Combatanţii ar putea forma 6 partide

218-maicanInterviu cu Eduard Maican, preşedintele Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă (UNVRI)

— Dle Maican, deşi luptele au încetat, nu putem vorbi şi despre sfârşitul războiului de pe Nistru. În opinia dvs., la ce etapă este acum soluţionarea conflictului transnistrean? De altfel, şi de această dată, la alegerile parlamentare, cetăţenii R. Moldova din Transnistria vor trebui să ajungă la secţiile de votare din dreapta Nistrului, pentru a participa la scrutin. Acest lucru se repetă, deşi, la alegerile anterioare, actualul partid de guvernământ a promis pace neîntârziată, dacă obţine victorie în scrutin…

— În cazul celor din stânga Nistrului, situaţia este disperată. Pe parcursul anilor, acolo a crescut o nouă generaţie. Fără vrerea noastră, aceasta a fost educată în spiritul separatismului agresiv. Lor li s-a spus în fiecare zi că Transnistria este un stat aparte, care nu aparţine R. Moldova. Cetăţenii de acolo nu au avut de unde afla şi altfel de informaţii, deoarece nu au acces la alte posturi de radio şi de televiziune. Pe de altă parte, şi eroii care au luptat pentru apărarea independenţei şi integrităţii R. Moldova nu mai văd sensul acelor sacrificii, în timp ce actuala guvernare s-a impotmolit în “eforturile” sale, mai mult declarative, de soluţionare a acestei probleme. A promis, dar, uneori, pare interesată de menţinerea neschimbată a acestei situaţii.

— Ce diferenţe există între statutul veteranilor de război din stânga şi al celor din dreapta Nistrului?

— Destul de mari şi descurajatoare, pentru noi, veteranii de război din dreapta Nistrului. Acolo, peste Nistru, funcţionează nişte aşa-zise legi foarte favorabile participanţilor la război. Ei sunt trataţi ca nişte adevăraţi eroi, fiindu-le oferite şi alte privilegii. Noi, insă, de ani de zile mai continuăm să promovăm o lege care le-ar conferi participanţilor la lupte statut de veterani de război. Sunt localităţi, din zonele de război, în care nu veţi vedea cel puţin o piatră funerară ridicată în memoria eroilor căzuţi acolo. Nu există muzee în care ar fi păstrate mărturiile despre acel război. Abia în acest an, am reuşit ca, la 2 martie, în toate instituţiile de invăţământ din R. Moldova, prima lecţie să fie dedicată memoriei eroilor căzuţi în războiul de la Nistru.

— Ce privilegii au astăzi participanţii şi văduvele celor căzuţi în lupte?

— Există unele compensaţii, dar în raport cu situaţia economică de astăzi, acestea oricum rămân insuficiente. Este interesant, însă, alt aspect, mai puţin elucidat. Avem câţiva cavaleri ai Ordinului Republicii, decoraţi post-mortem, şi peste 130 de cavaleri ai Ordinului Ştefan cel Mare şi Sfânt, decoraţi tot post-mortem. Aceste înalte distincţii nu au nicio acoperire financiară în cazul familiilor acestora, or, în legislaţia R. Moldova nu este stipulat statutul văduvelor de război. Copiii lor au crescut deja, au atins vârsta majoratului, astfel încât nici nu mai pot spera la nimic.

— Ce statut au astăzi cei mai mulţi dintre foştii poliţişti care, în 1992, în lipsa unei Armate Naţionale, au luptat pe fronturile războiului de independenţă?

— În 1992, în lipsa unei Armate Naţionale, la război au plecat poliţiştii, pentru apărarea ordinii de drept a R. Moldova, şi voluntarii, care nu puteau suporta atrocităţile comise de separatişti. După război, foarte mulţi poliţişti au rămas şomeri. Mai întâi, pentru că Ministerul de Interne nu a avut nevoie de cei răniţi, de invalizi. Apoi, pe parcurs, s-a debarasat de cei care au ieşit din război cu un simţ pronunţat al dreptăţii. Combatanţii, după ce au văzut moartea cu ochii, nu mai pot suporta făţărnicia, laşitatea sau trădarea. La Interne, nu îşi au locul astfel de oameni. În aceste condiţii, rănile psihice se manifestă şi mai dur. Unii nu pot suporta această suferinţă şi îşi pun capăt zilelor. După ce au revenit vii din război, ei nu reuşesc să reziste acasă. În ultimul timp, în fiecare lună mor trei-patru camarazi de arme, bărbaţi încă tineri, având vârste cuprinse între 35-50 de ani.

— În afară de răni, de ce fel de maladii suferă cel mai frecvent participanţii la război?

— Vă aduc un exemplu cutremurător. Din anul 1992 până în prezent, doar la Cocieri au murit peste 100 de participanţi la război. Sunt cei care, la 2 martie 1992, au intrat, fără a şti că riscă să fie contaminaţi radioactiv, în unitatea militară din localitate, să ia armament. În acel depozit erau muniţii, dar şi substanţe radioactive. Ei au fost iradiaţi. Diagnosticul celor decedaţi e leucemia sau ciroza ficatului. În toţi aceşti ani, deşi medicii cunosc foarte bine problema, cei afectaţi de radiaţie nu au beneficiat de tratament adecvat, fiind, de fapt, lăsaţi să moară încet. Întrebaţi de boli. Participanţii la război sunt foarte receptivi la orice maladie, deoarece organismele lor sunt mai sensibile. Este revoltător că foarte mulţi dintre luptători nu au beneficiat niciodată de reabilitare fizică sau psihică.

— Ziarul de Gardă a scris despre viaţa unui luptător, pe nume Gârleţ, care, acum câţiva ani, a încercat să “facă dreptate” într-o situaţie de conflict. Atunci, în urma unei explozii, a rămas fără ambele mâini, ulterior fiind condamnat. Unde se află acum acesta?

— Într-un penitenciar. E greu de imaginat cum se descurcă acolo, neavând maini. El nu este singurul combatant condamnat la detenţie. Avem şi alte cazuri în care participanţii la război, fiind intoleranţi faţă de nedreptăţile de orice fel, se implică şi, apărând pe cineva, îi fac să sufere pe agresori. Judecata le dă dreptate “victimelor”. Acum am adresat mai multe demersuri, solicitând ca cei câţiva camarazi ai noştri aflaţi în detenţie să fie amnistiaţi.

— Ce statut are acum Casa Combatanţilor de pe str. Corobceanu, în zona Parlamentului R. Moldova?

— Deocamdată – acelaşi. Acolo locuiesc vreo 50 de familii ale combatanţilor. Ei au reuşit să-şi legifereze, parţial, traiul acolo. Achită pentru consumul de apă, pentru curent electric şi gaze. Doar că nu au acte de proprietate. Nu ştiu dacă deputaţii mai pretind să-i scoată din casă. Cred că eforturile acestora ar fi fără rost. Casa le aparţine combatanţilor, care, de fapt, merită şi mai mult.

— Din ce cauză, în ultimii ani, conflictul transnistrean a ajuns doar un cap de afiş al unor programe electorale?

— S-au învechit formele şi metodele prin care se tot încearcă soluţionarea diferendului transnistrean. Spuneam altă dată că ar trebui atrase şi alte persoane, cu viziuni mai moderne. Contează şi autoritatea pe care o au pe ambele maluri ale Nistrului cei care îşi propun identificarea unor soluţii pentru acest conflict. Vorbeam anterior de un fel de diplomaţie populară, care ar trebui încercată în condiţiile în care diplomaţia oficială, cea a autorităţilor statului, a fost epuizată de mult, fără a înregistra vreun succes.

— Care ar trebui să fie astăzi mesajul acestor “diplomaţi”?

— Ar trebui să se spună clar că suntem un popor cu o istorie, o cultură şi o religie comună. În aceste condiţii, este posibil şi un viitor comun. De altfel, organizaţia noastră a făcut mai mujlte tentative de apropiere cu veteranii de război din stânga Nistrului. Am avut chiar mese de pomenire, organizate în comun. Am trecut împreună pe la mormintele confraţilor noştri de arme. Pe toate mormintele sunt înălţate cruci, adică avem aceeaşi cruce, pe pământ şi în cer. A trecut suficient timp ca să putem uita deja de duşmănie. Cred că e posibilă o împăcare tacită, pe altfel de criterii decât cele politice, şi acest lucru ar trebui realizat neîntârziat, deoarece există destule interese externe, care se pot manifesta oricând. Nu e un secret pentru nimeni că Rusia şi astăzi trage sforile, alimentând separatismul transnistrean. Conflictul mocneşte şi poate izbucni oricând. Aşa cum a început în 1992, de la o neînţelegere banală, la prima vedere. Atunci, împuşcarea unui oarecare şef al miliţiei separatiste, de către un infractor, a fost pusă pe seama poliţiei. Sub acest pretext, sediul poliţiei de la Dubăsari a fost atacat de cazaci. La 2 martie 1992, poliţiştii din Dubăsari, neavând sprijinul Chişinăului, cu doar câteva pistoale în dotare, au cedat sediul. În timpul percheziţiilor, s-au declanşat lupte sângeroase. Atunci au căzut şi câţiva poliţişti.

— Fiecare război are, până la urmă, nişte statistici. După 17 ani de la conflictul de la Nistru, care sunt statisticile războiului din 1992?

— La luptele din anul 1992 au participat circa 30 de mii de combatanţi. Potrivit datelor oficiale, pe câmpurile de luptă au căzut 300 de eroi. Circa 3500 de oameni au fost răniţi, fiind astăzi invalizi de război sau suferind în urma rănilor provocate atunci.

— Care sunt cele mai neuitate, pentru dvs., imagini ale războiului din 1992?

— La orice oră de zi sau de noapte, când mă gândesc la război, revăd imagini ale câmpurilor de luptă. În iunie 1992, era o căldură de 30 de grade. Cei care apărau poziţiile R. Moldova pe câmpul de luptă învăţau din mers arta militară. Pe linia frontului erau poliţişti şi voluntari, unii nu ţinuseră niciodată arma în mână. Luptele de la Tighina au fost cele mai grele pentru mine. Se întâmpla la 21 iunie… Am suportat multe pierderi. Separatiştii au profitat de sprijinul căzăcimii, dar şi de suportul Armatei a 14-a. Timp de câteva zile după încetarea focului, am rămas izolaţi acolo. La 30 de grade căldură, cadavrele camarazilor noştri de luptă se descompuneau. Era greu de rezistat. Primii care ne-au venit în ajutor au fost oamenii din satele apropiate.

— În preajma zilei de 2 martie, Uniunea Naţională a Veteranilor Războiului pentru Independenţă şi Uniunea Veteranilor “Sfântul Gheorghe Biruitorul” au desfăşurat prima conferinţă de presă în comun, la care au comunicat că, în acest an, acţiunile de comemorare a eroilor căzuţi pentru independenţa şi integritatea teritorială a R. Moldova vor fi organizate în comun. E o decizie luată după mai mulţi ani de zile în care organizaţiile combatanţilor erau dispersate. Cum aţi ajuns la această decizie de “împăcare”?

— Am pornit de la aceea că noi toţi apreciem la justa valoare faptele eroilor căzuţi pentru integritatea şi pentru independenţa R. Moldova. În condiţiile în care aceşti eroi sunt ai noştri, ai tuturor, reprezentând un tezaur spiritual al Moldovei, ei nu pot fi împărţiţi între organizaţii, în scopul satisfacerii unor orgolii ieftine. Credem că e o decizie adecvată, deşi poate că intârziată.

— Cu orice ocazie, liderii politici nu au ezitat să profite de organizaţiile veteranilor de război, implicând liderii acestora în diverse acţiuni electorale. Şi dvs. aţi candidat pe listele unui partid politic. Care-i situaţia în campania curentă?

— Mesajul organizaţiilor noastre e ca toţi participanţii la război să participe la alegeri. Ceea ce am găsit de cuviinţă să spunem e că ar trebui să-şi dea votul pentru democraţie, pentru un viitor european, pentru prosperitate, pentru cinste şi onoare. Nu am făcut şi nu vom face agitaţie electorală pentru vreo formaţiune politică. Partide sunt multe, dar organizaţia noastră e unică. Este adevărat, după alegerile locale din 2007, mai mulţi participanţi la război au devenit consilieri locali în diferite raioane. Ei au candidat pe listele diferitor partide. Şi la acest scrutin, dacă veţi analiza listele, veţi descoperi mai mulţi participanţi la război, adepţi ai diferitor partide. E dreptul fiecăruia să decidă cu cine să meargă. Eu am decis pentru mine, să rămân alături de toţi, pentru că, dacă ar fi să facem nişte calcule, din cei 30 de mii de combatanţi pot fi constituite vreo 5-6 partide.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. costin

    Colonei cu sutana ii canta lui Voronin «Doamne, ocroteste-l pe Tar!»
    09-03-2009
    galerie foto Galerie Foto stiri din aceeasi categorie Stiri din aceeasi Categorie

    * Englezii de la Londra au transformat vulpile in animale de companie
    * Scandal de spionaj pentru blocarea aderarii Ucrainei la NATO
    * Se inchide santierul Solidaritatii din Polonia

    Un film realizat de “Vedomosti” il arata pe Vladimir Voronin intr-o postura mai putin cunoscuta de marele public: ipostaza de inchinator dreptcredincios. De cate ori intra in bisericile si in manastirile pastorite de “Mitropolia Chisinaului si a Intregii Moldove”, soboare de colonei in sutana ii inalta imnul Rusiei vechi – “Doamne, ocroteste-l pe Tar!”. Precizam ca mitropolia amintita se subordoneaza patriarhului Kiril de la Moscova, spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, care recunoaste suprematia Patriarhiei de la Bucuresti.

    Imaginile au fost surprinse la manastirea Curhi, unde Voronin a batut matanii si a aprins lumanari cu mai tanarul Marian Lupu, ex-presedintele Parlamentului de la Chisinau. Macar in acele momente, generalul de militie se simte Tar si e fericit! Nu pricepe ca lucrurile au o semnificatie mult mai grava pentru basarabenii lucizi. Cantecul “Doamne, ocroteste-l pe Tar!” (Boje, Taria hrani!) a fost imnul Imperiului Rus in perioada 1833-1917. Versurile au fost scrise in 1833 de poetul Vasilii Andreevici Jukovski, iar muzica apartine compozitorului Aleksei Fedorovici Livov. “Puternic si atotstapanitor, / Condu-ne spre gloria noastra;/ Condu-ne spre groaza dusmanilor, / Tarule ortodox!/ Doamne, ocroteste-l pe Tar!”. “Este nevoie nu doar de lichidarea saraciei si a coruptiei din R. Moldova, dar si de implicarea in politica a slujbasilor Domnului. Ei trebuie sa explice alegatorilor care candidati sunt drepti si care nu sunt drepti”, a spus Valerian Hartolomei, seful Partidului Republican.

    „Iubirea fata de comunisti, vesnica!“
    Si merge prezidentul Voronin in campanie la Ungheni. Erau peste 700 de tarani adusi din tot raionul, iar tovarasul i-a mustruluit rau de tot. “Iubirea trebuie sa fie una, pentru toata viata. De ce nu ati votat PCRM la alegerile anterioare? Nu m-am asteptat. Ce v-ati stricat voi acolo? Ce a intrat in voi? Pozor national! (dezastru national). Daca ne-ati iubit o data, trebuie sa fie pentru totdeauna”, a spus Voronin. Treaba cu iubirea e cam asa: o singura data se poate frige fraiera, dar a doua oara nu mai vine daca nu i-a placut. Voronin va trebui sa afle acest adevar… politic. Iesirea din istorie va fi penibila si pentru el. Semnele se vad deja. Peste 400 de locuitori din Vorniceni-Straseni l-au primit cu huiduieli pe generalul de militie. Oamenii erau foarte indignati fiindca primarul lor a disparut fara urma de vinerea trecuta, dupa ce indivizi mascati de la Centrul de Combatere a Crimelor Economice si a Coruptiei au vrut sa-l aresteze chiar in sala de judecata. Primarul tocmai fusese achitat. Localnicii revoltati strigau “Jos comunistii!”, “Nu mai vrem nici un pic presedinte bolsevic!”. Ca pe vremea Golaniadei de la Bucuresti. Tinerii din Partidul Liberal Democrat au realizat o actiune “flash mob” (ba, Gheorghe, baaa!), sub genericul “Adio, parlament comunisto-pepecedist”. Ei au imitat actuala coalitie majoritara, alcatuita din 56 de deputati ai PCRM si 7 ai PPCD. Toti purtau la gat un fel de zgarzi rosii, de care tragea un individ cu masca lui Voronin pe figura. Erau deputatii-marionete, care ascultau de comenzile militianului. Si vin tinerii liberali care ii matura pe servili si pe fripturisti. Alexandru Tanase, vicepresedintele PLDM, a avertizat ca OSCE ar putea invalida aceste alegeri din cauza fraudelor si a comportamentului ambasadorilor R. Moldova, care fac propaganda pentru comunisti. Aflam apoi cu adanca mandrie patriotica de “investitia strategica” a lui Oleg Voronin. Impreuna cu un oarecare Virgil Kadir din Vaslui, el a pus bazele companiei Kaolin Impex, care a lasat statului roman o gaura de peste 50 000 de lei noi.

    Primele scenarii post-electorale
    Pe data de 7 martie, a incetat mandatul Parlamentului de la Chisinau. S-a incheiat activitatea celui mai retrograd Legislativ din scurta istorie a Republicii Molotov. Bolsevicii au facut un sondaj de opinie in octombrie 2008 (si ultimul!) pentru a trasa linia electorala: tot ei vor castiga alegerile din 2009. Speranta desarta! Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat si Alianta “Moldova Noastra” au toate sansele sa-i inlature pe comunisti de la guvernare daca vor fi suficient de rationali dupa alegeri. Dupa un scenariu negru, comunistii ar putea obtine doar majoritatea relativa, insa nu cred ca vor gasi noi aliati, in afara de PPCD, despre care acelasi sondaj arata ca nu va trece pragul de 6%. (Ironia face ca insusi Iurie Rosca a lansat legea pentru ridicarea stachetei de reprezentare in Parlament de la 4 la 6%…). Conform aceluiasi scenariu, chiar daca vor intra in Parlament, Partidul Democrat si Partidul Popular Crestin Democrat nu vor avea suficiente mandate pe care sa le ofere lui Voronin pentru o majoritate absoluta. Ex-premierii Dumitru Braghis (Partidul Social Democrat) si Vasile Tarlev (Uniunea Centrista din Moldova) nu au sanse reale sa treaca pragul. Iata de ce este foarte importanta prestatia electorala a lui Dorin Chirtoaca si a lui Vlad Filat. Iar daca tot s-au lovit ei cu capul de pragul de sus, poate il vor vedea si pe cel de jos… Studentii si elevii din R. Moldova, care studiaza in Romania, au solicitat transport gratuit spre Bucuresti, Iasi si Galati, pentru a-si exercita dreptul de vot pe data de 5 aprilie. Deocamdata, Ministerul Educatiei si Ministerul Transporturilor nu au dat un raspuns. Tinerii basarabeni au solicitat si infiintarea unui al patrulea centru de votare, la Timisoara. Dupa ce a initiat actiunea “Republica Moldova, o tara de succes”, Iurie Rosca a publicat mai multe carti despre liderii corupti din partidele pro-europene de opozitie, a lansat pamflete politice la adresa lor prin intermediul postului de televiziune EuTV, care ii apartine. Acelasi Sergiu Praporscik ne asigura in “Flux” ca liberalii basarabeni au “prietenii stranse cu reprezentantii fostei securitati ceausiste si a fostului KGB sovietic”. Despre Voronin, numai de bine. Vasile Tarlev, presedintele Uniunii Centriste, a semnat un acord de cooperare cu formatiunea Rusia Unita a lui Vladimir Putin si a declarat ca stationarea trupelor rusesti pe Nistru trebuie aprobata prin lege. Ca sa aleaga un nou presedinte, parlamentarii de la Chisinau au nevoie de 61 de voturi din cele 101 de mandate.

    Comunistii renunta la candidatii care au cetatenie romana
    Ca sa para consecventi, comunistii lui Voronin au anuntat excluderea de pe lista electorala a candidatilor care au cetatenia romana sau care au depus dosare pentru a o obtine. Conform datelor publicate de Comisia Electorala Centrala de la Chisinau, pe listele Partidului Comunistilor figurau patru candidati care aveau cetatenia romana, iar al cincilea depusese dosarul. Printre comunistii cu dubla cetatenie erau Larisa Savga, ministrul educatiei si tineretului, renumitul naist Constantin Moscovici, Svetlana Popa, Victor Cerevatii, Ghenadie Bulgakov. Tovarasa Larisa nu stia o boaba romaneste, dar una fuma si alta vorbea de la tribuna PCRM. Dupa ce s-a declansat o campanie de presa, la care a participat si “Gardianul”, Voronin a cerut Comisiei Electorale retragerea de pe liste. PCRM a impus in aprilie 2008 o lege care interzice dubla sau multipla cetatenie pentru mai multe categorii de functionari publici: presedintele, deputatii, ministrii, primarii, presedintii de raioane. Un candidat din zece are cetatenie dubla. Cei care vor fi alesi totusi vor fi nevoiti sa renunte fie la cetatenia romana, fie la functie. Nu va mai ascundeti, fratilor! Faceti o adunare populara si reconfirmati hotararea Sfatului Tarii din 1918, iar atunci, berbecii din Parlamentul de la Bucuresti vor fi nevoiti sa va respecte decizia. Dorin Chirtoaca si Alexandru Tanase, care au si cetatenia romana, au dat in judecata la CEDO Guvernul de la Chisinau fiindca li se incalca dreptul de a alege si de a fi alesi. Ei au castigat procesul, dar bolsevicii lui Voronin au facut apel la Marea Camera a CEDO.

  2. STEFANITA

    Cati din conducatorii de azi ai Moldovei au alte cetatenii?Voronin insusi are doar cetatenia moldoveneasca ?Din cate stiu Rusia da pe banda rulanta cetatenia la zeci de mii de cetateni ai Moldovei,indiferent de etnie.Cata ipocrizie !

  3. payday loans toronto

    Am fost impresionat de modul în care a exprimat gandurile despre Ziarul de Garda
     | Nr. 218 (5 martie 2009)
    » Combatantii ar putea forma 6 partide. Nu pot să credem că cineva poate scrie o poveste uimitoare ca ăla despre iubesc Ziarul de Garda
     | Nr. 218 (5 martie 2009)
    » Combatantii ar putea forma 6 partide.

  4. promo codes

    Pot spune cu adevărat că am citit niciodată atât de multe informaţii utile despre Ziarul de Garda
     | Nr. 218 (5 martie 2009)
    » Combatantii ar putea forma 6 partide. Doresc să îmi exprim recunoştinţa faţăde webmaster http://www.zdg.md.

  5. facebook login

    Mesaj frumos despre Ziarul de Garda
     | Nr. 218 (5 martie 2009)
    » Combatantii ar putea forma 6 partide. Sunt foarte impresionat de timp şi efort le-aţi pus în scris această poveste . Eu va voi da un link de pe blog-ul meu de social media . Toate cele bune !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *