Principală  —  Interviuri   —   Cât costă încrederea la Nistru?

Cât costă încrederea la Nistru?

Interviu cu Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei UE în Moldova

 

— De curând Delegaţia UE în Moldova a declarat că va acorda 13 milioane de euro R.Moldova pentru măsuri de sporire a încredrii între cele două maluri ale râului Nistru. Ce activităţi anume vor fi finanţate din acest buget?

— Nu este primul set de măsuri în acest sens, este deja al treilea. Au mai existat două proiecte de sporire a încrederii, implementate acum doi ani, care au presupus o finanţare de 1-2 milioane de euro pentru fiecare. Proiectele respective erau destinate unor domenii specifice, care se referă la afaceri mici şi mijlocii, formarea de formatori în domeniul afacerilor, şi în special la protecţia mediului şi reducerea cantităţii de pesticide pe teritoriul R. Moldova. De asemenea, am încercat să abordăm domeniul sănătăţii şi sectorul social. Aş putea să vă dau şi un exemplu în acest sens – prin intermediul unei companii specializate din Moldova, am oferit echipament medical pentru copiii născuţi prematur pentru a-i menţine în viaţă. Au fost procurate incubatoare pentru o maternitate din Tiraspol, am remobilat şi alte spitale din Transnistria, din nou cu ajutorul unor companii moldoveneşti.

Totodată, intenţionăm să instituim o euroregiune în partea de nord a Moldovei împreună cu regiunea Viniţa din Ucraina, idee care încă n-a fost materializată din cauza obstacolelor create, dar sper să depăşim aceste probleme cât mai curând. Am contribuit şi la deschiderea unor centre comerciale la Tiraspol şi Bender. Următorul centru de acest gen va fi deschis la Râbniţa. De asemenea, intenţionăm să deschidem un centru de informare europeană la Universitatea din Tiraspol. Toate aceste acţiuni sunt măsuri concrete, pe care nu le realizăm doar în partea transnistreană. Am contribuit, de asemenea, la inaugurarea Biroului pentru Reintegrare al Moldovei. Am oferit susţinere satelor din zona de securitate, în special celor care contactează mai mult cu cealaltă parte a râului Nistru.

Al treilea pachet de măsuri va cuprinde aceleaşi domenii, dar există posibilitatea să le extindem, pentru că dispunem de mai multe surse financiare decât anterior. Cele 13 milioane de euro disponibile pentru acest proiect le vom folosi cât mai eficient pentru a spori încrederea între cetăţenii de pe cele două maluri ale râului Nistru.

— Cum stabiliţi sau cum măsuraţi creşterea încrederii în baza acestui proiect?

— Încrederea nu poate fi măsurată şi apreciată de la unu la zece. Scopul nostru este să dezvoltăm proiecte care ar implica ambele părţi. Aceste proiecte sunt în beneficiul cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului şi încrederea apare pas cu pas. De exemplu, donaţia de echipament medical oferit spitalelor din zona transnistreană prin intermediul companiilor moldoveneşti. Acest proiect nu e doar un act tehnic de donare a echipamentelor, până se ajunge la acest pas oamenii au posibilitatea să comunice, să facă schimb de opinii – despre colaborarea lor nemijlocită, dar şi despre situaţia de la Chişinău şi cea de la Tiraspol. Apoi ei le comunică familiilor lor că “aceste persoane de la Chişinău cu care colaborăm sunt nişte oameni de bine”. În baza unui proiect de remobilare a unei grădiniţe din zonă, copiii pot să se joace mai mult împreună, au mai multe posibilităţi să petreacă timpul într-o atmosferă plăcută. Credem că acest lucru creşte încrederea între oameni.

— Credeţi că a fost înregistrat în ultimii ani vreun progres în comunicarea Transnistriei cu regiunea de vest a Moldovei?

— Eu cred că încrederea populaţiei a crescut. Au existat diverse întrevederi între părţi, au fost organizate dialoguri directe între prim-ministrul Vlad Filat şi Igor Smirnov, şi acest lucru pozitiv a contribuit la sporirea indicelui de încredere între cetăţenii de pe ambele maluri ale râului Nistru. Comunicarea dintre oamenii de aici este mult mai avantajată decât cea dintre locuitorii regiunilor de conflict din Caucaz.  Aici, oamenii comunică unul cu altul, fac schimb de opinii, călătoresc pe ambele maluri, dar şi spre Ucraina şi viceversa. Am observat chiar multe automobile cu numere de înregistrare transnistrene care vin aici la cumpărături sau cu alt scop.

Oamenii comunică. Prin urmare, putem vorbi despre un an de succes în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean.

— Cât de simplă a fost colaborarea cu autorităţile, cu cele medicale, bunăoară, sau cu alte autorităţi din regiunea transnistreană?

— Nu a fost prea simplu şi nici nu neg acest lucru. În acest context, nu era nevoie doar de responsabili din sectorul medical pentru acordarea echipamentului, ci şi de alte instituţii specializate. Până la urmă, am reuşit să-l convingem pe fostul lider Igor Smirnov despre importanţa unor proiecte specifice. Conducerea de la Tiraspol a înţeles că ceea ce oferim este în folosul populaţiei din regiune, iar pentru noi era importantă participarea activă a ambelor părţi. Astfel, am încercat să reducem birocraţia. În cadrul acestor proiecte, am colaborat eficient cu PNUD Moldova, partenerul responsabil de implementarea proiectului, cu care vom colabora şi în cadrul celui de-al treilea proiect. E o colaborare eficientă, pentru că am avut posibilitatea să lucrăm împreună cu persoane experimentate, buni cunoscători ai circumstanţelor problemei, care ştiu să găsească acces spre conducerea ambelor maluri ale Nistrului.

— Igor Smirnov nu mai este liderul regiunii transnistrene. Luna trecută, acesta a fost criticat de mass-media pentru nivelul înalt al corupţiei în cadrul structurilor pe care le-a condus. Eraţi conştienţi de posibilele riscuri de coruptibilitate în cadrul proiectelor implementate?

— Corupţia nu este doar o problemă a Tiraspolului sau Chişinăului. Această problemă există peste tot în lume. Nu ştiu dacă rapoartele difuzate de televiziunile ruseşti în acest context sunt corecte sau nu, nu eu ar trebui să judec situaţia. Eu aş putea să mă pronunţ doar cu privire la proiectele noastre – până acum nu am avut nicio problemă în ceea ce priveşte utilizarea neadecvată a mijloacelor financiare, probabil din cauza că aceste mijloace nu au fost atât de semnificative ca în alte proiecte. Totuşi, din câte am văzut eu, sursele financiare au fost folosite eficient, exact pentru realizarea scopului stabilit. Aş dori ca proiectele care urmează să fie la fel de eficiente ca proiectele de sporire a încrederii.

— Există multe ajutoare financiare oferite regiunii transnistrene de către Federaţia Rusă. Cum credeţi, este oportun ajutorul Dvs. în asemenea condiţii?

— Toate aceste idei, desigur, sunt discutate cu autorităţile de la Chişinău. Noi implementăm proiectele doar cu acordul autorităţilor centrale. În acelaşi timp, purtăm discuţii cu autorităţile locale din Transnistria, care decid dacă proiectul le este util. Astfel, un număr semnificativ de proiecte a fost implementat la propunerea părţii transnistrene. Noi analizăm situaţia în detaliu pentru a evita dubla finanţare, iar finanţarea din partea Rusiei poate fi utilizată pentru alte proiecte implementate în regiune.

— Igor Smirnov şi administraţia lui erau pe lista neagră a persoanelor care nu aveau dreptul să călătorească în ţările UE. Care sunt drepturile de călătorie ale acestuia în prezent, ţinând cont de faptul că el nu mai este liderul autorităţilor din regiune?

— Numele lui Igor Smirnov este încă pe lista neagră. După cum ştiţi, la momentul actual, toate măsurile de interdicţie a călătoriilor au fost suspendate, ceea ce înseamnă că lista există şi rămâne în vigoare, dar prevederile acelui document nu sunt acum aplicate în practică. În curând, vom decide dacă trebuie să prelungim termenul acestei măsuri sau nu, vom analiza situaţia cu multă atenţie, împreună cu alţi parteneri europeni, şi vom lua o decizie în acest sens – să menţinem aceste persoane în listă sau nu. Vom analiza situaţia şi prin prisma schimbărilor care au avut loc.

— Când anume se va lua o decizie cu privire la această listă?

— Pe parcursul următoarelor două luni.

— Aţi vizitat Tiraspolul şi Transnistria de mai multe ori. Cum au fost călătoriile în această regiune? S-a schimbat ceva în condiţiile de călătorie pentru Dvs. după ultimele alegeri de la Tiraspol?

— Eu cred că diferenţele nu sunt prea evidente. Chiar şi cei 20 de ani de separare nu au reuşit să mă facă să cred că vorbim despre situaţii diferite. Cu siguranţă, există lucruri care necesită schimbări, dar acestea nu sunt într-atât de radicale, încât să ne facă să vorbim despre regiunea transnistreană ca fiind o altă lume. Şi cred că cei care au fost prin această zonă ar putea să confirme spusele mele. Totuşi, nu putem să ne pronunţăm asupra schimbărilor din regiune, legate de ultimele alegeri, doar după o singură călătorie pe care am făcut-o recent. Să sperăm că noua conducere va facilita accesul în regiune. L-am auzit chiar pe Evgheni Şevciuk promiţând să schimbe situaţia. Sperăm că, spre binele cetăţenilor moldoveni, inclusiv a Guvernului şi Parlamentului, dar şi spre binele nostru, diplomaţii, vom continua să explorăm noi căi de colaborare pentru a apropia cele două maluri ale Nistrului.

— Ce părere aveţi despre noul lider de la Tiraspol?

— Evgheni Şevciuk nu este un interlocutor nou pentru mine. Am avut câteva întrevederi cu el în trecut. Cred că este un interlocutor cu care poţi discuta pe orice teme. Cu siguranţă că atunci când primul-ministru sau un alt lider moldovean se va întâlni cu el, părerea lor va fi aceeaşi. Să sperăm că noile schimbări vor face ca procesul de rezolvare a conflictului să avanseze pas cu pas. Acest obiectiv trebuie să fie clar pentru fiecare. Noi sperăm că va apărea şi un nou imbold în negocierile de formatul 5+2. Astfel, vom avea posibilitatea să rezolvăm o serie de probleme importante, cum ar fi traficul feroviar de bunuri dintre Chişinău, Tiraspol şi Odesa. Cu ajutorul experţilor UE am reuşit reluarea traficului feroviar de pasageri începând cu 1 octombrie 2010. Am dori să facem acelaşi lucru cu transportul de mărfuri. O altă problemă care nu pare a fi foarte complicată este reluarea activităţii liniilor de telefonie fixă, întreruptă cu cinci sau şase ani în urmă.

— Ce credeţi despre faptul că prima vizită oficială a lui Şevciuk a fost la Moscova şi că acesta comunică cu Kievul pentru următoarea vizită? Se pare că el deocamdată nu are planificată nicio întrevedere cu autorităţile moldoveneşti.

— Eu cred că el este cel care decide modul în care-şi construieşte agenda de lucru. Aşteptările sunt destul de mari, în primul rând să colaboreze cu partenerii în ceea ce priveşte negocierile în formatul 5+2 . Sunt sigur că foarte curând populaţia de pe cele două maluri ale râului Nistru va începe să comunice din nou. De asemenea, cred că activitatea grupurilor de lucru create în cadrul OSCE va fi reluată îndată ce dl Şevciuk va forma o echipă nouă de lucru în acest sens.

— Diplomaţia îşi are regulile proprii de lucru, pe care oamenii simpli nu le înţeleg. Dvs. mergeţi la Tiraspol, dar comunicaţi şi cu autorităţile de la Chişinău. Totodată, ambasadorul Federaţiei Ruse merge la Tiraspol, deschide consulate, organizează alte activităţi, fără să discute aceasta cu autorităţile R. Moldova. Cum ar trebui, de fapt, să decurgă comunicarea externă cu regiunea transnistreană, o entitate care nu e recunoscută separat de nicio ţară din lume?

— N-aş dori să comentez acţiunile colegilor mei. Cred că cel mai potrivit ar fi informarea autorităţilor centrale despre o deplasare în teren, ceea ce şi facem  noi. Cred că această abordare este cea mai corectă. Totuşi, fiecare ţară şi fiecare diplomat trebuie să acţioneze aşa cum crede el de cuviinţă.

— Prima zi a lui ianuarie a redeschis vechea problemă transnistreană. Un tânăr a fost împuşcat mortal de un pacificator. Ce credeţi despre acest incident şi care ar fi soluţia pentru forţele pacificatoare, care sunt în acelaşi loc la 20 de ani de la terminarea războiului?

— În primul rând, cred că incidentul cu persoana împuşcată este foarte trist, iar circumstanţele în care victima a fost ucisă sunt dramatice într-un fel, deoarece incidentul ar fi putut fi evitat. Desigur că şi noi am discutat şi analizat acest incident.  Cred că este vizibil faptul că problema ar trebui să se pună în discuţie. Specific din nou că acest lucru ar trebui să se facă în mod calm şi moderat. De aceea, eu cred că ar trebui să aşteptăm până va fi format un grup de lucru pentru a discuta problema. UE este gata să abordeze problema respectivă în orice format numai dacă există dorinţă din partea părţilor. De asemenea, problema respectivă ar trebui să fie discutată de ambele părţi cu Federaţia Rusă într-o manieră calmă pentru identificarea unei soluţii.

— La prima vedere, populaţia de pe ambele maluri ale râului Nistru este aceeaşi, se confruntă cu aceleaşi probleme, legate de sărăcie, migraţie, şomaj. Totuşi, o diferenţă majoră există, datorită presei pe care o consumă. Oamenii de pe acest mal al Nistrului au acces atât la presa din Moldova sau Federaţia Rusă, cât şi la cea din statele Europei. Pe când oamenii din partea stângă a Nistrului sunt limitaţi preponderent la canale transnistrene şi ruseşti de informaţie. Poate acest separatism informaţional să complice înţelegerea părţilor?

— Eu consider că libertatea presei este un subiect destul de important şi sper că noua conducere de la Tiraspol va contribui într-o măsură oarecare la diversificarea surselor media accesibile în zonă. În prezent, avem chiar o idee de proiect, pe care s-ar putea să-l implementăm într-o bună zi. Două structuri mass-media de pe ambele maluri ale râului Nistru ar putea lucra împreună asupra unui proiect comun. Deşi nu e o situaţie atât de simplă. Cunosc mulţi oameni de pe malul drept care privesc canalele de televiziune ruseşti şi probabil există transnistreni care urmăresc presa europeană, fie pe internet sau pe ecranele de televiziune. Din fericire, informarea populaţiei nu poate fi oprită în întregime.

— În Transnistria există multe probleme cu privire la drepturile fundamentale ale omului. Copiii din zonă încă nu au dreptul neîngrădit la educaţie în limba maternă. Cum am putea să-i ajutăm?

— Din câte cunosc, a fost creat un grup comun de lucru pentru a rezolva problema şcolilor cu predare în limba română din zonă. Din păcate, acesta nu s-a întâlnit niciodată. Sper ca noua conducere transnistreană să susţină organizarea unor astfel de întrevederi sau să găsească o soluţie optimă pentru drepturile educaţionale. Şcolile cu predare în limba română de pe malul stâng al Nistrului ar trebui să funcţioneze fără probleme. Să sperăm că autorităţile vor merge în direcţia corectă în acest sens.

— Aţi vorbit despre această problemă cu Evgheni Şevciuk?

— Prima noastră întrevedere a fost una de curtoazie, de aceea nu am intrat în detalii cu privire la această problemă.

— Chişinăul are o problemă comună cu autorităţile de la Tiraspol: impunitatea oficialilor care s-au făcut vinovaţi de comiterea unor anumite erori fiind la putere. Nimeni nu este pedepsit pentru corupţie, tortură sau violarea drepturilor omului. Credeţi că noul lider de la Tiraspol va admite pedepsirea foştilor lideri corupţi din zonă?

— Cred că Transnistria nu ar trebui tratată în mod izolat, oficiali corupţi există peste tot. Toată lumea trebuie să fie tratată în mod egal. Dar în funcţie de situaţie, trebuie să fim în relaţii bune şi să privim în viitor, şi nu în trecut. Cea mai bună soluţie ar fi ca cel puţin acum să aplicăm standardele democratice şi ale drepturilor omului europene. Cu certitudine, unele drepturi umane au fost încălcate dur în regiunea transnistreană. Eu îmi pun mari speranţe că noua conducere va depune mai mult efort pentru îmbunătăţirea situaţiei. Chiar recent am citit o ştire în care se spunea că, la ordinul lui Şevciuk, a fost instituită în premieră o unitate anticorupţie în cadrul unităţii transnistrene de Interne. Vom vedea cum va schimba această structură situaţia, dar cel puţin un pas a fost făcut în acest sens.

— O întrebare despre inechitatea forţelor de pacificare. Actualmente 30 procente din militarii din zonă sunt din partea R. Moldova, 31% – ruşi şi 39% – transnistreni. Soldaţii transnistreni şi ruşi nu au infirmat niciodată că lucrează împreună şi că ar dori să fie în componenţa Rusiei. Ceea ce înseamnă că raportul de forţe este de 70 la 30. Cât de corect credeţi că este acest raport de forţe?

— Nu cunosc statisticile în detaliu. Cred că, odată cu rezolvarea acestui conflict, toate aceste probleme vor fi evitate. Trebuie să lucrăm mult în acest sens. Acest raport a fost stabilit cu mult timp în urmă, acum 20 de ani, cred. De aceea, consider că punerea în discuţie a acestui detaliu nu e cea mai bună alegere.

— Am şi o  întrebare cu privire la situaţia din Moldova. A fost deosebit de plastică expresia  despre “luna de miere”. La ce nivel este acest “mariaj” european-moldovenesc acum?

— Într-o căsătorie, există urcuşuri şi coborâşuri. Eu am impresia că noi am văzut mai multe urcuşuri decât coborâşuri. Sper că această situaţie va continua să evolueze spre bine, spre elaborarea unor politici naţionale potrivite. Dar întotdeauna există loc pentru îmbunătăţiri, dacă pot să spun aşa. Anul 2011 a fost dominat de discuţii intensive cu privire la alegerile prezidenţiale. Sper că, odată cu rezolvarea acestei probleme, există posibilitatea ca totul să revină la normal şi procesul de reformare să continue. Astfel, relaţiile noastre bilaterale se vor îmbunătăţi.

— Credeţi că referendumul ar fi o soluţie în acest sens? Credeţi că acesta ar avea succes?

— Referendumul este un mijloc destul de democratic. Prin referendum, cerem opinia cetăţenilor, ce poate fi mai democratic? Totuşi, cred că autorităţile moldoveneşti sunt cele care decid dacă un referendum ar putea să fie o soluţie a acestei probleme.

— O problemă actuală în Moldova este sistemul judiciar. Există vreo şansă pentru reeducarea judecătorilor moldoveni astfel încât justiţia să  lucreze în conformitate cu standardele europene şi în contextul “mariajului european”?

— Reformarea sectorului judiciar este prioritatea noastră pentru anul viitor. Noi am susţinut guvernul şi întreaga conducere politică în elaborarea unei strategii de reformare a sistemului justiţiei. Strategia este gata. Acum ne gândim la un plan de implementare a acesteia. O vom examina foarte atent, după care, începând cu anul 2012, vom oferi Moldovei un buget de 52 de milioane de euro în trei tranşe, timp de trei ani, pentru reformarea justiţiei. Sperăm că, astfel, vom aborda şi rezolva multe probleme existente în sectorul judiciar, care trebuie supus urgent unui proces de reformare.

— Aveţi ceva să le uraţi cetăţenilor simpli din Moldova?

— Chiar dacă suntem deja la finele lunii ianuarie, aş dori să urez cetăţenilor moldoveni un an cât mai fericit şi mai bun, un an care să le realizeze visele, chiar dacă nu toate. Am dori ca toate problemele existente în relaţiile bilaterale să fie rezolvate, iar acest lucru să se reflecte asupra vieţii şi nivelului de trai al cetăţenilor. În acest context, aş dori să pledez pentru puţină răbdare. ştiu că oamenii nu sunt prea răbdători din cauza că au trăit mulţi ani în condiţii în care nu şi le-ar fi dorit niciodată. Bunăoară, eu sunt originar din fosta Germanie de Est. Atunci când ţara mea natală a trecut prin reformele prin care trece Moldova în prezent, fosta Germanie de Vest ne-a dat o mână de ajutor după procesul de unificare. Dar abia peste 6-7 ani am înţeles că schimbarea într-adevăr s-a produs, mentalitatea oamenilor s-a schimbat. Aceeaşi situaţie este în Moldova. Aş vrea să transmit un mesaj cetăţenilor: să fie mai răbdători, pentru că schimbările nu se vor produce imediat. Din păcate, nu există doar câştigători, există şi învinşi. Cel mai important este să fim optimişti şi să contribuim fiecare la procesul de reformare. Noi încercăm să vă ajutăm după posibilităţi. În acest scop, îmi propun să călătoresc cât mai mult pe teritoriul Moldovei, pentru că adevărata Moldovă nu înseamnă doar bulevardul Ştefan cel Mare din Chişinău.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate,
Alina RADU