Dacă sunt urme de Papuc…

252-nagacevschiInterviu cu avocatul Vitalie Nagacevschi, deputat PLDM, membru al Comisiei Juridice pentru Numiri şi Imunităţi

— Dle Nagacevschi, cum e să fii astăzi deputat în R. Moldova?

— Dacă e să ne referim la situaţia de astăzi – e foarte dificil. Pentru mine, în primul rând, din punct de vedere financiar. N-o să mă credeţi că, uneori, sunt ajutat de familie. Munca mea de avocat era mult mai bine răsplătită decât cea de parlamentar.

Salariul unui deputat e de vreo 6000 de lei. Când eram în afara Legislativului, primeam mult mai mult. Cei care au venit de la 2000 la 6000 pot spune acum că o duc bine. Cei care s-au pomenit în situaţie inversă – se descurcă mult mai greu.

— Nu aţi cunoscut această situaţie până la includerea dvs. în campania electorală?

— Ba da, am ştiut. Am acceptat conştient această schimbare. Dacă intri în politică, îţi asumi unele riscuri, dar şi unele lipsuri.

— Aţi fost astăzi la Boşcana, Ialoveni. Despre ce le vorbesc cetăţenii deputaţilor?

— În acest sat, un grup de cetăţeni este nemulţumit de faptul că trupele de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne au ocupat una dintre proprietăţile satului – o tabără de odihnă. Am încercat să identificăm soluţii: fie tabăra este achiziţionată de MAI, contra unei sume de bani, fie MAI o ia în chirie, contra unei taxe lunare. Aceste decizii ar fi în beneficiul comunităţii

— Dar ce fel de scrisori primiţi de la cetăţeni?

— Am primit mai multe scrisori de la deţinuţi. Aceştia, prin mesajele lor, încearcă să mă implice pe mine, în calitatea mea de deputat, în soluţionarea cauzelor pe care le au în justiţie. Niciodată nu voi accepta să fac acest lucru.
Toţi trebuie să ştie că, odată ce au un proces de judecată, dispun de toate pârghiile stabilite de Codul de Procedură Penală, ca să-şi soluţioneze cazul. Sunt funcţionale toate treptele justiţiare: instanţa de fond, instanţa de apel, Curtea Supremă de Justiţie, şi CEDO.

— Chiar dacă eşti în detenţie, ai liber la justiţie?

— Da, chiar fiind în închisoare. Fiecare deţinut are avocat. Prin intermediul avocatului, aceştia trebuie să-şi soluţioneze problemele. Altfel cum? Eu, în calitate de deputat, să-i spun judecătorului sau procurorului ce au de făcut? Sau să-l reprezint în instanţa de judecată? Ce să fac eu? Probabil, unii nu înţeleg până la capăt care este rolul deputatului.

— S-ar putea că, pur şi simplu, încearcă să vă informeze…

— Pentru ce? Eu ce pot face? Să-i telefonez judecătorului? Chiar dacă stabilesc că judecătorul a procedat incorect, ce pot face eu? Judecătorul e o putere aparte, el pronunţă hotărâri. Există căi stabilite de Codul de Procedură Civilă sau Penală. Altceva ce să facem? Să examinăm în Parlament dosarele, în locul instanţelor? În genere, nu percep o asemenea abordare. Deputatul nu are dreptul să sesizese instanţele de judecată. Eu consider că astfel de cazuri cad sub incidenţa Codului Penal. O asemenea infracţiune se cheamă imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti. Nu are ce căuta nici deputatul şi nici ministrul în activitatea instanţelor de drept. Există alte căi. Parlamentul se implică în activitatea judecătoriilor doar prin aplicarea legilor şi prin alocarea banilor, destinaţi funcţionării justiţiei. Atât ţine de activitatea Parlamentului şi, în niciun caz, Legislativul nu are dreptul să se implice în dosare concrete.

— Cum aţi proceda dacă aţi fi solicitat să votaţi pentru ridicarea imunităţii unui parlamentar AIE, suspectat de vreo infracţiune penală?

— Eu nu pot să spun exact cum aş proceda, chiar dacă ar trebui să votez pentru ridicarea imunităţii unui deputat PCRM. Toate problemele ar trebui studiate şi calificate în mod individual. Dacă ar exista argumente sigure că un deputat a comis vreo infracţiune, în mod obligatoriu, ar trebui să-i ridicăm imunitatea, deoarece statutul de deputat nu ar trebui să genereze o stare de impunitate. Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale.

— Sunt, însă, cunoscute cazuri când a învins solidaritatea de partid…

— Eu nu pot să răspund pentru astfel de cazuri. Pun problema altfel. Dacă la momentul respectiv, din solidaritate de partid, nu a fost ridicată imunitatea vreunui deputat, cercetarea penală poate fi reluată acum, când persoana suspectă nu mai deţine mandat de parlamentar.

— Credeţi că ar putea fi iniţiate dosare penale unor foşti demnitari, pe care presa, dar şi deputaţii din fosta opoziţie, i-au acuzat de corupţie?

— În cazul în care aceştia, într-adevăr, au comis infracţiuni, nu că ar putea, dar, în mod obligatoriu, ar trebui să facă acest lucru.

— Din iulie până acum, însă, nu s-a auzit nimic despre vreun astfel de caz… De ce?

— Mie îmi este greu să spun de ce. Dacă aşi fi eu angajat al Procuraturii sau al MAI şi aşi fi instrumentat eu aceste dosare, poate aş răspunde mai simplu…

— Dar cine ar trebui astăzi să întoarcă faţa la aceste cazuri?

— Păi… Procuratura, MAI, CCCEC. Ei trebuie să se ocupe de aceste subiecte, în cazul în care există suspiciuni sau chiar probe de vreo infracţiune comisă de un fost demnitar. Toate declaraţiile făcute publice în perioada fostei guvernări ar trebui să fie verificate acum. Dacă se confirmă vreo infracţiune, se porneşte urmărirea penală şi persoana este trasă la răspundere.

252-nagacevschi2— Recent a fost creată o comisie parlamentară pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009. Sunteţi preşedintele acestei comisii. Ce aţi reuşit că aflaţi nou până acum despre cele întâmplate după alegerile din 5 aprilie?

— Am fost ocupaţi mai mult cu chestiuni organizatorice. Cu toate acestea, au început a veni semnale la Apelul nostru public, adresat tuturor cetăţenilor. În special, am primit mai multe fotografii realizate de participanţii la proteste sau de simpli trecători. Cât priveşte declaraţiile, pe care noi le cerem personificate, ştim că foarte multă lume va dori să fie circumspectă, refuzând să-şi facă public numele. Vreau să asigur cetăţenii că, în cazul în care vor solicita, noi le vom asigura anonimatul. Acum definitivăm un set de întrebări care, prin scrisori oficiale, va fi adresat autorităţilor: MAI, Ministerului Sănătăţii, Procuraturii Generale, SIS, Consiliului Superior al Magistraturii, Primăriei… În temeiul răspunsurilor primite de la autorităţi şi al informaţiilor cetăţenilor, vom efectua o analiză complexă.

— Ce atitudine au colegii dvs. din PCRM faţă de activitatea acestei comisii?

— Este evidentă dorinţa lor de a tărăgăna activitatea comisiei. Pe de altă parte, ei încearcă să deraieze activitatea pe o altă pistă. Ei vor ca această comisie să se ocupe şi de stabilirea faptului fraudării sau nefraudării alegerilor din 5 aprilie. Noi, ceilalţi membri ai comisiei, ne opunem acestei idei, deoarece considerăm că mandatul pe care ni l-a acordat Parlamentul se referă, în exclusivitate, la evenimentele din 7 aprilie. Noi trebuie să pornim de la ideea că au fost create circumstanţe care au scos lumea în stradă. Oamenii au ieşit deoarece fusese creată o impresie generală că alegerile au fost falsificate. Atunci, încă, nimeni nu cunoştea cu siguranţă dacă alegerile au fost sau nu falsificate. Noi va trebui să aflăm de ce a ieşit lumea, cum a fost mitingul, de ce mitingul paşnic a derapat în nişte acţiuni violente şi care a fost prestaţia autorităţilor în gestionarea acestor evenimente. Este bine cunoscut faptul că autorităţilor le revenea şi le revine obligaţia de a asigura ca manifestările publice să se desfăşoare în mod paşnic.

— De altfel, referitor la fraude, PL, PLDM şi AMN afirmau că deţin mii de cazuri concrete de fraudare. Unde se află acum aceste informaţii?

— Ele au fost transmise către CEC, către Curtea Constituţională, către instanţele judecătoreşti. Şi partidele dispun de aceste probe.

— De ce nu s-a mers mai departe?

— Unde? Cred că, parţial, CEC a şi recunoscut problemele care nu au fost gestionate eficient. La alegerile anticipate din 29 iulie am observat cu toţii un altfel de comportament.

— Tot mai multe voci îşi exprimă nemulţumirea faţă de politica de cadre a AIE. Oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că, de mai multe luni deja, în structurile importante de stat continuă să lucreze persoane care au colaborat cu regimul comunist dictatorial. Bunăoară, ce mai caută la Justiţie Nicolae Eşanu?

— Nu cred că mă pot pronunţa la acest subiect, deoarece nu sunt implicat în repartizarea funcţiilor. Mai cred că e vorba de anumite negocieri în cadrul AIE. În cazul vechilor angajaţi, fiecare situaţie trebuie examinată individual. Cine e profesionist şi apolitic – să-şi caute de treabă. Cine a fost implicat în activităţi politice – să-şi facă geamantanele.

— Dar ce face acum fostul ministru al Justiţiei, Vitalie Pârlog?

— Cred că ceea ce făcea şi pe când era ministru al Justiţiei – nimic.

— Dar despre ex-ministrul Gheorghe Papuc ce cunoaşteţi? A solicitat vreo funcţie de la actuala guvernare?

— Nu cunosc absolut nimic.

— Aţi reprezentat la CEDO persoanele acuzate în dosarul «Heroina». Erau sau nu urme, ale ex-ministrului Papuc în acest caz?

— Eu nu am cunoscut dosarul «Heroina» pe dinăuntru. Eu am abordat problema doar sub aspectul drepturilor omului, în special sub aspectul cercetării clienţilor mei în stare de arest preventiv.

— Dar eventuala implicare a lui Gheorghe Papuc în traficul de droguri nu ar trebui să intereseze autorităţile?

—  Ar trebui de văzut dosarul. Dacă acolo se vede urma lui Papuc, cazul ar putea fi reexaminat. Ar trebui să se constate dacă nu sunt cumva şi alte urme. Poate fi reluată investigarea cazului – iniţierea unei anchete suplimentare, pentru stabilirea circumstanţelor suplimentare. Fără probe e dificil de constatat ceva, dacă nu imposibil.

— Are sau nu legături de rudenie actualul procuror general cu controversatul om de afaceri Vladimir Plahatniuc?

— Eu nu cunosc dacă are sau nu. L-am întrebat şi a negat. De fapt, e prosteşte să-i adresezi oricui astfel de întrebări. Cum m-a întrebat pe mine Zagorodnîi dacă am dat vreodată mită judecătorilor. Eu într-adevăr nu am dat. Dar dacă aş fi dat, parcă aş fi recunoscut acest lucru de la tribuna Parlamentului?

— Se vorbeşte despre o posibilă scindare în cadrul PCRM. Se vede asta în Parlament?

— Eu, fiind proaspăt implicat în politică, nu văd toate mişcările subterane, subacvatice. Până în prezent, eu privesc lucrurile altfel. La suprafaţă, nu se văd rupturi, fisuri sau decalaje… Poate eu nu le sesizez, deocamdată.

— Din ce cauză Vladimir Voronin boicotează şedinţele Legislativului? Explică cineva din fracţiunea PCRM aceste lipsuri ale sale?

— Din presă am aflat că ar fi fost bolnav, răcit, se pare, dar eu cred că Voronin consideră că e mai prejos de demnitatea sa să stea în sală atunci când alţii, mai ales Mihai Ghimpu, stau în prezidiu.

— A existat o altă candidatură decât cea a lui Marian Lupu la funcţia de şef al statului?

— De la primele discuţii despre partajarea funcţiilor, nu a mai fost discutată altă candidatură.

— Ce credeţi despre rezultatele ultimului sondaj IMAS?

— Este un sondaj. Nu pot să spun cât de precis este acesta, dar cred că fiecare partid trebuie să ia în calcul şi aceste cifre la elaborarea strategiilor sale.

— Care a fost dosarul anului 2009?

— Cred că dosarul dublei cetăţenii (a funcţionarilor de stat) şi cel al Comitetului de grevă de la Teleradio-Moldova. — Aceste dosare ar putea avea un impact deosebit asupra ordinii juridice din R. Moldova. Aceste două cazuri au adus o jurisprudenţă nouă şi la CEDO.

— Care sunt şansele societăţii noastre de a dispune de o televiziune publică?

— Destul de mari acum. Cred că, până la sfârşitul acestui an, se va ajunge la schimbarea actualei conduceri de la Teleradio Moldova. Ulterior s-ar ajunge şi la un cadru juridic mai perfect, care ar exclude din activitatea instituţiilor publice cele două cenzuri: una – din afara instituţiei şi alta – din interior. Cenzura din afară este intezisă prin lege, iar cenzura internă nu este reglementată până acum.

— Dar cenzura din interiorul jurnalistului?

— Asta e mai subtilă. Ea depinde de fiecare persoană în parte.

— Ce emisiuni vizionaţi la TRM?

— Uneori, Mesagerul.

— Cum vi se pare?

— Urât. Deşi se mai încearcă ceva, dar oricum e urât. În primul rând, prezentatoarele lasă de dorit, au nişte feţe de parcă ar fi la priveghi. Şi modalitatea de prezentare. Caracterul părtinitor îţi produce dezgust. Nu am nimic împotriva faptului că AIE sau colegii mei de partid sunt criticaţi. Dar nu prezentatorul de ştiri ar trebui să facă acest lcuru. El nu ţine cont că se află în studio pentru a prezenta ştirile. Mai e ceva. Dacă e discutată vreo problemă, oricare ar fi, comuniştii au 5—7 minute, iar reprezentanţii AIE – câteva secunde.

— Au mai fost identificate persoanele care l-au atacat, în faţa blocului său de locuit, pe feciorul dvs., avocatul Fadei Nagacevschi?

— Recent, am primit o scrisoare de la MAI, din care am aflat că atacatorii lui Fadei nu au fost identificaţi. Se insistă asupra versiunii implicării unor persoane din lumea interlopă. Eu, însă, am efectuat investigaţiile mele. Astăzi deţin şi numele persoanelor care l-au atacat. La momentul oportun voi depune declaraţii la organele de anchetă, ca să-şi facă munca în continuare.

— Cum explicaţi că la Adunarea Generală a Judecătorilor, desfăşurată la 31 octombrie, a fost posibilă alegerea a doar 3 membri CSM, dintr-un număr de 5 judecători, care ar trebui să facă parte din acest consiliu?

— Acest lucru ne demonstrează că, în rândul judecătorilor, actualmente, nu există nişte lideri foarte puternici. Cei pentru care s-a votat masiv sunt lideri de opinii, în rest – probleme. Sperăm că, la următoarea tentativă, vor fi aleşi şi ceilalţi doi, persoane demne să apere interesele judecătorilor, dar şi sistemul judecătoresc. Mambrii CSM trebuie să pledeze pentru independenţa reală a judecătorilor.

— Deşi, în ultimii ani, la solicitarea Procuraturii Generale, CSM a acceptat ridicarea imunităţii mai multor judecători, ca aceştia să fie cercetaţi penal, nu avem niciun judecător condamnat, în ultimii 5 ani. E atât de mare “frăţia de arme”?

— Din câte ştiu, unele dosare se mai află în judecată. Eu nu cred că e vorba de o susţinere reciprocă a judecătorilor, ci, mai degrabă, de insuficienţa activităţii organelor de anchetă. Probele sunt acumulate destul de prost, iar dacă documentarea are loc cu încălcarea procedurii, datele acumulate nu pot fi utilizate ca probe pe dosar. Interceptările, filările nu pot fi efectuate în lipsa unei ordonanţe a judecătorului de instrucţie. În caz contrariu, ar fi o întreagă debandadă. De altfel, Codul de Procedură Penală conţine foarte multe garanţii care ne protejează de injustiţie.

— Care sunt cele mai vulnerabile sectoare ale justiţiei de la noi?

— E un întreg spectru de vulnerabilităţi: pregătirea insuficientă a judecătorilor, asigurarea materială proastă a acestora, imperfecţiunea bazei legislative, lipsa de transparenţă a actului de justiţie, lipsa de responsabilitate personală a judecătorilor faţă de actul de justiţie.

— În care stat justiţia e mai aproape de perfecţiune?

— În statele nordice, probabil, acolo s-a întreprins totul pentru a garanta independenţa reală a judecătorilor. Acolo, deloc formal, justiţia este piatra unghiulară a statului pe drept.

— Îşi propune sau nu AIE să scoată PCRM în afara legii?

— Acest lucru ar fi posibil de realizat printr-o singură procedură – este necesar ca Curtea Constituţională (CC) să declare această formaţiune politică drept una neconstituţională.

— AIE se poate adresa la CC cu o astfel de solicitare?

— Ipotetic – da, dar pornind de la actuala componenţă a CC, o astfel de adresare ar putea fi favorabilă PCRM, încercându-se victimizarea acestuia. Fie aşteptăm să fie schimbată componenţa CC, fie lăsăm lucrurile aşa cum sunt, deocamdată. În niciun caz acum nu este recomandată iniţierea unei astfel de proceduri.

— Cum credeţi, lucrurile ar fi mult mai clare, iar problemele mai simplu de soluţionat, dacă în R. Moldova ar funcţiona o Lege a Lustraţiei?

— Cred că, la această temă, suntem deja depăşiţi de situaţie. Or, cei care au angajamente faţă de serviciile secrete din afara R. Moldova, adică faţă de KGB, sunt persoane de o vârstă destul de înaintată şi nu cred că lustrarea lor ar fi în beneficiul societăţii de astăzi. Ceilalţi, care au angajamente faţă de actualul SIS, sunt într-o activitate normală, deoarece SIS, se presupune, lucrează în folosul R. Moldova, iar acest lucru este efectuat cu toate mijloacele care îi sunt puse la dispoziţie, inclusiv cu agenţii săi, infiltraţi în toate structurile. Ca să-i lustrezi pe KGB-işti, trebuie să ajungi la arhivele KGB-ului rusesc. Acolo nu mai avem acces. Cred că e o tendinţă întârziată…

Pentru conformitate, A.G.



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Simona

    Iata ce scrie o revista moldoveneasca mascat procomunista ,despre problemele politiei moldovenesti.Asi fi recunoscatoare daca mi-ar spune cineva cat este de adevarat ce scrie acolo,si cam ce interes ar avea noua guvernare sa cocoloseasca o bruta de militzist ,produs al sistemului comunisti voronian ?

    “NIMIC NOU SUB SOARE: Poliţistul acuzat de tortură în cazul evenimentelor din 7 aprilie este numit de regimul liberal Comisar General al capitalei

    Fostul şef-adjunct al Departamentului serviciilor operative MAI, Serghei Cociorva, a fost numit în funcţia de Comisar General interimar al Poliţiei mun. Chişinău la 12 noiembrie 2009. Informaţia a fost confirmată de către primarul general Dorin Chirtoacă pentru portalul informaţional Unimedia, controlat de PLDM.

    Cociorva a fost prezentat de către Ministrul Afacerilor Interne, Victor Catan (desemnat de AMN), şi va asigura interimarul până când se va lua decizia dacă poate fi sau nu comisar general. „Comisarul general se numeşte preventiv interimar, după care, într-o perioadă de 3-6 luni se decide dacă poate sau nu ocupa această funcţie”, a specificat Iurie Crijanovschi, şeful Secţiei ordine publică.

    Seghei Cociorva este acuzat de mai multe persoane printre care “eroul” liberast Anatol Mătăsaru, că a fost printre poliţiştii care au autorizat sau chiar au participat direct la torturile tinerilor reţinuţi în noaptea dintre 7 şi 8 aprilie. Acesta este acuzat că prin aplicarea torturilor scotea din reţinuţi declaraţii false favorabile fostului regim privind organizatorii evenimentelor.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *