Principală  —  Interviuri   —   CORUPŢIA: nu pot spune că…

CORUPŢIA: nu pot spune că există mai multă în medicină

Interviu cu Mihai Moldovanu, viceprim-ministru responsabil de activitatea în sfera socială

 

— Dle Moldovanu, se vorbeşte tot mai insistent că scumpirile din ultima vreme ar putea provoca revolte sociale. Cum vor reacţiona autorităţile într-o astfel de situaţie?

— Creşterea tarifelor nu a apărut pe loc gol, ci este o consecinţă a unei moşteniri de aproape zece ani de guvernare comunistă. Majorarea preţului la gazele ruseşti, bunăoară, e consecinţa contractului semnat de Guvern, în persoana ex-premierei  Greceanâi, cu Federaţia Rusă. Acum nu ne putem dezice de el – am pune în pericol securitatea statului, prin sistarea livrărilor de gaze. Se discută frecvent despre  majorări, în special la produsele de primă necesitate şi la serviciile de întreţinere a locuinţelor.

Anchetă

S-a născut s. Ordăşei, r. Teleneşti.
A urmat cursurile Colegiului de medicină din Orhei (1980—1984), iar, doi ani mai târziu, pe cele de la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. În 2001 îşi susţine teza de doctor în ştiinţe medicale. Cariera profesională şi-a început-o în calitate de medic la Policlinica Asociaţiei Curativ-Sanatoriale şi de Recuperare a Aparatului Guvernului R. Moldova. În 2007, este numit director al Direcţiei Sănătate a Consiliului municipal Chişinău. Doi ani mai târziu devine, pentru un an, deputat în Parlament. În 2010 revine în funcţia de director al Direcţiei Sănătate a Consiliului municipal Chişinău.. La 14 ianuarie 2011, prin decret prezidenţial, este numit în funcţia de viceprim-ministru.

Astăzi, Guvernul gestionează situaţia în interesul siguranţei naţionale şi a protecţiei populaţiei, în direcţia minimalizării poverii scumpirilor. În perioada rece a anului, păturile social-vulnerabile, persoanele cu venituri mici  beneficiază de compensaţii în mărime de 130 de lei la achitarea costurilor pentru căldură.

— Dar ce poate face omul cu 130 de lei faţă în faţă cu nişte facturi de mii de lei?

— E puţin, dar peste 500 mii de pensionari şi 33 mii de familii social-vulnerabile pot ridica acest ajutor. Nu zic că suma acordată este suficientă. În vizorul Guvernului se află problema majorării salariilor, a pensiilor, a burselor pentru studenţi. Mai mult, Guvernul e pe cale de a  renegocia contractul cu „Gazprom”, chiar dacă partenerii noştri din Rusia stau pe poziţii dure, deloc favorabile R. Moldova. De altfel, în plan regional, costurile sunt mai reduse. După cum se ştie, la mijloc sunt şi nişte manevre politice. Dar, ca să fim corecţi, avem nişte angajamente contractuale internaţionale şi suntem obligaţi să le respectăm, ceea ce nu înseamnă că vom tolera această situaţie, în dauna cetăţenilor.

Discuţiile dintre „Moldova Gaz” şi ANRE sunt destul de dure. ANRE nu a permis ca interesele de cartel ale furnizorilor de gaze să domine asupra intereselor cetăţenilor.

Mă întrebaţi ce poate face omul cu 130 de lei. Astăzi cetăţeanul nu ar fi întâmpinat aceste greutăţi dacă foştii guvernanţi ar fi manifestat o atitudine responsabilă faţă de Bugetul de Stat, faţă de investiţiile europene, dacă ar fi păstrat relaţii bune cu vecinii. O paranteză despre Bugetul de Stat. Acesta a fost moştenit de la comunişti cu datorii de miliarde de lei, deficit bugetar, iar în 2009 R. Moldova era pe cale de a intra în default financiar. Recent, la finele lui 2010 – iarăşi la insistenţa comuniştilor – 13 mil. de lei au fost irosiţi la renumărarea voturilor.

— Ce ar trebui să facă cetăţenii, fiecare în parte, ca să poată acoperi decalajul creat între necesităţile şi posibilităţile financiare?

— Astăzi nu doar R. Moldova, ci şi economia europeană, cea mondială se confruntă cu o criză financiară dură. Noi nu suntem în afara ei. Mecanismul de compensaţii prin ajutor social, de care beneficiază peste 51 mii de familii, va fi modernizat, astfel încât persoanele cele mai nevoiaşe să beneficieze de sprijin. Am discutat cu sindicatele, să vedem ce putem întreprinde împreună, deoarece se confruntă cu probleme nu doar reprezentanţii păturilor vulnerabile, ci şi cei care au venituri medii, dar insuficiente pentru acoperirea tuturor costurilor.

La acest moment e nevoie de încredere. Putem schimba situaţia relansând economia, stopând corupţia, birocraţia, făcând regulă în justiţie, procuratură, poliţie.

— Una dintre cauzele sărăciei unui stat este corupţia. Se vorbeşte că medicina e afectată de corupţie, de rând cu alte domenii. Cunoaşteţi astfel de cazuri?

— Într-un stat sărac, într-adevăr e multă corupţie, dar nu pot spune că există mai multă în medicină decât în poliţie, judecată, învăţământ sau procuratură. În programul de guvernare al AIE 2 este stipulată misiunea autorităţilor de a combate corupţia din toate sferele. Cum ar trebui să se manifeste eforturile noastre?! În primul rând, ar trebui să ne axăm pe reforme. Trebuie să reformăm sistemul judecătoresc, Procuratura, MAI, Curtea de Conturi, pentru a asigura o mai bună funcţionare a acestor instituţii. Dacă e să vorbim despre medicină, într-adevăr, avem cazuri când medicul condiţionează nişte taxe pentru acordarea unor servicii pacienţilor, dar pacienţii evită să le dezvăluie şi să lupte pentru deconspirarea lor. Sistemul actual de sănătate se bazează pe Asigurările Medicale Obligatorii. Chiar ZdG a dezvăluit multiplele abateri de la lege şi delapidări în acest sistem pe timpul guvernării comuniste. Cazul procurării automobilelor medicale şi distribuirea lor doar în localităţile conduse de comunişti. Opinia publică cunoaşte asemenea cazuri.

— Personal cunoaşteţi astfel de cazuri?

— E o problemă – se discută, dar nimeni nu vine să spună că, iată, personal, am fost determinat de medicul cutare să plătesc pentru serviciul cutare. În repetate rânduri am cerut să se vorbească deschis despre asemenea cazuri, ca să se poată reacţiona prompt. Toţi vorbesc despre anumite spitale, spun că într-o instituţie sau alta se iau bani mulţi, că medicii nu vor nici să se uite la poliţa de asigurare, deseori chiar resping astfel de pacienţi. Dacă ar fi dezvăluite cazuri concrete, situaţia s-ar schimba. Dar haideţi să ne gândim: are la cine se adresa cetăţeanul, ce mecanisme există?! Nimic.

Omul simplu nu e respectat – aşa a fost gândit sistemul cu reminiscenţe şi atitudini încă din vremea sovietică. Personal voi promova ideea fondării unor Centre de Apărare a Drepturilor Pacienţilor (consumatori de servicii în acest caz). În cazul CNAM – va fi vorba de o direcţie sau un serviciu specializat. În toate companiile europene de asigurări analoage – asemenea servicii există. Şi nu e vorba de mită, dar şi ea este un impediment în realizarea drepturilor pacientului de a fi tratat respectuos, nediscriminatoriu şi eficient din punct de vedere al necesităţilor personale de sănătate.  Plus că în Europa, la nivel comunitar, există Directiva ce stipulează că în domeniul Asistenţei Medicale nu trebuie să existe monopol. La noi, poftim, aşa a fost gândit – o singură companie de asigurări, de stat, cu un buget public, format din contribuţia individuală a cetăţenilor. Reforme în acest sistem trebuie să urmeze, ele vor fi introduse treptat. Însuşi sistemul de Asigurări de Sănătate   în Europa este unul de referinţă, iar noi avem mult de muncit asupra lui.

La noi se spune că salariile mici sunt cea mai serioasă problemă care provoacă corupţia. Un europarlamentar, Monica Macovei, spunea că reformele ar trebui făcute concomitent cu schimbarea mentalităţii oamenilor. Cel care lua mită pe timpul comuniştilor face acelaşi lucru şi în vremuri mai democratice. De ajuns – a venit timpul să schimbăm atitudinea şi abordarea acestei probleme!

— Ce ştiţi despre taxele fixe la naşteri, în diferite instituţii?

