Principală  —  Interviuri   —   Corupţia în sport, exact ca…

Corupţia în sport, exact ca şi în societate

Interviu cu Ion Cebanu,
ministru al Tineretului şi Sportului

 

— Dle Cebanu, sunteţi la al doilea mandat de ministru al Tineretului şi Sportului. Ce nu aţi reuşit să realizaţi pe parcursul celor două mandate?

— Mereu am fost deschis pentru colaborare şi am pledat pentru transparenţă în activitatea instituţiei pe care o reprezint din 2009. De aici rezultă şi informarea permanentă a societăţii despre toate cheltuielile suportate de minister, în conformitate cu planurile de acţiuni pentru tineret şi sport. Am reuşit pe parcursul acestor ani o colaborare bună cu toate federaţiile sportive, dar îmi doresc încă două lucruri: să se depăşească criza existentă în relaţiile cu Comitetul Naţional Olimpic, moştenită de la guvernările precedente, şi să se înţeleagă, la nivel de stat, că fără investiţii substanţiale în sport nu putem vorbi despre succese înregistrate în diverse competiţii la nivel european şi mondial.

Anchetă

Nume: Cebanu
Prenume: Ion
A., D. şi L. N.: 1 ianuarie 1984, Chişinău
Naţionalitate: român
Stare civilă: celibatar

Studii:
2003, absolvent al Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”, Chişinău;
2007, absolvent al Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, Specializarea Drept Economic;
2008, studii de masterat în drept constituţional şi administrativ. Teza de masterat – „Suveranitatea naţională şi formele ei de realizare în R. Moldova”.

Experienţă profesională:
2008-2009, consilier în CMC, preşedinte al Fracţiuniii PL în CMC;
din septembrie 2009, ministru al Tineretului şi Sportului.

— Cum e să fii ministru al tinerilor din R. Moldova?

— Uşor, dacă comunici cu ei de la egal la egal. De aici şi întâlnirile zilnice în teritoriu, organizarea de conferinţe şi şcoli de vară pentru preluarea experienţei oamenilor de afaceri de succes, forumuri naţionale şi internaţionale la care delegăm permanent tineri specialişti, colaborarea cu Centrele Naţionale de Resurse de Tineret, mediatizarea continuă a oportunităţilor de afaceri în rândul tinerilor, seminare de instruire şi formare a abilităţilor necesare angajării tinerilor în câmpul muncii, extinderea reţelei incubatoarelor de afaceri pentru tineri şi multe alte acţiuni importante şi utile pentru tânăra generaţie.

— Cum e să fii ministru Liberal?

— Responsabilitate dublă, deoarece pe lângă atribuţiile de serviciu mai există şi momentul competitiv, când doreşti să demonstrezi că alegerea a fost corectă. E şi normal, în condiţiile în care se formează un stat de drept, bazat pe idealuri democratice şi liberale. Sunt convins că, dacă toţi funcţionarii publici s-ar ocupa exclusiv cu atribuţiile lor de serviciu, lucrurile ar evolua foarte repede în bine.

— Ce nemulţumiri au tinerii de la noi astăzi?

— Este prea angajată presa, din păcate. Chiar şi la nivel de sport, ajungem la situaţii ridicole, când persoanele interesate îşi aduc la evenimente jurnaliştii de buzunar, pentru a reflecta aşa cum se doreşte. ZdG, din fericire, a evitat politica standardelor duble. Dacă e să vorbim de Ministerul Tineretului şi Sportului, înţeleg foarte bine că se doreşte o remunerare mai bună pentru sportivi, construcţia unor noi stadioane şi centre sportive. Dar nici nu pot tolera situaţia când ministrul scoate banul din buzunarul său pentru a premia pe cineva. Este o abordare greşită, bazată pe populism – boala multor politicieni. Sper sincer că vom avea o colaborare bună în Guvern, pentru a accepta priorităţile şi valorile adevărate, deoarece ne considerăm un stat european, deci – progresist şi raţional.

— Cum pot fi soluţionate problemele tinerilor, în special cele legate de asigurarea cu locuri de muncă?

