Este puternic cel pe care nu-l şantajează nimeni

Interviu cu Alexandra Can, directoarea SA “Artima”

 

 

— Conduceţi de mai mulţi ani o întreprindere cu un colectiv numeros. Este a priori dificil să menţii o întreprindere în R. Moldova şi, cu atât mai mult, un colectiv. Ce V-a învăţat tranziţia? Care sunt la noi regulile unei afaceri?

— Într-un sistem economic există mai multe tipuri de întreprinderi. Întreprinderi de producţie, de servicii sociale, financiare etc. Apoi mai sunt întreprinderi create pe termen scurt, care exploatează anumite oportunităţi şi urmăresc obţinerea unui profit substanţial, rapid şi cu efort minim posibil. Există şi un alt tip de întreprinderi. Cele create cu scopul premeditat de a submina şi apoi a distruge alte întreprinderi (în R. Moldova cunoaştem „regula de aur” de administrare intenţionat păguboasă a unor unităţi economice, altă dată prospere şi cu efect social important, în scopul falimentării şi achiziţionării lor ulterioare la preţuri derizorii pentru a fi valorificate cu un profit considerabil).

Anchetă

S-a născută la Sireţi, Străşeni. A studiat economia la Universitatea de Stat din Moldova şi managementul în Franţa. A deţinut funcţia de ministră a Industriei şi Comerţului în 1999 şi a fost consilieră prezidenţială pe probleme de reformare economică . Vorbeşte franceza, engleza, italiana. A fost decorată cu Ordinul României „Serviciu Credincios” în grad de comandor, ordinul „Gloria Muncii” din R. Moldova. Vicepreşedintă a Partidului Naţional Liberal. Este  directoarea fabricii de marochinărie „Artima” din Chişinău.

Din experienţa mea, care se întinde aproape simetric atât în perioada socialistă a Uniunii Sovietice, cât şi în nesfârşita perioadă de tranziţie spre economia de tip capitalist, întreprinderile sunt ca şi maşinile –  chiar dacă toate au în mod obligatoriu roţi, se deosebesc radical prin destinaţia pentru care au fost proiectate. Unele maşini efectuează activităţi productive, altele transportă persoane, altele salvează vieţi… De aceea, când se proiectează şi se construieşte, o întreprindere este dotată cu utilităţi specifice, cu o formă specifică şi cu locuri de muncă pentru un anumit fel de angajaţi, avându-se în vedere şi posibilitatea de dezvoltare a acesteia. Mă refer la întreprinderi de producţie care sunt strict necesare pentru a asigura un efect social sigur pe termen lung, pentru un mare număr de angajaţi. Pentru mine, întreprinderea de producţie (şi nu doar) înseamnă transparenţă financiară absolută, management pozitiv şi preventiv. Un mediu perfect, în care angajaţii se simt în siguranţă, în echipă, solidari şi conştienţi de responsabilitatea pe care o au în desfăşurarea calitativă a actului de producţie. Tranziţia, de o durată cam lungă la noi, m-a învăţat că fără respectarea acestor principii nu putem rezista.

— Aţi prezentat Guvernului un plan anticriză. Ce presupunea el?

— În decursul activităţii mele, am trecut prin experienţa mai multor funcţii de responsabilitate publică şi de producţie, printre care şi cea de ministru al Industriei şi Comerţului într-un guvern reformator. De aceea, pot vorbi în cunoştinţă de cauză despre economie atât în ansamblu, cât şi în detaliu. Sunt membru activ al patronatului industriei uşoare din R. Moldova chiar de la înfiinţarea sa. De la această tribună am lansat în repetate rânduri diverselor guverne ale R. Moldova mai multe propuneri. Deoarece încă din anul 2006, în special după aderarea Chinei la OMC, am simţit că vor urma mari perturbări în echilibrul economic al statelor din Europa şi nu numai.  În  2008, pe fondul refuzului Guvernului R. Moldova de a constata şi a recunoaşte existenţa crizei globale cu efecte dezastruoase asupra ţării noastre, am prezentat Guvernului un plan de măsuri anticriză, care, asemenea altor propuneri, a fost ignorat de guvernul comunist de atunci. Acel plan presupunea măsuri urgente, pe termen scurt şi mediu, de susţinere a întreprinderilor prin aplicarea unor politici de tip liberal privind diminuarea impozitelor şi taxelor, acordarea creditelor stimulative pe termen lung, subvenţionate şi garantate, eliminarea corupţiei şi a practicilor evazioniste, anularea TVA la importul de utilaje şi echipament în scopul modernizării şi retehnologizării întreprinderilor, achitarea TVA  la materia primă numai după realizarea mărfurilor şi serviciilor ş. a.

— Cine sunt consumatorii produselor „Artima”? De ce alege lumea produsele Dvs.?

— În concepţia generală, „marochinărie” înseamnă poşete şi portofele. Pentru specialişti şi consumatori – înseamnă produse utile aproape tuturor activităţilor curente: genţi pentru călătorii lungi, trollere, genţi utilitare şi altele. Deoarece R. Moldova este o piaţă foarte mică, iar fosta piaţă sovietică a dispărut şi şi-a pierdut puterea de cumpărare, în urmă cu 15 ani am orientat producţia exclusiv la produse de export pentru piaţa Europei Occidentale. În acest scop, am introdus standarde de calitate europene, disciplina şi o concepţie de producţie europeană. De 15 ani facem acest lucru cu succes. Datorită calităţii am depăşit până în prezent cea mai acută perioadă a crizei economice globale.

— Produceţi valize, genţi de călătorie, în condiţiile în care avem tot mai puţini turişti. Vă gândiţi la o reprofilare?

— Produsele noastre nu se referă exclusiv la utilităţi turistice. Întreprinderea şi-a menţinut profilul mai bine de 65 de ani, doar că a avansat în perioade diferite de la un nivel tehnologic inferior la unul superior.
Nu excludem reprofilarea întreprinderii în caz de necesitate, dar în prezent depunem eforturi pentru a diversifica gama de produse şi geografia beneficiarilor de serviciile noastre.

— Cum a suportat şi mai suportă criza economică întreprinderea dvs.? Cine e afectat cel mai mult de criză în R. Moldova? Cine mai munceşte la noi?

— Cea mai afectată de criză în R. Moldova este categoria de vârstă cea mai dinamică şi mai bine informată, între 20 şi 35 de ani. Din nefericire, această categorie a „beneficiat” de o educaţie şi o orientare profesională nepotrivită, necorespunzătoare intereselor, necesităţilor şi posibilităţilor economice din R. Moldova.

Nu locurile de muncă lipsesc în Moldova, ci oameni compatibili, din punct de vedere al mentalităţii şi pregătirii profesionale, cu aceste nevoi şi posibilităţi. Suntem astăzi în situaţia să avem „material” de export cu studii superioare pentru munci necalificate pe piaţa externă, dar absolut incompatibil cu nevoile noastre de lucrători calificaţi, ingineri, tehnologi, nici măcar cu aptitudini în domeniul iniţiativei private.

Eu lucrez în special cu tineri. Am acordat în decursul anilor, cu prioritate, sprijin în formarea şi devenirea profesională a tinerilor. Din această cauză nucleul de bază al întreprinderii pe care o conduc este format din tineri specialişti.

Regret că această preocupare nu a stat la baza gândirii tuturor conducătorilor de întreprinderi şi instituţii mari şi mici, şi nici măcar a părinţilor, care le-au dat o orientare profesională greşită copiilor lor şi le-au format o concepţie eronată despre muncă.

— Ce sfaturi aveţi pentru tinerii care nu îşi găsesc un loc de muncă în R. Moldova? Ce pot ei face ca să fie apreciaţi de angajatori?

— Ca să dai sfaturi trebuie să ai şi receptorii compatibili să le primească şi să le urmeze. În general, sfatul meu ar fi ca fiecare să-şi aprecieze corect competenţele şi să-şi formuleze exigenţele în deplin acord cu acestea. În paralel, să facă o evaluare corectă a posibilităţilor economice, a standardului general de viaţă şi al mediului social din R. Moldova. Exigenţele pot fi numai pe măsura acestor realităţi. Doar prin multă muncă, treaptă cu treaptă, se poate urca pe scara socială – nu doar în R. Moldova, ci pretutindeni în lume.

— Care, în opinia dvs., este cel mai corupt domeniu în R. Moldova? De ce?

— În R. Moldova, dar şi în alte ţari care au trecut prin sisteme totalitare şi birocratice corupte, cele mai afectate de corupţie sectoare sunt tocmai cele puse să combată, să vegheze, să supravegheze şi să contracareze acest flagel. Aceasta este o moştenire genetică larg răspândită, atât în fiinţa coruptului cât şi a victimei sale. Datorită răspândirii sale, fenomenul e greu de combătut.

— De ce, în R. Moldova, femeile sunt acceptate atât de greu la guvernare?

— Nu doar în R. Moldova femeile sunt acceptate greu la guvernare. Lumea creştină este în general patriarhală. Privind, însă, umanitatea în ansamblu, vom observa că rarele excepţii de femei-conducători întăresc regula.

— De ce sunt atâtea femei pe listele partidelor, dar ajung foarte puţine în Parlament? Care este de fapt rolul femeilor în campaniile electorale?

— Aş răspunde cu o parabolă: dacă pe gard cântă cocoşul, în ogradă sunt stăpâne şi majoritare găinile. Vom observa şi constata că în stafurile, birourile şi activele tuturor partidelor femeile sunt cele mai dinamice, mai prezente, cei mai buni executanţi şi propagandişti pe orizontală. Despre rostul femeii în familie cred că nici nu e nevoie să mai discutăm…

— Dar despre rolul femeilor în societate?

— Femeia a fost întotdeauna şi continuă să fie creatorul, formatorul şi modelul social. Dar femeia este nu doar model, ci şi ţintă. În majoritatea absolută a cazurilor, femeia este primul educator, primul dascăl, formatorul şi modelatorul gândirii, conştiinţei şi mentalităţii produşilor sociali. În cele mai multe cazuri este şi modelul social demn de urmat. Precum în cele mai multe cazuri de nereuşită tot femeia devine ţinta atacurilor şi purtătoarea responsabilităţii. În general, femeia este un punct de echilibru în viaţa socială. Tot ea, femeia, se face vinovată de rarele prezenţe la vârful guvernărilor, prin mentalitatea pe care tocmai ea o formează.

— Ce credeţi despre evenimentele din aprilie 2009? Cum poate fi tratat sistemul afectat de tortură?

— Dacă până în aprilie 2009 cei din Partidul Comuniştilor credeau că ei sunt statul (de la începutul sec. XX), evenimentele de atunci, în opinia mea, le-au dat o grea şi decisivă lovitură, dar nu de stat. Modul de reprimare prin tortură a participanţilor paşnici la acele evenimente caracterizează mentalitatea şi trăsăturile de caracter şi de conduită ale sistemului (în cazul nostru) bolşevico-comunist. Tortura nu se aplică niciodată vinovaţilor, ci întotdeauna celor nevinovaţi. Orice represiune asupra unui vinovat se numeşte pedeapsă. Orice lezare fizică sau morală a unui nevinovat se numeşte tortură. Orice îngrădire a drepturilor şi libertăţilor unui popor se numeşte teroare. Pentru a pedepsi vinovaţii există lege. Şi tot lege ar trebui să existe pentru cei care aplică tortura şi teroarea.

— PCRM refuză să voteze pentru Marian Lupu la funcţia de preşedinte. Ce va urma?

— Deocamdată nu ştim şi nu suntem siguri că PCRM nu va vota eventuala candidatură la funcţia de preşedinte a lui Marian Lupu. Din nefericire, în istoria noastră recentă am avut parte de prea mulţi lupi în blană de oaie. După părerea mea, votul PCRM în favoarea lui Marian Lupu este singura şansă a acestei formaţiuni de a supravieţui în viaţa politică încă patru ani. Alternativa ar fi alegerile anticipate care, de această dată, ar desăvârşi lovitura decisivă, dar nu de stat, din 7 aprilie 2009. Următoarele alegeri vor da verdictul decisiv în favoarea forţelor democratice şi proeuropene.

— Primul lucru pe care îl spun despre Dvs. cei care vă cunosc e că sunteţi o femeie puternică. Cum aţi devenit puternică? Cum poate deveni puternică o femeie în R. Moldova?

— Este adevărat. Sunt un om puternic. Şi asta mai ales datorită percepţiei încetăţenite la noi că este puternic cel pe care nu-l atacă şi nu-l şantajează nimeni. De-a lungul întregii mele vieţi şi cariere am muncit fără menajamente. M-am perfecţionat şi autoperfecţionat, având relaţii colegiale, bazate pe respect faţă de cei de alături, pe care nu i-am lezat niciodată nici material, nici moral. M-am străduit să fiu mereu de folos acolo unde m-am aflat.

— R. Moldova este tot mai depopulată. Cum ar putea fi stopată migraţia?

— R. Moldova este depopulată din cauza unei afaceri criminale a celor care au condus statul până mai ieri. Stoparea depopulării se poate face în mod lent, numai printr-un proiect-angajament de stat, care să aibă la bază strategia integrării accelerate a ţării în Uniunea Europeană.

— Aveţi relaţii de afaceri cu România? Cum a fost posibil să menţineţi aceste relaţii în perioada comunistă?

— Am explicat mai sus de ce sunt percepută în societate ca un om puternic. Pe lângă aceasta, sunt româncă şi cetăţean român. Nu consider că aş putea avea relaţii proaste, inclusiv de afaceri, cu România.

— Cum vedeţi R. Moldova peste 10 ani? Credeţi că va deveni membră a UE în curând?

— Dacă în următorii patru ani, în R. Moldova, vor fi la guvernare forţele democratice, conform programelor declarate, peste zece ani ţara va fi integrată în Comunitatea Europeană.

— Cum credeţi, există vreo soluţie pentru conflictul transnistrean?

— Cunoaştem cu toţii că destinele Moldovei nu se decid la Chişinău. Dacă timp de 20 de ani s-a crezut că obedienţa faţă de Moscova ar rezolva situaţia, s-a demonstrat că nici Moscova, unilateral, nu poate rezolva acest conflict artificial. Chişinăul poate, în schimb, influenţa soluţionarea conflictului printr-un program de stat ferm de integrare euroatlantică, pentru a netezi drumul negocierilor între marile puteri.

— Care ar fi primele 5 probleme ale societăţii moldoveneşti ce ar trebui tratate în primul rând?

— De aproape 20 de ani facem reforme pe hârtie şi legi pentru aplicarea acestora, astfel încât am ajuns să avem astăzi legi compatibile cu exigenţele comunităţii europene şi un nivel de trai la coada statelor din CSI.
Prima problemă ar fi respectarea cu stricteţe a legislaţiei în vigoare. A doua ar fi reformarea profundă a sistemelor judiciar şi de interne. Altă problemă ar fi elaborarea unei strategii economice care ar garanta creşterea economică reală, fapt care ar rezolva şi gravele probleme sociale cu care ne confruntăm. Nu în ultimul rând, sunt necesare reforme fundamentale ale sistemelor de educaţie şi sănătate. Este necesară, de asemenea, reforma stufosului aparat birocratic. În opinia mea, ar fi oportună şi o reformă administrativ-teritorială.

— Mai merge lumea azi la spectacole, la librării, se mai abonează la ziare? Cât de importantă este viaţa culturală pentru o societate?

— Da, mai merge lumea la spectacole, citeşte cărţi şi ziare. Este de mirare acest fenomen. Pot spune că participarea populaţiei la actele de cultură este un sport naţional. Cultura este foarte importantă, iar în cazul nostru, în afară de emigranţi, este singura care ne face cunoscuţi în afara frontierelor.

— Aveţi câteva sute de angajaţi. E simplu sau complicat să gestionaţi un colectiv numeros?

— Este complicat, dar interesant. Este greu pentru că oamenii în R. Moldova s-au deprins deja de decenii la rând să se angajeze la serviciu fără carte de muncă şi fără plata taxelor sociale. Oamenii preferă să primească 500 de lei în plus, muncind la negru, dar fără a beneficia de drepturi elementare, decât să aibă conştiinţa că, în cazul unui concediu de boală sau de maternitate, poate profita asistenţa garantată de lege. Iată de ce e destul de greu să le oferi oamenilor salarii care să îi motiveze să muncească, dar şi să respecţi toate plăţile sociale ca, în vreun caz de dificultate orice angajat să ştie că a contribuit la aceste plăţi şi poate beneficia de diverse ajutoare.

Pe lângă dreptul la servicii sociale şi pensii, însă, tind să le ofer angajaţilor ceva, care nu intră în obligaţii statutare, ci constituie o satisfacţie a mea personală. Vreau să încurajez angajaţii să meargă în timpul liber în sălile de concerte, la spectacole, să citească ziare, reviste, cărţi. Este atât de important ca oamenii să se informeze, să analizeze, să cunoască, dar şi să se distreze, să zâmbească, să îşi petreacă timpul liber inteligent, interesant, cu folos pentru suflet.

—Care bucurii le preţuiţi cel mai mult în viaţă?

— Bucuria fiecărei întâlniri cu nepoţica mea, de 7 ani, care e un copil cu totul deosebit. Nu pentru că e a mea, a noastră, dar pentru că e un copil responsabil, corect, ingenios, cald, blând… Cred că, pentru mine, munca la ARTIMA e la fel o bucurie, e prilejul de a descoperi printre angajaţi mulţi oameni care îşi trăiesc cu demnitatea viaţa, deşi timpurile nu ne sunt prea favorabile. Am înţeles demult şi încerc să cultiv şi subalternilor mei că, în viaţă, nu se măsoară totul în bani. Bucuria de a trăi este uneori chiar foarte departe de valorile financiare. Bucuriile vieţii constau din comunicarea frumoasă cu oamenii de alături, cu familia sau cu colegii. Aţi observat? Oamenii împliniţi sunt mai buni şi la locul de muncă.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, ZdG


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. Costantin Ungureanu

    Dna Alexandra Can, tot respectul pentru Dv. Sunteti un exemplu pentru noi toti.Va multumesc pentru aceste ganduri adevarate si frumoase !

  2. Alexandra Can

    pentru ionitza

    Fiecare poate avea opinia lui. Dvs la fel. Eu cred asa, altii cred altfel.

  3. Vasile

    E puternic cel ce nu area ce perde.În rest toţi suntem muritori şi toţi ne temem de dumnezeu.

  4. Alexandra Can

    Pentru Vasile
    Poate fi puternic si cel ce nu are nimic de pierdut.
    Puternica poate fi si persoana, care are ce pierde.
    In cazul nostru ne-am referit numai la aspectul puterii in sensul libertatii de exprimare, a actiunii, care nu pot fi invinse prin santaj, daca persoana nu este santajabila.

  5. Alexandra Can

    De acord, toti suntem murritori, toti trebuie sa ne temem de Dumnezeu, sa urmam poruncile Domnului.
    Nu toti, insa, ghindesc la fel.
    Noi,oamenii, convetuim in societate. Cum ne construim societatea – asa ne este viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *