Principală  —  Interviuri   —   „Demnitatea funcţiei de judecător, într-un…

„Demnitatea funcţiei de judecător, într-un nou Cod de Etică”

Interviu cu Nicolae Clima, inspector-judecător principal în cadrul Inspecţiei Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

— De ce a fost nevoie de un nou Cod de Etică? Cel din 2007 a fost respectat întocmai, s-a epuizat?

— Ultimul Cod de Etică al judecătorului a fost adoptat de către CSM în noiembrie 2007, după care, în temeiul unor modificări ale Legii cu privire la organizarea judecătorească, prin care au fost determinate competenţele Adunării Generale a Judecătorilor, inclusiv cea de adoptare a Codului de Etică, acest document a fost readoptat. Totodată, din momentul adoptării Codului de Etică al judecătorilor şi până în prezent au fost aprobate modificări ale mai multor acte legislative. Mă refer aici la Legea privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor, Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, care conţine o componentă nouă a abaterilor disciplinare, dar şi o nouă procedură de examinare a unor astfel de abateri. Şi sancţionarea judecătorilor este tratată altfel, în raport cu legislaţia anterioară. De altfel, şi Strategia de reformare a Justiţiei presupune adoptarea, dar şi respectarea unul nou Cod de Etică profesională a judecătorilor.

DATE BIOGRAFICE
Născut la 13 mai 1950, în satul Domulgeni, Floreşti
De specialitate – jurist
A studiat la Şcoala Pedagogică din Călăraşi, după care la Facultatea de Drept a USM
A deţinut funcţia de judecător în mai multe instanţe, inclusiv la Curtea Supremă de Justiţie
A fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii
Este căsătorit, are doi copii
În 1996, a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”

— Acestea sunt nişte chestiuni mai mult tehnice, voiam, totuşi, să ne spuneţi dacă vechiul Cod de Etică s-a epuizat sau nu?

— Noul Cod de Etică al judecătorului a preluat, în principiu, prevederile din Codul vechi, adoptat în 2007, dar a introdus şi multe elemente noi în structură şi conţinut. Au fost respectate principiile de conduită de la Bangalore, adoptate în concordanţă cu Declaraţia Universală a drepturilor omului, cu Conferinţa Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice. Este stipulată importanţa unui sistem judiciar competent, independent şi imparţial pentru apărarea drepturilor omului. La elaborarea noului Cod, ne-am întrebat repetat: dar normele de etică ce sunt? Ele sunt obligatorii pentru toţi membrii societăţii, dar, în mod special, pentru specificul activităţii de judecător. Eu nu pot plasa normele de etică după gravitatea lor. Toate sunt complicate.

— Apropo, de la 1 ianuarie 2015, de când avem o nouă Lege referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor, câte cazuri de neglijare a acestei legi au fost înregistrate?

— Foarte multe, dar, după cum am fost informat, majoritatea lor au fost respinse pe motiv că nu au fost constatate faptele judecătorilor, invocate de către autorii sesizărilor ca fiind abateri disciplinare. Reiese că sesizările nu erau argumentate suficient de bine, iar în procesul investigaţiilor membrilor Colegiului disciplinar al CSM nu au fost aduse probe concludente.

— Dar care fapte pot constitui abateri disciplinare?

— După adoptarea Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, încălcarea normelor de etică nu se mai regăseşte în faptele care pot constitui abateri disciplinare. Dar, potrivit legii, constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abţine, atunci când judecătorul ştie sau trebuia să ştie că există circumstanţe prevăzute de lege pentru abţinerea sa; aplicarea în mod intenţionat, cu rea-voinţă sau aplicarea repetată din neglijenţă gravă a legislaţiei contrar practicii judiciare uniforme; acţiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiţiei care fac dovada incompetenţei profesionale grave şi evidente; imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiţiei a altui judecător; intervenţiile ilegale sau exploatarea poziţiei de judecător în raport cu alte autorităţi, instituţii sau funcţionari fie pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale altor persoane sau în scopul obţinerii unor privilegii; nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii confidenţiale de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, în condiţiile legii; încălcarea termenelor de îndeplinire a acţiunilor de procedură, inclusiv a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti şi de transmitere a copiilor acestora participanţilor la proces; absenţele nemotivate de la serviciu, întârzierea ori plecarea fără motive obiective de la serviciu, dacă aceasta a afectat activitatea instanţei; încălcarea normelor imperative ale legislaţiei în procesul de înfăptuire a justiţiei; neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unor obligaţii de serviciu; atitudinea nedemnă în procesul de înfăptuire a justiţiei faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alte persoane; încălcarea prevederilor despre incompatibilităţile, interdicţiile şi restricţiile de serviciu; comiterea unei fapte care întruneşte elementele unei infracţiuni sau contravenţii, dacă aceasta a adus atingere prestigiului justiţiei; obstrucţionarea, prin orice mijloace, a activităţii inspectorilor-judecători; utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de judecător; alte acţiuni care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în afara acestora.

— Dar cine pot fi autori ai sesizărilor?

— Orice persoană poate fi.

— Ce presupun principiile de la Bangalore, care au stat la baza adoptării noului Cod de Etică al judecătorilor?

— Principiile de bază cu privire la independenţa judecătorului în mod expres stipulează că judecătorul trebuie să decidă imparţial în cazurile pe care le soluţionează, în baza faptelor şi conform legii, şi că judecătorul trebuie să aibă un comportament de aşa manieră încât să păstreze demnitatea funcţiei pe care o deţine, imparţialitatea şi independenţa sistemului judecătoresc. Conform principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, adoptate în 2002, buna cuviinţă şi perceperea ei ca atare sunt indispensabile executării funcţiei de judecător. În tot ce face, judecătorul va evita orice atitudine necorespunzătoare sau impresia unei atitudini necorespunzătoare.

— Normele de etică şi conduită profesională pentru judecători diferă sau nu de aceleaşi norme, în care sunt vizate alte profesii?

— Normele din noul Cod se referă la independenţă, imparţialitate, integritate, profesionism, corectitudine, colegialitate, confidenţialitate, transparenţă.

— E greu sau nu să faci dreptate, dar şi să respecţi normele de conduită, în situaţii de conflict între părţile de pe dosar?

— Sigur, judecătorul, la fel ca şi orice cetăţean, are dreptul la libertatea de exprimare, libertatea convingerilor, libertatea de asociere, de a forma grupuri de interese etc.

Judecătorii nu pot fi izolaţi de societate, or sistemul judecătoresc poate funcţiona bine dacă păstrează contactul cu societatea. La fel, judecătorii pot presta alte activităţi permise de lege, pot deţine bunuri şi administra investiţii, se pot implica în alte activităţi generatoare de profit, dar îşi vor exercita aceste drepturi în aşa fel, încât să nu prejudicieze demnitatea funcţiei, sau imparţialitatea şi independenţa puterii judecătoreşti. Normele de conduită obligă judecătorul să se comporte aşa, încât conduita sa să apară în ochii unui observator neutru ca ireproşabilă, iar atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să menţină trează încrederea oamenilor în corectitudinea puterii judecătoreşti. Nu este suficient a se face dreptate, trebuie să se şi vadă că s-a făcut dreptate.

— Aveţi o experienţă de o viaţă în justiţie. Cunoaşteţi nişte judecători care respectă integral aceste norme?

— Îmi vine greu acum să dau nume de judecători care au încălcat normele de etică. Vreau ca această constatare a mea să nu fie una arbitrară. În ultimul timp, chiar nu cunosc cazuri de neglijare a normelor de etică. Odată cu implementarea sistemului integrat de gestionare a dosarelor, toate şedinţele judiciare se înregistrează prin programul FEMIDA. Deci, orice replică, orice mesaj, orice mişcare a judecătorilor şi a părţilor pe dosar este înregistrată audio. Astfel, în timpul procesului, e imposibil de a manifesta brutalităţi sau abateri de altă natură.

— Chiar credeţi că nu e posibil ca nişte norme să fie neglijate în afara sălilor de judecată? Mă refer la eventuale cazuri de corupţie…

— E posibil, totul e posibil… De aceea, în noul Cod, de rând cu normele de etică, despre care credem că vor fi respectate cu stricteţe de către judecători, am prevăzut şi norme de etică şi de conduită pe care judecătorul trebuie să le respecte în afara instituţiei judiciare. Judecătorul este persoana din societate conduita căruia trebuie să fie ireproşabilă peste tot. Fiind conştient că se află permanent în vizorul public, judecătorul trebuie să accepte, de bună voie, fără constrângeri, anumite renunţări, limitări şi îngrădiri, care cetăţeanului de rând i s-ar părea o povară. Chiar şi în afara exercitării obligaţiilor profesionale, în viaţa particulară, judecătorul se va comporta astfel, încât să nu impieteze asupra demnităţii sale. Conduita lui trebuie să trezească respect faţă de justiţie. El trebuie să nu lase suspiciuni atunci când e vorba despre deţinerea unor bunuri sau a unor resurse financiare. Dar asta nu înseamnă că judecătorul este în afara societăţii, că nu are dreptul să fie acţionar în cadrul unor societăţi pe acţiuni. Bunăoară, în baza bonurilor patrimoniale, o bună parte dintre cetăţeni pot fi consideraţi acţionari, chiar dacă nu au niciun venit din acest statut al lor. Toate aceste lucruri, însă, trebuie să fie de o aşa manieră, încât să nu trezească suspiciuni: dar de unde a luat, cum a luat?

— Salariile judecătorilor s-au majorat. Ce impact are acest fapt asupra eradicării corupţiei?

— Cred că impactul este pozitiv şi vizibil. Cu mâna pe inimă vă spun că salariile s-au majorat de vreo trei ori. Avem numeroase reproşuri din partea oamenilor, majoritatea dintre care nici nu visează la astfel de salarii. Salariul are o putere mare în eradicarea eventualelor riscuri de corupţie, deşi nu vreau să spun că salariile mici au provocat acte de corupţie. Or, salarii mici au şi medicii, şi pedagogii. Salarii mici au toţi. În cazul judecătorilor, salariile majorate stimulează activitatea lor eficientă.

— Salariile au fost majorate recent, dar foarte mulţi judecători deţin imobile, automobile de lux achiziţionate până la majorare, pe când primeau salarii din care asemenea achiziţii ar fi fost imposibile. Cum explicaţi dvs. acest decalaj între salariile de altădată ale judecătorilor şi viaţa lor de lux?

— Nu aş fi atât de categoric. Imobile bune nu au doar judecătorii. Ilegalitatea deţinerii unor averi ar trebui demonstrată şi confirmată de organele competente. Nu putem aprecia la ochi astfel de lucruri. Eu nu vreau să-i apăr…

— Dar ce fel de casă aveţi dvs.?

— Am un apartament la et. 3, în Chişinău. Am şi o casă într-un sat din apropiere de Hânceşti, construită încă la începuturile activităţii mele de muncă, pe când nu eram încă judecător.

— După majorarea salariilor, judecătorii nu au devenit mai docili în raport cu eventualele dosare ale unor demnitari? Nu cumva sunt mai sensibili, or, constatăm că încă nu avem nicio sentinţă pronunţată pe vreun caz în care ar fi implicaţi înalţi funcţionari de stat?

— Vă înţeleg îngrijorarea, dar instanţele judecă ceea ce este pe rol, transmis de procurori, dacă e dosar penal, sau intentat la cererea vreunei părţi…

— Deci, nu există astfel de dosare?

— Nu sunt la curent, dar dacă au ajuns în instanţele de judecată, înseamnă că se examinează. Anual, în tot sistemul judecătoresc, 450 de judecători examinează peste 250 de mii de dosare. Noi judecăm dosarele care se află pe rol, în baza probelor. În ultimul timp, odată cu majorarea salariilor, s-au întreprins mai multe lucruri pentru ameliorarea situaţiei din sistem. A fost modificat Codul de Procedură civilă, legat de redactarea hotărârii motivate, toţi judecătorii au fost asiguraţi cu asistenţi judiciari, persoane instruite, cu studii juridice, care sunt de mare ajutor magistraţilor. Activitatea sistemului judecătoresc, chiar dacă nu este momentan percepută ca fiind una pozitivă, cred că aşteptările CSM, dar şi ale întregii societăţi, sunt foarte mari, în contextul percepţiei situaţiei din sistemul judiciar.

— În ce subiecte se adresează cetăţenii la CSM?

— Majoritatea cererilor adresate CSM se referă la fondul cauzei. De obicei, se adresează persoanele nemulţumite de hotărâri sau sentinţe judiciare. CSM, însă, nu este un organ jurisdicţional. Nu are competenţe de a judeca cauze. Art. 4 din Legea privind răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede strict care sunt faptele ce pot constitui abateri disciplinare. Una dintre acestea e încălcarea cu neglijenţă gravă a practicii unitare, stabilite de instanţele judecătoreşti, încălcarea normelor imperative, care ar face dovada incompetenţei profesionale grave şi evidente. Sunt şi alte norme.

— Ce sesizări aveţi acum?

— Sunt multe, în perioada vacanţei de vară, bunăoară, au existat sesizări legate de nerespectarea termenului de redactare a hotărârilor judiciare. Alte sesizări se referă la profesionismul magistraţilor, or, cetăţenii consideră că, în cazul în care deciziile primei instanţe sunt trimise la rejudecare de către Curtea de Apel, înseamnă că judecătorul e insuficient de bine pregătit sub aspect profesional.

— Există sau nu vreo sesizare legată de suspiciuni de corupţie?

— Nu, dar ele nici nu ar ţine de competenţa unei sesizări adresate CSM. Asemenea fapte, depistate în cazul unor judecători, trebuie nemijlocit şi imediat adresate Procuraturii Generale. Tot ce ţine de acte de corupţie e de competenţa Procuraturii Generale, a Procuraturii Anticorupţie sau a CNA.

— Aţi primit vreun dar, pe când eraţi judecător?

— Înţeleg sensul întrebării. Dacă primeşti un dar, pe urmă cum te uiţi la parte? Cum să motivezi primirea acestui dar? Dacă îl accepţi, toată viaţa trebuie să-l duci în spate, gârbovindu-te.

— Dar de unde zvonurile potrivit cărora prin instanţele de judecată circulă plicuri de la avocaţi către judecători?

— Bănuiesc că sunt nişte simple presupuneri… Atât timp cât nu sunt fapte concrete, exclud acest lucru, dar şi percepţia potrivit căreia prin instanţe circulă plicuri, pe toate coridoarele, vă imaginaţi aşa ceva? Eu nu-mi închipui cum ar fi să circule prin avocaţi plicuri cu mită pentru judecători. Mai cu seamă că avem o Lege cu privire la integritate, un Cod de etică, alte prevederi care îi obligă pe judecători să fie integri…

— Sunteţi judecător de o viaţă. Cunoaşteţi magistraţi condamnaţi pentru acţiuni de corupţie?

— Îmi amintesc un caz care s-a produs cu mulţi ani în urmă. Astăzi nici nu-mi mai amintesc numele. Era de la Judecătoria Economică, iar între timp a decedat…

— Reiese că imunitatea „îi ajută” să nu cadă în lanţurile justiţiei?

— Nu cred, mai ales că a fost modificată legea, în sensul în care judecătorii pot fi reţinuţi în flagrant în cazul unor suspiciuni de corupţie fără a mai solicita permisiunea instanţelor de resort pentru iniţierea unor investigaţii, doar cu informarea ulterioară a CSM.

— Dar de ce aveţi nevoie de un safeu în biroul dvs.?

— Pentru dosare… Deoarece sunt mai nou în această funcţie, nu am prea multe sesizări sau dosare păstrate în acest safeu.

— Vă mulţumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Aneta Grosu