Principală  —  Interviuri   —   Evaziunile fiscale: sărăcie pentru săraci,…

Evaziunile fiscale: sărăcie pentru săraci, avuţie pentru cei bogaţi

Interviu cu Andrei Donică, doctor în ştiinţe agricole, iniţiatorul Campaniei antievaziune

 

 

— Dle Donică, fiind savant, specialist în pomicultură, de ce vă preocupă evaziunile fiscale?

— În primul rând, deoarece am constatat că anume din această cauză R. Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Un alt motiv ar fi o calitate de caracter: nu doresc şi nu pot să tac atunci când văd că cineva mă fură. Consider că evaziunile fiscale sunt una dintre cele mai mari probleme ale R. Moldova. Anume din această cauză nu avem salarii decente, pensii care le-ar permite un trai liniştit bătrânilor, condiţii mai bune de sănătate şi de studii. Din cauza evaziunilor fiscale, bugetul acestui stat este unul foarte limitat, motiv din care nu dispune de posibilităţi de investire în cetăţenii săi. Bugetul limitat nu-i permite acestui stat să investească în producere, domeniu ce ar aduce venituri importante, precum şi într-o infrastructură modernă, fapt ce ar permite atragerea investiţiilor. Din cauza evaziunilor fiscale săracii sărăcesc şi mai tare, iar bogaţii se îmbogăţesc pe seama celor de la care sustrag bani.

Anchetă

Andrei Donică este preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Fructe din R. Moldova, doctor în ştiinţe agricole, conferenţiar cercetător.
A studiat la Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele R. Moldova, al cărei absolvent devine în 2003. Următorii cinci ani este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Cercetări pentru Pomicultură. Din 2008 şi până în prezent este cercetător ştiinţific coordonator în cadrul Secţiei de pepinierit şi tehnologii moderne a Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare.
Este laureat al mai multor premii acordate tinerilor cercetători. A lansat, în calitate de autor şi coautor, peste 50 de lucrări ştiinţifico-practice.

— Dacă nu ar exista evaziuni fiscale, cum ar arăta viaţa cetăţenilor simpli de la noi?

— Sunt sigur că viaţa cetăţenilor R. Moldova s-ar schimba substanţial în bine. În consecinţă, cetăţenii ar avea cu mult mai puţine probleme materiale. Cred că e anormal ca omul să fie permanent într-o stare de stres din cauza lipsei banilor: ba nu ai cu ce achita consumul de energie electrică şi termică, ba nu ai cu ce cumpăra medicamente de strictă necesitate, ba nu ai din ce îţi cumpăra un bilet la tren sau la autobuz, ca să-ţi vizitezi părinţii rămaşi singuri în sat. Reducerea evaziunilor fiscale ar contribui la fortificarea bugetului, iar în consecinţă ar apărea mai multe posibilităţi de a majora salariile, pensiile, indemnizaţiile. Ar apărea şi posibilităţi de a investi în producere şi în înfrastructură.

— Cum ar arăta nişte cifre concrete?

— De exemplu, dacă nu ar exista evaziune fiscală la comercializarea florilor de pe pieţele de la noi, în bugetul de stat, timp de 2 zile, mă refer la 7 şi la 8 martie, ar fi fost acumulaţi cel puţin 3.300.000 de lei. Un calcul estimativ arată că, doar în aceste două zile, s-au vândut flori de minimum 20.000.000 de lei (circa 400.000 de buchete a câte 50 de lei fiecare). Exclusiv din impozitele acumulate la vânzarea florilor în cele două zile s-ar fi putut colecta câte 100 de lei pentru 33.000 de pensionari.

— Care sunt domeniile cele mai afectate de evaziune fiscală?

— În R. Moldova toate domeniile sunt afectate de evaziune fiscală! De la transportul public până la domeniul farmaceutic, bancar sau petrolier.

— Cel mai frecvent, cine sunt victimele acestor fraude?

— Toţi cetăţenii sunt victime, toţi ca unul. Evaziunea nu e decât un furt din buzunarul comun al cetăţenilor, adică din bugetul statului. Pe lângă simplii cetăţenii, suferă şi statul, ca entitate, deoarece numeroşi agenţi economici care ar intenţiona sau chiar încearcă să contribuie la dezvoltarea acestui stat, prin iniţierea unor afaceri, nu vor putea concura cu cei care practică dubla contabilitate. Din cauza acestor condiţii de concurenţă neloială suferă economia în ansamblu.

— Cine anume şi cum are de câştigat de pe seama evaziunilor?

— De pe seama salariilor şi pensiilor cetăţenilor, de pe seama ajutoarelor sociale destinate invalizilor, care nu pot fi majorate, au de câştigat toţi cei implicaţi în astfel de fraude, dar şi persoanele din anturajul lor – numeroşi mâncăi aflaţi în fruntea organelor de stat, care acoperă şi protejează aceste furturi.

— Ce reacţii oficiale au fost transmise în legătură cu aceste acţiuni din cadrul Campaniei antievaziune, iniţiată de dvs.?

— În urma Campaniei antievaziune, am obţinut reacţii sau chiar rezultate bune, care sunt în favoarea tuturor cetăţenilor. Bunăoară, i-am obligat pe funcţionarii de la Inspectoratul Fiscal să intervină în cazul agenţilor economici care comercializează fructe citrice şi exotice în lipsa unor aparate de casă şi de control. De fapt, majoritatea nu au nici până în prezent asemenea aparate, în schimb, de la aceşti agenţi economici au fost percepute amenzi în sumă de 200.000 de lei, pentru că nu respectă legislaţia fiscală. La prima vedere, nu este o sumă prea mare, dar reieşind din faptul că anume datorită Campaniei antievaziune instituţiile de stat sesizate au efectuat, totuşi, controale, cred că e un succes, chiar dacă, uneori, aceste verificări s-au făcut doar de ochii lumii. Putem spune că am obţinut câte 100 de lei pentru 2.000 de pensionari. Altă problemă e dacă aceşti bani vor ajunge la invalizi sau la pensionari, sau vor fi spălaţi şi furaţi de către unii demnitari! I-am determinat chiar şi pe unii funcţionari publici care au activităţi economice să-şi instaleze aparate de casă şi de control. Totuşi, cele mai mari realizări, sunt sigur, vor urma în viitorul apropiat, deoarece lupta abia a început!

— L-aţi acuzat pe premier, pe ministrul Finanţelor, pe alţi demnitari că tolerează fenomenul evaziunilor fiscale. Aţi primit vreun răspuns din partea persoanelor acuzate?

— Într-adevăr, i-am acuzat pe Filat, Negruţă şi Platon, şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS), că protejează şi acoperă evaziunea fiscală în R. Moldova. Dacă până acum 2 ani evaziunea era protejată şi acoperită de către reprezentanţii PCRM, aflaţi atunci la guvernare, astăzi, cei de la guvernare sunt obligaţi să răspundă pentru aceste nereguli. Cât despre vreun răspuns… În urma organizării unei conferinţe de presă, în cadrul căreia i-am acuzat pe mai mulţi demnitari de faptul că închid ochii la fenomenul evaziunilor fiscale, unii jurnalişti i-au cerut lui Nicolae Platon, şeful IFPS, să comenteze aceste acuzaţii. Am rămas stupefiat de răspunsul lui Platon oferit presei: «Eu nu comentez aberaţiile unei persoane fizice!». Nicolae Platon, probabil, a uitat că noi, oamenii simpli, persoane fizice, toţi împreună, contribuim la formarea salariului său. De altfel, anume el este salarizat pentru a ne proteja de aceste fraude economice. Acesta, însă, din câte înţeleg, îi apără pe alţii, în detrimentul celor pentru binele cărora ar trebui să slujească. Să fie la mijloc „salariile” zilnice pe care le primeşte sub formă de cadouri de la diferiţi agenţi economici?

— Ce fel de probleme întâmpinaţi atunci când vă documentaţi despe neregulile fiscale?

— Sincer să fiu, nici nu ne documentăm în prealabil solicitând informaţii de la organele de control. De altfel, ştim cât de bine funcţionează la noi Legea privind accesul la informaţie, pe care niciun demnitar nu o ia în serios. Ne-am obişnuit să lucrăm şi să obţinem informaţii de la participanţii acestor procese sau chiar de la cei care comit o oarecare fraudă fiscală. Ne informăm şi intervenim nemijlocit, la faţa locului.

— Cine ar fi trebuit să combată neregulile de la casele de schimb valutar?

— Consider că acelaşi IFPS ar putea combate aceste nereguli, dacă şi-ar propune. Situaţia, însă, se pare că e alta – ei nu doresc, sau mai bine zis nu au primit o comandă politică în acest sens. Sunt sigur că, în curând, nici nu o vor primi, deoarece toate aceste nereguli sunt convenabile mai multor politicieni aflaţi acum la guvernare. Ar fi fost oportune nişte verificări mult mai serioase, întreprinse de Banca Naţională. Şi în acest caz, se pare, lucrurile sunt politizate. Chiar şi CCCEC ar avea foarte mult de lucru la acest capitol, dar, deocamdată, nu a primit indicaţii de sus.

— Dar care domenii nu sunt afectate, totuşi, de nereguli fiscale?

— Nu sunt afectate domeniile în care nu circulă banii. Doar acolo unde nu circulă bani, nu există evaziune fiscală! Sunt în dificultate să dau un răspuns adecvat la această întrebare. Eu chiar nu cunosc domenii în care nu ar exista probleme fiscale.

— Cum calificaţi procedura de declarare a veniturilor de către demnitari?

— La noi, în R. Moldova, această procedură este efectuată doar pentru a unge ochii oamenilor şi unor instituţii internaţionale, care monitorizează situaţia din R. Moldova. Prin aceste acţiuni funcţionarii încearcă să demonstreze că se lucrează bine şi că statul ţine totul sub control. Deseori, demnitarii nici nu iau în serios această procedură, deoarece, la noi, nu statul sau o structură concretă ţine totul sub control, ci demnitarii, sau cei care stau în fruntea acestor instituţii. La noi demnitarii controlează cine anume şi ce fel de venituri are, şi cine ar trebui protejat astfel încât ei să se aleagă cu o bucată de pâine cu unt şi cu icre negre. Toţi cetăţenii cunosc acest fenomen, şi e regretabil că nu se opun.

— Pe ce căi, prin ce metode reuşesc aceştia să-şi tăinuiască veniturile, pentru a achita, până la urmă, impozite mai reduse?

— Nu cunosc concret prin ce metode, dar cert este faptul că aceste metode în niciun fel nu se înscriu în cadrul legal.

— Ce diferenţe există între felul în care îşi declară veniturile şi achită impozite cetăţenii simpli şi funcţionarii de stat?

— Diferenţa e că, astăzi, un cetăţean simplu nici nu are ce declara! În majoritatea cazurilor, singurul venit pe care îl are este salariul mizer, sub nivelul existenţei. Despre alte venituri – nici vorbă. Impozitele din salariile primite nu sunt achitate de către cetăţean, acestea fiind reţinute simultan cu achitarea remunerării.
De obicei, funcţionarii au ce declara, dar nu prea doresc să-şi declare toate veniturile. Un exemplu real e unul recent. Până la 3 martie, demnitarii ar fi trebuit să-şi posteze pe site-urile oficiale declaraţiile pe venituri, dar o seamă dintre ei au neglijat aceste prevederi.

— Cum au reuşit alte state din lume să combată fraudele fiscale?

— Este cert faptul că acele ţări care au scăpat de fraude fiscale au reuşit doar pentru că toate organele competente să dezvăluie şi să combată acest gen de fraude sunt foarte insistente şi acţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un alt factor, foarte important în opinia mea, care poate fi eficient în combaterea fraudelor economice este remunerarea corespunzătoare a inspectorilor sau chiar stimularea lor, prin metoda acordării unui procent din amenzile aplicate. Cred că dacă şi la noi vor fi folosite astfel de metode, vom înregistra rezultate foarte bune, în beneficiul tuturor cetăţenilor.

— La vămile din România, de ceva timp, sunt reţinuţi mai mulţi funcţionari suspectaţi de corupţie. Cum explicaţi liniştea totală de la punctele noastre vamale?

— Consider că România a fost nevoită să întreprindă astfel de acţiuni, fiind determinată de structurile europene din care face parte. Dacă e să mă refer la situaţia de la vama noastră, cred că această linişte va persista şi în continuare, deoarece pe demnitarii noştri nu-i presează nimeni deocamdată să efectueze asemenea controale, de aceea ei vor continua să se îmbogăţească cu ajutorul acestei instituţii de stat, cea mai importantă instituţie, aş spune, deoarece datorită vămii se strânge minimum 80% din Bugetul de Stat, cu toate că se strânge doar ceea ce se scurge printre degete. Ca să fie şi la noi efectuate astfel de controale, ar fi nevoie de voinţă politică, sau de comandă politică. Dacă nu se dă această comandă, înseamnă că demnitarilor de ieri şi celor de azi le este foarte convenabil ca în această instituţie să persiste corupţia.

— Ce are în comun specialitatea dvs. cu această Campanie antievaziune, iniţiată acum câteva luni?

— Sunt licenţiat în Administraţie Publică. Am crezut că acest fapt îmi va permite să lucrez în calitate de funcţionar public, dar de la absolvirea Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedinţia R. Moldova (1998-2003) şi până în prezent nu am activat în calitate de funcţionar public. Nu am făcut-o deoarece, pe atunci, prin 2003, toţi funcţionarii publici proaspăt încadraţi erau obligaţi să scrie cereri de aderare la PCRM, care se afla la guvernare.
În schimb, m-am implicat în una dintre cele mai importante ramuri ale economiei R. Moldova, agricultura, în cadrul Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, în calitate de cercetător ştiinţific. În 2008, mi-am susţinut teza de doctor în ştiinţe agricole. Tema pe care am cercetat-o este „Dezvoltarea durabilă a ramurii pomiculturii în R. Moldova“. De altfel, lucrarea a fost acceptată de Guvern în calitate de plan strategic de dezvoltare a pomiculturii în R. Moldova.

— Ce salariu are un savant, cum este remunerat un doctor în ştiinţe?

— Primesc ceva mai mult de 2000 de lei… nu-i deloc uşor să te descurci având astfel de venituri.

— Chiar consideraţi că pomicultura e un domeniu de succes pentru R. Moldova?

— Pomicultura a fost şi va rămâne unul dintre principalele domenii ale economiei naţionale.
Numai în 2010 s-au produs 600 000 t de fructe, dintre care aproximativ 300 000 t au fost comercializate pe piaţa externă, aducând venituri considerabile economiei R. Moldova. Rentabilitatea pomiculturii, în ultimii ani, este de 50%- 60%. De altfel, în perioada 1980-1990, rentabilitatea era de peste 100%.

În prezent, este elaborat şi se implementează Programul de Dezvolatare Durabilă a Ramurii Pomiculturii, printe autorii lui numărându-mă şi eu. Programul prevede să atingem o producţie globală de circa 1.000.000 t de fructe. Dintre acestea, în jur de 400.000 – 500.000 t vor fi pentru export, 200.000 t vor acoperi piaţa internă, pentru a satisface populaţia cu fructe proaspete, iar restul 300.000 t vor fi prelucrate.

— Cum anume se poate întâmpla acest lucru?

— Una dintre cele mai importante condiţii sunt investiţiile. În prezent,  R. Moldova nu dispune de posibilităţi pentru a susţine această sferă, care, de altfel, ar putea aduce venituri considerabile în bugetul statului. Deoarece statul nu are bani să investească şi să subvenţioneze producerea, am decis să ne lansăm în această Campanie antievaziune. Implicarea tuturor cetăţenilor în asemenea activităţi, spiritul lor activ pot aduce bani în buget.

— Cine vă mai susţine în Campania antievaziune?

— Suntem susţinuţi de oameni care activează în diferite domenii, persoane puţin cunoscute în viaţa publică a R. Moldova, în special, oameni simpli, cei care s-au săturat să trăiască în mizerie şi sărăcie. În prezent, suntem cel puţin 1500 de membri ai acestei acţiuni. Pe viitor dorim să fim şi mai mulţi, oameni decişi să combată fenomenele prin intermediul cărora sunt sustraşi banii noştri comuni. Mă refer la tot felul de fraude economice, destul de frecvente în societate.

— Cum credeţi, din ce cauză tinerii din R. Moldova rămân invizibili?

— Atunci când au fost mai vizibili, mulţi dintre actualii politicieni i-au folosit, le-au promis schimbarea, dar până la urmă nu i-au apărat măcar de oponenţii lor, de comunişti, ci le-au permis să-i maltrateze, să-i întemniţeze, să-i omoare şi, cel mai grav, după toate aceste fapte să-i acopere pe diferite căi şi prin diverse metode, cum ar fi tergiversarea, de doi ani deja, a dosarelor privind aceste infracţiuni. Toţi speră, probabil, că tinerii-victime ale evenimentelor din 7 aprilie 2009 vor mai uita de durere, umilinţă şi suferinţă. După toate aceste decepţii cred că e ireal şi inutil să aşteptăm ca tinerii să se implice în acţiuni importante, care ar putea schimba în bine realităţile din R. Moldova, mai ales că majoritatea au un singur gând: din cauza dezamăgirii pe care o trăiesc, să plece din R. Moldova.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu