este de a descoperi abuzurile puterii legate de banii publici sau abuzurile sistemului în general, deoarece politicienii recurg la acestea foarte frecvent. Acest rol este atât de important din cauză că justiţia şi poliţia nu-şi fac meseria aşa cum ar trebui. Pe de altă parte, politicienii au o influenţă atât de mare asupra acestor doi piloni foarte importanţi pentru democraţie, încât au mână liberă să stopeze orice investigaţie ce-i vizează pe criminalii care îi slujesc. Deci, rolul jurnaliştilor de investigaţie este să descopere abuzurile sistemului. În Cehia, avem vreo trei publicaţii bune, ce prestează un jurnalism de investigaţie de înaltă calitate. Dispunem, pentru moment, şi de un post tv ce practică acest tip de jurnalism.”

Insuficienţa timpului şi a banilor

Anthony O’Shaugnessy, BBC, Marea Britanie

“În Regatul Unit există o tradiţie foarte bogată de jurnalism de investigaţie în cadrul ziarelor şi al posturilor de radio şi tv. Suntem foarte norocoşi, pentru că avem o tradiţie îndelungată de stabilitate. Avem un sistem judiciar independent, o presă independentă şi consider că aceste lucruri sunt cu adevărat foarte importante. Este greu să faci o investigaţie jurnalistică fără ca acestea două să funcţioneze. Dar bogata noastră tradiţie de investigaţii jurnalistice de calitate nu a apărut pe loc gol, ci se datorează unui şir întreg de procese esenţiale pentru o democraţie funcţională. Cu toate acestea, în momentul de faţă, un jurnalist de investigaţie se confruntă cu multiple provocări, dintre care cele mai evidente sunt timpul şi banii. Pentru a duce la bun sfârşit un proiect de investigaţie jurnalistică e nevoie de timp, de bani şi de răbdare. E nevoie şi de dorinţă pentru a clarifica lucruri ce au o evoluţie greşită. Uneori se întâmplă să iroseşti timpul pentru un proiect ce nu se încununează cu rezultate, nu merge. Mai există şi presiuni foarte reale din partea organizaţiilor comerciale, a autorităţilor. În ultimă instanţă, există şi presiunea ce vine din partea audienţei, care are o alegere mare în a-şi petrece timpul, a viziona variate emisiuni tv, a asculta diferite posturi de radio. Şi internetul a schimbat enorm lucrurile. Competiţia este mai mare şi noi trebuie să lucrăm mai mult pentru a pregăti emisiuni cât mai atractive pentru audienţă.”

Jurnalism ce provoacă neplăceri

Erika Koksor, jurnalist liber-profesionist, Ungaria

“Jurnalismul de investigaţie este punctul culminant al oricărui tip de jurnalism, pentru că misiunea acestuia este de a descoperi anumite lucruri, precum scandaluri şi jocuri de culise. Rolul acestui jurnalism e foarte-foarte important, pentru că şi situaţia de moment la capitolul democraţie şi libertatea mass-media nu este cea mai bună, în special în Ungaria. Noi trebuie să ne perfecţionăm şi să luptăm pentru a putea publica asemenea lucruri şi a obţine şi rezultate în urma dezvăluirii faptelor respective. Din păcate, în Ungaria, jurnalismul de investigaţie există în mare parte în presa scrisă, nu şi în televiziune. În acest moment, aproape că nu există jurnalism de investigaţie în cadrul serviciului public de televiziune şi nici ceva semnificativ la posturile tv comerciale. Sunt convinsă că există profesionişti care ar dori să practice jurnalismul de investigaţie, dar peisajul mediatic nu este ideal pentru aceasta. Se întâmplă aşa din cauză că cei de la posturile radio şi tv, serviciul public de televiziune şi radio, nu doresc să dezvăluie unele fapte pentru a nu-şi pierde locul de muncă. Noi putem spune că avem libertate de exprimare, putem spune ce vrem, dar în realitate este foarte greu să ajungi la audienţă cu atare lucruri şi constatări. Problema ţine de Legea presei, şi chiar dacă acest lucru este ştiut şi de mult timp se solicită amendarea acesteia, Guvernul nu întreprinde nimic în acest sens. Cu toate acestea, există un caz recent şi foarte răsunător în care o revistă a descoperit şi publicat faptul că fostul preşedinte al Ungariei a recurs la plagiat atunci când îşi scria teza de doctor. După câteva luni de negări reluctante, preşedintele şi-a dat totuşi demisia. Şi nu a fost uşor, din cauza sprijinului din partea prim-ministrului, dar şi a suportului foarte mare din partea mass-media publice. În general, descoperirile jurnaliştilor de investigaţie sunt tratate ca fiind un pic prosteşti, lipsite de veridicitate. E ca şi cum unii jurnalişti rău intenţionaţi ar dori să provoace neplăceri, dar fără temei. Momentan, în Ungaria nu există susţinere generală pentru jurnalismul de investigaţie şi nu cred că în R. Moldova sau în România situaţia este aceeaşi. Sunt sigură că o publicaţie care doreşte foarte mult să investigheze o problemă o va face în orice condiţii.”

Reacţia autorităţilor statului este limitată

Dumitru Lazur, SCOOP, R. Moldova

“Cred că jurnaliştii nu folosesc pe deplin posibilităţile acestui tip de jurnalism. În ultimii ani, în R. Moldova s-au făcut multe progrese. Am remarcat că tot mai mulţi jurnalişti încearcă să exploateze posibilităţile acestui gen jurnalistic, chiar dacă sunt foarte ocupaţi în redacţiile lor cu alte misiuni. Avem deja o pleiadă de jurnalişti tineri care fac progrese, reuşesc să realizeze investigaţii jurnalistice bune, obţin premii în R. Moldova şi în străinătate, iar meritele lor sunt recunoscute de colegii de breaslă din diferite ţări. Eu cred că jurnaliştii din ţara noastră se limitează mai mult la tehnicile clasice de investigare jurnalistică, cum ar fi: solicitările oficiale de informaţii, discuţiile cu sursele. Deseori sunt folosite surse anonime, ceea ce nu este recomandat pentru acest tip de jurnalism. În Occident, sunt aplicate deja multe tehnici moderne de investigare. O posibilitate importantă pentru jurnaliştii din ţara noastră ar fi să stabilească relaţii cu jurnaliştii din alte ţări. Momentan, în lume tot mai mulţi ziarişti încearcă să lucreze în reţele transfrontaliere. Cât despre impactul jurnalismului de investigaţie, cred că acesta ar putea fi mai bun decât acum. Deocamdată,  reacţia autorităţilor statului sau a persoanelor vizate este limitată sau minimă. În momentul în care un jurnalist scrie despre un demnitar corupt, se aşteaptă ca, în scurt timp, el să fie demis. Însă, de vrreme ce nu avem încă niciun demnitar destituit oficial pentru corupţie, e greu să te aştepţi ca în urma unei investigaţii jurnalistice să existe şi un rezultat palpabil. Cred că pentru un ziarist care realizează o investigaţie este important ca, cel puţin, organele procuraturii să se autosesizeze în baza articolului publicat şi să iniţieze o investigaţie. În R. Moldova există asemenea cazuri, dar impactul jurnalismului de investigaţie este totuşi redus în comparaţie cu alte ţări. Eu cred că cea mai fecventă problemă cu care se confruntă jurnalismul de investigaţie din R. Moldova este faptul că jurnaliştii sunt nevoiţi să îndeplinească şi alte responsabilităţi în acelaşi timp – să relateze despre evenimentele ce au loc în fiecare zi şi să mai găsească timp şi pentru investigaţie. De regulă, cele mai bune investigaţii sunt realizate de jurnaliştii liber-profesionişti sau freelanceri.”

Curajul pentru investigaţii transfrontaliere

Paul Radu, OCCIP, România

“Pentru un jurnalism de investigaţie curajos e nevoie de cunoştinţe despre cum se face o investigaţie pe subiecte precum corupţia în organele de vârf ale puterii, crima organizată. În momentul în care investigaţia rămâne la un nivel foarte superficial, în momentul în care urmăreşti doar politicieni care creează tot felul de probleme, oferi un serviciu bun pentru public. Totuşi, adevărata investigaţie este atunci când arăţi cine este în spatele politicienilor, cine sunt oamenii care au putere cu adevărat. Şi aici este vorba despre puterea economică. Pentru a practica un jurnalism de investigaţie curajos, trebuie să ştii cum să faci investigaţii economice, cum să urmăreşti banii pe care îi au aceşti oameni. Aceasta înseamnă că trebuie să ştii cum să obţii date, informaţii despre companii din zone off-shore, fiindcă oamenii aceştia nu vor pune banii în acelaşi loc de unde-i fură. Ei îşi vor depune banii în Elveţia, în Marea Britanie, în Franţa, în Italia, în Spania, în Statele Unite. Şi atunci, trebuie neapărat să lucrezi într-o reţea cu alţi jurnalişti de investigaţie, care ştiu la fel de bine cum se întâmplă fenomenele astea şi care pot ajuta la desfăşurarea acestor investigaţii. Foarte important este ca jurnalistul de investigaţie să aibă cunoştinţe transfrontaliere. E foarte important, fiindcă altfel investighezi local şi ajungi doar la nivelul superficial, nu şi mai adânc. Ca să investighezi ceva puternic, trebuie să poţi să urmăreşti toate interesele acestea şi în Rusia. Să afli ce firme şi-au înfiinţat în Rusia politicienii din R. Moldova sau oamenii de acolo care îi sprijină, sau ce firme şi-au înfiinţat ei în Letonia, în Cipru. Cât despre această din urmă ţară, acum se pot obţine foarte uşor informaţii despre firmele înregistrate acolo. E foarte important acest lucru, dar jurnaliştii din multe ţări nu îl cunosc încă. Or, Ciprul este unul dintre cei mai mari investitori în tot estul Europei, şi e o insulă fără prea multe resurse naturale. În momentul în care lucrezi şi cu jurnalişti din alte ţări, într-o reţea, poţi să pui la loc toate piesele din puzzle şi abia atunci poţi spune că faci un jurnalism de investigaţie curajos.”

Informaţii ce urmăresc interese corupte

Mihai Munteanu, OCCIP, România (jurnalist sub acoperire)

“Peste tot există personaje corupte care, de multe ori, îţi oferă informaţii prin care urmăresc anumite interese, iar un ziarist curajos este cel care nu urmează interesul nimănui şi, în acelaşi timp, este capabil să obţină informaţia de interes public de care are nevoie. De regulă, un jurnalist curajos este cel care nu se dă în lături când trebuie să urmeze o poveste până în profunzimea acesteia. Şi el poate să fie speriat din cauza unor ameninţări la siguranţa sa, de profunzimea sau dificultăţile ce apar în investigarea unei probleme. Mulţi ziarişti se sperie atunci când descoperă legăturile dintre multiple companii, acţionariate, personaje, iar aparent legătura ar putea fi greu de descifrat. De fapt, acesta este primul test, nu ameninţările la siguranţa personală sau a familiei. Ca să fii ameninţat, trebuie să intri în profunzimea unui subiect de investigaţie. În caz contrar, nu eşti ameninţat, pentru că nimeni nu se sperie de tine.”

Frică pentru pierderea locului de muncă

Daniel Befu, România Liberă, România

“Pentru un jurnalism de investigaţie curajos este nevoie ca omenilor să nu le fie frică că îşi vor pierde locurile de muncă sau că vor fi daţi în judecată. De obicei, oamenii se gândesc la pâinea de acasă, la rata de la bancă şi că e bine să nu facă acest lucru, iar uneori şi la posibile ameninţări, care în România nu au prea fost la adresa jurnaliştilor. Acestea sunt doar mituri.”

Dorinţa de a cunoaşte oameni şi istorii noi

Goos de Boer, RTV Noord, Olanda

“Pentru a deveni un jurnalist de investigaţie curajos este foarte important să vrei să cunoşti totul, să lucrezi din greu, să te uiţi la toate, pretutindeni, să vorbeşti cu tot felul de oameni cât de mult poţi. Este foarte important să nu renunţi niciodată, să mergi înainte întotdeauna, să cauţi istorii bune, oameni interesanţi şi să încerci să obţii informaţii noi. Cea mai necesară calitate a unui jurnalist de investigaţie este dorinţa de a merge înainte, de a continua să lucreze pentru scopul propus.”

Şansele democraţiei autentice

Vlad Filat, prim-ministru, R. Moldova

“Faptul că jurnaliştii de investigaţie din diferite ţări s-au reunit în R. Moldova vine să confirme că, în ţara noastră, procesul ce vizează cea de-a patra putere într-o societate democratică – presa – merge în direcţia corectă. Dacă e să vorbim mai punctual, activitatea jurnaliştilor de investigaţie este la început de cale şi urmează să devină instrumentul de bază pentru ca presa liberă să fie, aşa cum se spune de multe ori, un adevărat câine de pază al societăţii. Personal îmi încep ziua prin intermediul presei, prin a vedea ce s-a întâmplat, şi trebuie să recunosc că, în primul rând, mă concentrez pe ceea ce înseamnă investigaţie. În mod firesc şi normal, o informaţie ce este transmisă către consumator trebuie să fie una nu doar scrisă, ci şi una ce are conţinut, analiză şi ajută consumatorul nu doar în a primi informaţia, dar şi în a avea acces la anumite explicaţii vizavi de un eveniment sau altul. Eu cred că cei care practică jurnalismul de investigaţie în R. Moldova îşi pun foarte des întrebarea: care este sensul muncii lor dacă, în urma investigaţiilor, multe materiale ce vizează un domeniu sau altul, o acţiune sau alta nu se soldează cu schimbări sau reacţii. Trebuie să recunosc că avem situaţii în care instituţiile statului într-adevăr nu reacţionează prompt şi mai cu seamă eficient. Însă, dacă e să analizăm lucrurile, în multe cazuri, datorită acestor investigaţii, datorită presei în general, sunt rezolvate foarte multe probleme. Deseori în acţiunile mele am fost implicat datorită anumitor materiale ce vin din presă. Ori la început, ori pe parcurs am fost ajutat de ceea ce înseamnă investigaţie. Dacă e să vorbim obiectiv, aici avem cea mai mare lacună în presa din R. Moldova. Putem spune foarte mult că presa este liberă, însă, dacă nu-şi atinge scopul, este ca şi în situaţia clasei politice, care parcă activează, dar nu aduce un rezultat în îndeplinirea angajamentelor sau obligaţiunilor. Mă refer şi la calitatea investigaţiilor. Din păcate, constatăm foarte des: titluri bombă, rating sau goană după rating, dar când te uiţi atent sub aspectul conţinutului şi al veridicităţii, lasă foarte mult de dorit. De aceea, nu critic presa, dar cred că depinde foarte mult de modul în care va fi breasla consolidată în a asigura şi profesionalizarea jurnalistilor. Este foarte important. Oricum, o societate autentic democratică nu poate exista fără o presă liberă, o presă puternică, dar profesionistă. R. Moldova şi-a propus calea de integrare europeană, de fortificare a democraţiei, ceea ce înseamnă şi asigurarea condiţiilor în care presa să fie liberă, dar în deplin sens, nu doar la capitolul aparenţă. În acest context, eu cred că acest eveniment este unul binevenit, important. Sunt sigur că ne va ajuta să ajungem să avem o clasă politică performantă, eficientă şi o presă cu adevărat liberă şi eficientă şi, desigur, o justiţie care să facă dreptate”.

Pentru conformitate, Cristian BUNESCU

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. crysty

    Pe 19 mai,JURNALTV a relatat despre caminul intreprinderii Introscop”pierdut” de Guvern citiva ani in urma insa invitindu-l pe ministrul Economiei,V.Lazar,la diferite posturi TV nimeni nu l-a intrebat cum a fost posibil asa ceva.Mai ales ca,din cite am auzit,in urma privatizarii uzinei date in 2008(cind ministru era Dodon),s-a prihvatizat concomitent si Institutul de cercetari stiintifice de pe linga uzina.Desi legea cu privire la privatizare interzice privatizarea instetutelor de cercetari stiintifice.Asa ceva,dupa parerea mea,putea fi facut doar prin coruperea atit a persoanelor concrete de la Ministerul Economiei,Finantelor cit si a conducatorilor Institutului dat.Desigur ca e mai usor de explicat caderea economiei prin criza mondiala,paradigme s.a.m.d. decit sa se sesizeze imediat CCCEC,Procuratura….Dar asta poate fi intru-n stat care cu adevarat vrea integrare europeana si nu doar prin schimbarea denumirii CCCEC.La noi insa,se pare,imediat toti au uitat despre asta.

  2. crysty

    Poate macar SIS se va autosesiza caci e vorba despre siguranta economica a tarii sau tot o sa explice prin criza mondiala?

  3. P.S.

    Imi venea sa pling de mila privind cum Lazar si Sainciuc ne puneau macaroane pe urechi vorbind despre Planuri de incadrare in cimpul muncii a tinerilor,necesitatea crearii noilor locuri de munca in loc ca sa faca un control elementar ca sa se convinga cum la acest Institut sunt pastrati in serviciu mai multi mosnegi de 80 ani care nimic nu fac si mai mult stau pe buletin iar statul sa le achite banii cersind credite de la straini si sa ne spuna ca n-are bani in buget pentru marirea pensiilor,salariilor,burselor,indemnizatiilor.Poate comisiile Parlamentului(economica,juridica,securitatea statului)se vor intreba daca nu e vorba de subminarea economiei tarii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *