(VIDEO) Gheorghe Chibac, doctor în drept: „Pe mulţi i-am învăţat, cu alţii ne cunoaştem, i-am susţinut. Când au devenit judecători, şi-au arătat faţa”

Interviu cu Gheorghe Chibac, doctor în drept, profesor la Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova

— A luat sfârşit sesiunea examenelor de licenţă. V-aţi confruntat cu situaţii de corupţie la Facultatea de Drept în acest an?

— În acest an m-am confruntat pentru prima dată cu un caz ieşit din comun. Acesta se referă la faptul că un coleg, profesor la Facultatea de Drept, mi-a promis mită pentru a majora nota unui student care a luat insuficient la examenul de licenţă. Iniţial, pur şi simplu, m-a rugat, iar apoi mi-a propus 200 USD doar pentru a-mi da acordul să-i fie majorată nota, eu fiind vicepreşedinte al comisei de examene. Iar în comisia suplimentară, a fost singurul care a votat pentru mărirea acestei note. Peste câteva zile, la susţinerea tezelor de licenţă, tot acest coleg a insistat ca studentului respectiv să-i fie pusă nota 10, în pofida faptului că a citit raportul cu bâlbe, pentru că, bănuiesc, cineva i-a scris lucrarea, şi aici tot de mită, bănuiesc, este vorba. N-a putut răspunde nici la întrebările care i-au fost puse, deşi erau legate anume de tema sa.

Corupția în învățământ
Mita plătită învăţătorilor şi profesorilor din întregul domeniu al educaţiei:
2004 – 126 milioane de lei
2012 – 185 milioane de lei
2015 – 89 milioane de lei
Percepția mitei:
Un studiu din 2015 arată că 60% din respondenți afirmă că în acest domeniu se recurge la mită des, foarte des și întotdeauna.
În iunie 2005, organizaţia Transparency International Moldova dezvăluia date alarmante privind gradul de corupţie în domeniul învăţământului din Republica Moldova: 126 de milioane de lei moldoveneşti, echivalentul a circa 10 milioane de dolari, care ar fi plătiţi în calitate de mită învăţătorilor şi profesorilor din întregul domeniu al educaţiei. Într-o scrisoare deschisă, adresată Ministerului Educaţiei, Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei, această organizaţie cerea măsuri radicale. Aceste măsuri nu au fost luate sau nu au avut efect, iar în 2012, valoarea mitei era estimată deja la circa 185 mln de lei. Ultimele date ale Transparency International Moldova, din 2015, vorbesc despre o descreștere a plăților neoficiale până la 89 de mii de lei. „O explicație ar fi măsurile întreprinse de Ministerul Educației, inclusiv introducerea supravegherii camerelor video la examene, excluderea elevilor care plagiază la examene etc. Și politicile publice de pe timpul ministrei M. Sandu au început a da efecte, inclusiv actele normative elaborate referitor la asociațiile părintești, codul de etică al cadrelor didactice. Acum Ministerul merge din inerție pe ceea ce s-a realizat câțiva ani mai devreme. Din păcate, multe din inițiative au fost date la pământ, inclusiv privind modul de numire a directorilor de licee”, a menționat Ianina Spinei, expert Transparency International Moldova.

— V-aţi adresat organelor de urmărire penală pentru a sesiza acest caz?

— Obrăznicia colegului meu m-a determinat să mă adresez la CNA, ca să ia măsuri faţă de persoanele care propun mită. Nu ştiu care va fi soarta acestei sesizări, dar nu am putut trece cu vedea acest fapt. La CNA mi-au declarat deschis că au şanse doar dosarele în care făptaşii sunt prinşi în flagrant, nu şi în cazul sesizat de mine. Ofiţerul CNA m-a întrebat dacă colegul mi-a arătat banii, i-am spus că nu. Nu ştiu ce vor face mai departe. I-am rugat să verifice istoria colegului respectiv, teza de licenţă a studentului, la capitolul dreptul de autor, dar şi notele acestuia de la ASEM, unde studia în paralel. Dacă la majoritatea disciplinelor acesta are note de 5 şi 6, de unde se ia câte un opt sau nouă, în condiţiile în care studentul nu poate citi bine? La examenul de drept penal a luat notă pozitivă, dar cred că aceasta, la fel, ar fi „mărită”. Pun la îndoială jumătate din notele pe care acesta le-a primit la USM şi la ASEM.

— Cine este acest student?

— Este un student dintr-o ţară străină, ar fi feciorul unuia dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din ţara sa. Nu vreau să dau nume, CNA trebuie să investigheze cazul, pentru că au existat presiuni.

— Ce fel de presiuni? Asupra cui?

— Mai întâi au început presiuni din partea ambasadorului, a consulului şi a preşedintelui diasporei ţării de origine a studentului. Probabil că aceştia au ajuns la minister şi au exercitat influenţă pe această cale. Iar Ministerul Educaţiei a obligat universitatea să organizeze o comisie suplimentară, doar pentru acest student, deşi, în acest an, 41 de absolvenţi au luat note negative. A fost o presiune şi o influenţă colosală asupra mea, a decanului şi a rectorului, toţi au fost contra, dar ministerul a obligat Universitatea să facă această comisie suplimentară pentru acest singur student. Reiese că Ministerul Educaţiei e un cuib de discriminare. Preşedintele diasporei ţării de origine a studentului mi-a declarat că studentul a scris o plângere pe numele meu la conducerea USM, motivând că l-aş fi numit bărbos, şi mi-a spus că studentul este gata să-şi ceară scuze de la mine şi să retragă plângerea, dacă eu voi schimba nota. Imediat ce au fost afişate rezultatele finale, mai întâi consulul, apoi ambasadorul i-au telefonat decanului Facultăţii de Drept. Timp de o oră, consulul a încercat să-l convingă. Apare o singură întrebare: dacă era „un muritor de rând”, se făcea oare o zarvă atât de mare?

— E posibilă constituirea unei comisii suplimentare pentru un singur student?

— Nu, legea şi regulamentul nu prevăd aşa ceva. Există doar dreptul de a contesta rezultatul examenului, nu există prevederi legale care ar permite formarea unei alte comisii. Este vorba de o discriminare clasică: de ce ministerul a schimbat regulile doar pentru acest student, nu şi pentru ceilalţi 40 de studenţi restanţieri? Sunt convins, din cei 40 care au luat note negative, câţiva ar fi obţinut o notă pozitivă. Examenul este uneori o loterie, dacă ai luat un bilet cu tema pe care o ştii, eşti norocos.

— Cine a făcut parte din comisia suplimentară?

— Această comisie, formată din Tatiana Răducanu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Octavian Cazacu, drept civil, Roman Dumitru, profesor de drept procesual penal și alți doi profesori l-a evaluat încă o dată pe acesta şi a confirmat nota negativă. Comisia a demonstrat că studentul nu are cunoştinţele necesare. Ministerul a obligat universitatea să formeze această comisie, dar mă întreb: cine a acoperit cheltuielile respective? Peste un an, el va repeta examenul. În istoria facultăţii aşa ceva nu a mai fost – de zeci de ani, de când activez, nu s-a întâmplat ca tocmai 41 de studenţi să nu treacă examenul.

— Care este motivul numărului atât de mare de note negative? Sunt prost pregătiţi studenţii?

— Nu. Situaţia e alta. Anterior, studenţii erau selectaţi, existau examene de admitere. Erau puţini şi făceau carte. Acum îi iau pe toţi cei care achită taxa. În comisia unde eram vicepreşedinte, s-au pus nouă note negative, alte 13 note negative s-au pus în comisia de stat al cărei preşedinte era şeful Procuraturii Anticorupţie, Viorel Moraru. Înainte de examene, decanul ne-a prevenit că cele mai multe cazuri de mită se întâmplă în perioada examenelor de stat. El ne-a spus că dacă este vorba de frate, soră, copil, soţ, soţie, nu-i o problemă, intrăm în situaţie, dar dacă este vorba de altcineva, acolo la mijloc e mita.

— Până la acest caz, în anii anteriori, au fost şi alte încercări de a vă mitui?

— Categoric, personal, la adresa mea, nu au fost tentative de mituire.

— Dar aţi fost rugat să puneţi note mai mari unor copii de-ai colegilor, cunoscuţilor?

— Poate cândva, cineva, m-a rugat: am un fecior acolo, hai vezi! Eu am un răspuns categoric şi le spun că mai întâi verific notele, frecvenţa la ore şi văd ce fel de student este. Pentru că am avut cazuri nu tocmai plăcute, bunăoară, am pus unui „fecioraş” nota doi. I-am spus aşa: vino cu mama, tata, avocatul, manualul, conspectul şi codul civil şi le punem pe toate pe masă ca să vedem dacă este sau nu argumentată nota. Le-am demonstrat unor părinţi că copiii lor nu au învăţat nimic. Aceşti copii au luat note mari la BAC, din banul părinţilor, care erau directori de instituţii sau funcţionari. La finalul studiilor superioare, au crezut că vor avea iarăşi influenţă. Am pus nota doi şi le-am spus că dacă merită nota, nu-i nicio problemă. Chiar anul acesta funcţionari publici importanţi mi-au cerut unele favoruri, dar i-am refuzat. Majoritatea deja cunosc poziţia mea.

— Admiteţi, totuşi, că la Facultatea de Drept se ia mită?

— Bănuieli am, dar date exacte – nu. Am observat de multe ori că unele note erau „umflate”. În cazul cu acest student străin, îl bănuiesc de corupere pe colegul meu de la facultate, dar şi pe conducătorul tezei de licenţă a studentului, pentru că, presupun, teza i-a scris-o profesorul.

— Aţi avut la facultate sau cunoaşteţi studenţi care sunt copiii unor procurori, judecători?

— Majoritatea acestora sunt absolvenţii facultăţii noastre. Recent am avut o întâlnire cu studenţii care au absolvit acum 40 de ani. În ’76 au absolvit facultatea 150 de studenţi. Acum, toţi sunt procurori şi judecători cu nume, în Procuratura Generală, Curtea Supremă de Justiţie. Sunt oameni la locul lor. Şi copiii lor au învăţat bine, nu am avut probleme cu ei, pentru că acei care au făcut cândva carte le-au transmis demnitatea omenească şi copiilor, şi nu le-au permis să-i facă de ruşine.

— Atitudinea faţă de ei care este? Poziţia părinţilor v-a influenţat în aprecierea capacităţilor copiilor?

— Nu contează cine sunt părinţii, eu evaluez studenţii după cunoştinţe. Atât. După anii ’90, s-a majorat numărul de studenţi înmatriculaţi la drept. Dacă anterior erau admişi până la 200 de studenţi, acum vin anual peste 500. Au fost ani când am avut aproape o mie de studenţi. Dintre aceştia doar 17-20 erau bugetari, iar restul, admişi prin contract. Problemele de corupţie au apărut anume atunci când au „năvălit” toţi doritorii. Au fost scoase examenele de admitere, studenţii nu se mai selectează.

— Aţi fost şef de catedră timp de şapte ani. Eraţi sigur de corectitudinea profesorilor?

— Ca şef de catedră, am încercat să le ofer profesorilor posibilitatea să activeze atât ca profesor, cât şi ca avocat, dar în aşa fel ca prioritară să fie funcţia de lector. În prezent, din contra, activitatea de profesor la facultate este ca ceva suplimentar, ca o pedeapsă. Persoana are autoritate, clienţi, acolo vin banii, iar la facultate predă doar pentru prestigiu.

578-gheorghe-chibac2— Deci, recunoaşteţi că studiile la facultate nu mai sunt atât de temeinice?

— Da, nu mai sunt la fel.

— Cum credeţi, de ce este atâta corupţie la Facultatea de Drept?

— Pentru că facultatea are un nume şi prestigiu. În ultimii ani, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, avocatura, procuratura selectează şi angajează la serviciu persoane care au studii la facultatea noastră de drept. Pentru că multe universităţi au deschis facultăţi de drept doar pentru a face bani, respectiv, cei ce absolvesc acolo, cu nouă şi zece, nu demonstrează cunoştinţe temeinice.

— Cum credeţi, faptul că studenţii fac uz de mijloace de corupţie în timpul studiilor este o premisă că în activitatea lor ulterioară, de judecători, avocaţi, procurori, va continua această practică?

— Desigur. Dacă a plătit bani pentru a obţine o notă, în activitatea sa practică va fi dispus deja să facă o favoare pentru ceva.

— Deci ei, paralel, învaţă şi a corupe?

— Da, bineînţeles. Bunăoară, în acest an, după examene a venit la decanul facultăţii o mamă cu un fecior, care mai că sărea la bătaie. Vă închipuiţi? Părinţii încă din anul I au făcut legătură cu unii profesori, iar aceştia au „ajutat” studentul să ajungă până în anul IV. Este vorba nu de o sută de dolari, ci de mii de euro.

— Şi în situaţia în care decanul cunoaşte care profesori sunt corupţi, ce face? Rămân aceştia să mai ţină ore?

— Rămân. Dar ce să faci? Să zicem că îl dă afară pe un profesor. Acesta, la rândul lui, se adresează în instanţă pentru restabilire şi revine. Pe când dosarul în privinţa lui la CNA n-o să aibă sorţi de izbândă, pentru că lipsesc probele directe, că ar fi prins în flagrant.

— Cum poate fi contracarat acest fenomen?

— În primul rând, noi optăm pentru anularea examenelor de licenţă şi să rămână doar teza. În al doilea rând, trebuie redus numărul de studenţi şi introduse examene de admitere.

— De ce este atât de mare numărul de studenţi, este nevoie de cadre în sistem?

— Este o „tâmpenie” pur moldovenească. Sunt bani la mijloc. Până acum contractele erau de 9-10 mii de lei, de anul acesta vor fi de 11 mii de lei.

— Trebuie să intervină ministerul cu o politică care să stabilească numărul de locuri la facultăţi, în funcţie de necesităţile statului?

— Bineînţeles, în funcţie de necesităţile statului. Avem 17 facultăţi de drept. Pentru ce ne trebuie atât de mulţi jurişti? S-a vorbit că în R. Moldova trebuie să fie doar 4-5 facultăţi de drept, unde trebuie să facă studii până la 500 de persoane, pe când noi avem 5 mii. Necesităţile economiei naţionale nu sunt atât de mari ca să învăţăm 5 mii de jurişti.

— Dar salariul unui profesor care este?

— Eu am un salariu de şase mii de lei, asta pentru 55 de ani de muncă, dintre care 44 la universitate. Dar un profesor începător are 2-3 mii de lei.

— ZdG a publicat un serial de articole despre palatele judecătorilor şi procurorilor. Ce fel de casă aveţi dumneavoastră?

— Trăiesc la primul etaj, într-un bloc vechi, cu cinci etaje. Da, am şi beci. Veniţi şi vedeţi!

— Iar copiii dumneavoastră ce profesii şi-au ales?

— Am două fete, doi pedagogi. Una este doctor în psihologie, iar cealaltă, doctor în drept.

— Aveţi încredere în studenţii care merg să facă justiţie de pe băncile facultăţii?

— Poate 10-20%, fie 50% sunt pregătiţi, dar majoritatea, nu.

— V-a fost ruşine vreodată pentru colegii din sistemul judecătoresc, mediatizaţi pentru că deţin palate şi maşini nedeclarate?

— Eu am înregistrat un precedent în R. Moldova. Viceministrului Justiţiei, Nicolae Eşanu, fostul meu coleg şi subaltern, i-am depus licenţa de avocat în semn de protest, pentru că mi-am pierdut încrederea în sistemul judecătoresc. Pe mulţi i-am învăţat, cu alţii ne cunoaştem, îi ştiam extraordinari, i-am susţinut. Când au devenit judecători, şi-au arătat faţa. Majoritatea judecătorilor sunt oameni cinstiţi, oneşti, dar avem o categorie de judecători care fac legile lor. Nu în zadar ZdG a fotografiat casele şi maşinile lor. Eu am 75 de ani, trăiesc într-o casă cu toţi muritorii de rând şi conduc o maşină „Jiguli”.

— Vă mulţumim pentru interviu.

Pentru conformitate, M.C.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *