Principală  —  Interviuri   —   Dosarele marilor corupţi servesc doar…

Dosarele marilor corupţi servesc doar pentru şantaj

239-pantiruUn interviu cu avocatul Victor Panţâru

— Dle Panţâru, ce efect pot avea rezultatele alegerilor asupra dosarelor intentate unor cetăţeni ai R. Moldova, în care aceştia sunt acuzaţi de uzurpare a puterii de stat în legătură cu evenimentele din 6—7 aprilie? De altfel, în penitenciar a rămas doar un singur deţinut reţinut în urma acelor evenimente. Este vorba de clientul dvs., Anatol Mătăsaru…

— Doresc să cred că rezultatele scrutinului vor avea un efect pozitiv, în sensul că aceste dosare, mai cu seamă cele în care sunt cercetate persoane puse sub acuzaţia uzurpării puterii de stat, ori să fie recalificate, dacă există probe, ori să fie clasate, în lipsa dovezilor. În caz contrar, ne aşteaptă o ploaie de condamnări în temeiul art. 5 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (Dreptul la libertate şi la siguranţă) sau chiar în baza art. 3 (Interzicerea torturii). Evident, sunt persoane care au aruncat pietre, au distrus, au dat foc, aceste persoane urmează a fi identificate, fiind trase ulterior la răspundere pentru faptele lor. Cum anume vor fi pedepsite, urmează să stabilească instanţa de judecată, dar nu poliţia, care a acţionat în mod barbar, în zilele de 7, 8, 9 aprilie, când legea a fost înlocuită de bâte.

— În calitatea dvs. de avocat al lui Anatol Mătăsaru, de mai multe ori vi s-a întâmplat să-i urmăriţi, cu automobilul propriu, pe cei care îl reţin pe Anatol, în lipsa unor acte care ar argumenta legitimitatea acestor reţineri. Vă gândiţi, uneori, că riscaţi atunci când vă implicaţi în aceste curse cu urmăriri?

— Din fericire, nu am avut decât o singură experienţă cu urmăriri ca în filme, când a fost escortat la Orhei, în ziua de 10 iulie. Îmi amintesc, era escortat cu viteza de 120—140 km/h. Îmi făceam griji atât pentru clientul meu, cât şi pentru acele persoane care îl escortau, or, trecând prin sate cu o astfel de viteză, nepermisă de lege, era foarte mare probabilitatea că cineva sau ceva le-ar putea ieşi în cale. Eu riscam la fel ca şi ei, cel puţin o amendă pentru depăşirea limitei de viteză.

— Cât de riscantă este activitatea unui avocat în R. Moldova?

— Dacă e să judec după activitatea mea, nu pot să spun că este una riscantă, dar s-ar putea că eu nu am suficientă experienţă trăită pentru a afirma acest lucru. Sper ca în viitorul apropiat avocatura să devină o meserie riscantă pentru acei avocaţi care nu sunt demni de a profesa această meserie. Este cunoscut faptul că există avocaţi, destul de mulţi, care nu folosesc doar prevederile legii pentru a apăra drepturile clienţilor lor, ci mai fac uz şi de relaţiile personale, de favoruri sau chiar de bani pentru a „rezolva” o problemă sau alta.

— Care anume ar putea deveni riscurile?

— Să vorbim despre riscurile pentru avocaţii care practică „rezolvarea” problemelor. Aceştia riscă cel puţin o sancţiune din partea Consiliului de Etică şi Disciplină din cadrul Baroului Avocaţilor din R. Moldova. Şi pe această cale aş încuraja cetăţenii înşelaţi de avocaţi să scrie plângeri la acest Consiliu. Or, avocaţii încă nu conştientizează rolul lor într-o societate de drept şi rolul lor în educaţia şi evoluţia socială.

— Cum vă imaginaţi o zi în închisoare? O zi din viaţa lui Anatol Mătăsaru, acum?

— Este greu de imaginat. Cert e că nu doresc nimănui să ajungă în închisoare. La noi, însă, este „foarte” uşor să ajungi acolo, mai ales dacă eşti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Exemplul lui Anatol Mătăsaru este relevant în acest sens, cazul „Jumărilor” vorbeşte de la sine. Închisoarea este o povară foarte grea pentru oricine, chiar şi pentru cei condamnaţi pe dreptate.

— Ce trebuie să cunoască despre închisorile din R. Moldova militanţii pentru drepturile omului, care pot ajunge oricând la răcoare?

— Încerc să cred că militanţii pentru drepturile omului nu sunt în pericol în R. Moldova, deşi, judecând după cazurile Mătăsaru, Brega, Grobari, acestea fiind cele mai recente, cred că există, totuşi, anumite riscuri. În momentul în care cineva încearcă să experimenteze în practică cum sunt respectate anumite drepturi în R. Moldova, se ciocneşte de organele de forţă, care au percepţia lor, de cele mai dese ori greşită, asupra drepturilor omului. Percepţia lor, ne-am convins, este detaşată de percepţia legală.

— Cum vi se pare revendicarea, în instanţa de judecată, a unui borcan cu jumări, răpit acum câţiva ani, invocată de o persoană care, după toate probabilităţile, nu l-a văzut niciodată în viaţă pe Mătăsaru, decât la televizor?

— Evident, este un dosar cusut cu aţă foarte şi foarte albă, deşi este greşit din punct de vedere gramatical să spui foarte albă, dar aşa este. Nu ştiu care va fi decizia instanţei, dar consider că acest dosar va pica, fiind prea evident că este un dosar supt din deget. Arestarea repetată a lui Anatol Mătăsaru nu este decât o tentativă de răzbunare din partea celor care au fost nemulţumiţi de calificativele utilizate de acesta în cadrul acţiunilor sale de protest.

— Despre ce discutaţi cu clientul dvs., atunci când vă întâlniţi?

— În primul rând, de fiecare dată, îl întreb cum se simte, dacă nu au fost aplicate tratamente inumane şi degradante faţă de el, deşi însuşi faptul că este reţinut şi stă în închisoare pentru jumări este deja degradant şi inuman. Discutăm şi despre alte lucruri, importante pentru Anatol, dat fiind faptul că nimeni nu mai are acces la el, decât apărarea. Din păcate, la noi, arestul este regulă şi alte măsuri preventive sunt excepţii de la regulă, pe când în Europa este total invers.

— Cum au votat deţinuţii în închisori?

— Nu pot să vă spun cum au votat şi care sunt rezultatele. Cert este că lui Anatol Mătăsaru i-a fost permisă transmiterea buletinului de identitate pentru a participa la alegeri. Tind să cred că şi-a exercitat fără piedici dreptul de vot.

— Ce garanţii există că rezultatele alegerilor din 29 iulie nu au fost trucate sau falsificate? În raport cu ziua de 6 aprilie, când o bună parte din societate constata că scrutinul a fost fraudat, la 30 iulie nu s-au mai auzit atât de multe voci în acest sens…

— Cred că rezultatele scrutinului şi mesajele liderilor politici vorbesc de la sine.

— Dacă cunoaşteţi rezultatele, cum au votat deţinuţii în închisori?

— Nu cunosc cum au votat în închisori, dar cunosc cum s-a votat în raionul Dubăsari, eu fiind observator pe termen lung în acest raion. Au existat numeroase nereguli care, în altfel de circumstanţe, puteau fi evitate.

— Au fost sau nu fraudate alegerile din 29 iulie?

— Referitor la raionul Dubăsari, au existat, cum vă spuneam, numeroase încălcări, cum ar fi blocarea secţiei de votare de la Corjova sau blocarea secţiei nr. 14 de la Cocieri. S-a mai înregistrat votarea în grup a persoanelor cu deficienţe psihice. Intrau câte doi în cabină, lucru total nepermis. Au existat şi alte încălcări.

— Ce diferenţe există între scrutinul din 5 aprilie şi cel din 29 iulie?

— În primul rând, există o diferenţă de scor, în al doilea rând, în calitatea mea de cetăţean, cred că pe 29 iulie s-a fraudat, totuşi, mai puţin, net mai puţin decât la 5 aprilie.

— Dacă aţi fi ziarist, ce aţi relata despre electorala 2009?

— Aş face o investigaţie despre metodele de fraudare a alegerilor, pentru a scoate în evidenţă la ce ar trebui să fie atenţi alegătorii şi observatorii înaintea alegerilor, în timpul lor şi după alegeri. E mult vacuum în acest sens, iar presa ar putea contribui la lichidarea acestui gol.

— Cine e responsabil de teroarea din aprilie?

— În calitatea mea de avocat, nu pot sa afirm cu certitudine cine este vinovat pentru evenimentele din aprilie. Sigur că este necesară o anchetă cu adevărat independentă, fără influenţe colaterale. În calitatea mea de cetăţean, însă, având în faţă nişte fapte concrete, având informaţii despre cine şi cum a reacţionat, despre cine şi ce declaraţii a făcut, tind să cred că o parte din vină revine autorităţilor responsabile de menţinerea ordinii, o parte preşedintelui ţării şi preşedintelui Parlamentului, şi o parte persoanelor care au provocat masele.

— Cum poate fi efectuată o anchetă independentă în acest sens? Mai există suficiente probe sau timpul şi cei suspectaţi de iniţierea acţiunilor de teroare le-au şters pe toate?

— E o întrebare la care nu cred că există cineva care ar răspunde cu certitudine. Cu siguranţă, însă, societatea de la noi nu va avea încredere într-o anchetă efectuată de o anumită comisie parlamentară sau în una formată din procurori.

— Dacă un partid aflat la guvernare ar fi calificat drept responsabil de decesul celor câţiva tineri şi de tortura aplicată în cazul celor câteva sute, cum ar putea fi scos acesta în afara legii?

— Voi sublinia aici că un partid nu poate fi responsabil de moartea unei sau altei persoane. Conform legii, răspunderea penală este una personală. Or, a trage la răspundere un partid e o acţiune utopică. Eventual, pot fi trase la răspundre persoane responsabile de anumite ordine, indicaţii, dar în niciun caz un partid. Dacă va referiţi la scoaterea în afara legii a unui sau altui partid, această procedură poate fi efectuată prin intermediul legii, şi nu pentru că ar fi responsabil de moartea cuiva, dar pentru că este anticostituţional, antisocial şi nu corespunde unor norme morale sau chiar umane. Curtea Constituţională ar avea un rol special în acest sens.

— De la ce fel de legi ar trebui să-şi înceapă activitatea noul parlament?

— Fiind în plină criză economică şi politică, un răspuns adecvat ar putea fi oferit de un economist sau de un analist politic. În calitate de avocat, mă abţin de la recomandări.

— Cum se pot proteja cetăţenii R. Moldova de abuzurile poliţieneşti?

— Cetăţenii nu au alt instrument decât să aducă la cunoştinţă societăţii ce se întâmplă şi să scrie plângeri la adresa organelor competente. În cazul în care plângerile ar rămâne în afara atenţiei, cetăţeanul ar trebui să se adreseze în instanţa de judecată. Eu îi încurajez pe toţi acei care au probleme cu poliţia să stea siguri pe poziţii şi să-şi ceară drepturile. Să nu uităm că poliţia este cea care trebuie să le apere în primul rând. Doar în acest fel putem schimba optica devormată a poliţiei.

— Aţi activat mai mult timp în cadrul Asociaţiei neguvernamentale Acces-info. Cum a evoluat accesul la informaţia de interes public în R. Moldova?

— După ce mi-am luat licenţa în drept, în 2003, din anul 2004 am activat în cadrul ONG Acces-info. A fost o experienţă foarte utilă. În acea perioadă am lucrat cu un entuziasm enorm asupra promovării libertăţii de exprimare şi a accesului la informaţie. Am participat la implementarea mai multor proiecte care aveau drept scop promovarea accesului la informaţie. Un proiect de succes (ele toate fiind de success) a fost proiectul „Promovarea accesului la informaţie prin accesul la justiţie”. În cadrul acestui proiect au fost provocate litigii în baza legii accesului la informaţie cu cele mai importante instituţii, Parlament, Guvern, Preşedinţie etc. Unele dintre aceste procese de judecată le-am pierdut, altele au fost câştigate, dar toate au avut un efect pozitiv asupra fenomenului în ansamblu. De asemenea, am instruit funcţionari publici, s-a lucrat cu judecătorii şi cu procurorii pentru a promova accesul la informaţie. Amintesc aici că, la începutul anului 2005, lucrurile avansau în bine, dar, prin dosarele intentate de noi, am reuşit să supărăm oficiali care au avut chiar şi intenţia de a arunca la gunoi Legea despre accesul la informaţie. Nu au reuşit, deoarece a izbucnit un mare scandal la nivelul instituţiilor internaţionale, cum ar fi OSCE, PressNOW, Article 21 etc. Deşi legea nu a fost suspendată, începând cu anii 2006—07, s-a produs un adevărat blocaj, unul aproape total, din partea instituţiilor statului la domeniul accesului la informaţie.

— Vă refereaţi mai sus la corupţia din rândul unor avocaţi. Aceştia, însă, nu pot demara astfel de acţiuni în lipsa unei colaborări cu judecătorii sau procurorii. Cum funcţionează această schemă în realitate?

— Deoarece nu particip la astfel de scheme, nu am cum să cunosc în detalii felul în care funcţionează o schemă de corupţie cu participarea unor avocaţi, în colaborare cu alţi factori decizionali din organele de drept. Cert este, însă, că fenomenul respectiv este omniprezent. Din această cauză societatea pierde încrederea în avocaţi, dar şi în justiţie, iar acest fenomen este unul foarte grav.

— Ce şanse au persoanele condamnate pe nedrept să-şi recupereze sănătatea şi timpul pierdut prin închisori?

— Încerc să fiu optimist şi poate să inspir optimism, spunând că există şanse, chiar dacă, la momentul actual, acestea par a fi invizibile. Deseori ni se pare că nu există soluţii în anumite situaţii. Gândim că aici este sfârşitul. Dacă întrebaţi de timpul pierdut în închisori, în urma unor condamnări nedrepte. Bineînţeles că timpul nu mai poate fi întors înapoi. La fel şi sănătatea, de cele mai multe ori, nu o mai recapeţi integral. Chiar şi în aceste condiţii, persoanele trebuie să lupte pentru cauza lor, să fie încrezute că pot izbândi. Adevărul este dur. Avem persoane închise pe nedrept. Avem oameni condamnaţi pentru infracţiuni ce nu sunt social periculoase, dar cărora li s-a aplicat o pedeapsă exagerat de mare în raport cu infracţiunea comisă. De altfel, în acest sens, la Rusca, foarte multe femei sunt condamnate la termene excesiv de mari, 15—25 de ani de privaţiune de libertate. Sunt sigur că nu doar la Rusca sunt astfel de persoane. În altfel de circumstanţe, acestor persoane li s-ar fi aplicat nişte pedepse mai uşoare, care le-ar fi permis ca, în timp, să-şi corecteze greşelile. Dacă e să fiu sincer, afirm că în închisori ar trebui să stea doar persoanele care sunt periculoase fizic, adică cele violente, cele care au violat, au tâlhărit, au omorât. Altor infractori ar trebui să li se ofere şansa de a se reintegra în societate.

— Există sau nu, în instanţele noastre de drept, dosare de corupţie ale unor înalţi funcţionari?

— Nu am de unde să cunosc foarte multe despre astfel de dosare, dar am dubii cu privire la existenţa lor. Or, chiar dacă există dosare de corupţie pe numele marilor funcţionari, ele sunt ţinute închise, pentru a şantaja. Nu este exclus ca, odată cu schimbarea coloraturii politice, să apară şi la noi dosare răsunătoare de corupţie.

Pentru conformitate, A.G.