— Târgul locurilor de muncă pentru tineri, organizat de Ministerul Tineretului şi Sportului în parteneriat cu alte ministere la 26 mai curent, ne-a pus pe toţi în gardă. Foarte mulţi tineri, cu studii superioare, îşi căutau un loc permanent de muncă care nu ar avea nimic în comun cu specialitatea însuşită la instituţia de învăţământ superior. Din păcate, se păstrează mentalitatea sovietică despre “specialităţile de prestigiu”. Avem o ţară a juriştilor, farmaceuţilor, economiştilor şi politicienilor, dar ce folos?

Chiar din primele clase, elevii au posibilitate să cunoască mai multe activităţi extraşcolare. Mă refer la secţiile sportive, istorie, matematică şi alte discipline, care cu timpul pot avea o continuitate logică, odată cu alegerea pofesiei. La noi, însă, ce se întâmplă? Copilului îi place una, iar părinţii insistă asupra altor opţiuni. În consecinţă, avem rânduri imense la Bursa locurilor de muncă sau plecări masive la muncă în străinătate.

Există şi un alt aspect – remunerarea disproporţionată a muncii, inclusiv a cadrelor didactice în instituţiile de învăţământ cu profil sportiv, a antrenorilor, masorilor, tehnicienilor etc. În mare parte, şcolile sportive se menţin graţie entiziasmului cadrelor didactice cu o experienţă de muncă de peste 20 de ani. Mă închin curajului acestor oameni şi sper că vom aduce lucrurile la normal, pentru ca orice angajat al acestor instituţii să fie mândru nu doar de rezultatele discipolilor săi, dar şi de leafa pe care o primeşte.

— Ce note aţi da sportului din R. Moldova?

— Voi fi sincer până la capăt. Dacă e să vorbim de anul 2011, sportul moldovenesc merită nota 10. De mult nu au adus sportivii noştri atâtea medalii de la competiţiile internaţionale, ba chiar avem şi rezultate în premieră.

Din păcate, nu toată lumea conştientizează preţul victoriei şi importanţa performanţei obţinute, fiind deprinşi că doar primele trei locuri contează. Dar haideţi să vedem cazul Zalinei Marghiev, care s-a clasat recent pe locul 8 la Campionatul Mondial, la proba ciocan: din toate ţările europene, doar Moldova şi Franţa au obţinut calificarea în finală. De ce se trece sub tăcere acest aspect şi de ce auzim pe la unele posturi de televiziune ironie şi dispreţ la adresa atletei care a avut, în realitate, un rezultat bun?

Desigur, avem patru-cinci discipline sportive asupra cărora ne concentrăm foarte mult, în speranţa unor victorii nu doar la Europene şi Mondiale, ci şi la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Printre speranţele noastre sunt şi halterofilii, care obţin în aceste zile rezultate foarte frumoase la Campionatul European de tineret din România. După 3 zile de competiţii avem deja 9 medalii, din care cinci de aur, trei de argint şi una de bronz, graţie sportivilor Cristina Iovu, Iurie Dudoglo şi Artiom Pipa. Sperăm şi la alte victorii. Să nu uităm şi de alte probe sportive, deoarece ele reprezintă viitorul nostru, cu certitudine. Nu pot uita sentimentul de mândrie pentru sportivii tineri de la taekwondo, care au participat foarte bine la Universiada Mondială din Shenzhen, în august 2011, şi chiar au cucerit o medalie de bronz – o victorie neaşteptată pentru majoritatea dintre noi, dar binemeritată, deoarece avem una dintre cele mai puternice şcoli de profil din Europa. De aici şi aprecierea mea pentru toţi sportivii, la cea mai înaltă valoare.

— Ce noutăţi aveţi de la Comisia naţională antidoping?

— Proiectul unei legi, în vederea instituirii acestei comisii, a fost deja vizat de ministerul nostru şi se află în procedură de lucru la Comisia parlamentară pentru Cultură, Educaţie, Cercetare, Tineret, Sport şi Mass-Media.
Între timp, avem stabilite relaţii bune cu Agenţia Internaţională Antidoping WADA, cu care conlucrăm permanent.

— Cum funcţionează “piaţa dopingului” în R. Moldova?

— Dacă ar exista asemenea “piaţă”, ar fi bine să avem şi noi un răspuns de la colegii din Ministerul Afacerilor Interne. Ministerul Tineretului şi Sportului monitorizează doar instituţiile sportive din subordine, şi chiar dacă au avut loc cazuri confirmate de dopaj, acestea au fost unice şi nu reprezintă situaţia în ansamblu a sportului moldovenesc.

— Aţi anunţat, acum câteva săptămâni, că R. Moldova nu şi-a onorat angajamentele financiare faţă de Agenţia Mondială Anti-Doping, suma restanţelor cifrându-se la 21 mii USD, şi că acest fapt ar putea periclita participarea sportivilor moldoveni la Jocurile Olimpice din 2012. A fost sau nu stinsă datoria?

— Este vorba doar de mecanismul de plată, lipsa căruia a afectat relaţiile cu mai multe ţări, inclusiv cu R. Moldova. Din momentul în care am pus la punct acest mecanism, a dispărut şi problema, iar prima tranşă a datoriei istorice urmează să fie achitată chiar în zilele apropiate. Am şi semnat o dispoziţie în acest sens.

— De altfel, cum decurg pregătirile pentru Jocurile Olimpice din 2012?

— Intens şi productiv. O bună parte dintre sportivi, inclusiv atleţii, au primit deja aşa-numitele cote de participare la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Alţii urmează încă să participe la Campionatele Mondiale, bunăoară în luna octombrie la box şi în luna noiembrie la haltere, pentru a avea informaţii exacte cine va apăra onoarea R. Moldova la Londra. Cu siguranţă pot spune doar un lucru – vom fi prezenţi la Jocurile Olimpice şi la cele Paralimpice şi sperăm să obţinem victorii dintre cele mai frumoase.

— Nu este o noutate că şi sportul este afectat de corupţie. Cum se manifestă acest fenomen în acest domeniu?

— Şi sportul, şi dacă e să fim sinceri – întreaga societate. Contează cât de mult este afectată societatea noastră şi consecinţele pe care le suportăm cu toţii. În sport, situaţia este una diferită, spre exemplu, de sistemul economic sau financiar-bancar, sau de sistemul de drept. În domeniul nostru nu poţi să cumperi o medalie, trebuie doar să o cucereşti.

Există în lumea sportului cazuri când cineva dintre sportivi “cedează” lupta contra unei recompense financiare. Din fericire, nu cunosc niciun caz concret care ar viza sportivii moldoveni. Aş fi foarte necruţător, cu certitudine.

— În iulie 2010, pe când eraţi ministru în Cabinetul Filat 1, aţi fost surprins, după orele de muncă, la restaurant, cu automobilul de serviciu. De ce v-aţi permis acest lucru? Cât de frecvent utilizaţi automobilul de serviciu în scopuri personale?

— Puteţi să mă “surprindeţi” foarte des după orele de lucru, cu maşina de serviciu, în drum spre capitală, deoarece deseori am deplasări în teritoriu. Şi la o cafenea pot fi “surprins”, dar rar de tot, deoarece nu am timp pentru pauză de masă, iar seara mă reţin frecvent, în interes de serviciu.

— Personal, faceţi sport? Ce fel de sport?

— În orele libere (dar le am eu?), prefer sala de forţă, după care – piscina. După o oră de sport mă aleg cu energie suficientă pentru o săptămână de lucru. Însă cel mai des fac 20 de minute de gimnastică, dimineaţa.

— Cum explicaţi că sportul, în special cel pentru copii, este deosebit de rusificat în R. Moldova?

— Dacă aţi intra prin sălile de forţă, aţi observa că se vorbesc şi alte limbi, cum ar fi cea coreeană (taekwondo), japoneză (aikido) etc. Este un specific, legat de tradiţiile sportului şi de moştenirea preluată încă din perioada sovietică. Cert este că unii antrenori, cu experienţă de peste 20 de ani, vorbesc mai bine rusa şi nu poţi să-i obligi să vorbească româna. Totul vine de la sine: vom începe să ne respectăm ca naţionalitate, vor începe şi alţii să ne respecte şi să  vorbească româneşte.

— Antrenorii nu cunosc sau nu acceptă să vorbească româneşte?

— Trebuie să recunoaştem că nu toţi antrenorii vorbesc rusa. Să mai ştiţi un lucru – cu mine absolut toţi vorbesc româneşte. Este important să ştii a te impune corect,  frumos şi cu demnitate în societate.

— Sunt sau nu organizate cursuri de română pentru cei care nu cunosc această limbă, dar par de neînlocuit în domeniile lor?

— Orice specialist este apreciat la justa valoare, cel puţin în domeniul sportului. Şi le suntem recunoscători colegilor de la Ministerul Educaţiei, care sunt preocupaţi de organizarea cursurilor şi seminarelor, inclusiv de limba română.

— Deşi, în special în perioadele electorale, apar reportaje despre donaţii de echipament la diverse şcoli sportive, elevii sunt solicitaţi în continuare să utilizeze propriile echipamente. Cum explicaţi acest fenomen?

— Menţionez că asemenea reportaje pot doar coincide cu perioadele electorale, care sunt foarte frecvente în R. Moldova, în special în ultimii ani. Dar nu putem stopa activitatea pe motiv că R. Moldova este mereu într-un proces electoral.

Cât priveşte echipamentul, bănuiesc că este vorba de cel oficial, destinat pentru deplasările la diverse competiţii. Dacă sportivii au obţinut două şi mai multe seturi de echipament, nimeni nu le poate interzice folosirea acestora. Majoritatea sportivilor au chiar şi mai multe seturi, vă asigur.

— Ce se întâmplă cu donaţiile? Cine beneficiază de ele?

— Din câte cunosc, toate donaţiile sunt utilizate conform destinaţiei. Altă problemă avem – Legea cu privire la sponsorizare, care practic nu are nicio valoare, de aceea şi investiţii în sport din partea oamenilor de afaceri practic nu avem, iar toate problemele cad pe capul Ministerului Tineretului şi Sportului, care are un buget foarte modest pentru a rezolva toate problemele existente în sportul de la noi.
Tragedia de la Sulina am perceput-o ca pe una personală

— Cum v-a marcat tragedia de la Sulina, din vara anului trecut?

— A fost o nenorocire pe care am perceput-o ca pe una personală. Nimic nu este mai presus decât sănătatea şi viaţa copiilor, de aceea cazul de la Sulina din 2011 m-a amărât foarte mult şi mi-am exprimat sentimentul de compasiune faţă de mama tânărului care a avut de suferit.

— Ce soluţii pentru depăşirea crizei prezidenţiale ar exista, în opinia dvs.?

— Avem mai degrabă o criză constituţională, care nu permite ca guvernarea actuală să activeze în condiţii de stabilitate. Sper ca Parlamentul, după deciziile Curţii Constituţionale, să vină cu o părere unică, cel puţin a Alianţei pentru Integrare Europeană, şi să nu permitem în continuare să se facă jocurile comuniştilor sau ale altor forţe. Trebuie să conştientizăm că alianţa de la guvernare este şansa R. Moldova de integrare europeană, integrare în marea familie din care am fost smulşi de sovietici, acum 60 de ani.

— Cum anume sunt monitorizate şi evaluate bugetele autorităţilor publice locale în domeniul tineretului, proiect demarat în septembrie 2011?

— E o acţiune în premieră, în cadrul căreia este monitorizat procesul bugetar în domeniul tineretului pentru a eficientiza utilizarea resurselor financiare şi a elaborara mecanisme de transparenţă şi monitorizare a bugetului şi cheltuielilor publice în domeniul tineretului la nivel local. Proiectul este implementat de Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova (CNTM) şi are două componente. În cadrul primei componente, este monitorizat mecanismul de utilizare a celor 9 mil. de lei alocate anual de către Ministerul Finanţelor pentru desfăşurarea activităţilor de tineret şi susţinerea Centrelor Regionale de Resurse pentru Tineri în cele 13 raioane beneficiare. A doua componentă ţine de monitorizarea banilor alocaţi şi gestionaţi de către autorităţile publice locale care nu beneficiază de suport din partea Ministerului Finanţelor.

În cele 13 raioane beneficiare de suport financiar sunt organizate dezbateri publice, conferinţe regionale, întâlniri cu autorităţile locale, tinerii, lucrătorii de tineret, experţi şi organizaţii de tineret. Insistăm să cunoaştem şi noi dacă toţi banii din bugetul central ajung la destinaţie, iar dacă ajung – cât de eficient sunt utilizaţi de către Centrele Regionale de Resurse pentru Tineri. La sfârşit de septembrie 2011 vor fi făcute publice primele recomandări către autorităţile locale şi Ministerul Finanţelor pentru eficientizarea procesului bugetar în domeniul tineretului, iar în primăvara anului 2012 vor fi lansate rapoartele finale cu setul de recomandări către autorităţile locale, Ministerul Tineretului şi Sportului, precum şi către Ministerul Finanţelor.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.