Cetăţenii pot falimenta o bancă

O dezbatere cu Grigore Vieru şi Mihai Bologan, membri ai Clubului Ideilor Economice Alternative (IDEA). Clubul IDEA este format dintr-o echipă de economişti care îşi propun crearea, în R. Moldova, a unei pieţe de idei. Clubul este apolitic şi e menit să contribuie atât la generarea de idei, cât şi la monitorizarea celor existente deja, pentru a stabili, conform unor criterii unice, calitatea şi relevanţa lor.

221-bologan
Mihai Bologan, doctorand, ştiinţe economice (2005-2008), lector universitar la Academia de Studii Economice (2006 şi până în prezent), expert Monitoring and Evaluation la proiectul BIZTAR/USAID (2008 şi până în prezent).
221-vieru
Grigore Vieru, masterand, Facultatea de Economie, specialitatea “Tranzacţii Internaţionale”, Universitatea de Stat din Moldova (USM), absolvent al Facultăţii Ştiinţe Economice, specialitatea “Relaţii Economice Internaţionale” (USM).

— De mai mult timp vorbim despre criza economică. Ce presupune o criză economică?

Grigore Vieru (G.V.): Criza economică presupune un dezechilibru în economie. Are loc un decalaj dintre cerere şi ofertă, creşte rata şomajului, scade puterea de cumpărare a populaţiei şi, respectiv, economia începe să stopeze.

Mihai Bologan (M.B.): Asta se întâmplă de obicei acolo unde există o supraproducţie, iar consumul se reduce. Astfel, mărfurile nu reuşesc să fie comercializate la timp, din care cauză încep să sufere producătorii. Respectiv, aceştia nu au din ce achita salariile angajaţilor şi, într-un final, suferă şi cei care ar fi trebuit să cumpere de fapt, pentru că şi ei, la rândul lor, sunt angajaţi ai unor organizaţii. De fapt, astfel de crize apar doar în ţările cu economie de piaţă.

— Economia R. Moldova este una de piaţă sau nu?

G.V.: Oficial, R. Moldova se află în perioada de tranziţie de la economia centralizată la economia de piaţă, proces care durează încă din ‘91. Am putea spune ca economia ţării noastre este una de piaţă, deoarece sunt aplicate principii caracteristice acesteia.

M.B.: Economia R. Moldova nu este considerată una de piaţă, sută la sută, probabil pentru că nu avem toate structurile unei astfel de economii. Noi nu avem o bursă de valori bine dezvoltată, nu avem o piaţă de capital şi o piaţă de leasing, nu avem mulţi investitori străini. De menţionat că, de fapt, R. Moldova are astfel de pieţe, doar că ele sunt în devenire. Cu alte cuvinte, economia are doar unele elemente ale pieţei de capital şi de leasing.

— Criza economică mondială a ajuns în R. Moldova?

M.B.: În R. Moldova sunt prezente elemente caracteristice crizei. La noi se exagerează atunci când se compară criza locală cu cea din ţările vecine sau cu unele ţări din Europa. Acolo situaţia într-adevăr este dezastruoasă: a crescut şomajul, puterea de cumpărare s-a redus drastic, dispare noţiunea de clasă de mijloc.

Cât priveşte R. Moldova, ea nu are întreprinderi mari. Respectiv, este afectată, în primul rând, de factorii externi, ceea ce presupune reducerea exporturilor în ţările partenere. Pentru că în statele respective cererea scade, în ansamblu, cetăţenii se axează pe producţia locală, chiar dacă, uneori, produsele noastre sunt mai ieftine peste hotare. Pentru că produsele moldoveneşti sunt mai ieftine, pot fi calificate de o calitate mai proastă.

G.V.: Este vorba de competitivitatea produselor autohtone pe piaţa externă, atât la calitate cât şi la preţ. De exemplu, Uniunea Europeană produce un anumit bun care este mai calitativ şi mai ieftin decât cel importat din R. Moldova, evident că prioritate va avea produsul local şi nu cel de import. Sau produsul moldovenesc poate fi mai ieftin, dar cel local mai calitativ şi, în acest caz, fiecare personal decide dacă pune accentul pe preţ sau pe calitate.

— Dacă nu putem vorbi tranşant despre criză, atunci ce se întâmplă în R. Moldova?

M.B.: Ceea ce la noi se numeşte criză sunt nişte factori importaţi din exterior şi, trebuie să recunoaştem, aceştia reprezintă un început de criză. R. Moldova trebuie să definească exact ce înseamnă pentru ea criza. Din punct de vedere economic, vom sta destul de rău, pentru că au de suferit, în primul rând, exportatorii. Alt factor îl constituie leul puternic, în raport cu valutele din ţările vecine. Asta înseamnă că nouă ne e mult mai avantajos să importăm decât să exportăm, în contextul relaţiilor cu România, Ucraina, Rusia şi Kazahstan.

Pe de altă parte, sunt anumite avantaje relative pe care le putem scoate din această criză. Deoarece majoritatea produselor de pe piaţa autohtonă sunt de import, iar principalele ţări partenere sunt cele pe care le-am menţionat mai sus, valoarea importurilor se va diminua, noi vom cheltui mai puţin pentru acelaşi volum de import.

De asemenea, s-ar putea, la nivel de politică de stat, de achiziţionat echipament pentru dotarea fabricilor şi uzinelor, deoarece, în prezent, aceste bunuri, de obicei scumpe, pot fi achiziţionate cu până la 50% mai ieftin, pentru că leul moldovenesc nu s-a depreciat atât de mult în comparaţie cu valutele ţărilor partenere.

Din păcate, ce se întâmplă? Populaţia pleacă masiv în Ucraina, pentru a procura bunuri de consum. Cetăţenii simpli au simţit acest avantaj. În realitate, însă, acest lucru ne dezavantajează, pentru că ei nu contribuie, prin procurarea bunurilor, la formarea Produsului Intern Brut (PIB), dar duc banii în altă ţară.

G.V.: Este important şi faptul că economia R. Moldova e strâns legată de remitenţe. Economia noastră este una de consum, iar banii nu sunt investiţi într-o activitate economică care, ulterior, să genereze resurse financiare şi care să contribuie la dezvolatrea economică a ţării. Spre exemplu, dacă am 100 de euro, îmi cumpăr un telefon sau achit nişte servicii, dar nu-i investesc.

Respectiv, dacă volumul remitenţelor se va reduce, va urma diminuarea consumului, şi, în mod automat, se vor micşora vânzările. Pentru că, în mare parte, cererea de bunuri în R. Moldova este asigurată de importuri, volumul acestora s-ar putea reduce considerabil, diminuându-se şi veniturile la bugetul de stat.

— Ce mai presupune acest lucru, ţinând cont de “reacţia în lanţ”?

M.B.: În primul rând, nu vor creşte salariile. În ţările cu probleme de buget, prima măsură anticriză o constituie amânarea majorării salariilor, pensiilor şi a altor pachete sociale.

O altă problemă, pentru R. Moldova, e tendinţa populaţiei de a economisi. În mod normal, toate veniturile populaţiei, cu mici excepţii, sunt orientate spre consum, ceea ce, într-un fel, pune în rotaţie procesul descris mai sus. Din cauza anumitor suspiciuni, oamenii încep să strângă bani pentru zile negre, pe când, eventual, criza s-ar agrava. Aceasta presupune că cetăţenii renunţă la aparate electrocasnice, la mobilă, la automobile, recurgând la transportul public. Altfel spus, o parte din populaţie renunţă la lucrurile relativ scumpe. Acest lucru se poate răsfrânge negativ asupra unor domenii importante, şi, în primul rând, asupra pieţei de leasing, care trăieşte din domenii precum comercializarea automobilor sau a imobilelor – sectoare esenţiale pentru piaţa de leasing.

Chiar şi faptul că cetăţeanul ţine banii la chimir tot reprezintă un pericol, dat fiind faptul că ei nu circulă în economie. Un criteriu de estimare a PIB-ului este viteza de rotaţie a banilor, înmulţită cu masa monetară. Dacă banii nu circulă, atunci, la sfârşit de an, volumul de produse şi servicii realizate în ţară va fi mult mai mic.

—  Cui convine aprecierea leului în raport cu valutele internaţionale şi cui nu convine?

G.V.: Acest lucru oferă un avantaj exportatorilor moldoveni. Aici, în R. Moldova, o sută de dolari va costa, spre exemplu, 1100 de lei, şi nu 1000, aşa cum era anterior. Respectiv, după ce exportatorul îşi va vinde marfa pe piaţa externă va avea cu o sută de lei mai mult de la fiecare mie de dolari. Pe de altă parte, deprecierea leului este în defavoarea importatorilor, pentru ei fiind mai convenabil aprecierea acestuia.

De asemenea, avantajaţi de pe urma deprecierii leului sunt angajaţii care primesc salariile în valută străină sau cel puţin sunt nominalizate în acestea.

M.B.: Ar trebui menţionat şi un alt factor. Volumul exporturilor e de două ori mai mic decât volumul importului. Consumul intern e bazat mai mult pe produse de import. În această situaţie apare întrebarea: Ce e mai bine? Să cumpărăm mărfuri străine mai ieftine sau să vindem puţin şi să câştigăm mai mult?

Cred că ar trebui să obţinem avantaje din ambele situaţii. Pentru că, în prezent, leul este puternic faţă de valutele străine, acest lucru trebuie să devină un avantaj pentru exportatori şi, în acelaşi timp, să importăm utilaj scump la preţ foarte avantajos. Aceasta presupune, însă, stabilirea unei politici clare în acest sens. Exportăm cantitativ mai puţin, dar ca valoare – mai mult, dar importăm ca şi până acum, plătind cu circa 30% mai ieftin, sau cumpărăm cu 30% mai mult. În orice situaţie pot fi găsite avantaje.

— Cine are cel mai mult de pierdut şi cine are de câştigat de pe urma crizei?

G.V.: Dacă analizăm din punct de vedere al scăderii volumului de bani trimişi de moldovenii aflaţi la muncă peste hotare, atunci au de pierdut în primul rând acele familii ale caror venituri provin din remitenţe. Respectiv, ele vor consuma mai puţin, ceea ce va reduce şi din veniturile antreprenorilor.

Cât priveşte beneficiile de pe urma crizei, în primul rând ar trebui să-i menţionăm pe speculanţii care ştiu să profite de conjunctură. Pe de altă parte, în cele din urmă au de câştigat şi consumatorii.

M.B.: De fapt, principiul economiei este că fiecare întreprindere doreşte să obţină profit din activitatea sa. Respectiv, dacă puterea de cumpărare se reduce, pe piaţă vor rămâne doar structurile mai competitive, angajate în concurenţa pentru atragerea clienţilor. Şi, cu cât e mai mare concurenţa, cu atât e mai bine pentru economie şi pentru consumatorii de rând.

G.V.: În condiţiile de criză, pe piaţă vor rămâne doar acele companii care vor putea sa aplice un management eficient, compatibil pentru acestă situaţie. De asemenea, este important ca întreprinderile să-şi revizuiască politica de marketing.

Am putea spune că criza va face curat pe anumite pieţe, fapt ce va creşte accesul la servicii şi bunuri mai calitative la preţuri accesibile. În acelaşi timp, există riscul de formare a oligopolului între anumite companii.

— Cine, ce sau cum poate ajuta R. Moldova să depăşească criza cu efecte negative minime?

M.B.: În primul rând, ar fi normal să pornim de la noi înşine. Trebuie să recunoaştem că, în realitatea de azi, o bună parte dintre oameni nu se ghidează de raţionamente economice, ci de instincte primare, de spusele unor experţi.
De fapt, ei, s-ar putea, încearcă să-şi prezinte obiectiv opinia, însă se exagerează atunci când aceasta este mediatizată. La moment nu există premise ca lumea să-şi retragă banii din bănci. Chiar dacă toţi ar dori să-şi ridice banii, acest lucru ar fi imposibil, deoarece o bancă funcţionează după principiul – primeşte depozite şi oferă credite. În nicio situaţie banca nu poate returna imediat toate depunerile populaţiei. Or, pentru aceasta, ea ar trebui să ceară returnarea tuturor creditelor, ceea ce ar fi anormal.

G.V.: De exemplu, am auzit un zvon precum că o anumită bancă ar fi în prag de faliment. Se întâmplă că tocmai la acea bancă am depus o sumă de bani. Ce fac? Mă duc şi îmi iau banii. Astfel, vine unul şi îşi ridică banii, vine altul, făcând acelaşi lucru. Aşa banca poate rămâne fără depozite. Şi, în cele din urmă, ar putea într-adevăr falimenta.

M.B.: Acest lucru se poate întâmpla nu din cauza că banca ar avea probleme, dar din cauza unui zvon, în urma căruia clenţii şi-au retras masiv banii. Dacă presupunem că, totuşi, nu au venit să-şi ridice banii toate persoanele care au depozite, oricum, banca e deposedată de câteva zeci de milioane. În consecinţă, capacitatea sa de creditare este limitată.

G.V.: Accentul trebuie pus pe faptul că panica generală poate amplifica efectele crizei şi a dezechilibrului economic, din simplul fapt că populaţia a perceput greşit unele declaraţii sau s-a ghidat de instincte.

M.B.: Unele persoane, destul de cunoscute, au insuflat populaţiei ideea că R. Moldova e afectată de o criză profundă, că nu avem stabilitate bancară, că leul e o valută instabilă. Acest lucru e incorect, pentru că orice factor trebuie explicat, şi aici o parte din vină îi revine conducerii Băncii Naţionale şi Guvernului. Or, acestea, în loc să-i explice populaţiei fenomene încearcă să se eschiveze de la un răspuns explicit, susţinând doar faptul că totul este bine.

G.V.: Astfel se ajunge la situaţia în care, chiar dacă există o problemă, care deşi poate fi nesemnificativă, ea nu ar trebui ascunsă. Oamenii văd ce se întâmplă în alte ţări, şi dacă Guvernul spune că totul e bine fără a aduce argumente, cetăţenii încep să devină sceptici. Apoi, mai apare cineva care spune că dezastrul economic este inevitabil şi … în mod inevitabil se provoacă panică în societate. De aceea consider că între Guvern şi societate ar trebui să existe un dialog, astfel ca toate problemele majore cu care se confruntă economia naţională să fie explicate într-un mod cât mai transparent şi clar pentru toata lumea.

M.B.: Autorităţile ar trebui să aibă o strategie bine gândită pentru a depăşi efectele crizei. Acest lucru se va discuta, probabil, după alegeri. Oricum, R. Moldova va rămâne dependentă de piaţa externă.

— Cât ar putea dura criza?

M.B.: Înainte de toate, trebuie să ajungem la apogeul crizei. Se presupune că acesta se va înregistra la sfârşitul anului 2009, începutul anului 2010. Până atunci, criza va progresa. Recuperarea de pe urma crizei poate dura trei ani. Altfel spus, dacă criza se termină la sfârşitul anului 2009, prin 2013 am putea ajunge la o fază de creştere economică.

Pentru conformitate,
Veronica RUSSU, Nicolae CUŞCHEVICI

 

Ce veţi face dacă criza vă va afecta bugetul familiei?

Mădălina Hămuraru, 6 ani

Pe noi criza nu ne va afecta. Eu am 300 de lei acasă, pe care i-am adunat când am fost cu colinda. Acum părinţii mei construiesc casă cu trei etaje. Când ne vom aduna în casă nouă, voi cumpăra de aceşti bani un acvariu cu peştişori.

Gabriel Cirimpoi, 6 ani

Dacă va veni criza la părinţii mei, atunci am să-i scriu o scrisoare lui Moş Crăciun şi am să-l rog să-mi trimită un plic cu mulţi bani. Banii am să-i dau mamei, pentru că va avea nevoie, că o să-mi aducă o surioară sau un frăţior.

Ana-Maria Bulgaru, 6 ani

Eu aş confecţiona felicitări şi jucării din aţă. Apoi m-aş duce la piaţă şi le-aş vinde. Banii pe care îi voi aduna îi voi da mamei, pentru că ea ştie mai bine de ce avem nevoie mai mult şi ce anume trebuie să cumpere.

Mihai Plotnic, 7 ani

Dacă criza va lua banii familiei mele, eu am să renunţ la tot şi am să le spun părinţilor să nu-mi cumpere deocamdată nimic. Am să aştept până trece criza şi apoi am să le spun să-mi cumpere ceea ce vreau.

Anamaria Ceban, 6 ani

Dacă o să afecteze criza financiară familia mea, voi merge la bunica la ţară şi voi pune cloşca pe ouă, ca să scoată pui. Puii îi voi vinde şi astfel voi face bani. Şi părinţii mei vor putea cumpăra tot ce vreau eu.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. socolenco

    “— Cui convine aprecierea leului în raport cu valutele internaţionale şi cui nu convine?”

    Cred ca intrebarea asta trebuie sa se refere la depreciere si nu la apreciere. Corectati acolo.

  2. Marian

    In general raspunsurile au fost obiective, cu exceptia “Cui convine aprecierea leului în raport cu valutele internaţionale şi cui nu convine?”. Desi valoare exporturilor si va creste, volumul exporturilor vor scadea deoarece tarile importatoare vor cauta sa cumpere produse mai ieftine (de fapt ei despre asta au vorbit mai sus,a sa ca nu inteleg de ce s-au prostit la aceasta intrebare)… Deci aici e bats cu doua capete: pe de-o parte exportatorii vor primi mai multi bani pentru marfa vanduta, dar pe de alta aprte vor vinde mai putina marfa la preturi mai mari… respectiv daca sa ne gandim la un echilibru intre aceste doua extreme, exportatorii nici nu vor beneficia, dar nici nu vor fi loviti prea tare. Cu importatorii insa e alta chestie… Cu un leu mai puternic ei pot cumpara mai multe marfuri vandute de straini/companii straine etc. sau acelasi lucru va valora mai putin cand exte exprimat in lei moldovenesti… iata de ce si oamenii simpli si se duc masiv in Ukraina la cumparaturi… Deci ei beneficiaza de preturi mai scazute (desi real posibil ca preturile nu scad)…. Dar asta e un fenomen temporar… deoarece in caz cand cererea la aceste produse creste, vor creste respectiv si preturile… deci in final se va face echilibru…. Asta e regula de aur in orice economie (sau regula unui pret)… Intr-o piata nu pot exista doi vanzatori si ambii sa aiba preturi diferite, deoarece la un moment dat cumparatorii il vor alege doar pe vanzatorul cu preturi mai mici… Asa ca rata de schimb a leului e un indicator extrem de relativ si nu poate servi ca un factor de baza cand se spune ca tara e in criza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *