„În Japonia, elevii fac curăţenie în şcoală şi servesc masa pentru colegii lor”

Interviu cu Ambasadorul Japoniei în R. Moldova, Masanobu Yoshii

— Dle Yoshii, de ce aţi ales să faceţi o carieră în diplomaţie?

— Cunoaşteţi că Japonia este o ţară insulară. Când eram mic, am fost deseori cu tatăl meu în portul Kohaba. Vedeam cum pleacă multe vapoare şi l-am întrebat pe tatăl meu unde se duc. Evident, multe mergeau în străinătate. Am conştientizat atunci că există mare, ocean şi alte ţări. M-am întrebat cum e viaţa de acolo. Din copilărie, am avut interes pentru viaţa din afara Japoniei. După ce am terminat facultatea, am vrut să lucrez fie în Ministerul de Externe, fie într-o firmă în care aş fi primit şansa de a lucra în străinătate. Astfel, am considerat Ministerul de Externe ca punct de pornire. Aşa am şi primit un loc de muncă acolo. După, am plecat din Japonia şi trebuie să spun că toate acestea sunt nu numai despre a cunoaşte viaţa în străinătate, dar şi despre a cunoaşte viaţa japoneză, văzută din alte ţări, reflectată de acolo.

Masanobu YOSHII
8 octombrie 1953
Educație:
Martie 1978 – Absolvă Universitatea de Comerț din Kobe, Departamentul Economie
Cariera profesională:
Aprilie 1978 – Ministerul Afacerilor Externe
Decembrie 1999 – Prim Secretar, Ambasada Japoniei în România
Iulie 2004 – Director adjunct principal, Divizia pentru afaceri străine; Departamentul Afaceri Consulare și Migrație
August 2004 – Director adjunct principal, Divizia pentru afacerile străine; Biroul pentru afaceri consulare
Februarie 2006 – Consul, Consulatul General al Japoniei în Atlanta
Decembrie 2010 – Prim-secretar al Japoniei în Trinidad și Tobago
Ianuarie 2013 – Consilier, aceeași Ambasadă
Martie 2013 – Director, Direcția Cooperare Parteneriat Local; Direcția Afaceri Generale
Martie 2015 – Consul General al Japoniei în Perth (Australia)
August 2016 – Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Japoniei în R. Moldova

— Aţi locuit o perioadă în România, din câte ştim…

— Am plecat în 2004 din România şi, după aceea (iată că s-au scurs deja mai bine de 10 ani), anul trecut, în august, la sfârşitul lunii, am venit în R. Moldova. Mai mult de 10 ani nu m-am folosit deloc de limba română şi, din această cauză, româna mea de acum e mai stricată. Consider că fac mai multe greşeli, dar vorbesc româna.

— A fost dificil să însuşiţi limba română?

— A fost dificil să o învăţ, întrucât pentru noi, japonezii, prima limbă străină este limba engleză. Engleza se învaţă în mod obligatoriu din clasa a şaptea. La universitate, în general, noi trebuie să învăţăm două limbi străine şi, iarăşi, engleza este prima pe listă. Dar, trebuie să învăţăm încă o limbă străină şi avem posibilitatea de a alege din mai multe opţiuni – franceză, germană, spaniolă, chineză, rusă. Eu am învăţat germana ca a doua limbă străină, deşi am uitat multe de atunci. După ce am studiat-o timp de trei ani, nu am mai făcut ceva concentrat legat de aceasta, nu am mai folosit-o mai deloc. După ce am început a lucra la Ministerul de Externe, trebuia să învăţ ceva în afară de engleză şi am selectat româna. Ulterior, am fost trimis în România. Acolo, am învăţat în anul pregătitor la Universitatea din Bucureşti limba română şi, după aceea, am continuat încă un an la ASE, doctorand fiind. În Japonia, şi cred că şi în România şi Moldova, nu putem găsi un dicţionar japonez-român, şi nici manuale nu prea avem multe, de aceea am învăţat din manualele engleze. Acum, folosesc mai mult DEX-ul. Gramatica limbii române, pentru noi, este grea. Engleza este mult mai simplă.

— Cum a fost să locuiţi în România?

— Am locuit în trei perioade în România. Prima a fost înainte de Revoluţie – anii 1980. Atunci era regimul comunist. Am stat patru ani şi jumătate. A doua a fost cam acea perioadă de tranziţie. Adică, am sosit în luna septembrie 1989 şi în decembrie a fost Revoluţia, căderea regimului. Atunci am stat cinci ani – din ’89 până în ’94. Şi, a treia oară, în 2000- 2004. Cam patru ani şi jumătate. Deci, a fost perioada comunistă, şi apoi acea de tranziţie, iar în cea de-a treia, România a devenit deja mai stabilă. Deja încerca să fie membru NATO şi să devină membru UE. Mai apoi, a şi devenit membru. Acum, societatea este mai stabilă şi eforturile de dezvoltare se văd clar.

— Aţi observat deosebiri majore între România şi R. Moldova?

— România şi R. Moldova au şi asemănări, şi deosebiri. Dar, în mare parte, cultural, sunt similare.

— Ce diferenţe aţi observat între Japonia şi R. Moldova?

— Iarăşi, există şi diferenţe, dar şi asemănări. Eu am lucrat în mai multe ţări şi oamenii sunt oameni oriunde, cu anumite caractere, cu anumite sentimente. În general, în Japonia societatea este mai legată de relaţii şi unitate. Nu există conflicte de identitate. Acum, cu această globalizare, sunt mai mulţi străini care lucrează acolo. Unirea sau cooperarea în societate, pentru care noi suntem în totalitate, nu e mereu uşoară. Între japonezi, noi ne dorim să avem o comunitate şi nu prea avem divergenţe. Este respectată identitatea fiecărei persoane. Noi nu prea suntem insistenţi pe opiniile proprii, nu spunem „Opinia mea…” întruna. Asta nu prea se spune la noi în relaţiile personale.

— Sunt oamenii din R. Moldova mai individualişti, prin comparaţie?

— Da, mai individualişti. Dar, eu am lucrat în alte ţări şi unele sunt mult mai revendicative. Asta e bine uneori, alteori nu prea. Depinde de caracter. După părerea mea, moldovenii nu sunt prea individualişti. E doar o diferenţă pe care o remarc între cei de aici şi japonezi.

— Ce ar avea de învăţat R. Moldova de la Japonia la capitolul economie?

— Pentru Moldova, este foarte importantă dezvoltarea economică. Noi, ca japonezi, dorim să dezvoltăm relaţiile de prietenie cu Moldova pe baza valorilor universale comune – cum ar fi democraţia, economia de piaţă sau supremaţia legii. Pentru că noi dorim ca Moldova să devină mai democrată şi mai transparentă, ne dorim respectarea legii, vrem să împărţim aceleaşi valori. Aceasta cred că ar ajuta Moldova să se dezvolte. În general, ţările democrate, unde domneşte economia de piaţă şi supremaţia legii, sunt mai dezvoltate, mai bogate. După părerea mea, Moldova face eforturi pentru a deveni o ţară democrată. Totuşi, foarte mulţi moldoveni pleacă în străinătate, dar sper că cei care rămân fac eforturi şi îşi aduc contribuţia la dezvoltarea economică. Sigur că şi mulţi japonezi pleacă din Japonia. Dar, noi o facem pentru că am investit şi lucrăm în firmele japoneze, noi promovăm şi în rândurile studenţilor ideea de a merge să înveţe peste hotare. Noi trebuie să încurajăm studenţii să meargă peste hotare să înveţe, pe când aici situaţia este cu totul alta. Dar, speranţa mea e că moldovenii, chiar dacă pleacă, îşi aduc şi ei contribuţia la dezvoltarea ţării.

— Cum luptă Japonia cu fenomenul corupţiei?

— Oriunde există acest fenomen al corupţiei, de aceea este foarte importantă independenţa justiţiei. În Constituţia japoneză scrie că toţi judecătorii sunt independenţi şi respectă legea. Legea este suverană. Toate deciziile se iau pe baza legii. Există acest indice de percepţie a corupţiei la Transparency. Moldova cred că a fost pe locul 123 în 2016, Rusia şi Ucraina pe 130 şi ceva, România – pe 57 şi Japonia – pe 20. După părerea mea, sistemul este important, dar, de asemenea, e important cât se respectă acest sistem. E important şi moralul pentru dezvoltarea unui stat, nu doar banii. Dezvoltarea nu se măsoară doar cu bani, ci şi cu calitatea vieţii.

— Ce ar avea de învăţat R. Moldova de la modelul de educaţie nipon?

— Consider că adulţii trebuie să fie un exemplu pentru copii, deoarece copiii învaţă de la părinţi. Dacă văd şmecherii, asta şi fac. O societate mai limpede şi mai transparentă e foarte importantă pentru viitorul dvs. Mai ales că toate astea se fac pentru copii. Dar, din nou, totul se face cu efort. De exemplu, în Japonia, elevii fac curăţenie în şcoală. Există un bucătar angajat de şcoală, dar servesc elevii bucatele prin clase şi toţi mănâncă împreună, inclusiv profesorii. Încălţămintea pentru şcoală se schimbă la intrare. Afară şi înăuntru se poartă altceva. Astfel, în Japonia învăţăm cum să colaborăm încă din şcoală. În Japonia regulile şi relaţiile personale sunt foarte importante. Noi păstrăm relaţii bune între persoane şi comunitate şi există şi acest respect între persoane.

— Ce atitudine au japonezii faţă de proteste?

— Şi în Japonia se iese la protest. Dacă la anumite legi se fac modificări și există nemulţumiri, sigur că se pot organiza manifestaţii. Dar, se fac revendicări mai paşnic. Nu foarte mulți oameni ies în stradă în Japonia. Totuşi, exprimarea liberă a voinţei este foarte importantă. Ei sunt liberi să facă asta. Dar, depinde de revendicări. În ’60, ieşeau studenţii în stradă şi existau chiar acte violente. În general, în Japonia manifestările sunt mai paşnice, ca un fel de adunări.

— În ce credeţi că ar putea investi oamenii de afaceri din Japonia venind în R. Moldova?

— Cred că încă de anul trecut au început să investească. Noi importăm din Moldova mai mult vinuri, şi aşa au început să crească importurile. Acum vinul moldovenesc este cunoscut şi în Japonia. Vinul moldovenesc este de calitate bună. Totuşi, businessmenii japonezi au investit mai mult în România sau în alte ţări, iar anumite produse au început să fie fabricate şi în Moldova. S-a deschis uzina Fujikura şi a angajat mai mult de 1200 de oameni. Apoi, Fujikura a decis că va deschide şi o uzină în Găgăuzia, deja a făcut un contract în acest sens. Sumitomo Electric Bordnetze are o firmă care este amplasată în Orhei şi care e aproape gata. Aceasta a angajat deja 500 de persoane, dar va angaja 2500. La sfârşitul lunii octombrie, uzina va fi inaugurată. Aceasta produce piese pentru automobile, care sunt trimise apoi în Germania. A mai investit în România, în Ucraina, în alte ţări, dar se mută şi din România în Moldova. Toate produsele sale se exportă în Germania pentru Volkswagen. De menţionat că salariul este mai rezonabil pentru angajaţi. Acum, devine mai simplu cu înregistrarea. Pentru zonele economice libere, taxele şi impozitele sunt mai rezonabile şi investitorii japonezi au început să şi vină în Moldova. Cunoaşterea mai multor limbi e un avantaj pentru moldoveni, dar şi faptul că sunt harnici. De remarcat că în aceste firme japoneze nu lucrează niciun japonez, doar moldoveni sau persoane cu cetăţenie dublă. Inclusiv managerii sunt de aici. E mai uşor pentru moldoveni să lucreze cu alţi moldoveni.

— Ce ar putea prelua R. Moldova de la Japonia în materie de gestionare a ramurii agricole?

— În materie de agricultură, există diferenţe între Japonia şi R. Moldova, şi modelul japonez nu poate fi implementat aici. Merele sau căpşunile sunt foarte mari în Japonia (arată palma deschisă, n.r.), dar şi foarte scumpe. Eu am lucrat în Australia, şi în Japonia fermierii au în proprietate 4-5 hectare, iar în Australia 4000-5000 ha, şi combinele şi totul e foarte mare acolo, tractoarele merg pe GPS, există un mic avion pentru seminţe. E mult în comparaţie cu Japonia, chiar dacă pe hectar producţia e mai puţină. E o mare diferenţă – în Japonia terenul e mai mic şi calitatea se cere a fi mai bună. Carnea de vacă în Japonia e foarte scumpă, noi importăm din SUA sau din alte ţări.

— Cum e sistemul de sănătate în Japonia?

— Media de viaţă la femei e de aproape 90 de ani şi la bărbaţi e de peste 83, sunt 6 sau 7 ani diferenţă între ei. Peste 90 de ani, e o medie pentru mai mult de 10 la sută din populaţie. Asta vine cu costuri din Guvern pentru asigurare, sănătate şi educaţie.

— De altfel, cât de prezent este politicul în viaţa oamenilor simpli din Japonia?

— Sigur că oriunde, în orice ţară, cetăţenii sunt interesaţi de politică. Noi, în general, nu considerăm asta ca subiect de discuţie pentru fiecare zi, dar vorbim despre securitatea noastră, despre educaţie şi partide. E, totuşi, interesant pentru noi.

— Ce atitudine există faţă de egalitatea de şanse pentru femei ?

— În Japonia, multe lucruri s-au schimbat. Noi ne dorim o shining women society şi acum se fac multe discuţii pe tema asta. Activitatea femeilor este importantă pentru Japonia. În Moldova, numărul populaţiei se micşorează mai ales din cauza migraţiei, pe când în Japonia – din cauza faptului că nu se nasc copii, pentru ca femeile să poată să lucreze, sau dacă chiar lucrează, să aibă posibilitatea de a se îngriji de copii. Anterior, femeile începeau să lucreze, ca apoi să plece, după căsătorie. Acum, sunt mai multe schimbări de sistem. Iar o femeie poate reveni după naştere, la 2-3 ani, la aceleaşi condiţii de la postul de muncă. Şi femeile, şi bărbaţii trebuie să aibă şanse egale. Noi considerăm asta foarte important. Femeia, dacă stă acasă, nu e izolată, dar gândirea ei capătă anumite limite din cauza unei anumite lipse de contacte. Dacă lucrează, asta se face pentru dezvoltarea sa umană şi personală. Femeile trebuie să reuşească, şi e vorba nu numai de dorinţă, dar şi de eforturi.

— Aţi locuit mult timp peste hotarele ţării. Nu v-a lipsit Japonia, mediul în care aţi locuit până atunci? Familia, poate…

— Am locuit, pentru cel mai lung termen, la început în România. Acolo era mai închis, că era perioada comunistă. M-am simţit izolat. Atunci, chiar am simţit ceva legat de acest sentiment. Acum, locuiesc aici, iar soţia în Japonia, dar datorită dezvoltării tehnologiilor, putem vorbi în fiecare zi. M-am obişnuit să locuiesc şi să muncesc în străinătate. Am locuit împreună cu soţia atunci când am fost în România, în Marea Britanie şi în SUA. Nu prea îi era dificil să se mute dintr-o parte în alta. Pentru prima dată ne-am întâlnit în Franţa, de altfel, unde ea activa. Soţiei mele îi place să studieze limbile străine (zâmbeşte, n.r.).

— Vă puteţi aminti un moment deosebit dintr-o ţară în care aţi activat?

— Fiecare ţară are o parte a sa interesantă. Când eram în Marea Britanie, au fost scoţienii, care îşi susţineau identitatea în contextul Regatului Unit. În SUA, e totul despre democraţie, libertate, fiecare are acolo o oportunitate, dar decalajul de venituri e mai mare decât în Japonia, de exemplu. Am lucrat şi în Trinidad şi Tobago, o ţară foarte mică, acolo societatea e formată din indieni şi africani. Viaţa şi cultura de acolo sunt foarte interesante.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aliona Ciurcă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *