Decedaţi, în slujba Rusiei

În fiecare lună, din Federaţia Rusă la Chişinău sunt trimise câteva sicrie. Într-un an, zeci de tineri sunt aduşi fără suflare acasă, la Făleşti, Ungheni, Nisporeni, Chişinău. Satele şi orăşelele Moldovei îşi primesc sicriele cu zecile, dar totul se întâmplă în tăcere, fără să se facă generalizări, fără să se ceară răspuns la întrebările care le apar. Toţi aceşti tineri mor în accidente, preponderent la locul de muncă, căci Moscova e construită şi de moldoveni. Dar pentru că părinţii şi rudele lor sunt departe, aceste cazuri, practic, nu sunt cercetate şi elucidate, toată îndreptăţirea lor se încheie odată cu ajungerea sicriului în Moldova.

Raionul Ştefan-Vodă a contribuit, ca şi orice localitate din R. Moldova, la completarea şantierelor capitalei Federaţiei Ruse cu forţă de muncă tânără. Sute de persoane din satele acestui raion au plecat la Moscova în ultimii ani, nu doar pentru a construi ceva pentru acest oraş, ci şi pentru a-şi ajuta familiile, rămase acasă fără posibilităţi de a munci şi de a câştiga un salariu. Zilele acestea la Ştefan Vodă a mai fost adus un sicriu, iar în luna mai la Căplani a fost înmormântat tatăl a doi copii minori.

Valeriu Negru din satul Căplani abia împlinise 40 de ani. Avea acasă două fetiţe, de 14 şi de 4 ani, nu avea însă un loc stabil de lucru, de aceea a ajuns pe unul dintre şantierele de construcţie din Rusia. Venea acasă după 3 luni, aducea salariul, mai muncea în gospodărie. La 3 mai a plecat din nou, la Sankt-Petersburg. Lucra alături de alţi consăteni. Ultimele ore din viaţă le-a trăit pe un şantier. Era începutul zilei de 8 mai, urcase pe un balansoar mecanic, la etajul 21. Oamenii spun că dispozitivul nu a fost bine fixat, la un moment dat a cedat şi Valeriu a căzut de la câteva zeci de metri înălţime. L-au adus acasă rudele. De fapt, copiii, soţia, mama şi rudele nu l-au mai văzut, căci sicriul a venit încuiat într-o învelitoare metalică, fără drept de a fi deschis. Soţia sa Zina, rămasă cu 2 copii, alături de mama lui Valeriu în vârstă de 63 de ani nu au mai reuşit să elucideze cazul, căci abia de s-au descurcat financiar, muncind pe câmpuri, împreună cu fetiţele.

„Nu ştim prea multe despre drepturile lor acolo. Ei sunt în mare parte angajaţi ilegal. Dar ce putem face, în sat nu prea sunt locuri de muncă. Doar în agricultură, unde oamenii sărăcesc şi mai mult. De exemplu, în acest an oamenii au vândut grâul cu un leu kilogramul, deşi investiţiile făcute în creşterea grâului se ridică la 2 lei kilogramul. După această matematică oamenii pleacă. Noroc că mai recent a apărut o nouă destinaţie pentru căplăneni – Odesa, e mai aproape de familie cel puţin”, susţine primarul satului Căplani, Igor Bolozan.

Şi la Făleşti în acest an au venit vreo 5 sicrie. Fiul Larisei şi al lui Valeriu Poclitari din Făleşti a decedat tot la locul de muncă, la Moscova. Ghenadie Poclitari avea doar 31 de ani şi lucra ca şofer în capitala Rusiei. Avea planuri mari, căci viaţa abia începuse, iar băieţelul său tocmai mergea în clasa întâi. Dimineaţa zilei de 28 februarie 2008 a fost una minunată pentru el. Şi-a petrecut noaptea la unchiul său de lângă Moscova, unde se afla şi bunica sa din Moldova, şi alte rude. Dormise ca la mama acasă şi s-a trezit mai târziu decât trebuia. De fapt, l-a trezit bunica, dar cu multe regrete, spunându-i că, dacă tot e târziu, poate nu mai merge în acea zi la lucru, poate mai stă cu rudele „Trebuie, mămucă, lucrul nu aşteaptă”, i-ar fi spus Ghenadie ultimele cuvinte bunicii. Şi a plecat. A parcurs doar 35 de kilometri şi a fost zdrobit de o maşină. Dar nici bunica, nici mama, nici unchiul nu au ştiut nimic despre el. Abia peste două zile, în urma unei interpelări la poliţie, Ghenadie a fost găsit în morga unui spital. Larisa Poclitari, mama băiatului, încă nu şi-a revenit din şoc. Între timp, o altă lovitură a căzut peste întreaga familie. Măcinată de despărţirea atât de stupidă de nepoţelul său, la scurt timp, a decedat şi bunica lui Ghenadie. Rudele încearcă să se sprijine reciproc, dar revin în fiecare zi cu aceleaşi întrebări: de ce Ghenadie, de ce acest tânăr de 31 de ani, de ce tatăl unui copil mic, de ce nu i-au înştiinţat medicii imediat, de ce oamenii trebuie să plece atât de departe de casă?

Şi Lidia Godina din Ştefan-Vodă şi-a pierdut în acest an fiul care lucra la Moscova. Fiul ei avea 35 de ani şi 2 copii mici. Situaţia l-a determinat să muncească îndoit. Era şofer şi se afla mereu în curse, căci copiii lui, unul de 2 ani şi altul de doar câteva luni, aveau nevoie de casă şi de masă. Inima sa nu a mai rezistat programului suprasolicitant. A murit la locul de muncă, iar medicii au constatat că a făcut infarct, maladie foarte rară în cazul persoanelor de 35 de ani. „Tare îmi este greu, nu mă mai pot linişti, nu mai ştiu cum să îmi trăiesc viaţa mai departe. A fost atât de greu să aduc sicriul acasă, am rămas datori. Nu ştiu cum să achit datoriile dintr-o pensie de 350 de lei”, ne-a spus Lidia, adăugând că este de mai mulţi ani inaptă de muncă, deţinând şi grad de invaliditate.

Deşi aceste tragedii îi pun pe mulţi pe gânduri, oamenii continuă să plece în Rusia, pentru a-şi câştiga bucata de pâine. „Cine nu pleacă? Toţi pleacă, căci aici nu are lumea din ce trăi”, a mai spus Ludmila Godina, din Ştefan-Vodă, adăugând că fiica sa „noaptea învăţa, ziua mergea la lecţii şi seara lucra ca să îşi plătească studiile”. Acum, după ce a absolvit facultatea de drept, nu îşi poate găsi un loc decent de muncă.

Parascovia Zagoreanu din Ungheni a suportat într-o singură zi două pierderi. Maşina în care se aflau doi fii ai săi şi o noră a fost implicată într-un accident rutier, soldat cu mai multe victime. Mezinul, Eugen, şi nora de pe fiul mai mare şi-au pierdut viaţa. Fiul mai mare, care se afla la volan, a fost calificat vinovat de accident, fiind condamnat de instanţa judiciară din Kaluga, oraşul în care s-a produs accidentul. Acolo îşi ispăşeşte pedeapsa. „I-am crescut cu drag de mici, au fost nişte băieţi buni. Nu fumau, nu serveau alcool, erau buni familişti. Au plecat la Moscova cu mai mulţi ani în urmă, căci aici nu aveau de lucru. Erau deja asiguraţi suficient, îşi procuraseră apartament şi îşi făceau planuri de viitor. În acea zi nefastă s-au pornit cu toţii acasă, la Ungheni. Aşteptam o reîntâlnire, dar am primit doar sicrie şi tristeţe. Nu vă pot descrie ce clipe de groază am trăit”, povesteşte Parascovia Zagoreanu. Ea spune că mulţi oameni de la Ungheni pleacă la Moscova pentru că nu au locuri de muncă în R. Moldova.

Unghenii au în cimitire mai multe cruci care păzesc sicriele aduse de la Moscova. Constantin Beleniuc din staul Zăzulenii Vechi şi-a pierdut fiul, la fel ca şi Vasile Pascal din satul Hristoforovca, acelaşi raion. Şi Lidia Chirău, din Corneşti, a primit de la Moscova un sicriu, în care se afla soţul său. Oamenii spun că acest şir de sicrie îi face să creadă că viaţa tinerilor din Moldova este lipsită de perspective. Tot mai mulţi se plâng de accese de disperare şi de panică. Unii, se pare, nu mai rezistă acestor accese.

Ion Pasat era de la Scumpia, Făleşti. El a fost găsit mort într-o suburbie a Moscovei, la locul de muncă. Cazul lui este relatat în şoaptă de familie, căci ceea ce i s-a întâmplat pare straniu. În ultimii ani Ion lucra la cote în satul natal, alături de soţia sa, Zinaida, încercând să îşi asigure traiul aici, în Moldova, căci cei doi fii ai lor erau de mult plecaţi la lucru în Rusia. Iată însă că Ion s-a îmbolnăvit şi a suportat o operaţie complicată la glanda tiroidă. A urmat o perioadă lungă de convalescenţă, cu necesităţi medicale mari şi cu mulţi bani cheltuiţi pe medicamente. Ion Pasat nu avea aceşti bani, l-au ajutat fiii, astfel că el a decis că trebuie să facă ceva ca să le întoarcă copiilor banii cheltuiţi pe spitale, căci ei sunt tineri şi au mai multe nevoi. „N-avem cum face bani aici, la Scumpia. Eu lucrez dereticătoare la Primărie şi primesc 485 de lei. Cum să exişti din aşa salariu?”. Ion a plecat la Moscova, lucra la un hipodrom, alături de alţi consăteni. Într-una din zile a fost găsit mort. În actele medicale fiind scris „suicid”. Medicii spun că persoanele cu asemenea probleme de tiroidă au accese de pesimism şi de disperare, de aceea au nevoie de condiţii care nu ar favoriza stările lor maladive. Ion nu a putut rămâne acasă, iar acolo, departe de cei dragi, în condiţii dificile de viaţă, nu a putut supravieţui. Doar satul Scumpia a primit din Rusia 4 sicrie în ultimul an.

Alina RADU