(VIDEO)„Judecătorii trebuie să fie independenţi şi să nu ia instrucţiuni de la politicieni sau de la oameni bogaţi”

Interviu cu Thomas Hammarberg, expert ONU

— Dle Hammarberg, în recenta dvs. vizită în R. Moldova aţi vizitat închisorile din regiunea transnistreană. Cum sunt condiţiile acolo? Care sunt diferenţele dintre penitenciarele din zona transnistreană şi cele din restul R. Moldova?

— Când am fost aici, acum şase ani, am vizitat mai multe închisori diferite. De această dată, nu am avut oportunitatea să vizitez mai multe închisori acolo. Aşa că, ceea ce am făcut, de fapt, a fost să vizitez centre de detenţie preventivă şi să observ condiţiile de acolo. Mi-am confirmat suspiciunile despre faptul că în aceste centre condiţiile sunt complicate, sunt prea primitive, celulele nu sunt prietenoase pentru deţinerea unor fiinţe umane, posibilităţile de mişcare zilnică sunt extrem de limitate. Este clar că cel puţin această parte a sistemului trebuie reformată, trebuie umanizată. Or, cei care se află în detenţie preventivă trebuie trataţi ca fiind persoane inocente, întrucât vina lor nu este demonstrată. De aceea, atunci când ei aşteaptă să înceapă procesul, trebuie să fie trataţi de o manieră mai umană decât cea pe care am descoperit-o în vizitele mele în centrele din stânga Nistrului. Cred că mai este mult de muncit pentru ca sistemul penitenciar să fie bine organizat. Una dintre recomandările mele este, desigur, să fie făcute nişte studii specializate în acest sens. Aş vedea experţi special invitaţi să facă acest studiu al sistemului – că sunt diferite tipuri de închisori – , să se ducă acolo, să observe situaţia în domeniul sănătăţii, să analizeze cum sunt protejaţi deţinuţii de orice fel de violenţă, inclusiv de cea venită din partea echipei închisorii în raport cu deţinuţii. Suspectez, din ceea ce am auzit de la reprezentanţi ai societăţii civile, că mai sunt probleme acolo. De aceea, aş recomanda să se facă observaţii riguroase asupra mai multor fenomene.

Expertul ONU Thomas Hammarberg are o experiență vastă în domeniu, activând în calitate de Reprezentant Special al ex-Secretarului General ONU, Kofi Annan, pentru drepturile omului în Cambodgia (1996-2000) și Comisar al Consiliului Europei pentru Drepturile Omului (2006-2012)

ThomasHammarberg a deținut funcția de Secretar General al Centrului Internațional Olof Palme din Stockholm (2002-2005), de Ambasador al Guvernului Suediei pentru Afaceri Umanitare (1994-2002), de Secretar General al organizației „Salvați Copiii” din Suedia (1986-1992), și de Secretar General al Amnesty International (1980-1986)

În 2001-2003, Hammarberg a activat în calitate de Consilier Regional pentru Europa, Asia Centrală și Caucaz al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. Pe parcursul câtorva ani, Thomas Hammarberg a fost Reprezentantul Personal al Primului Ministru al Suediei pentru Sesiunea Specială privind situația copiilor. În cadrul mandatului său de Comisar al Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Thomas Hammarberg a vizitat regiunea transnistreană în ianuarie 2012, stabilind contacte inițiale în această regiune.

— De astă dată, aţi reuşit să vizitaţi închisori şi din afara zonei transnistrene?

— Cred că a fost important să mă concentrez pentru a face un lucru temeinic în cele câteva zile pe care le-am petrecut aici, aşa că sunt multe altele pe care nu le-am făcut. Nu am făcut deloc observaţii privind drepturile omului pe această parte. Acestea sunt proiecte de viitor.

— Aţi vorbit despre lipsa de date referitoare la situaţia din instituţiile penitenciare din regiunea transnistreană. De ce credeţi că persistă această situaţie şi ce credeţi că ar putea fi întreprins pentru ca lucrurile să se îmbunătăţească?

— Desigur, există unele statistici, dar, din câte înţeleg, acestea nu sunt organizate de o manieră sistematică. În primul rând, trebuie să clarificăm ce tip de informaţie ne este necesară şi apoi să avem un sistem unde să putem aduce faptele, datele care ar răspunde acestor întrebări. Apoi, ar fi vorba despre cum organizăm un sistem riguros, atunci când avem toată informaţia necesară. E nevoie să analizăm ce spun, de fapt, aceste mostre de statistică despre situaţia reală. Pe această bază, trebuie să fie planificate măsuri care abordează problemele existente. Mai este o parte absolut esenţială de muncă prin reformă în privinţa drepturilor omului, ca să ajungi la fapte şi să le faci faţă într-un mod responsabil. Altfel, vor fi zvonuri şi propagandă, şi lucruri care nu ajută deloc atunci când este vorba despre reforme adevărate.

— Recent a fost 1 iunie. În acest context, ce informaţii deţineţi despre cât de mult se respectă drepturile copiilor de cealaltă parte a Nistrului?

— Drepturile copiilor nu sunt respectate suficient în nicio parte a lumii, în opinia mea. Da, recent, s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor Copiilor, care este o demonstraţie importantă de solidaritate cu generaţia tânără. Sunt multe lucruri de făcut. Trebuie să existe siguranţa că, nicăieri în lume, copiii nu sunt bătuţi şi maltrataţi. În multe ţări, din păcate, mai există problema abuzului sexual al copiilor, ceea ce este foarte dramatic pentru ei. Cred în definiţia conform căreia copilăria continuă până la 18 ani, vârstă ce constituie standardul internaţional. Mai este chestiunea legată de adolescenţi şi problemele cu care se confruntă această categorie de vârstă. Acestea sunt probleme majore. L-am întrebat pe ombudsman despre asta – ei au o persoană specială în acel oficiu care se ocupă de drepturile copiilor şi sper că se lucrează din greu în acest sens, pentru că următoarea generaţie merită tot suportul.

— Ce schimbări consideraţi că ar trebui şi pot fi făcute în zona transnistreană, pentru ca oamenii să-şi cunoască şi să ceară să li se respecte drepturile?

— Este şi aceasta o problemă legată de drepturile copiilor, ale oamenilor în ansamblu, pe o scară mai largă. Noi ne-am intersectat cu ea atunci când lucram la reglementările pentru romi, pentru că foarte mulţi dintre copiii romi nu frecventează şcoala. Şi ei trebuie s-o frecventeze, pentru că, în caz contrar, viitorul lor va fi mai puţin luminos, vor avea probleme să obţină un post de muncă etc. În această ordine de idei, este foarte important ca fiecare copil să fie binevenit la şcoală. Dacă copiii sunt subiecţi de hărţuire, ceea ce se întâmplă uneori, ei trebuie protejaţi de astfel de fenomene. Ştiu că mulţi dintre copiii romi sunt hărţuiţi atunci când merg la şcoală şi este rolul învăţătorilor şi al lucrătorilor din mediul şcolar să aibă grijă ca asta să nu se întâmple. Totodată, copiii romi au probleme cu temele pentru acasă, pentru că, în majoritatea cazurilor, părinţii lor nu sunt alfabetizaţi şi ei locuiesc în condiţii în care este dificil să-ţi faci temele. Deci, ei sunt marginalizaţi, în multe cazuri, când este vorba de educaţie, chiar de la început. E nevoie ca această problemă să fie abordată cumva. Mai sunt şi alte grupuri de copii care se confruntă cu probleme. Iar viitorul nostru depinde foarte mult de educaţia pe care o oferim copiilor.

— R. Moldova se confruntă cu probleme grave legate de fenomenul corupţiei. Cum credeţi, ce se poate face pentru a diminua amploarea acestui fenomen?

— Din nou, aceasta este o problemă şi în alte zone ale Europei, şi în alte zone ale lumii.

— Mai ales în Europa de Est…

— Da, e adevărat. Ar putea fi o reminiscenţă a culturii sovietice, dacă aceasta poate fi numită cultură. În primul rând, este nevoie de o legislaţie clară. Corupţia nu trebuie permisă şi e important să existe o legislaţie clară în privinţa a ceea ce este interzis. În al doilea rând, ar trebui să existe un sistem care să ofere posibilitatea raportării cazurilor de corupţie şi de mituire. Totodată, această posibilitate ar trebui să existe fără ca cel care raportează să se expună vreunui pericol. Deci, e important să existe un sistem de raportare anonimă privind cazurile de corupţie. Şi aici ar mai fi vorba, poate, de o anume funcţie pentru ombudsman, sau de un procuror, care ar putea să se specializeze pe cazuri de corupţie şi care ar putea duce aceste cazuri în instanţă, dacă este necesar. Dar, în final, cred că lucrurile merg înapoi spre politicieni şi spre liderii din politică. Ei înşişi trebuie să servească drept exemplu şi să nu tolereze niciun fel de tendinţă de corupţie. Totodată, ei trebuie să vorbească despre combaterea corupţiei, să nu promoveze oameni corupţi sau care au participat la acţiuni de corupţie. Vrem o societate curată şi ei trebuie să susţină acest deziderat prin propriul lor exemplu, să fie intoleranţi atunci când este vorba despre prevenirea unor asemenea acte şi să pedepsească persoanele corupte.

— În acest context, ce consideraţi că ar trebui îmbunătăţit la sistemul nostru de justiţie? Mă refer mai ales la poliţie, pentru că la noi se vorbeşte destul de mult acum despre activitatea acesteia.

— Tot ce începe cu aplicarea legii, cu poliţia până la modul în care sunt trataţi arestaţii, procesul de interogare, urmărirea penală şi instanţa finală, decizia acesteia, şi apoi, rezultatul instanţei, care ţine de sentinţa cu închisoare, tot acest lanţ ar trebui observat atent, pentru că un lucru ţine foarte mult de următorul pas. Corupţia este o problemă acolo şi întregul sistem ar trebui influenţat de o gândire orientată spre drepturile omului, nimeni nu ar trebui să fie bătut, nimeni nu ar trebui să sufere de pe urma violenţei din sistem. Trebuie să existe imparţialitate, procurorii nu ar trebui să fie selectivi, ar trebui să abordeze fiecare caz pe propriul merit. Bineînţeles, şi judecătorii trebuie să fie independenţi, să nu ia instrucţiuni de la politicieni sau de la oameni bogaţi, ci să fie cu adevărat competenţi. Nu am văzut decât foarte puţine sisteme de justiţie care sunt pe atât de perfecte pe cât ar trebui să fie. Însă, sunt sigur că este nevoie de o îmbunătăţire în regiunea transnistreană în această privinţă. Asta este impresia mea.

— Ce cuvânt are de spus în privinţa încrederii oamenilor în justiţie faptul că mulţi dintre ei sunt de părerea că justiţia este dirijată de un singur om în ţară?

— Vă referiţi la faptul că puterea este centralizată?

— Da, la noi se vorbeşte mult despre această tendinţă.

— Societăţile noastre depind de democraţie. În prezent, aproape fiecare ţară din lume se declară democratică, deşi nu este mereu precum se declară. Există diferite grade care arată dacă democraţia este sau nu implementată. O condiţie absolută pentru democraţie este respectarea drepturilor omului. O societate în care drepturile omului sunt violate nu este cu adevărat democratică. De aceea, când sunt alegeri, oamenii trebuie să fie liberi să aleagă pe oricine vor, dar trebuie să existe o posibilitate şi pentru cei care se înscriu în cursa electorală – candidaţii să-şi prezinte viziunile, să aibă libertate de exprimare, ei nu trebuie împiedicaţi să facă asta. Toţi oamenii trebuie să aibă posibilitatea, dacă au adepţi, să-şi creeze un partid, trebuie să le fie permis să facă şi asta. Procesul electoral trebuie să fie foarte obiectiv şi corect – şi atunci când e vorba de pregătirea alegerilor, şi atunci când au loc, propriu-zis, alegerile. E nevoie ca alegerile să fie monitorizate, pentru asigurarea faptului că decurg în mod corect. Apoi, cei aleşi, şi acesta e unul din punctele importante ale drepturilor omului, nu trebuie să facă orice vor. Ei trebuie să se ţină de principiile drepturilor omului, care există de asemenea pentru a reglementa exerciţiul puterii. Faptul că ai fost ales nu înseamnă că poţi face orice vrei, chiar dacă ai multe voturi în spatele tău la alegeri. Eşti restricţionat atunci când vine vorba de măsurile pe care le poţi lua. Asta e o parte importantă a drepturilor omului, aşa că, dacă o singură persoană deţine toată puterea, nu poate fi vorba despre o situaţie ideală nici în ce priveşte democraţia, nici în ce priveşte protecţia drepturilor omului.

— Credeţi că Moldova întreprinde suficiente măsuri pentru a-şi proteja cetăţenii aflaţi în regiunea transnistreană?

— Nu am vorbit cu oamenii din partea dreaptă a Nistrului, dar cred că ar fi bine pentru drepturile omului dacă s-ar comunica mai mult, de la egal la egal, dacă oamenii s-ar asculta mai mult unii pe alţii şi şi-ar arăta respect reciproc, pentru că avem multe de învăţat unii de la aţii. Cred că sunt probleme mai grave în regiunea transnistreană decât aici, de exemplu, atunci când e vorba de, aşa cum am menţionat şi la conferinţă (din 1 iunie, n.r.), HIV şi tuberculoză. Şi sunt sigur, am avut semnale în privinţa asta, că s-ar dori o cooperare, s-ar dori eforturi comune pentru a opri acest tip de boli.

— Consideraţi că ambele părţi sunt deschise pentru a coopera?

— Impresia mea a fost că oamenii de acolo, inclusiv cei de la putere, sunt acum mai receptivi când vine vorba de cooperare în scopuri legate de drepturile omului, decât am observat 5-6 ani în urmă.

— Ce este în puterea oamenilor simpli de acolo să facă pentru a arăta autorităţilor că e nevoie ca drepturile lor să fie protejate?

— Cred că trebuie, în primul rând, să-şi cunoască drepturile. De aceea, e foarte importantă educaţia privind drepturile omului, care trebuie să înceapă încă de la şcoală, astfel încât ei să ştie ce pot face. Se mai cere ca politicienii să fie gata să asculte şi să ia în serios vocile oamenilor, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. Apoi, mai este important ca organizaţiile non-guvernamentale, societatea civilă să funcţioneze. E important ca oamenii să aibă libertatea de a se întruni, de a-şi crea organizaţii, de a se exprima liber. O societate democratică vibrantă, bazată pe respectarea drepturilor omului, face posibilă existenţa unui dialog adevărat între cei care au fost aleşi şi restul populaţiei. Aşa că vreau să încurajez grupurile neguvernamentale să vorbească şi să fie deschise ele însele pentru drepturile omului.

— Consideraţi că ONG-urile de la Chişinău dispun suficient de acces sau posibilităţi pentru a face observaţii în regiunea transnistreană, sau eventual, pentru a oferi suport?

— Probabil că nu. Dar, sunt de părere că grupurile non-guvernamentale pe care le-am cunoscut în regiunea transnistreană caută contacte şi caută să beneficieze de contacte cu grupurile ce se ocupă de drepturile omului în acea zonă. Cred că ţine de ei să continue această muncă, iar noi îi încurajăm, pe cât putem, să o facă. Sunt de părere că îngrijorarea lor, bazată pe propriile constatări, în privinţa respectării drepturilor omului în regiune este punctul de start pentru activitatea lor de mai departe. Noi, cei din afară, trebuie să-i ascultăm cât mai mult posibil, pentru că ei, probabil, cunosc situaţia mai bine decât oricine altcineva. Şi ştiu că sunt deschişi pentru cooperare.

— Există destul de multă propagandă rusă în regiunea transnistreană. În opinia dvs., ce are aceasta de spus în relaţiile Chişinău-Tiraspol?

— Am văzut mai puţină propagandă de această dată.

— Să facem abstracţie de postul dvs. de muncă. Personal, ce senzaţii aţi avut atunci când aţi mers în regiune?

— Anterior, am fost acolo de 7 ori şi de fiecare dată am ştiut la ce să mă aştept. Am călătorit în aproape toată lumea, mai ales în Europa, şi am constatat mai multe similarităţi decât diferenţe. Oamenii, de oriunde ar fi, îşi vor respectate drepturile, şi încearcă să şi le protejeze pe atât de mult, pe cât este posibil. Avem nevoie de proceduri, legi şi culturi care să facă asta posibil pentru ei. Oamenii sunt foarte asemănători, şi asta se referă şi la cele două maluri ale Nistrului.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aliona Ciurcă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *