Valeriu Streleț: „După Orhei, sau „Şorhei”, după Jora, în R. Moldova orice este posibil”

Interviu cu Valeriu Streleţ, om de afaceri, ex-prim-ministru al R. Moldova

— Dle Streleţ, cum e să faci afaceri în R. Moldova anului 2018? Guvernarea se laudă cu reforme şi că, în R. Moldova, e din ce în ce mai bine. Cum e, de fapt, în realitate?

— În general, dacă ai insistenţă, perseverenţă, prudenţă, dacă poţi şi eşti gata să munceşti mult, poţi face afaceri în R. Moldova. Doar că, persistă câteva probleme la nivel macro, care împiedică o dezvoltare mai dinamică. Le-aş prezenta într-o ordine ierarhică. Prima problemă sunt resursele umane. E tot mai greu să găseşti oamenii necesari, specialiştii necesari, chiar şi braţe de muncă pentru lucrări necalificate, la recoltare, de exemplu. Din acest motiv, mulţi renunţă, înţelegând că nu vor putea depăşi problema. Din păcate, o bună parte din cei buni pleacă, iar pe cei rămaşi trebuie să-i avansezi la nivelul necesar de calificare, dar ei tot stau cu gândul la plecare. A doua problemă, la nivel macro, este costul resurselor financiare. Noi mai avem resurse financiare scumpe pentru derularea unei afaceri, pentru dezvoltarea acesteia, deoarece o bună parte a profitul estimat trebuie să-l restitui ca dobânzi la bănci. A treia problemă ar fi sistemul de drept. La interacţiunea cu el, oamenii de afaceri se descurajează şi consideră că aici e imposibil să realizezi ceva. Am şi exemple concrete când oameni, pe care îi consider oneşti, sunt hărţuiţi cu nişte dosare penale pe motive inventate, cu o vechime de 18 ani, doar pentru a-i face să renunţe, iar anumite terenuri agricole să treacă în alte mâini. E o situaţie care descurajează. A patra problemă ar fi infrastructura. Viteza cu care se construiesc drumurile naţionale rămâne una derizorie, infrastructura de apeduct, energie electrică, gazoduct, canalizări este subdezvoltată şi nu permite să-ţi lansezi o afacere într-un loc în care tu îl consideri potrivit. Cam asta ar fi. Trebuie să recunoaştem, e mai puţină birocraţie, dar aceste patru impedimente la nivel macro: resurse umane, sistemul de drept, infrastructura, costul resursele financiare – persistă. Pentru a face afaceri în R. Moldova trebuie să depui mai mult efort decât pentru aceiaşi afacere dezvoltată în state cu funcţionalitate şi infrastructură normală.

— Există percepţia că dacă vrei să faci o afacere profitabilă în R. Moldova, trebuie să susţii partidul de la guvernare. A fost şi anterior, este şi acum această percepţie. E adevărat?

— Am remarcat că, cel puţin public, oamenii de afaceri serioşi se ţin mai departe de politică şi încearcă să menţină un soi de echidistanţă şi să nu se facă vizibil ataşaţi de un anumit partid, fie de la guvernare, fie din opoziţie.

— Ce ne puteţi spune despre corupţia din mediul de afaceri?

— Mai persistă. Chiar şi în raport cu firma mea, despre care lumea ştie, în fond, că e afacerea mea, că am fost persoană publică. Sunt încercări de a estorca mită de către unele autorităţi locale care trebuiau să elibereze nişte autorizaţii cu mult timp în urmă. Argumentul lor e: aşa-i regula. Adică, dacă vrei să meargă mai repede, trebuie să dai ceva. Eu doar pot să-mi imaginez ce se întâmplă cu alţi oameni de afaceri sau agenţi economici care sunt hărţuiţi, aşa cum le place unor funcţionari.

— La compania dvs, „Bioprotect”, s-a schimbat numărul şi metodele de control ale autorităţilor faţă de perioada în care eraţi politician?

— Fisc-ul are un sistem de evaluare a agenţilor economici şi dacă au făcut o dată un control, a doua oară şi nu mai găsesc nimic, ei includ companiile în diferite categorii de credibilitate. Compania mea ocupă un loc înalt de credibilitate. Afacerile noastre sunt absolut transparente, raportările – corecte, impozitele – plătite la timp. Paradoxal e că numărul controalelor de acum este mai mic decât în perioada în care eram în funcţii publice, or, atunci, chiar depuneam demersuri ca organele fiscale să vină să facă controale, ca să nu se relaxeze managerii de la compania mea şi să nu aibă sentimentul că au un oarecare acoperiş, undeva. Acum, în principiu, problema controalelor nu e o problemă – nu avem ce ascunde, activăm legal şi transparent.

— E real ca, în R. Moldova anului 2018, să deschizi o afacere nouă şi ea să aibă succes, iar antreprenorului să nu-i fie puse beţe în roate?

— Contează cine e persoana care iniţiază afacerea, care-i domeniul ales. Deseori, în afaceri se aventurează unii amatori care au privit filme, au văzut viaţa frumoasă a businessman-ilor din Occident şi cred că asta e absolut real şi tangibil şi în R. Moldova. Deseori, neavând un plan de afaceri bine calculat, bine estimat, luând în calcul realităţile R. Moldova, eşuează. Atunci apare un soi de bocet naţional că e foarte greu, că e imposibil. În general, sunt cele patru macro-impedimente pe care le-am menţionat anterior şi cine vrea să lanseze o afacere trebuie să le ia în calcul, neapărat. La început, la lansarea afacerii, guvernarea nu creează mari impedimente, din câte am remarcat eu. Doar că astăzi nu se prea lansează afaceri, iar când se deschide vreo una, e exploatată mediatic ca un mare succes. Iniţiativa de afaceri este însă destul de inhibată. Oamenii sunt într-un soi de aşteptare încordată. Ei se întreabă ce va fi mâine. Desigur, dacă afacerea ia viteză şi prinde contur sau se intersectează cu vreun concurent, sau devine atractivă pentru nişte hapsâni, atunci pot apărea şi impedimente. Şi lucrul ăsta se întâmplă.

— Ce nişe libere pentru afaceri ar mai fi în R. Moldova?

— Energetica este un domeniu la care un om de afaceri consecvent şi realist ar trebui să se gândească, din moment ce noi importăm mai mult de 60% din energia electrică, toţi combustibilii lichizi şi solizi sunt sută la sută de import, resursele energetice vor fi în preţ şi la căutare. Mă refer la diferite forme de generare a energiei electrice, termice, la producerea biogazului. Acestea, bine calculate şi puse pe un făgaş bine clădit, ar putea deveni afaceri de succes. Un alt domeniu important este procesarea materiilor prime agricole şi exportul lor în formă finită. Suntem o ţară agrară şi suntem indispensabili legaţi de acest domeniu. Ar fi şi domeniul tehnologiilor informaţionale, în special softuri, programare. Sunt şi altele.

— Să trecem la perioada în care eraţi în politică. Pe 29 octombrie 2015, aţi fost demis din funcţia de prim-ministru cu voturile PCRM, PSRM şi PDM. Aţi spus atunci că vă aşteptaţi să fiţi demis pentru că, pe 17 octombrie, aţi refuzat să-i răspundeţi la telefon dlui Plahotniuc. Cum credeţi că ar fi derulat lucrurile dacă i-aţi fi răspuns dlui Plahotniuc?

— Nu i-am răspuns dlui pentru că, şi am subliniat şi atunci, dl Plahotniuc nu deţinea nicio funcţiei publică în sistemul de stat al R. Moldova, nici politică în cadrul PDM. Atunci, am vorbit cu dl Candu şi i-am spus că dacă partidul are ceva să-mi comunice, sunt deschis pentru comunicare cu persoanele aflate în funcţii. De altfel, chiar dacă ne-am fi auzit şi întâlnit ulterior cu dl Plahotniuc, cred că tot la demisie se ajungea, pentru că, probabil, s-ar încercat să mi se impună nişte reguli de joc pe care eu nu le-aş fi acceptat.

— Reguli pentru a rămâne în funcţie?

— Probabil. Poate o anumită redimensionare a Guvernului, fiind cedate nişte ministere în favoarea PDM, alte situaţii pe care nu le-aş fi acceptat pentru că viziunea mea asupra politicii este diferită de cea a PDM.

— Dacă aţi da timpul înapoi, i-aţi răspunde dlui Plahotniuc pentru a rămâne la guvernare?

— Eu nu m-am ţinut de funcţie. În cele 92 de zile cât am fost premier, am executat, ad-litteram, programul de guvernare, care viza stabilizarea sectorului bancar, investigarea mega fraudei bancare, clarificarea situaţiei cu Aeroportul Chişinău şi alte domenii „sensibile” pentru un şir de actori politici, care au înţeles că eu pot fi un element indezirabil în schemele lor de viitor.

— Cum a ajuns dl Plahotniuc cel mai influent om din ţară, deşi conduce un partid care venise în Parlament cu doar 19 mandate?

— Având controlul asupra sistemului de drept, inclusiv partea de anchetă penală, având controlul asupra majorităţii resurselor mediatice cu acoperire naţională, având resurse financiare consistente, dlui doar a exploatat un lanţ al slăbiciunilor clasei politice din Moldova. Calităţi, aptitudini şi atitudini ale figuranţilor politici de la noi care au fost receptivi la nişte oferte greu de refuzat. În consecinţă, avem ceea ce avem. Totul se vinde şi se cumpără. S-a creat o majoritate care guvernează ţara şi avem o hiperconcentrare de putere în mâinile unei singure persoane.

— Deci, putem afirma că se cunoştea în cadrul Alianţei de guvernare de atunci că organele de drept sunt controlate de PDM, chiar dacă s-au făcut concursuri pentru funcţia de director al CNA sau alte instituţii de drept…

— Este un fapt arhicunoscut… Dacă urmăriţi, în ultimele perioade, vedeţi plasarea în funcţii cheie din sistemul de drept a persoanelor verificate, de încredere. Evident, acest control a fost şi este.

— Putem spune că acele concursuri sunt, practic, mimate, chiar dacă la ele participau mai multe persoane?

— Hai să spunem că se încheiau cu un rezultat predeterminat.

— De ce, totuşi, v-aţi retras ulterior din viaţa politică, deşi aţi ajuns până în vârf?

— Pentru că s-au umplut mai multe pahare ale răbdării. La sfârşit de februarie 2016, în conştiinţa mea s-au erodat câteva motivări pe care se bazează o decizie de a face politică. Prima – de ce să faci activitate politică, a doua, cu cine să faci activitate politică şi a treia, pentru cine să faci activitate politică. A urmat decizia. Poate ultima motivare va fi interpretabilă, dar eu am primit atât de multe injurii pe pagina mea de facebook de la un popor care l-a votat la Orhei pe un individ cu certificat, iar la protestele din faţa Guvernului mă făceau pe mine hoţ. Nu mai aveam nicio motivare să rămân în politică.

— Şi nu veţi reveni în politică, din ce înţelegem?

— Deocamdată, situaţia din 2015—2016, persistă şi astăzi. În plus, am proiecte de dezvoltat în afaceri.

— Aţi fost vreodată şantajat sau ameninţat cu afacerea pe care o gestiona familia dvs, pe când eraţi în politică?

— Un soi de presiune publică pe mine şi pe afacerea familiei mele a fost în perioada pregătirii demisiei Guvernului pe care l-am condus. Ca la comandă – au ieşit la rampă Dodon şi alţi lătrători mai mici, care au debitat o serie de aberaţii despre compania mea şi despre mine. Consecinţele acestor atacuri le-am resimţit în 2016 şi în 2017, când a trebuit să depun eforturi mari pentru a calma clienţii şi partenerii firmei mele. Bioprotect şi acum e în proces de judecată cu Igor Dodon. Alte tentative de şantaj sau presiuni nu am avut şi nu am.

— Ce aţi câştigat fiind în funcţia de premier?

— O mare experienţă. O viziune de ansamblu asupra gestionării treburilor publice, o experienţă de comunicare cu personalităţi importante la nivel regional şi chiar global, o experienţă unică de a vorbi de la tribuna ONU la cea de-a 70-a sesiune jubiliară. Momente de neuitat…

— Dar ce aţi pierdut, aţi ratat, în acea perioadă?

— Poate doar la capitolul relaţii inter-umane. Unii „prieteni” veniseră cu mari aşteptări şi cu anumite propuneri şmechere după numirea mea în funcţie, pe care i-am respins. După asta, într-un fel, m-au privit ca pe un ciudat. S-au deteriorat anumite relaţii chiar şi la nivel de vecini de cartier, unii din care şi acum mă privesc strâmb şi cărora trebuia să le explic că n-am lins miere şi nu am furat fiind în funcţii publice. Chiar şi cu feciorii mei am avut discuţii. A trebuit să le explic ce s-a întâmplat şi care au fost principiile mele de activitate în politică.

— Despre Vlad Filat. De ce a ajuns în situaţia în care este astăzi?

— Cred că e un caz de crestomaţie politică. Atunci când un politician îşi asumă rolul de lider naţional, nu trebuie să depăşească anumite linii roşii sfinte, bătute în cuie. Dlui le-a depăşit, în înţelegerea mea. N-o să numesc aceste linii roşii, dar partea tristă e că aceste linii roşii sunt călcate în picioare zilnic, de alţi potentaţi ai zilei şi nimic nu se întâmplă, pentru că ei sunt blindaţi, dotaţi cu instrumente cu care să se auto-apere.

— Discutaţi cu el?

— Nu discut şi nu am cerut nicio întrevedere în locul lui de detenţie.

— Dar cu cei care au ajuns deputaţi pe listele PLDM, iar acum sunt cu PDM, aderând la acest partid, discutaţi? De ce au aderat ei la PDM?

— Motivele le-am menţionat deja. Poate sunt şi excepţii legate de anumite forme de şantaj, care i-au determinat să treacă la PDM, dar în majoritatea cazurilor, cred că li s-au făcut oferte tentante, care nu au putut fi refuzate. Cu o singură excepţie, nu mai comunic cu nimeni din ei.

— Aceşti oameni mai au o carieră politică?

— În R. Moldova, se poate întâmpla orice. După Orhei, sau „Şorhei”, cum se mai spune, după Jora, în R. Moldova orice este posibil (râde).

— Eraţi deputat în Parlament când s-a produs frauda bancară. Din 2014 se tot caută „miliardul”. Organele de drept au şi o strategie de recuperare a banilor. Ce ştiţi despre această fraudă? Unde credeţi că sunt banii acum?

— Ştiu exact atât cât ştiţi şi dvs, din surse media deschise. Atât. Această fraudă a fost pregătită şi derulată cu meticulozitate în umbra unor declaraţii foarte tari şi patriotarde despre necesitatea consolidării sistemului bancar şi atragerea investitorilor străini în sistemul bancar. Dar, în momentul derulării fraudei, am ferma convingere că nimic nu s-ar fi întâmplat, că banii n-ar fi plecat din ţară, dacă nişte entităţi controlate politic ar fi acţionat conform competenţelor: dacă BNM ar fi apăsat la timp un buton roşu, dacă subdiviziunea de combatere a spălării banilor din cadrul CNA şi Procuratura Generală i-ar fi băgat la timp după gratii, în detenţie preventivă, aşa cum se arestează acum pe linie, pe câţiva actori care, pur şi simplu, să nu mai aibă acces la stilou ca să semneze anumite decizii, nu se întâmpla nimic. Asta e profunda mea convingere. Cine a deţinut controlul politic în acea perioadă asupra BNM, CNA, Procuratură? Sunt sigur că dvs cunoaşteţi foarte bine.

— Credeţi că autorităţile caută cu adevărat acei bani?

— Am convingerea că nu au niciun interes pentru a-i căuta într-o manieră serioasă şi implicată, deoarece s-ar putea ca acel fir depănat să ducă chiar în curtea celui care a început să caute (râde).

— Recent, Parlamentul European a votat o rezoluţie dură cu privire la R. Moldova, suspendând finanţarea. Cum de s-a ajuns aici?

— În opinia mea, e o situaţie meritată de autorităţile R. Moldova. Aşa cum percep eu ca cetăţean, sistemul per ansamblu este unul şubred şi destul de putred. Se declară reforme fără impact. E o opinie generală omniprezentă, percepută de toată lumea, că sistemul de drept se află sub control politic şi adoptă deciziile care convin coaliţiei de guvernare, deşi asta vine în contradicţie cu angajamentele asumate de R. Moldova. Cred că e un moment în care autorităţile europene, partenerii noştri europeni au decis să spună stop, atât. Vă avertizăm, deocamdată, un cartonaş galben. S-ar putea să urmeze şi unul roşu.

— Un cartonaş roşu ce ar însemna? De exemplu, anularea regimului liberalizat de vize?

— Ar putea însemna o suspendare sau chiar o anulare a acelor realizări care au fost atinse, în special pe tema liberalizării regimului de vize, Acordului de Asociere şi altor instrumente de colaborare.

— După această rezoluţie, partidul de la guvernare şi mass-media controlată de acest partid, a început, subtil, o retorică anti-UE. PDM mai este un partid pro-european, în viziunea dvs?

— (oftează) În esenţa sa, PDM poate fi cu greu catalogat ca partid pro-european, care împărtăşeşte valori pro-europene, care optează pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor omului şi, în mod special, pentru independenţa justiţiei şi mass-media. Din păcate, nu-i chiar aşa. De asta, chiar dacă programul politic al PDM, chiar dacă declaraţiile publice şi propaganda pe care o fac posturile TV afirmă contrariul, în esenţa sa, am convingerea că PDM trebuie să muncească mult pentru a se purifica şi a deveni un partid autentic pro-european.

— De ce credeţi că alegerile locale din Chişinău au fost anulate?

— E un paradox. Evident, e o decizie politică, în opinia mea. Nici nu miroase a independenţă judecătorească în adoptarea acestei decizii, dar e un paradox. Dacă regimul şi-a propus să lupte cu un reprezentant al opoziţiei care a câştigat pentru o perioadă de doar un an mandatul de primar general de Chişinău, nu se încadrează în nicio logică anularea scrutinului. Dar, e sfidător ce s-a întâmplat.

— Dar motivul pentru care alegerile au fost anulate, precum că s-a făcut agitaţie electorală?

— E tras de urechi. N-a fost agitaţie electorală. Au fost apeluri de a ieşi la vot, de care se făceau şi în alte campanii. Şi alţii făceau la fel, inclusiv actualii guvernanţi. Putea fi anulat turul 2 sau putea fi repetat turul 2. E o decizie bizară! Logic, această decizie nu avantajează PD, şi nu o spun ca un simpatizant al acestui partid. Decizia de anulare a votului popular depăşeşte orice limite şi tipare democratice şi chiar ar fi trebuit să fie taxată şi sancţionată.

— Premierul a zis recent că şi UE e responsabilă de faptul că reforma justiţiei a eşuat. Cum vi se par aceste declaraţii?

— Dl prim-ministru Filip a mai făcut şi anterior unele declaraţii pripite, ulterior încercând să drege cumva busuiocul. Sper că şi de data asta va veni cu anumite precizări, ce anume a avut în vedere spunând că UE s-ar face vinovată de eşuarea anumitor reforme în justiţie. Evident, e o declaraţie prea deplasată, care ar trebui, fie retrasă, fie completată cu precizări de rigoare.

— Relaţia dintre PDM, care guvernează şi PSRM, care este, teoretic, în opoziţie, cum e?

— După maniera în care sunt acceptate anumite numiri în funcţie, după cum sunt promovaţi anumiţi ambasadori, anumiţi miniştri, după maniera în care se face „politica reală”, se vede că cele două partide se completează reciproc. PD încearcă din răsputeri să exploateze segmentul pro-european, pro-occidental, înţelegând că aici s-a format un vid care trebuie acoperit şi doar un partid cu o anumită structură organizatorică ar putea pretinde să-l acopere, deoarece toţi ceilalţi sunt dezbinaţi, scindaţi. Socialiştii lucrează pe segmentul de centru-stânga, pro-estic. Respectiv, se formează un fel de colaborare şi cooperare reciproc avantajoasă, cu perspectivă de lungă durată.

— Relaţia asta s-ar putea oficializa după alegerile parlamentare?

— Totul e posibil. Am asistat la diferite conjuncturi de vot în Parlament, practicate de PDM. Negocierile din 2010 mi le amintesc şi acum. În decembrie, liderul PD recunoştea că se negociază şi pe dreapta, şi pe stânga. Mă rog, în politică totul e posibil.

— Se îndreaptă R. Moldova spre o dictatură sau avem deja dictatură?

— Tiparul clasic al dictaturilor, fie mai actuale, fie mai vechi, prevede aplicarea în practică a unei serii de elemente care la noi încă nu se regăsesc. Dar, cert e că R. Moldova nu mai este un stat democratic, un stat de drept în sensul clasic al noţiunii, deoarece ramurile puterii în acest stat au concrescut. Nu mai există principiul clasic al separării puterilor. Ele acţionează la unison, coordonat sau concertat – atât puterea executivă, cea legislativă şi chiar cea judecătorească. Deciziile care vizează activitatea acestor ramuri ale puterii se iau la sediul partidului. Chiar şi o bună parte din puterea a patra cu acoperire naţională e încadrată în acest ansamblu de putere. Această concreştere a ramurilor puterii, care a dus la o mega concentrare de putere în mâinile unei singure persoane, ar putea degenera în consecinţe dramatice pentru această ţară, care pot fi declanşate într-un anumit moment doar de proasta dispoziţie a persoanei care deţine aceste pârghii într-un stat.

— Protestele sunt o soluţie?

— Sigur că da. Orice-ar spune guvernarea, ei nu pot afirma că sunt indiferenţi la proteste. Sunt sigur că atunci când cetăţenii protestează, guvernanţii au mari emoţii şi se gândesc cum să găsească soluţii.

— Mulţumim.

Pentru conformitate, Victor Moşneag

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Ilia

    da strelet o uitat cum jiuca tenis cu un bancher ??? care precis o furat si el bani din banci …in parlament si in functii de conducere noi nu avem oameni , noi avem BARYJI

  2. Alionuska

    Eu știu că Streleț a învățat mult cînd era student,nu dormea zile in șir,iar nopțile punindu- și picioarele in apa rece și bind cafea ca să poată învăța, vine dintr-o familie simpla,și a ajuns unde a ajuns cu propriile puteri

Leave a Reply to Ilia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *