Capcanele electorale din hăţişul politic

Un interviu cu Leonid Bujor, parlamentar, Alianţa Moldova Noastră (AMN)

— Ce fel de „taine” ascunde noua redacţie a Legii despre secretul de stat?

— Deşi, la prima vedere, nu sunt prevederi care baricadează accesul la informaţii importante, aceasta, totuşi, riscă să devină un obstacol la capitolul dreptul cetăţenilor şi, în special, al mass-media la libera informare. Mai multe prevederi nu corespund caracteristicilor unui stat liber şi democrat. De exemplu, în articolul 28 sunt enumerate funcţiile ale căror deţinători au acces la informaţiile secrete. Este vorba de preşedintele republicii, de prim-ministru, de deputaţi şi de preşedintele Curţii Constituţionale. E stipulat, totodată, că ar avea acces şi unii responsabili din administraţiile publice, fără a se pomeni vreun cuvânt despre preşedinţii raioanelor. Ne îngrijorează acest fapt, deoarece considerăm că dreptul la informaţia secretă de orice grad este obligatoriu pentru preşedinţii raioanelor.

Totodată, în unele cazuri ar fi imposibil de realizat această lege în condiţiile în care preşedinţii de raioane nu au acces la informaţiile secrete. Bunăoară, proiectul prevede secretizarea informaţiei din domeniul Protecţiei Civile. Este ştiut că preşedinţii de raioane sunt şi preşedinţi ai Comisiilor pentru situaţii excepţionale. Să ne întrebăm: ce s-ar putea întâmpla dacă în R. Moldova ar fi declarată stare excepţională, iar preşedinţii de raioane nu au acces la documentele secrete, elaborate de Guvern sau Parlament, care stipulează ce acţiuni ar trebui întreprinse în condiţii excepţionale? Cum poate gestiona situaţia un preşedinte de raion care nu are acces la asemenea informaţii? Alt articol, 34, stipulează că încheierile SIS, în urma controalelor efectuate în diverse instituţii, sunt obligatorii pentru conducătorii acestor instituţii. Nici această prevedere, nici altele nu presupun dreptul conducătorilor instituţiilor de a ataca în judecată deciziile SIS. Aceste circumstanţe ne amintesc de perioada stalinistă, când deciziile aşa-numitelor troici, conduse de Beria sau Ejov, erau executate neclintit. Dacă tindem să ajungem în UE, la elaborarea unor astfel de legi ar trebui să respectăm practica internaţională.

— Restricţiile de acest fel sunt admise din neştiinţa legiuitorilor sau din rea intenţie?

— Cred că mai multe neajunsuri apar din cauza lipsei de experienţă a R. Moldova. Suntem un stat tânăr şi mai avem de învăţat în diverse domenii. Oricum, din punctul nostru de vedere, anumite prevederi sunt incluse în mod conştient. Ştiind că, în urma alegerilor locale din 2007, în 2/3 din raioane reprezentanţii PCRM nu mai deţin funcţii de şefi de raioane, acestea revenindu-le partidelor de opoziţie (14 preşedinţi sunt reprezentanţi ai AMN), guvernarea are grijă ca reprezentanţii administraţiei publice locale să fie limitaţi în ceea ce priveşte accesul la informaţie. De la tribuna Legislativului ni s-a explicat că anumite stipulări vor fi incluse într-o anexă. Acest argument, însă, este formal, deoarece s-ar putea ca în acea anexă să fie enumerate raioanele în care preşedinţilor li se permite accesul la informaţie, fiind admisă o discriminare flagrantă la acest capitol…

— Deputatul AMN Veaceslav Untilă este autorul iniţiativei legislative despre oportunitatea efectuării controlului psihiatric de către fiecare candidat electoral. Cum au reacţionat deputaţii şi ce şanse există ca această prevedere să fie realizată?

— Atunci când acest proiect de lege a fost examinat în cadrul Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, din care fac parte şi eu, doar doi deputaţi, Bujor şi un membru al altei fracţiuni, necomuniste, au sprijinit acest proiect, iniţiat de Veaceslav Untilă. Deputaţii PCRM au votat împotrivă. Zilele acestea, Guvernul a sprijinit iniţiativa colegului nostru. Se pare că nu este un lucru întâmplător, deoarece, potrivit unor surse din cadrul fracţiunii PCRM, în cadrul unei întâlniri cu preşedintele Voronin, acesta ar fi spus că iniţiativa ar trebui susţinută. Ne dăm seama de ce Voronin s-a pronunţat pro.

— Care ar fi aceste motive?

— Probabil, s-o fi întrebat: de ce un preşedinte al R. Moldova trebuie să demonstreze că este sănătos nu doar fizic, ci şi mintal, atunci când pretinde la funcţia de şef al statului, iar un deputat în Parlamentul R. Moldova nu ar trebui să-şi demonstreze integritatea psihică?

— Dar unde, potrivit legii, ar trebui să obţină certificate candidaţii la mandatul de deputat?

— Acest subiect va fi discutat în cadrul şedinţei plenare. Din punctul meu de vedere, realizarea acestei prevederi este complicată, sub aspect tehnic. Să admitem că la scrutin ar putea participa 14-16 formaţiuni politice. Înmulţind această cifră la numărul de 106 candidaţi de pe fiecare listă electorală, obţinem un număr impunător de candidaţi la funcţia de deputat.

— Acum câteva zile, la Curtea de Apel, aţi participat la „procesul ambulanţelor”, în cadrul căruia liderul AMN, Serafim Urechean, urma să fie condamnat la 9 ani privaţiune de libertate, după cum ceruse procurorul. De ce a lipsit Serafim Urechean de la acest proces?

— Pentru că se afla peste hotarele R. Moldova…

— Din teamă că ar putea fi arestat?

— Nu. În ajunul plecării, pe 13 octombrie, Serafim Urechean a informat onorata instanţă că este de acord ca decizia definitivă să fie luată în lipsa sa. În calitate de cetăţean, dar şi de deputat, nu am niciun drept să mă implic în actul de justiţie. Totodată, condamn reprezentanţii guvernării comuniste care încearcă să dirijeze sistemul judiciar din R. Moldova. Consider că acestea sunt trăsături ale unui sistem antidemocratic, dictatorial. Nu mai este un secret pentru nimeni că R. Moldova riscă să devină un stat poliţienesc. Iată de ce alegerile parlamentare din 2009 sunt importante nu doar prin faptul că trebuie să înlocuim actuala guvernare, ineficientă şi antipopulară, cu una democratică, ci şi prin faptul că trebuie să curmăm, odată pentru totdeauna, toate tendinţele negative caracteristice R. Moldova. Cât priveşte dosarul ambulanţelor, acesta a fost iniţiat la comanda preşedintelui, care, pe un document oficial, adresat unor persoane cu funcţii înalte în stat, inclusiv unui cunoscut consilier prezidenţial, a scris simplu ca bună ziua: Organizaţi executarea! Urmare a acestor acţiuni a demarat fabricarea dosarului, iar despre acest fapt au vorbit nu doar persoanele din cadrul Primăriei care au avut de suferit în urma acestei aşa-zise anchete, ci şi însuşi anchetatorul, care a recunoscut că a fost forţat de conducerea Procuraturii Generale şi a CCCEC să îndeplinească această comandă.

— Anchetatorul Grigore Gore s-a expus unor mari riscuri… Cum apreciaţi această situaţie?

— Eu apreciez orice act de curaj al cetăţenilor R. Moldova, indiferent de funcţia deţinută: fie că eşti angajat al CCCEC, al Procuraturii Generale, al Ministerului Culturii, fie că eşti lider politic sau ziarist care luptă pentru curmarea corupţiei, inclusiv din cadrul organelor de drept ale R. Moldova. Apreciez această decizie obiectivă a Curţii de Apel. Aş aminti aici că, în cadrul unei şedinţe a Parlamentului, am sesizat organele de anchetă din R. Moldova pe marginea procurării de către Guvernul Tarlev a 30 de ambulanţe la un preţ mult mai mare decât cele procurate de Primăria Chişinău. Până în prezent, însă, nu am primit niciun răspuns de la Procuratura Generală.

— Actualul primar de Chişinău, Dorin Chirtoacă, figurează deja în câteva dosare penale, în calitate de bănuit. Credeţi că şi în cazul lui Chirtoacă ar putea exista acest ordin: Organizaţi executarea?

— Am candidat şi eu la funcţia de primar general în vara 2007. Am fost conştient că, în cazul în care devin primar general, lucru pe care l-am dorit, recunosc, urma să fiu supus unor torturi morale şi psihologice, de felul celor la care astăzi este supus dl primar general Dorin Chirtoacă. În calitatea mea de candidat la funcţia de primar general, am făcut apel către toţi alegătorii mei să susţină candidatura lui Chirtoacă, azi pot să-i doresc doar un singur lucru: să dea dovadă de caracter, de verticalitate, să rămână pe aceleaşi poziţii, devotat cauzei democraţiei şi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să aplice normele legale. Înţeleg că este un om incomod, în comparaţie cu Veaceslav Iordan sau alte persoane care au deţinut această funcţie după Serafim Urechean, loiale preşedintelui R. Moldova şi îndeplinind orice indicaţie a acestuia. Cu părere de rău, mai mulţi colaboratori de atunci ai Primăriei nu au manifestat curaj şi corectitudine, din care cauză astăzi, în Valea Morilor, avem o gunoişte de mari proporţii. Să nu uităm că lucrările au demarat chiar la indicaţia şefului statului, acum doi ani.

— Se pare că, în perspectivă imediată, actualul ministru al Construcţiilor, care are şi firmele sale de profil, se va ocupa de amenajarea acelei zone. Cum funcţionează Legea despre conflictul de interese?

— Mi se pare că noul ministru, cu tot cu firmele sale de construcţii, nu va reuşi ceva deosebit până la alegerile parlamentare din 2009, şi asta pentru că nu există bani. Deşi atât preşedintele, cât şi Guvernul au declarat că vor majora salariile profesorilor du 50%, începând cu 2009, recent au precizat că nu au putut majora salariile tuturor pedagogilor, din lipsă de fonduri, promiţându-le doar unei categorii neînsemnate de angajaţi, din instituţiile preşcolare… Dacă nu există bani pentru salariile pedagogilor, de unde vor fi găsiţi pentru Valea Morilor? Iar dacă sunt bani, dar autorităţile spun că nu sunt, înseamnă că acestea mint…

— Ar putea exista vreo tranzacţie între stat şi agenţi economici privaţi?

— S-ar putea ca, pe ultima sută de metri de guvernare comunistă, să se urmărească şi în acest caz unele interese, precum în cazul Stadionului Republican, când interesele unui grup de agenţi economici dornici să realizeze proiectul au prejudiciat chiar şi ideea renovării acestei arene sportive.

— După demiterea directorului Agenţiei Sportului, Andrei Cimil, a fost sau nu salvat Stadionul Republican?

— Cred că AMN a avut un rol decisiv în contracararea încălcărilor flagrante puse la cale în cadrul reconstrucţiei Stadionului Republican. Cimil a fost determinat să-şi prezinte demisia deloc întâmplător. De altfel, chiar preşedintele, înainte de olimpiadă, a declarat că Cimil nu i-a îndreptăţit aşteptările privind edificarea sportului naţional.

— În calitatea dvs. de membru al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, ce fel de sesizări ale cetăţenilor primiţi?

— Numărul angajaţilor din administraţia publică centrală care, cu cât ne apropiem de alegerile din 2009, se întreabă tot mai frecvent ce va urma, creşte în fiecare zi. Cu siguranţă, de ceea ce se întâmplă la capitolul hărţuirea jurnaliştilor, hărţuirea cetăţenilor de rând, cum a fost cazul unui cioban din Ialoveni, batjocorit de poliţişti, de acţiunile împotriva acelor cetăţeni care pichetează legal în Chişinău sau în alte localităţi ale R. Moldova, responsabili nu se fac toţi colaboratorii instituţiilor de stat. Deseori funcţionarii sunt puşi în situaţia de a îndeplini indicaţiile în scris sau cele orale ale şefilor. Acele categorii de funcţionari care dau indicaţii ilegale ar trebui să conştientizeze că, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să răspundă în faţa legii şi în faţa cetăţenilor R. Moldova pentru acţiunile lor. La capitolul Poliţie, deoarece deseori se vehiculează anume comportamentul abuziv al poliţiştilor, vreau să amintesc că am fost martor atunci când trei deputaţi din opoziţie au fost brutalizaţi de poliţişti, fără a se ţine cont de prevederile legii despre Statutul deputatului. Atunci, colaboratori de rang înalt de la Comisariatul municipal de Poliţie Chişinău, acţionau la comandă în timp ce ne deplasăm din str. Puşkin spre sediul postului de radio Antena C. Numele acestor colonei de poliţie sunt cunoscute. Mai devreme sau mai târziu, aceştia vor trebui să răspundă. O parte impresionantă de sesizări se referă la faptul că cetăţenii nu îşi găsesc dreptate în sistemul judecătoresc al R. Moldova, alţii se plâng de faptul că au muncit pe parcursul întregii vieţi, dar au ajuns să nu mai poată supravieţui. Avem şi adresări de la reprezentanţi ai partidelor de opoziţie din teritoriu, care spun că, deseori, sunt intimidaţi doar pentru faptul că refuză să facă jocul autorităţilor comuniste. Cetăţenii ne cer să intervenim pentru a găsi adevărul. Este regretabil că, de cele mai dese ori, intervenţiile noastre rămân fără acţiuni concrete din partea statului. Este clar din ce cauză avem peste 120 de cazuri de condamnare a statului la CEDO. Aceste date demonstrează că, în ultimii 8 ani, R. Moldova nu a avansat la capitolul democratizarea societăţii. Avem şi regrese. Concluziile sunt confirmate şi în luările de atitudine ale instituţiilor europene.

— Ce se mai întâmplă în cazul deţinutului Vitalie Zingan, mama căruia, de mai mulţi ani, protestează în faţa Parlamentului?

— Chiar în aceste zile am primit răspunsuri de la Procuratura Generală şi de la Ministerul Justiţiei, în urma unei adresări de la Varvara Zingan, care, de altfel, protestează şi acum. Aştept un răspuns şi de la Centrul pentru Drepturile Omului din R. Moldova. Este clar, însă, că ultimele scrisori sunt în defavoarea aşteptărilor dnei Zingan. Autorităţile repetă că feciorul său ar fi fost implicat în acele acţiuni pentru care a fost condamnat. Cred că, în această tristă istorie ar putea pune punct doar CEDO. Până la următoarele alegeri nu cred să intervină ceva la nivel local, mai ales că Varvara Zingan aduce acuzaţii dure unui şir de demnitari din R. Moldova, celor de a căror disponibilitate depinde o decizie favorabilă în acest caz.

— Unde se află acum ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc? Este angajat în vreo funcţie?

— Nu cunosc unde se află, dar, la o întâlnire cu cetăţenii unui raion din republică, am fost întrebat dacă este adevărat că dl Papuc, în timpul apropiat, va deţine funcţia de consilier al preşedintelui Voronin. Vreau să cred că acestea sunt zvonuri şi că, în această jumătate de an, cât Voronin va mai deţine Preşedinţia, nu vom ajunge şi la un astfel de paradox. De fapt, cazul Papuc nu ar trebui să ne mire, deoarece majoritatea miniştrilor, cu excepţia câtorva, poate, sunt la fel de reticenţi la solicitările Legislativului. Acum câteva zile, trebuia să vină ministrul Culturii, pentru a explica ce se întâmplă cu monumentul Lupoaicei. Am insistat să aflăm dacă, în cadrul proiectului naţional „650 ani de la constituirea statului moldovenesc”, este prevăzută restabilirea monumentului care confirmă latinitatea poporului nostru. În Parlament a venit un viceministru care a încercat să demonstreze că, pentru 2009, nu sunt bani. Ne-a spus că acest proiect nu a fost inclus în program. Dar, la Floreşti, a fost batjocorit Monumentul lui Mihai Eminescu. Pentru asta, cine a investit bani? Din care program? În Chişinău, pe str. Ion Creangă, sunt numeroase sigle fasciste. Cine finanţează aceste acţiuni? Cum de nu se găsesc bani pentru restabilire, dar se găsesc resurse pentru distrugere?

— Deci, nu vom avea acest monument, pe perioada guvernării lui Stepaniuc?

— Cred că nu. Am întrebat, în mod special, dacă nu cumva ar fi posibil să se aloce fonduri din milionul „Caravelei culturii” pentru restabilirea acestui monument. Nedorinţa de a-l readuce în curtea Muzeului Naţional de Istorie este o tentativă de continuare a acţiunilor de mankurtizare a cetăţenilor R. Moldova, în special a tinerei generaţii. Sunt convins că cei care au demarat aceste acţiuni nu sunt veşnici, iar tinerii nu pot înghiţi la nesfârşit aceste acţiuni sfidătoare.

— Sunteţi unul dintre protagoniştii celui de-al doilea volum editat de Iurie Roşca. Aţi discutat în Parlament, pe vreun hol, acest subiect?

— Dacă Iurie Roşca ar avea astfel de pete ca Leonid Bujor, ar fi curat ca lacrima. AMN reafirmă că, la 5 aprilie 2005, Iurie Roşca şi toţi cei care l-au votat pe Voronin au săvârşit un act de trădare naţională. Şi în continuare, rămânând în coaliţie cu el, manifestă aceeaşi trădare faţă de electoratul care le-a acordat vot de încredere, ca reprezentanţi ai unei formaţiuni care a avut cel mai dur mesaj anticomunist. Vreau să mai amintesc că, astăzi, în R. Moldova, nu avem un parteneriat politic, cum încearcă să spună liderii PPCD. Noi avem o coaliţie de guvernământ. Majoritatea legilor din Parlament sunt votate de comunişti şi de ppcd-işti.

— De la 2005 încoace, au aderat membri ai PPCD la AMN?

— Sunt unele localităţi în care s-a întâmplat acest lucru. Sunt şi consilieri de nivel raional care au aderat la AMN, fie că au făcut o declaraţie în acest sens, fie că nu. Noi nu ne propunem să speculăm alegerea lor pentru că nu avem de câştigat nimic. Cetăţenii conştientizează deja faptul că, în 2009, bătălia decisivă pentru viitorul R. Moldova SE VA DA între două forţe: PCRM (care e pe ducă şi noi dorim să-l ajutăm să se ducă) şi AMN. Manifestăm stimă şi respect faţă de toate formaţiunile democratice, dar acesta este un adevăr confirmat de alegerile locale din 2007. AMN are cel mai mare număr de consilieri locali, după PCRM, cel mai mare număr de consilieri raionali şi cel mai mare număr de primari locali sau raionali. Apreciem foarte înalt rolul acelor partide politice necomuniste care au participat şi participă în continuare la formarea coaliţiilor democratice din toate consiliile raionale. Vom depune toate eforturile ca în viitor aceste coaliţii să se păstreze şi să activeze eficient în interesul cetăţenilor. PCRM doreşte cu orice preţ ca într-un număr cât mai mare de raioane aceste coaliţii să se destrame, ca apoi, la alegerile din 2009, să trâmbiţeze: aţi văzut, dacă aceştia vin la putere în 2009, nu vor putea guverna, exact aşa cum nu pot deţine puterea locală!

— Tot mai multe formaţiuni declară că vor participa la alegerile din 2009. Potrivit unor estimări, în buletinul de vot ar putea fi incluse până la 20 de formaţiuni, majoritatea fiind de opoziţie. Pe de altă parte, se mai comentează oportunitatea coalizării forţelor democratice. Ce se întâmplă în realitate?

— În condiţiile în care comuniştii vor reacţiona şi vor ţine cont de opiniile experţilor europeni cu privire la pragul electoral şi la blocurile electorale, s-ar putea întâmpla anumite lucruri care ar schimba situaţia la acest capitol. Ar putea reveni în actualitate subiectul constituirii blocurilor electorale, imposibil în prezent. Despre lista unică, discuţiile mai continuă încă. Se pare, însă, că anumite prevederi ar putea deveni capcane periculoase în cazul unor liste comune. Nu este întâmplător că mai multe partide politice sunt prudente atunci când vine vorba despre aceste liste comune.

— Care ar fi capcanele?

— AMN are stipulat în documentele sale că vom negocia cu toate partidele problemele actuale. Una din capcane ar fi cea în care pe listele vreunui partid ar fi incluse persoane din cadrul altor partide, care însă nu s-au autodizolvat. Cum ar fi interpretate aceste situaţii? Dacă pe lista unui partid apar membri ai altor partide, CEC ar putea interpreta această situaţie drept „bloc electoral”, interzis acum de lege. Experţi în probleme de drept spun că, în acest sens, ar exista anumite riscuri. Cum să demonstrezi că nu este un bloc politic? Am încercat să discut cu alţi deputaţi acest subiect. Din păcate, astăzi nu pot să ofer un răspuns concret privind posibilitatea promovării unor liste electorale comune. Un lucru cert este că forţele democratice ar trebui să identifice modalităţi de a nu se ataca reciproc, deoarece există un singur oponent politic.

— Ce mai face acum colegul dvs. de fracţiune, deputatul Vasile Colţa?

— Este deputat independent. Nu mai am niciun fel de relaţii cu el. Între timp, am constituit altă structură la Hânceşti, după ce Colţa a fost exclus din partid, pentru activităţi cunoscute de cititori.

— Dar ce se întâmplă cu dosarele sale?

— Nu am verificat. Din câte ştiu, pe unul din dosare, cel legat de ţigări, a fost îndreptăţit.

— Există în R. Moldova deputaţi corupţi? Cum are loc coruperea unui deputat?

— Spre deosebire de deputaţii care se laudă că deţin un scaun în Parlament de mai mulţi ani, eu sunt deputat cu un stagiu de doar 3 ani. În acest răstimp, nimeni nu mi-a propus vreodată ceva, în schimbul votului în favoarea vreunei legi. Ceea ce am sesizat cu certitudine e că, deseori, propunerile noastre de expertizare a legilor sub aspectul coruptibilităţii nu au fost acceptate de majoritatea parlamentară. Îmi amintesc despre proiectul „Oraşul Vinului”, când mai mulţi deputaţi comunişti nu au acceptat o expertiză a coruptibilităţii. Acum sunt la rând Hotelul „Codru”, Cantina Parlamentului, Aeroportul… Am cerut acte ale expertizei anticorupţie, dar a urmat un refuz categoric. Posibil că adevărul despre anumite lucruri îl vom afla doar după alegerile din 2009.

— Ce evenimente mai importante au avut loc în Anul Tineretului?

— Anul Tineretului s-a transformat într-o acţiune populistă, cu caracter electoral. Acest program este o consecinţă a ultimelor alegeri, când tinerii nu au votat în favoarea PCRM. Prin Anul Tineretului, PCRM şi-a propus atragerea tinerilor în această formaţiune. Ce fel de An al Tineretului, când sute de mii de tineri sunt nevoiţi să plece din R. Moldova la muncă peste hotare?

— Cunoaşteţi acţiuni de corupţie în realizarea programelor de reabilitare a victimelor inundaţiilor?

— Corupere politică, da. La lichidarea consecinţelor acestor inundaţii au participat zeci de mii de cetăţeni şi toate partidele politice. Spuneţi-mi dacă aţi văzut cumva, la postul public de televiziune, vreun reportaj sau vreo ştire despre aceste ajutoare? Au fost mediatizate întruna vizitele reprezentanţilor PCRM, care veneau cu saci de făină sau de grâu în ajutorul sinistraţilor.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.