Interviu: Cei care se vor aleşi ar trebui să vină şi cu soluţii, nu doar cu promisiuni făcute în preajma alegerilor

Iuliana Cantaragiu, expertă în cadrul Centrului Național de Mediu

— Ce activități organizați și la ce evenimente participați de Ziua Nistrului, marcată în această duminică?

— În zilele următoare vom avea două evenimente, cu participarea agenților economici din domeniul vitivinicol și agroalimentar. Vom discuta despre cum trebuie respectate cerințele privind vărsarea apelor uzate în sistemele centralizate de canalizare, proces care trebuie să corespundă anumitor criterii. Din păcate, foarte mulți agenți economici refuză să recunoască aceste normative și să-și instaleze tehnologiile necesare acestui proces.

Legat de Ziua Nistrului, sâmbătă, 24 mai, voi fi la Soroca, unde va avea loc un eveniment organizat de Asociația locală „Ecosor”, cu participarea cetățenilor și a factorilor de decizie din zonă. Vor fi abordate subiecte importante. Autorităților li se va solicita să rezolve problema lipsei unei stații de epurare. De-a lungul anilor, cetățenii din Soroca cer mereu acest lucru, și cred că, în sfârșit, autoritățile publice locale ar trebui să audă ce vor cetățenii, mai ales în contextul în care ne apropiem iarăși de campania electorală pentru alegerile locale. Cei care se vor aleși ar trebui să vină și cu soluții în acest sens, nu doar cu promisiuni făcute în preajma alegerilor.

Duminică, de Ziua Nistrului, voi fi la Vadul lui Vodă, unde Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, va organiza un eveniment la care sunt invitați și oaspeți din Ucraina. În cadrul unui proiect transfrontalier, finanțat de Fondul Global pentru Mediu, anul trecut, un astfel de eveniment a fost organizat la Ivano-Frankivsk, Ucraina, în partea de amonte a râului Nistru. În acest an, evenimentul are loc în R. Moldova, la Vadul lui Vodă, partea de mijloc a râului, iar anul viitor urmează să fie undeva în partea Nistrului de jos, în regiunea Odesa.

— Ce rost au aceste evenimente, în condițiile în care situația ecologică degradează?

— Anterior și noi am organizat diverse evenimente. Bunăoară, Festivalul râului Bâc. Sunt niște evenimente culturale, iar scopul lor este de a sensibiliza și de a apropia oamenii de natură, de apă, de râuri. Strămoșii noștri erau foarte atașați de natură, o apreciau. Ei știau cum să trăiască în armonie cu natura. Ei înțelegeau că de natură, de existența și de calitatea ei, depinde viața lor. Noi, din păcate, am uitat sau neglijăm acest lucru.

— Cum sunt instruiți agenții economici ca să se mobilizeze cât mai mult în sensul protecției mediului?

— Chiar în următoarele zile organizăm două seminare la care invităm diferiți specialiști. În cazul vinificatorilor, lucrăm cu reprezentanții Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, prin Proiectul de Competitivitate, finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și de Ambasada Suediei. Vor fi invitați și reprezentanții Proiectului „Livada Moldovei”, care oferă pachete financiare pentru agenți economici, accesări de credite preferențiale, în scopul instalării unor astfel de tehnologii, inclusiv companii care vând tehnologii de acest gen. Ideea constă în dirijarea tuturor eforturilor în așa fel încât problema poluării să fie rezolvată. Deși segmentul e unul mic, impact e foarte mare.

— Ați menționat că, la Soroca, oamenii cer rezolvarea problemelor legate de lipsa unei stații de epurare. Care-i situația în alte localități?

— Diferită. Bunăoară, în Chișinău, oamenii cer sau nu? De fapt, Chișinăul este cea mai mare localitate din R. Moldova, cu o populație de sub un milion de cetățeni, în mod neoficial. Oamenii din Chișinău conștientizează importanța epurării apelor uzate. Ei văd tot ce se varsă de la stația de epurare din Chișinău în râul Bâc? Eu am întâlnit foarte puțini oameni care sunt deranjați și care vor să contribuie la soluționarea problemelor de mediu.

De altfel, Soroca nu este singura localitate din R. Moldova în care există probleme legate de lipsa unei stații de epurare. La Strășeni, situația este la fel de complicată. Și acolo lipsește o stație de epurare. Anterior, la Strășeni, apele uzate erau acumulate și, prin intermediul unui colector, erau aduse la stația de epurare din Chișinău. În prezent, acest colector nu este funcțional, iar apele uzate ajung direct în râul Bâc.

— La ce etapă sunt în prezent discuțiile cu Ucraina, privind subiectul Complexului Hidroenergetic Nistrean?

— E foarte important să înțelegem, când vorbim despre Complexul Hidroenergetic Nistrean, că acest subiect are două fațete diferite: prima parte ține de potențiala construcție a șase hidrocentrale în amontele râului Nistru, despre care s-a vorbit foarte mult în presă, iar partea a doua subiectului ține de problema deja existentă și care este ignorată. Astăzi avem un Complex Hidroenergetic Nistrean pe segmentul Novodnestrovsk – Naslavcea, care funcționează din 1982 și care s-a extins treptat, iar în prezent se intenționează extinderea în continuare a acestuia.

— În ce mod s-a extins Complexul Hidroenergetic Nistrean?

— Pe parcursul anilor, s-au construit diferite baraje, lacuri de acumulare, turbine ș.a., iar procesul de extindere și de funcționare al acestui complex a pereclitat foarte mult viața râului Nistru. Procesele sau acțiunile care au loc în acea zonă se fac în scopuri hidroenergetice, pentru a produce energie electrică. Ucraina e o țară care exportă energie electrică și este un actor important pe piața energetică, iar Moldova importă energie electrică, inclusiv și din Ucraina.

— Ce impact au asupra râului Nistru, pe teritoriul R. Moldova, procesele care au loc în cadrul Complexului Hidroenergetic Nistrean?

— Acest complex hidroenergetic ne crează probleme foarte mari astăzi, noi discutăm acest subiect și în cadrul Comisiei Nistrene (Comisia privind utilizarea stabilă și protecția bazinului fluviului Nistru, în baza Acordului dintre R. Moldova şi Ucrainei, semnat la Roma în anul 2012). În perioada anilor `80, Elena Zubcov, doctoră habilitată în ştiinţe biologice, zice că a văzut la acel moment evaluarea de mediu privind construcția complexului hidroenergetic, iar studiul privind impactul asupra mediului dădea un aviz negativ unor astfel de construcții, și că implementarea proiectului ar provoca distrugerea râului Nistru.

— Până în prezent, în cadrul Comisiei Nistrene, au avut loc două întrevederi, una la Chișinău, alta la Kiev. Care sunt cerințele R. Moldova față de Ucraina, ce se discută la aceste întrevederi?

— Sunt două aspecte importante. Unul presupune asigurarea unui debit stabil de apă. R. Moldova solicită un debit de 130 m3/sec, debitul minim, garantat și cu un flux permanent de apă. Noi solicităm acest debit reieșind din procesul de funcționare a râului, iar Ucraina privește acest proces din punct de vedere al funcționării complexului hidroenergetic.
Un alt aspect este solicitarea compensării ecosistemelor pierdute, calcularea prejudiciului față de mediu. În prezent există astfel de metodolgie, dar este foarte veche și se bazează strict pe speciile de pești.
În prezent, se elaborează o metodologie nouă privind studiul de impact de mediu, social și economic a hidrocentralelor asupra Nistrului, pe teritoriul R. Moldova. Acest document este foarte important, iar noi avem așteptări mari față de acest document, atât autoritățile cât și societatea civilă.

— De ce sunt atât de mari așteptările legate de conținutul acestui document? De ce acesta e atât de important?

— Noi sperăm că acest document ne va răspunde la mai multe întrebări, cu argumente științifice. Printre cele mai importante ar fi: de ce avem nevoie de un anumit debit de apă? Dacă nu se asigură debitul de apă necesar, ce urmează? În acest sens, vorbim despre aspectul ecologic și trebuie să urmărim lanțul trofic din cadrui unui ecosistem. Când le solităm ucrainenilor un debit minim de 130 m3 de apă, ucrainenii întreabă: de ce? Așteptăm ca acest document să prezinte argumente științifice. De fapt, orice afirmații trebuie să aibă argumente demonstrate științific.

— În contextul poluării râului Nistru, în ce relații suntem cu regiunea transnistreană și dacă există un dialog Chișinău-Tiraspol în acest sens?

— Să nu uităm că regiunea transnistreană este un teritoriu pe care noi nu-l controlăm. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Inspectoratul Ecologic de Stat colaborează cu instituțiile din stânga Nistrului, iar această colaborare se limitează la schimbul de date între instituții, fiind un lucru important, e un progres. Cât sunt de veridice datele pe care ei ne oferă, rămâne un semn de întrebare. Echipele noastre de specialiști, din câte știu, nu au acces să meargă în acea zonă, să ia probe și să efectueze ulterior testări.

— Cum considerați, de unde ar trebui să vină soluționarea problemelor legate de apele R. Moldova, din partea autorităților prin elaborarea și implementarea anumitor mecanisme sau din partea societății prin informarea și conștientizarea acestei probleme?

— Ele trebuie să meargă în paralel, nu trebuie să existe ruptură între autoritățile statului și cetățeni. Noi, în mințile noastre, facem această ruptură, de asta și trăim în felul care trăim. Autoritățile publice centrale sau locale se plasează ca fiind superiori în fața cetățenilor, iar noi acceptăm acest lucru. Noi nu cerem, și nu le aducem aminte că tu ești acolo, la conducere, pentru că eu te-am delegat și îți plătesc bani pentru asta, iar tu trebuie să-mi creezi niște condiții de confort. Totodată, statutul „pur și simplu cetățean” nu ne scutește de responsabilități. Dacă primăria dintr-o localitate, a reușit să acceseze niște bani și să construiască apeduct de canlizare, păi conctează-te la acest sistem, nu scoate țeava după gard. La Chișinău există tomberoane de colectarea separată a deșeurilor – colectează și aruncă separat deșeurile. Mergi prin parcuri, de-a lungul râului Bâc și înțelegi că deșeurile nu doar că nu se aruncă separat, ele în general nu ajung la tomberon. În mare parte, nu suntem responsabili absolut deloc.

— Care este rolul societății civile și care este importanța ONG-urilor, în contextul problemelor de mediu?

— Mereu avem nevoie să privim lucrurile din exterior, iar în statele în care există mai multe probleme, respectiv și societatea civilă este mai extinsă. Societatea civilă monitorizează impactul politicilor statului asupra cetățenilor, fiind și puntea de legătură dintre cetățeni și autorități. În acest proces, societatea civilă își ia asupra sa „loviturile”, după ce identificăm și criticăm anumite procese sau acțiuni venite din partea statului. Deseori suntem conștienți că pot surveni presiuni din partea statului, din partea celor care sunt criticați de noi.

— Cu ce se ocupă de fapt Centrul Național de Mediu?

— Activitatea organizației noastre, în mare parte, ține de protecția resurselor de apă. În cadrul acestor activități, întreprindem diverse acțiuni, inclusiv cele ce țin de poluarea apelor din cauza deșeurilor, a unor activități agricole sau din cauza apelor uzate ș.a. Practic toată activitatea umană exercită o presiune ecologică asupra resurselor de apă, or, resursele de apă sunt cele mai importante resurse pentru existența vieții pe Pământ, inclusiv și pentru existența noastră, a oamenilor.

— Vă mulțumesc!

Pebtru conformitate, Nicolae Galaju