Avem 1001 de probleme

Interviu cu Dumitru Diacov, preşedinte de onoare al Partidului Democrat din Moldova, parlamentar

 

 

 

— Va fi sau nu ales preşedintele R. Moldova?

— Dacă mă gândesc la interesul naţional, dacă mă gândesc la situaţia socială şi economică din R. Moldova, la opinia oamenilor care doresc ca, în sfârşit, să terminăm cu această vânzoleală politică, cred că preşedintele trebuie ales. Altfel, devenim deja ridicoli. Oamenii sunt chemaţi la alegeri şi ei vin la alegeri. Votează aşa cum votează. Aleg nişte oameni în Parlament, aceştia fiind obligaţi, conform normelor legale şi celor constituţionale, să poarte un dialog şi să identifice compromisurile posibile. Dacă nu merge, noi mai chemăm o dată oamenii la alegeri, oamenii iarăşi vin, aleg, iar politicienii iarăşi nu se pot înţelege. De câte ori poate fi făcut un astfel de experiment asupra cetăţenilor? Mai găsim un astfel de exemplu, undeva, pe continentul european sau chiar pe cel african.

— Dar care ar fi soluţia tehnică, în cazul în care AIE îi lipsesc 8 voturi?

— Dacă declarăm în faţa cetăţenilor că vrem să ne apărăm Patria, să obţinem stabilitate, să soluţionăm problemele, soluţia ar fi să fim deschişi şi să acceptăm dialogul. Comuniştii ar trebui să ia, bunăoară, exemplul PDM: în 2005, la insistenţa Occidentului, care nu dorea ca în R. Moldova să existe convulsii sociale, nu vroia ca situaţia să se destabilizeze, noi am formulat o serie de propuneri ce reieşeau din condiţiile concrete din R. Moldova la acea vreme. Le-am avansat comuniştilor, care s-au obligat să le realizeze. Dl Voronin a venit la şedinţa Consiliului Naţional, unde am dat citirii acele condiţii. Ulterior, şi în faţa Parlamentului, liderul PCRM şi-a asumat obligaţia de a le realiza. Atunci noi am mers şi am votat, chiar dacă am fost criticaţi, chiar dacă înţelegeam foarte bine ce înseamnă să-l votăm pe Voronin pentru al doilea mandat. După aceea, comuniştii s-au mândrit, timp de vreo trei ani de zile, că a fost obţinut un compromis, un consens naţional, s-au mândrit cu faptul că a fost votată Legea cu privire la soluţionarea problemei transnistrene… A existat o linişte în urma acelui compromis politic, iar acest lucru a permis ca să fie realizate anumite lucruri în societatea de atunci. De ce acum noi nu putem recurge la aceeaşi soluţie?

— De altfel, oferta AIE făcută PCRM-ului în schimbul votării preşedintelui presupune cedarea unor funcţii importante acestui partid, inclusiv a conducerii Curţii de Conturi…

— Eu consider că ofertele făcute pot cuprinde zeci de pagini, dar, oricum, problema ar putea să nu fie rezolvată. Importantă este voinţa politică. Dacă comuniştii doresc într-adevăr depăşirea situaţiei, atunci ei vor găsi compromisul necesar cu AIE, dacă nu există această dorinţă, putem să formulăm zeci de propuneri, dar fără rost. Chiar acum, PDM formulează un şir de oferte care presupun şi votarea unei Legi a opoziţiei şi cedarea unor instituţii de control, în fruntea cărora pot fi comuniştii, lucru care se practică în ţările Comunităţii Europene. De exemplu, în Suedia, preşedinte al Comisiei parlamentare finanţe şi buget este neapărat un reprezentant al opoziţiei. E un lucru normal. Dacă eu muncesc cinstit, de ce ar trebui să mă tem de Curtea de Conturi, bunăoară? Nu cred că asta este problema, iar comuniştii chiar au menţionat că nu vor negocia posturi.

— Dar care, totuşi, e problema? Dacă ar fi alt candidat decât Marian Lupu credeţi că l-ar vota?

— Nu cred că acesta ar fi motivul principal, pentru că eu nu am auzit niciun argument plauzibil adus în sprijinul acestui refuz al deputaţilor PCRM de a-l vota pe Marian Lupu la funcţia de şef al statului…

— Trădător…

— Acesta e un calificativ care divulgă o supărare. Am amintit, într-un context, că dl Filat a plecat din PDM şi, s-ar părea, noi ar fi trebuit să fim supăraţi, să nu-l votăm, că a plecat, că a făcut probleme partidului. Noi, însă, l-am votat, pentru că am înţeles situaţia reală în care se află R. Moldova.

— Dacă ar fi Diacov candidat la funcţia de şef al statului, credeţi că PCRM nu l-ar vota?

— Cred că nu l-ar vota, deoarece ei privesc lucrurile altfel şi au recunoscut acest fapt. Ei au declarat că nu doresc să voteze cu AIE şi insistă asupra unei uniuni de centru-stânga.

— Asta ar presupune o colaborare cu PD-ul…

— Exact, asta presupune că noi ar trebui să ieşim din AIE.

— Aţi discutat cu Vladimir Voronin acest subiect?

— Am discutat şi i-am spus că acest lucru e imposibil. Dacă am fi dorit o alianţă de centru-stânga, o cream înainte de alegeri. Care ar fi rostul să trecem acum dintr-o parte în alta? Da, AIE este o alianţă firavă, are doar 53 de mandate. E foarte complicat să lucrezi într-o astfel de componenţă. Am 101 de obiecţii faţă de AIE, faţă de comportamentul unor componente, dar asta-i altceva. Îmi spun obiecţiile în cadrul AIE pentru că doresc ca toţi să lucrăm mai bine şi sunt sigur că şi alţi colegi de-ai mei doresc acelaşi lucru. Va funcţiona sau nu, timp de 4 ani, această Alianţă? Acest lucru nu depinde de PCRM, ci de membrii AIE. Trebuie să demonstrăm că democraţii, de orice culoare ar fi, sunt capabili să guverneze. Să nu uităm că exemplul negativ mai persistă în mintea oamenilor, mă refer la destrămarea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR). PDM a contribuit în mod esenţial la constituirea ADR şi nu PDM a fost cel care a distrus acea Alianţă. Eu nu doresc ca acest scenariu să se repete. Sigur că 48 de deputaţi comunişti au foarte multe posibilităţi să influenţeze viaţa social-politică din R. Moldova. Au posibilitatea să propună iniţiative legislative, să blocheze unele decizii, au posibilitatea să se manifeste ca opoziţie. Care-i problema? Numaidecât, ca să încheiem o criză politică, PCRM trebuie să fie la guvernare? Haideţi să lucrăm împreună.

— Credeţi că acest lucru mai e posibil?

— PDM e o formaţiune deschisă pentru cooperare. De asta şi suferim. Apropo, dacă pornim de la tradiţiile europene, dacă urmărim ce fel de alianţe post-electorale se creează în Germania, Italia sau Franţa, constatăm că stânga cooperează cu stânga. Există o stângă mai radicală, alta mai moderată. Noi suntem de centru-stânga, suntem membri ai Internaţionalei Socialiste. Sunt şi comuniştii, care au fost votaţi în toţi aceşti ani, de stânga. Ar fi fost firesc să facem cu ei coaliţie. De altfel, în 1999, germanii mă criticau pentru faptul că cooperasem cu partide de dreapta. Ei sugerau să fondăm alianţe cu formaţiuni de stânga. Asta, însă, e din punct de vedere al experienţei europene. Dacă, însă, revenim la practica locală, cum putem noi, după 8 ani de guvernare comunistă, să coalizăm cu PCRM, care ştim cum a guvernat? Să amintesc aici că, în 2003, chiar eu am fost iniţiatorul formării unui bloc de centru-stânga. I-am propus atunci lui Voronin. Câtă zarvă a fost! Scopul meu, foarte naiv, de altfel, era să facem o alianţă de centru-stânga în temeiul căreia am fonda un singur partid cu mesaj şi comportament european, astfel încât să putem scăpa de acest marxism-leninism primitiv. După o săptămână de la semnarea acelei declaraţii, am intrat la dl Voronin. L-am întrebat ce facem în continuare. Răspunsul a fost foarte glumeţ: „Voi faceţi ce vreţi, noi mergem singuri în alegeri”. Cum am putea accepta astăzi oferta lui Vladimir Voronin de constituire a unei alianţe de centru-stânga? Cred că acum e cazul să-l votăm pe Marian Lupu. Dacă democraţii ar fi apţi să guverneze, comuniştii ar trebui să se comporte ca o opoziţie civilizată, dacă nu vor fi apţi – vom vedea. Ţara trebuie guvernată. Acum, însă, noi nu vom fi partidul care strică AIE-ul.

— Să fie această declaraţie o promisiune ascunsă potrivit căreia, ulterior, ar putea exista o colaborare între PDM şi PCRM?

— Eu nu promit nimic acum. Noi suntem membri ai AIE şi acest lucru este clar acum. Noi dorim ca Alianţa să lucreze, dar eu nu exclud că, pe viitor, am putea avea şi altfel de alianţe în R. Moldova.

— S-a anunţat că CCCEC a iniţiat mai multe anchete penale privind monopolul asupra cărnii şi asupra altor produse. Au figurat şi numele unor deputaţi PCRM în declaraţiile CCCEC. Aceştia, la rândul lor, au spus că CCCEC, în acest fel, i-ar şantaja, ca să participe la votarea preşedintelui. Credeţi că AIE ar putea recurge la metode de şantaj, în acest scop?

— Nu-mi doresc ca structurile de forţă să fie utilizate în acţiuni politice, practică pe care noi am condamnat-o pe timpul guvernării PCRM. Vă spun sincer, nu mi-aş dori acest lucru. Pe de altă parte, aceste structuri trebuie să-şi îndeplinească obligaţiunile. Dacă este chemat un demnitar să dea răspunsuri la anumite întrebări, acest demnitar nu ar trebui să se aprindă prea repede, să facă declaraţii acuzatoare. Ar trebui să se lămurească. Atât. Eu nu cred că colegii mei vor sprijini stilul de lucru cu răfuieli politice. Această tradiţie trebuie exclusă. Pe de altă parte, cunoaştem că au fost comise multe enormităţi în R. Moldova. Inclusiv monopolizări. Sigur că structurile respective trebuie să ancheteze aceste cazuri, în conformitate cu legea.

— Cum se simte acum ginerele dvs., Gabriel Stati?

— S-a simţit destul de prost, dar şi-a mai revenit. Trăim, parcă, în altă epocă deja. Dar, un om absolut nevinovat, care nu are nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat în PMAN, să fie acuzat de organizare? Oricine ar fi, astfel de lucruri sunt inacceptabile.

— În perioada în care au fost închişi, s-au cerut sau nu bani pentru eliberarea lor?

— Din câte cunosc, da. S-au cerut bani pentru reparaţii, pentru alte lucruri. Slavă Domnului că, până la urmă, au fost eliberaţi, iar, mai nou, au fost scoşi de sub învinuire. Acum mă interesează, în mod special, ce fac acei angajaţi care au promovat acest tip de comportament, după 7 aprilie. Ce fac cei care au executat ordinele? Unde sunt? Nu cumva încă în interiorul structurilor de forţă?

— Cunoaşteţi mai multe la acest subiect?

— Din câte ştiu, unii continuă să lucreze.

— Dacă, totuşi, nu va fi ales preşedintele, PDM rămâne fără o funcţie importantă în stat. Cum apreciaţi această situaţie?

— PDM, în general, rămâne într-o poziţie delicată. Noi ne-am onorat toate obligaţiunile. Am votat un preşedinte de Parlament, am votat un premier. S-ar părea că am fi defavorizaţi, dar vreau să vă spun că noi înţelegeam riscurile din timp şi nu am încercat să ne ascundem după alte funcţii. Dorim să ne asumăm această responsabilitate de mediator, or, preşedintele trebuie să fie, în primul rând, un bun mediator. Un om care împacă lumea, dar nu o ceartă. Cred că Marian Lupu are aceste calităţi şi ar fi o mare greşeală a celor care nu-l vor vota şi vor împinge R. Moldova spre anticipate.

— Asul din mâneca preşedintelui Parlamentului, Mihai Ghimpu, ar fi cel legat de prelungirea interimatului, pentru patru ani. Din punct de vedere legal, este sau nu posibil acest lucru?

— Nu ştiu ce fel de as are în mânecă dl Ghimpu. Prefer ca oamenii responsabili să facă declaraţii responsabile. Constituţia nu spune foarte clar în ce perioadă preşedintele poate dizolva Parlamentul şi poate anunţa alegeri anticipate. Cred că va exista o decizie comună a membrilor AIE şi, în caz de oportunitate, alegerile anticipate vor fi anunţate într-un timp rezonabil. Nici nu trebuie să ne grăbim, nici nu trebuie să tărăgănăm, chiar dacă cineva ar prefera să stea în două funcţii. Cred că nici dl Ghimpu nu va dori acest lcuru.

— Venirea lui Marian Lupu în fruntea PDM v-a plasat într-un con de umbră. Cum suportaţi această condiţie?

— Dl Lupu nu a venit, pur şi simpu, la PDM. Eu l-am invitat. De asta a şi plecat din PCRM. El nu putea să iasă din acel partid şi să stea în stradă, căutând încotro să se ducă. Totul a fost discutat în prealabil. Am acceptat conştient acest con de umbră, deoarece pentru mine era improtant să păstrăm PDM-ul. Am vrut să-l readuc în viaţa politică activă, deoarece experienţa PDM este necesară R. Moldova. Ocupă această nişă de centru şi e un bun moderator în viaţa politică. La acel moment, venirea lui Marian Lupu cred că era singura soluţie pentru realizarea acestor idei. Vă spun un mic secret. Eu nu am afişat în partid discuţiile cu dl Lupu. Pe mulţi dintre colegi conferinţa de presă în care am anunţat că îl invit pe dl Lupu primul pe lista electorală, dar şi în fruntea PDM i-a prins nepregătiţi. Unii chiar mi-au reproşat de ce propun cuiva, din afara PDM, să vină în fruntea formaţiunii. Le-am spus: nu vă supăraţi, dar eu nu propun ca dl Lupu să vină în locul vostru, eu am propus ca dl Lupu să vină în locul meu.

— S-au calmat?

— Da, s-au calmat. A fost ideea mea să mă retrag din funcţia de preşedinte în actuala mea funcţie, una de onoare. Cred că mai mulţi lideri de partid, inclusiv Voronin şi Roşca, ar trebui să urmeze acest exemplu.

— De ce, totuşi, nu-şi cedează funcţiile?

— Cred că e o mare problemă a lor. Şi în PDM a fost o problemă succesorul. Identificarea lui Marian Lupu a fost făcută pentru că acesta este social-democrat de formaţie, a avut mai multe probleme, chiar dacă nu au fost mediatizate, cu conducerea PCRM. Dintr-o bună educaţie, dl Lupu nu le-a scos la suprafaţă, dar aceste neînţelegeri existau. Şi nu este vinovat numai dl Lupu că a plecat. Este de vină PCRM, care nu a reuşit să-l aprecieze după merit.

— Voronin spune deschis că vrea o coaliţie de centu-stânga la guvernare, pe de altă parte, la ultima conferinţă de presă, a vorbit urât despre dvs. şi despre dl Lupu. Ce ar însemna acest lucru?

— Cred că aceasta este o chestiune de educaţie, de cultură politică. Voronin a făcut până acum fel de fel de glume, inclusiv la adresa mea. El a spus multe lucruri care nu aveau nimic în comun cu realitatea. Eu nu mi-am permis să vorbesc despre nimeni în acest fel. Cred că aşa-i modul de a fi al acestei persoane.

— V-aţi văzut de atunci cu Vladimir Voronin? Aţi discutat la acest subiect?

— Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu pot să stau de vorbă cu orice politician care doreşte să facă ceva. Dacă alegătorii ne-au pus în situaţia să găsim soluţii şi să rezolvăm problemele R. Moldova, trebuie să acceptăm şi unele compromisuri. Doar la noi, însă, poţi urmări cum un politician dintr-un partid şi alt politician, din alt partid, nu vorbesc între ei.

— Ce presupune acordul semnat între PDM şi „Edinaia Rossia”?

— Este un acord potrivit căruia partidele vor face schimb de experienţă, vor coopera, vor examina posibilitatea de a contribui la aprofundarea relaţiilor reciproce. „Edinaia Rossia” este observator în cadrul Internaţionalei Socialiste. În Federaţia Rusă, nu este un alt partid care, doctrinar, ar fi aproape de PDM. Noi nu putem coopera cu comuniştii de acolo şi nici cu Jirinovski. De altfel, cel mai activ prieten al PDM sunt social-democraţii din Suedia, cu care avem un dialog permanent, precum şi socialiştii din Franţa, Ungaria, social-democraţii din Polonia şi Lituania.

— În politica externă, PDM priveşte spre Est sau spre Vest?

— PDM priveşte spre Moldova şi se gândeşte la interesele R. Moldova. Integrarea europeană are importanţă strategică pentru R. Moldova, iar asta nu înseamnă deloc că noi trebuie să ne certăm cu vecinii. Noi suntem o ţară mică, avem 1001 de probleme. În ultimii ani, nu am avut niciun fel de relaţii cu Kievul, am avut relaţii, aproape duşmănoase, cu Bucureştiul. În afară de ambalajul foarte frumos, nu am avut relaţii cu Rusia care să fi avut şi conţinut. Acest lucru este anormal. Toate statele mari ale lumii, inclusiv SUA, Franţa, dar şi România, vor să aibă relaţii normale cu Federaţia Rusă. Noi trebuie să avem relaţii foarte bune cu România. Dar, Comisia Bucureşti-Chişinău, constituită în 1992, de către domnii Năstase şi Moşanu, a avut o singură şedinţă la Chişinău, în 1992, şi alta, în 1999, pe când Diacov era preşedinte al Parlamentului, la Suceava, atât.

— Drumurile spre Rusia, ale lui Marian Lupu, sunt un argument că el ar fi preferinţa Moscovei la Preşedinţia R. Moldova?

— Dar dacă ar fi plecat de 4 ori la Bucureşti, ce ar fi însemnat acest lucru? Nimic. A avut o deplasare la Moscova, în contextul situaţiei politice din R. Moldova el fiind singurul candidat al AIE, aflată la guvernare, la funcţia de şef al statului. Apoi a plecat la congresul „Edinaia Rossia”, şi este logic să fi participat la acest for. E alogic ca acest lucru să fie interpretat altfel.

— Cât de transparentă e finanţarea PDM?

— Tot atât de transparentă ca şi finanţarea altor partide. Aş prefera ca formaţiunile politice din R. Moldova să fie finanţate de stat şi statul să aibă motive să verifice cum sunt finanţate partidele. La noi, din motive populiste, acest lucru este respins şi partidele se finanţează cum pot. Noi, din păcate, suntem un partid sărac. Nu avem ziare, posturi de televiziune, nu avem ziarişti care să ne servească. Aş prefera să avem mai mulţi sponsori, dar dintre cei care nu-ţi fac probleme pe urmă. Mai ales în campaniile electorale, la acest capitol e un dezastru. Niciodată, niciun partid politic nu a luat credite de la stat în vreo campanie electorală. În acelaşi timp, partidele nu sunt finanţate de stat. În acest caz, de unde iau bani? De unde plătesc un minut de publicitate la Moldova 1 câte 450 de euro sau chiar mai mult? Partidele ar trebui finanţate din buget, şi tot ele ar trebui să-şi prezinte darea de seamă în faţa societăţii despre felul în care au fost utilizaţi banii.

— Are sau nu afaceri familia Diacov?

— Nu, niciun fel. Eu am doi copii, maturi deja, care au luat în chirie o cafenea şi care pot fi văzute în fiecare zi muncind acolo. Eu sunt foarte supărat pe mine că nu am fost în stare să le asigur o altă modalitate de a câştiga bani.

— În ultimul scrutin, a existat o campanie, pentru un Parlament curat. Mai mulţi candidaţi fuseseră incluşi într-o listă neagră. Ce aţi făcut cu cei de la PDM?

— Eu, din partea PDM, cred că am semnat primul acordul cu acea Alianţă, dar ulterior mi s-au părut stranii mai multe lucruri. Bunăoară, au fost obiecţii faţă de dna Buliga, care nu ştiu când, nu ştiu ce. Au scos-o ulterior din listă. Apoi a apărut Marian Lupu, care ar fi dat un apartament. E drept sau nu-i drept? A fost şi dl Guma şi un deputat din Ungheni. Pe de altă parte, au fost publicate materiale despre foarte mulţi candidaţi, suspectaţi de acţiuni de corupţie, dar ei nu au figurat în acele liste. Nu vreau să comentez, dar mi s-a părut destul de stranie selecţia.

— Cum apreciaţi politica de cadre a AIE?

— Nu pot să spun că sunt mulţumit sau fericit. Chiar şi pentru unele propuneri avansate de noi. Nu vreau să supăr pe nimeni, eu doresc ca AIE să se consolideze. Ar trebui să învăţăm pe seama greşelilor noastre. Nu este uşor să fii la guvernare în R. Moldova. Dacă ieşi în stradă, poţi găsi doritori pentru orice funcţie, dar dacă încerci să găseşti un specialist, e destul de complicat.

— La Palanca, se aprind din nou spiritele legate de pretenţiile teritoriale ale Ucrainei. Ce soluţii ar exista în actualele condiţii?

— Nu există o soluţie bună, din câte cunosc, noi nu putem să nu reacţionăm la ceea ce cere Kievul, dar nu putem să luăm decizii care ar veni în contradicţie cu interesele oamenilor care trăiesc acolo. E o problemă foarte delicată şi ar trebui abordată cu toată seriozitatea. Noi am dat în arendă drumul, dar, dincolo de drum, sunt vreo 80 ha de pământ. Trebuie să ascultăm ce spun oamenii care locuiesc acolo. Nu putem, cu uşurinţă, lua o decizie care i-ar permite cuiva să acuze puterea actuală că îşi vinde ţara.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate,
Aneta GROSU