— Am auzit despre astfel de taxe, în special din adresări anonime. Pe când eram la Direcţia Sănătate, fusesem informat despre situaţia care, chipurile, exista la Maternitatea nr. 1. Se spunea că acolo ar funcţiona un mecanism bine pus la punct, începând cu ambulanţa şi terminând cu obstetricianul. Se vorbea că ar exista un adevărat lanţ, şi că cei care iau bani îi împart între ei. Chiar discutasem şi cu un academician care îmi atrăgea atenţia la aceste zvonuri. Atunci, însă, când am încercat să clarific lucrurile, am constatat că nimeni nu vrea să dea nici o informaţie. Am vorbit cu medicii de la asistenţa medicală primară, care monitorizează gravidele de la luarea la evidenţă a lor până la naştere, am vorbit cu specialişti de la ambulanţe, cu cei de la maternitate, dar şi cu mame… Aproape nimeni nu vrea să vorbească!

— Cum sunt salariile medicilor de la maternităţi?

— În jur de 3 mii de lei. Un medic de familie – circa 4 mii. O asistentă medicală – 2 mii. Nu pot spune că sunt chiar atât de bune, încât ar fi suficiente. Medicii au nevoie nu doar de mâncare sau bani pentru întreţinere. Ei trebuie să fie mereu în pas cu timpul, să poată cumpăra o carte de specialitate (care costă sute de lei) etc.

— Credeţi că, în R. Moldova, oamenii asiguraţi mai bine financiar au o sănătate mai bună?

— Nu, dimpotrivă, cei cu posibilităţi financiare mai bune se adresează mai rar la medici. La noi, în domeniul asigurărilor în medicină funcţionează principiul solidarităţii. Cei bogaţi plătesc pentru cei săraci. Astăzi avem circa 1500 de lei pe cap de locuitor pentru sănătate.

— Ar fi sau nu adecvate investigaţiile medicale, inclusiv psihiatrice, ale candidaţilor la funcţii importante în stat, astfel încât să nu mai ajungă la putere alcoolici sau psihopaţi?

— O astfel de stipulare ar trebui introdusă în Codul Electoral, iar ulterior Parlamentul ar trebui să decidă. În urma votului Legislativului, ar fi posibil, deşi cred că astăzi nu există o problemă ca cei care sunt la conducere în Parlament, Preşedinţie, Guvern să aibă acces la servicii de sănătate. Pe de altă parte, oricând poate fi solicitată o informaţie din instituţia în care stă la evidenţă un anumit demnitar.

— Chiar şi în pofida prevederilor legale care asigură protecţia datelor personale, a vieţii private?

— Dacă e să ne referim la prevederile legale, atunci chiar dacă ar exista o stipulare specială în Codul Electoral, oricine are dreptul să refuze orice fel de intervenţie medicală, în baza Legii despre drepturile pacientului. Această lege spune expres că, dacă pacientul nu doreşte un consult sau o investigaţie, o intervenţie sau un tratament, nimeni nu are dreptul să-l oblige, decât doar prin hotărârea instanţelor de judecată, când este vorba de vreo expertiză medicală. Altfel, nimeni nu are dreptul să oblige pe cineva să facă vreo investigaţie sau să accepte vreun tratament. Problema nu este atât de simplă.

— ZdG a scris despre experimente medicale care au loc asupra unor persoane, contra plată, cu consimţământul acestora… Mă refer la testarea unor medicamente. Sunt legale aceste acţiuni?

— Nu sunt experimente, ci studii clinice. Experimentele contravin legii. Studiile clinice sunt acceptate la noi, la fel ca şi în alte ţări, dar pot fi efectuate doar cu acceptul persoanei. Asemenea studii se fac asupra unor persoane în baza unui acord ce conţine toate subtilităţile studiului. Ele sunt efectuate asupra pacienţilor care suferă de o maladie ce ar putea fi tratată cu un preparat nou, efectele căruia sunt studiate mai puţin. Scopul este de a testa eficacitatea anumitor preparate asupra diferitor pacienţi.

— Farmaciştii spun că mai multe medicamente s-au scumpit, decât s-au ieftinit. Chiar credeţi că vom asista vreodată la o ieftinire considerabilă a produselor farmaceutice?

— Se discută destul de mult despre preţurile la medicamente. Hotărârile de Guvern adoptate trebuiau să contribuie la asigurarea unui preţ stabil, dar şi redus la medicamente, în raport cu preţurile de până la 1 ianuarie 2011. La Ministerul Sănătăţii a fost creat Serviciul de Avizare şi Înregistrare a Preţurilor de Producător la Medicamente, care urmează să revadă costurile medicamentelor şi să întocmească un nomenclator. Până în prezent Catalogul Naţional de Preţuri de Producător la Medicamente cuprinde în jur de 12600 de denumiri, dintre care la circa 3000 au fost stabilite preţuri de producător, de referinţă. Prin Ordinul Ministerului, Catalogul este înnoit periodic – apărând noile preţuri de referinţă la celelalte medicamente. Am fost sesizat că apar cam greu aceste ordine – ceea ce îngreuiază lucrul farmaciştilor şi importatorilor de medicamente. Dar e un proces care trebuie continuat. Catalogul poate fi consultat pe ms.gov.md. La încheierea acestei activităţi, catalogul urmează să fie publicat în Monitorul Oficial. În urma acestor revizuiri, preţurile ar trebui să fie mai mici. Din informaţiile pe care le avem de la CCCEC, constatăm că, în urma unor controale efectuate la farmacii, la unele medicamente preţurile sunt mai reduse. Am auzit şi eu, la întâlnirile cu cetăţenii, dar şi în urma audienţei de la Guvern, că medicamentele care au fost primite recent de la depozite sunt mai scumpe decât medicamentele care au fost primite de la depozit acum 2-3 luni. Ar trebui şi aici să clarificăm lucrurile, să vedem ce se întâmplă pe piaţa medicamentelor: medicamentele se vor ieftini, vor rămâne la nivelul anterior sau sunt şi alte probleme.

— S-ar putea întâmpla să fim martori, pur şi simplu,  ai unei investiţii inutile de timp şi de resurse, ai unei campanii de imagine? În farmacii, dacă apelezi, ţi se spune clar că medicamentele nu au cum se ieftini…

— Campania a fost iniţiată de premier, în urma numeroaselor discuţii cu cetăţenii, care s-au plâns de preţul exagerat de mare al medicamentelor. Sigur că pentru populaţie ele sunt scumpe şi ceva trebuia de întreprins. Acum trebuie să clarificăm dacă ele pot fi mai ieftine, stabilind acest preţ de producător. În unele cazuri, am putea căuta şi alte alternative, deoarece ele sunt într-adevăr scumpe pentru majoritatea cetăţenilor. E necesară promovarea unei politici de diminuare a acestor costuri. Scopul acţiunilor curente e de a reduce intermedierile şi de a asigura o cale cât mai scurtă de la producător la intrarea în ţară a medicamentelor. În urma unor reglementari excesive, unii producători şi importatori ar putea să dispară de pe piaţa medicamentelor din R. Moldova, respectiv nu se vor regăsi în farmacii anumite preparate.

— Cine sunt intermediarii care importă medicamente în R. Moldova?

— Sunt foarte multe firme farmaceutice. Avem circa 70 de depozite farmaceutice în R. Moldova.

— Faptul că tot mai mulţi oameni se plâng pe preţul excesiv de mare al medicamentelor denotă că starea generală a sănătăţii în R. Moldova este una precară? Care sunt maladiile care-i macină cel mai mult pe cetăţenii R. Moldova?

— Astăzi, dacă vom discuta cu orice cetăţean întâlnit în stradă, acesta va invoca probleme de sănătate, iar studiile şi sondajele realizate vorbesc despre insatisfacţia cetăţenilor faţă de serviciile de sănătate, despre inaccesibilitatea populaţiei la servicii de sănătate de calitate. Există numeroase probleme ce ţin de sănătatea publică. În structura morbidităţii, pe primul plan stau bolile cardiovasculare, pe locul doi sunt tumorile, pe locul trei – traumele şi intoxicaţiile, pe locul 4 – cirozele hepatice. Maladiile cardiovasculare constituie 50% din numărul de maladii depistate în rândul populaţiei apte de muncă, adică la persoane tinere sau relativ tinere. Ministerul Sănătăţii trebuie să pledeze pentru servicii medicale de performanţă. Ne confruntăm cu mari probleme la capitolul dezvoltare şi modernizare a instituţiilor medicale, se resimt neajunsuri în ceea ce priveşte reparaţiile, condiţiile de internare în spitale. Lipsesc programe şi politici de investiţii în utilaje medicale performante. Avem mult de lucru pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale – toate necesitând eforturi susţinute, dar şi voinţă în promovarea reformelor.

— Cum explicaţi că, în R. Moldova, tuberculoza, o maladie socială foarte gravă, este tratată, de obicei, în condiţii inumane?

— La capitolul tuberculoză, R. Moldova se află în stare de epidemie. Avem câte 150 de cazuri la 100 de mii de persoane. E foarte mult, e o stare epidemică. Toate eforturile pe care le depunem par insuficiente, în primul rând de aceea că e vorba de un contingent mai dificil decât contingentele afectate de alte maladii. Aceşti pacienţi necesită o durată de tratament foarte îndelungată, până la şase luni, timp în care ei ar trebui să se afle permanent sub supravegherea medicului. Într-adevăr, condiţiile nu sunt perfecte, dar, acum câţiva ani, a fost reparat spitalul de la Vorniceni, care este astăzi o instituţie modernizată. Sunt condiţii bune la Institutul de Ftiziopulmonologie. Oricum, problema principală e că pacienţii, de obicei persoane ieşite din detenţie sau care au condiţii complicate de trai, sunt greu de convins că trebuie să respecte regimul de tratament. Şi-apoi, problema nu ar trebui lăsată doar pe seama medicului. Trebuie să se implice întreaga societate.

— Ce maladii aduce exodul cetăţenilor, deseori ilegal, însoţit de numeroase riscuri?

— Concetăţenii noştri de peste hotare nu prea au acces la servicii medicale, deoarece mulţi muncesc neoficial. În aceste condiţii, o parte considerabilă dintre ei nu au posibilitate să apeleze la medic, deoarece serviciile medicale sunt scumpe şi ei nu-şi  pot permite astfel de cheltuieli. La fel, ei nu pot reveni oricând acasă, pentru efectuarea unui control, deoarece, venind, nu ar mai putea pleca, din cauza lipsei dreptului de şedere. Sunt cazuri când ajung acasă cu tumori în grad avansat şi nu-i mai poate salva nimeni.

Astăzi, în R. Moldova, toţi cetăţenii au acces la asistenţă medicală primară gratuită. Dacă, până în 2009, cei care nu erau încadraţi într-o activitate de muncă şi nu aveau poliţă de asigurare nu puteau apela la medicul de familie, deoarece trebuiau să achite aceste servicii, astăzi am exclus această problemă. La serviciile medicale primare are acces toată populaţia, indiferent de faptul dacă e sau nu în posesia unei poliţe medicale.

— Ce includ aceste servicii?

— Consultaţia la medicul de familie, examene de laborator, consultaţii la medicii de profil, până la etapa spitalizării. Nu ar trebui să existe probleme.

— Aceste servicii medicale primare nu presupun taxe?

— Sunt fără plată. Acest lucru a devenit posibil de la 1 ianuarie 2010, în urma modificării de către Parlament a Legii cu privire la Asigurările Obligatorii de Asistenţă Medicală.

— Aţi declarat că veţi acţiona în judecată Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat deoarece, în campania din 2010, numele dvs. a figurat în „lista neagră” a candidaţilor la parlamentare. La ce etapă este dosarul?

— Am depus o cerere la Judecătoria Centru. Nu am încă un răspuns legat de procedura ulterioară. Vă spun, însă, că învinuirile nu au fost corecte. Nici cea potrivit căreia aş fi avut venituri mai mici decât donaţia făcută partidului, nici cea potrivit căreia aş fi ridicat concomitent 2 salarii, din Parlament şi de la Direcţia Sănătate. Donaţiile către PL au fost făcute din partea familiei, nu din partea mea personal. Cât despre salarii, niciodată nu am ridicat concomitent remunerări de la două locuri de muncă. Am dovezi în acest sens. Presupun că unele acţiuni ce m-au vizat purtau amprenta luptei politice.

— Credeţi că, de această dată, Parlamentul  va reuşi să aleagă preşedintele?

— Da.

— Cum?

— Cu votul comuniştilor, avem nevoie de două voturi, dar mizăm pe mai multe. Declaraţia liderului PCRM, potrivit căruia nu-l va vota pe Marian Lupu la funcţia de preşedinte – reprezintă poziţia sa unitară, dar în acest partid există şi alte voci.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu


Interviu cu Mihai Moldovanu, viceprim-ministru responsabil de activitatea în sfera socială