Au murit zeci, sute de oameni în acest exod

274-bulat2Interviu cu scriitoarea Eugenia Bulat

— Cum sunt femeile noastre plecate la muncă în Italia?

— Triste, chinuite, îngrijorate, multe bolnave şi îmbătrânite înainte de vreme. Majoritatea conştientizează că se află într-un prizonierat existenţial, dar nu au/nu au avut de ales. Ele sunt destine de jertfă, de sacrificiu, comparabile cu Ana din Meşterul Manole. E o tragedie. Pentru ele, pentru copiii/familiile lor, pentru întreaga Basarabie. Exodul, se ştie, a pornit odată cu declinul social-economic, care ţine, iată, vreo 20 de ani. Reforma agrară, guvernările incompetente au aruncat satele noastre în dezastru şi sărăcie. Lumea simplă, de la ţară, care a crezut în noi, care ne-a urmat şi căreia, în ‘90, i s-a spus: “Ne întoarcem cu faţa la ţăran!” – nu s-a mai încrezut în nimeni. Declinul economic, în general, sărăcia din sistemul bugetar, la rândul ei, au aruncat în exod sute, mii de pedagogi, medici, ingineri şi alte categorii. Hăituirea a tot ce este naţional în ultimii 8 ani de guvernare comunistă şi trădarea din 2005 a PPCD au scos din transa iluziei alte sute de stoici romantici.

— De ce multe soţii şi mame nu mai vor să revină acasă, chiar şi la copii?

— E o opinie total eronată, deşi cazuri particulare există oriunde. Toate vor sa revină. La viaţa lor, la copiii lor. Parte dintre ele au găsit, ca soluţie provizorie, să-şi ia copiii acolo. E un act de sacrificiu, de eroism incredibil în condiţiile lor din Apus. Cele care nu pot reveni cu anii aşteaptă legalizarea, după ce au trecut prin drame de nedescris: împrumuturi incredibile pe care le-au făcut în diverse impasuri de viaţă sau pentru a putea pleca, plătite cu ani de muncă istovitoare, cu procente incredibile, trecere ilegală de hotare. Unii, în exodul lor spre Occident – sunt cazuri concrete, oamenii sunt vii, sunt acasă acum – au mers noaptea, prin păduri, încălţaţi în sticle de plastic. În Italia, au dormit în parcuri, prin copaci, apoi au lucrat, ani în şir, la negru, în spaţii închise, fără a cunoaşte limba, fără a se putea apăra… Lucrurile sunt mult mai complexe decât se vede. Oameni simpli nu au nici o vină pentru ceea ce s-a întâmplat la noi în ultimii 20 de ani. Nu pot să-i judec. Ei şi-au convertit disperarea în sacrificiu pentru familiile lor. După fiecare zâmbet al lor este o depăşire a condiţiei lor existenţiale.

— Cine nu rezistă vieţii de acolo, ce face?

— Au murit zeci, sute de oameni în acest exod, nu avem o statistică transparentă despre această dramă. Cu timpul, sunt sigură, lucrurile se vor revela în tot dramatismul lor, ca după Siberia… Aş face o amplă paranteză. Să ne întrebăm: de ce şi din vina cui, din nou, această migraţie a băştinaşilor? Se zice că istoria are nevoie de un respiro de 50 de ani. Nu este pentru prima oară în istorie că literatura, tot ce înseamnă cuvânt, a capitulat în faţa vieţii reale. Aşa se întâmplă şi astăzi: nimic nu poate exprima pe deplin complexitatea vieţii. Inclusiv politicul vine în urma realităţii. şi se ştie de ce. La această margine a latinităţii, noi nu suntem liberi să ne hotărâm destinul. În fapt, noi suntem pionul de jertfă: nu ne confruntăm noi cu Rusia, se confruntă două lumi, două supraputeri, două mentalităţi care îşi dispută lumea, sferele de influenţă. Asta e realitatea. Ei bine, până acum, acordurile bilaterale între R Moldova şi Italia, în cazul dat, nu au făcut faţă nici pe departe vieţii reale. Astfel, cetăţenii noştri, care s-au aruncat în exod din disperare, au fost lăsaţi în voia sorţii, iar Occidentul e dur, el (sic! ca şi Moscova) nu crede lacrimilor. Mai mult, aşa cum mentalitatea lui are, prin secole, o orientare bine definită: profitul, el, în fapt, caută să profite şi de pe urma tragediei celor din Est, rezolvându-şi propriile probleme. Legile capitaliste sunt dure. Cele de protecţie a imigrantului există, fără îndoială, însă ele sunt doar o faţadă democratică, atâta timp cât nu există mecanisme pentru a fi implementate şi respectate. Aşa înfloreşte neosclavagismul şi chiar rasismul. Fiecare cetăţean care şi-a asumat riscul acestei catapultări în vid încearcă să se agaţe disperat de ceva, să se apere, să învingă realitatea. Dacă nu rezistă, pleacă. Sunt multe cazuri de boală pe fundal nervos, cazuri de degradare sau deces. şi viceversa, – cazuri de depăşire a condiţiei tale umane. Nu există altă cale. Poveştile, de regulă, sunt doar poveşti.

— Cum se răsfrânge criza asupra celor plecaţi la muncă în Italia?

— Ca peste tot în lume: prin criza de locuri de muncă (inclusiv pentru localnici), concurenţă şi exploatare mai cruntă la salarii mai mici, ură îndreptată împotriva imigranţilor care ocupă locurile de muncă ale băştinaşilor (trebuie să existe întotdeauna un ţap ispăşitor, nu?…), chiar dacă munca pe care o fac imigranţii în Italia este, în mod obişnuit, muncă necalificată, pe care localnicii o refuză, au refuzat-o până acum. Dar criza schimbă lucrurile. şi în Italia multe dintre familii nu-şi pot acoperi existenţa, astfel că, înjurând politicienii şi imigranţii, îşi schimbă mentalitatea.

— Cât de informaţi sunt ei despre realităţile din R. Moldova?

— Cei mai tineri, suficient de bine, în rest, depinde de nivelul de cultură. În mare, nu-i putem învinui pe cei care ignoră să se informeze, închizându-se în problemele lor de supravieţuire, de sprijinire a familiilor lor, rămase acasă. Pentru omul simplu, şocul post-sovietic (care implică nu doar o prăbuşire economică a unei orânduiri cu care el era obişnuit, ci şi un război civil latent, cu un adversar atât de perfid, cum este influenţa imperială rusă şi comunismul revanşard), a fost prea crunt. Fiinţa umană are limitele sale. În cazuri extremale, ea recurge la mecanisme naturale de protecţie. Detaşarea e o metodă de protecţie pe care fiinţa psihică a omului simplu şi-o ia din intuiţie.

— Există vreo diferenţă între cele aflate acolo despre Moldova, pe căi virtuale, şi cele descoperite aici, pe viu?

— Pentru cei bine informaţi, nici o diferenţă. Urmăresc procesele evolutive, explică, scriu mesaje, informându-se unii pe alţii, merg la acţiunile diasporei, trimit acasă declaraţii de atitudine, mobilizează lumea la alegeri… Lumea simplă, însă, când se întoarce din vacanţă din Moldova, e în şoc de preţurile de acasă. Mijloacele adunate la limita rezistenţei umane se duc aici, în câteva zile, doar pentru a supravieţui biologic. Pe această frică, de a nu se reduce la o viaţă mediocră, exclusiv biologică, se întemeiază nevoita înclinare a unora, în mare tineri, deseori tineri familişti, de a nu mai reveni acasă, cel puţin, în următorii 30 de ani. Îi văd şi pe ei nu entuziasmaţi şi fericiţi de alegere, ci îngrijoraţi şi supăraţi că în Moldova lucrurile se dezvoltă anume aşa. Pe de altă parte, nu vă puteţi imagina bucuria lor pentru schimbarea produsă după evenimentele din 7 aprilie 2009. şi felul cum au lucrat şi ei pentru această schimbare, am în vedere pentru alegeri. şi cât de încurajaţi/entuziasmaţi sunt acum. Cel mai la îndemână îmi sunt tinerii din Asociaţia pentru Colaborare şi Integrare AMICI, din care fac parte. E o încântare. Deci, există speranţă…

— Cum vi se par schimbările politice din R. Moldova?

— Mă bucur cu lacrimi. ştiam, eram sigură că întunericul nu va dura la nesfârşit. S-a ridicat, între timp, o lume nouă, care nu va tolera să fim izolaţi de valorile economiei, culturii şi democraţiei europene, de ţara-mamă, fără de care vom fi rumegaţi fără milă, până la dispariţie, la această margine a latinităţii şi în acest război de interese, care, cum ziceam, nu e al nostru, în fapt. Să ştim a transforma poziţia noastră geografică dintr-un mare dezavantaj, într-un avantaj. şi apoi să avem grijă mare, mare de tot. şi să nu uităm că această nouă şansă a fost plătită cu sânge. De către tineri. A spus dna Nadejda Brânzan, deputat în primul Parlament ales în mod democratic, la şedinţa de restabilire a Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova, din 26 aprilie, că-i este ruşine în faţa tinerilor.
Ar trebui să ne fie ruşine tuturor. În faţa tinerilor şi în faţa ţăranilor noştri.

— Cum vi s-a părut Sadova, de Blajini?

— Ca întotdeauna de Blajini. Frumoasă şi împăcată, atât cu viaţa, cât şi cu moartea.

— După ce tânjesc cel mai mult oamenii din Sadova?

— După normalitate, după echilibru economic şi unitate socială, după reîntregirea familiilor risipite prin lume. Sunt trişti, obosiţi. I-am descris/i-am plâns în poemul Acord final, inclus în cartea mea Veneţia ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est, poem care mă exprimă:
Lume a mea de la ţară,
cu obrazul ţepos
şi cu palmele iască de munci,
căreia vină îi port
pentru tot ce nu pot să-i explic, să-i ofer,
pentru tot ce n-am fost,
şi nu sunt,
nu voi fi!
Pâine, pâine de casă,
cu coaja tare, fierbinte,
vin negru,vin sec,
vin de-acasă… (…).

— Pentru cine aţi scris Jurnalul unui evadat din Est?

— Pentru mine, iniţial. A fost o eliberare de tensiuni. Am vrut să mă scriu/să mă înţeleg. Eu pe mine însămi. Cărţile vin mai apoi… De altfel, tocmai am încheiat cel de al doilea Jurnal al unui evadat din Est, În debara (a luat şi un premiu, platonic, la un concurs internaţional de poezie, Ugo Foscolo). Va fi, de asemenea, bilingv, în traducerea italienistului Geo Vasile, de la Bucureşti. Vorbesc italiana, dar e nevoie de o traducere profesionistă, la patru ace. Voi avea o avanpremieră, să zicem, la sfârşitul lunii mai, împreună cu Geo Vasile, care vine la Veneţia. Va fi la Mestre, oraşul învecinat, un eveniment cultural, organizat în comun cu Serviciul Imigrări şi Asociaţia AMICI, şi vom invita, fireşte, şi alte asociaţii ale conaţionalilor noştri din nordul Italiei: DACIA, ARMONIA…

— Cum e să fii în piele de evadat?

— Ca întotdeauna, în tine însuţi. Dar cu o perspectivă mai largă asupra realităţii. Personale, europene, mondiale. Lucrurile se înţeleg mai profund, mai cuprinzător de la distanţă. În chiar epicentrul lor, eşti sfâşiat de prea multe energii, uneori mărunte, distructive. Contează să fii stăpân pe propria-ţi viaţă, să reuşeşti să te înstăpâneşti asupra ei cu orice preţ. Nu e uşor. şi nu depinde unde eşti pe glob. E un act volitiv. Aici sau în străinătate.

— De fapt, de ce aţi plecat de acasă?

— M-au determinat …prea multe să mă arunc în vid, pentru că, în fapt, asta e. Mă clătinam şi mi se părea necesar să rămân, asta contează. Iar citaţiile la poliţie, pentru anul 2002, m-au urmărit până în 2009. Nu mai puteam să suport, nu mai puteam să văd ce văd. Apoi, după ce tot am fost marginalizată, mă izolasem la Clipa siderală, revista pe care am creat-o. Impactul era clătinător: pe de o parte, tinerii pe care-i descopeream/modelam/promovam,- implozii de conştiinţă de care mă frigeam, pe de alta, – marasmul comunist. Apoi, cancerul tatălui meu…

— Cum e să scrii la Veneţia?

— Ca într-o placentă primordială. Am scris, în Veneţia mea … dată, cum e:
Apă şi cer,
numai apă şi cer,
atât cât să poţi să nu uiţi
că mai eşti,
tot mai eşti, pe pământ (…).
Oraşul acesta e doar un decor,
un decor mai aparte,
cu ape tăcute şi verzi
care ochii ţi-ntorc îndărăt,
e tocmai peisajul ce-ntoarce femeia cu ochii spre făt.
Linişte. Scalpel…

­— Cum e o zi din viaţa dvs. acolo?

— Simplă, obişnuită. Jumătate de zi, – muncă fizică, a doua jumătate, – studiu şi scris, corespondenţe. Uneori evenimente culturale. Constant, mă ajută să mă regăsesc lecturile şi apusurile veneţiene din care respiră o pace… universală. Fiecare zi e o nouă încercare de a-mi depăşi condiţia umană. Dacă nu reuşesc mai multe zile la rând, mă înspăimânt. Contactul cu oamenii, literatura, cauza românităţii, pe care înţeleg să o servesc în continuare, la un alt nivel, dintr-un alt loc, mă ajută în această luptă a mea de păstrare a echilibrului şi verticalităţii. Bucuria, amestecată cu lacrimi, de a-mi putea sprijini familia, îmi oferă linişte şi sentimentul datoriei împlinite.

— Ce loc ocupă cartea în viaţa italienilor?

— Ca peste tot în veacul electronicii. Depinde mult de nivelul de cultură, care, ca peste tot, nu e doar rodul instruirii, ci şi un bun moştenit prin educaţia în familie. Ei au asta. Intelectualii mai rafinaţi, un strat destul de vast, din câte înţeleg, se alimentează cu lecturi, mai ales cu eseistică de ultimă oră. Un fenomen: familii care renunţă la televizor. Citesc cărţi bune şi ascultă muzica preferată. Muzica clasică italiană este… o lume aparte, fenomenală. La noi, cred, o putem compara, prin puterea ei, doar cu folclorul nostru. Evident, cel veritabil, adevărat.

— Aţi cunoscut copii plecaţi cu mamele lor în Italia? Cum se integrează ei acolo?

— Da, desigur. Copiii noştri sunt extraordinar de capabili la studiu, inclusiv la studiu într-o limbă străină. Majoritatea se integrează fără mari probleme, depăşind în scurt timp problema lingvistică şi cea de adaptare. În Italia, fiind foarte mulţi imigranţi, clasele sunt, cel mai des, polietnice, astfel că aceasta a devenit o problemă aflată în atenţia ministerului de resort. Politica integrării copiilor imigranţi se reflectă, după mine, într-o prevedere guvernamentală, care admite doar 25% de imigranţi într-o singură clasă. E o prevedere mult-contestată, etichetată ca rasială, şi nu mai ştiu dacă a rămas în vigoare. Evident, în mare, politica statului italian poate fi înţeleasă, dar această situaţie pune o şi mai mare responsabilitate pe umerii părinţilor: ei sunt, până la urmă, unicii responsabili pentru asigurarea identităţii propriilor prunci. Pentru copiii noştri aduşi acolo de mici şi pentru cei născuţi în Italia, există pericolul deznaţionalizării. Tocmai în ideea evitării acestui fenomen, Asociaţia Moldova-Italia pentru Colaborare şi Integrare – AMICI (preşedinte, poetul Iurie Bojoncă), membru-fondator al căreia sunt, a iniţiat o mică şcoală duminicală. Dar merge greu, foarte greu.

— Cum suportă ai noştri “vânătoarea de imigranţi”?

— Majoritatea persoanelor pe care le cunosc lucrează legal sau aşteptându-şi legalizarea. Problema respectivă o au, în special, numeroasele grupuri de persoane de culoare, imigrate ilegal pentru muncă sezonieră. Conaţionalii noştri se angajează, în mare, în sectorul sanitar-social (prioritar, femeile), apoi, în cel comercial, în agricultură şi, fireşte, în construcţii. Unii, puţini încă, au mici afaceri proprii. Ceea ce nu înseamnă că problema nu există. Cetăţeanul intră într-o piaţă a muncii, în mare, latentă, uneori, sălbatică, astfel că se salvează, se protejează fiecare cum poate. Dar, la fel, latentă e şi vânătoarea de imigranţi. Şi cum, în cazul depistării muncii la negru, vina nu o poartă conaţionalul nostru (interesat să muncească legal), ci ofertantul de muncă (interesat să nu plătească impozite la stat), din asta nu se face mare tam-tam mediatic. În ultimă instanţă, suferă tot imigrantul, pentru că, afectată de criza generală şi, mai nou, strict monitorizată de lege, piaţa ofertei de muncă legală se îngustează, aşa cum spuneam, mărind vădit concurenţa la ofertele ce apar şi, ca rezultat, intensificând exploatarea celui, să zicem, salvat.

— În 2009, numărul imigranţilor moldoveni înregistraţi în Italia crescuse cu 21%. Mai e loc pentru ai noştri acolo?

— Criza se simte acut peste tot. Italia, cu o populaţie, în mare, îmbătrânită, resimte acut şi de mulţi ani criza braţelor de muncă (prăbuşirea URSS şi criza din Est i-a venit ca o mănuşă). Fluxul de emigranţi în peninsulă creşte, în timp ce capacitatea acestei ţări de a absorbi legal această masă scade vizibil. Există un început clar de criză a acestei sălbatice absorbţii, care nu e decât un neosclavagism, marcat vădit, pe alocuri, de rasism. E o problemă mare a Italiei, intelectualii o conştientizează şi o recunosc. Au un sentiment al vinovăţiei chiar pentru ceea ce se întâmplă (o demonstrează mişcările politice, anumite emisiuni/dezbateri televizate). Revoltele violente din ianuarie ale imigranţilor de culoare (cu sloganurile: Braccia si, persone no?! Adică: Braţe doriţi, dar persoane nu?!), apoi demonstraţia paşnică, din 1 martie, a tuturor asociaţiilor de imigranţi, sub sloganul: Un giorno sensa di noi (O zi fără noi) sunt relevante în acest context. Lumea, şi de o parte şi de alta, aşteaptă de la guvernare legi adecvate pentru remedierea situaţiei. Criza se va adânci până când guvernarea nu va găsi soluţii ca să împace ambele părţi, adică, atât pe imigrantul, venit să câştige în mod cinstit, cât şi pe ofertantul de muncă italian care nu doreşte să fie strivit sub povara impozitelor. Mecanismele armonizatoare întârzie din varii motive şi poporul simplu are o adversitate vădită faţă de încetineala guvernanţilor, care are şi ea explicaţiile sale, una dintre acestea fiind spaima că, peste doar 2-3 decenii, nativul italian va fi doar unul din 4 cetăţeni, în propria ţară…

— Credeţi că cei plecaţi, cu banii adunaţi, pot iniţia afaceri acasă?

— În mare, oamenii noştri, hăituiţi de probleme materiale, au preferat să investească în sectorul imobiliar, adică, întâi şi întâi, să-şi rezolve problemele locative, pentru ei, pentru copiii lor, să plătească studiile copiilor, să-şi ajute părinţii să supravieţuiască. Cunosc însă mai multe cazuri de investiţii cu remitenţele din Italia în R Moldova. O parte din tineri, puţini la număr încă (familişti de 30-35 de ani), au preferat, pentru moment, să investească într-o afacere în Italia. Dar la Chişinău, în centrele raionale şi, în general, în întreaga republică, sunt deja multe mici întreprinderi (buticuri alimentare gen Bistro, cafenele, baruri, magazine mixte ş.a.), care, purtând deseori nume italiene, trimit la gândul că acestea sunt deschise cu mijloace financiare obţinute în urma muncii în Italia. În mare, însă, cei care muncesc de ani mulţi acolo, care au acumulări (nu atât de mulţi, totuşi, pentru că, aruncându-se în exterior dintr-o sărăcie crasă, ei s-au preocupat, în mare, de problemele lor de zi cu zi, strigătoare la cer, şi nu de acumulări), cei care au ce şi ar dori să investească la întoarcere sunt foarte îngrijoraţi de criminalitatea din R Moldova, care le-ar pune în pericol investiţia.

— De fapt, cum fac economii cei plecaţi la muncă în Italia?

— Muncesc pe rupte şi se străduiesc să consume cât mai puţin. Preţurile, în mare, ca şi la noi (ba, uneori, chiar mai mici, bunăoară, la produsele alimentare şi la produsele vestimentare cele mai necesare şi mai non-pretenţioase), la un salariu de minimum de 700—800 de euro, aplicată fiind o disciplină financiară severă şi plină de sacrificiu, creează diferenţa.

— În ce relaţii sunt cei plecaţi cu misiunea diplomatică a R. Moldova la Roma?

— Depinde de cazul concret. Adică, cei care au probleme rezolvabile prin implicarea misiunilor noastre diplomatice, se îndreaptă către acestea şi primesc/trebuie să primească ajutorul necesar, e logic. Opinii elogioase în acest sens însă nu prea auzi, or, e de la sine înţeles: desţăraţii din R Moldova sunt, în majoritatea lor covârşitoare, oameni de factură democratică şi anticomunistă, pe când corpurile noastre diplomatice sunt/au fost până acum, cadre loiale guvernării comuniste. La nivel de muncă administrativă acest lucru, consider, nu îşi lasă/nu trebuie să îşi lase amprenta. Însă la nivelul conţinuturilor muncii/imaginii diplomatice implică, indubitabil, o diferenţă radicală. şi asta pentru că, aşa sau altfel, se pedalează/s-a pedalat mereu pe ideea moldovenismului, primitiv şi izolator de civilizaţie. La prima vedere, s-ar părea, nu e nimic ilogic, mai mult: arătăm ce avem mai bun în R. Moldova, dar, ocolind un adevăr de principiu, – românitatea noastră, – se creează în continuare mare confuzie în sânul lumii occidentale privind identitatea noastră de limbă, istorie, cultură etc., privind orientarea noastră clară spre UE , pentru a ne regăsi în ea cu Patria-mamă ca provincie istorică a României. Am urmărit diverse acţiuni culturale în care au fost implicate şi misiunile noastre diplomatice de la Roma şi Bologna. Toate au purtat imaginea de care v-am vorbit. Astfel, sub aspectul comunicării reale cu lumea occidentală, situaţia R. Moldova, ca ţară de frontieră cu UE (rămasă contrar voinţei sale în arealul de influenţă rusă), atare orientare diplomatică nu deblochează, ci dimpotrivă, consolidează această alegere (?!…) a noastră, această confuzie. Alegerile din 29 iulie 2009, la Consulatul de la Bologna, cu şirul acela uman în patru rânduri, care se mişca, cu prunci în braţe, înghesuiţi pe scările câtorva etaje, şi apoi, într-o încăpere, la fel de inadecvată pentru o atât de amplă manifestare de conştiinţă civică, cu spaţiul extern găzduind tarabe şi maşini din care se vindea scrumbie la kilogram etc., mi-au lăsat un gust amar. Lumea noastră, desţărată, oricum, se bucură enorm când se organizează ceva cu parfum de acasă. S-au coagulat deja mai multe asociaţii ale basarabenilor în Italia, se crează o canava a desţăraţilor basarabeni, risipiţi pe glob, această lume e o putere diplomatică în sine, ea trebuie coagulată, ea trebuie să vorbească adevărul despre identitatea sa, despre aspiraţiile ei. Sperăm că acum lucrurile se vor schimba în bine.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

22 comentarii

  1. Buon Giorno, Italia !

    Visez la placintele traditionale moldovenesti/cu varza, cu branza si ceapa/de la Capriana, galustele de la tara-de la Zubresti, borsul scazut de la Tataresti, mamaliguta cu mujdei si branza de vaci de la Vorniceni, o zama de la Galesti cu taitei de casa si bors acru, tiftelute de Chirianca si varza murata de Voinova,vinul de Panasesti,etc.
    Oare la Anul de Rotunjire a Daciei noastre istorice de la 1918, aceste bunataturi nu erau mai bune ca cum, mai naturale si mai pline de dragoste de neam ?
    ———————————————
    “A mezzanotte tango” cu Gigliola Cincuetti !
    Lasciate-mi cantare…

  2. Letonia: Valdis Krauklis

    28/04/2010
    Preluare din “Nezavisimaya Gazeta” de la Moscova
    traducere din letona, autor: Valdis Krauklis.
    “Cine si de ce l-a ucis pe presedintele Poloniei ?”
    ————————————————————————————
    Так как я не верю в случайности, в особенности, если они связаны с большим бизнесом и политикой, то такого рода события, как гибель высших должностных лиц Польши, не считаю несчастным случаем или нечаянным совпадением обстоятельств, независимо от того, что об этом говорится публично и официально. Последние ставшие достоянием гласности сведения только подтверждают это.

    Мало знающий сторонний наблюдатель не может судить о такого рода событиях в категориях абсолютной правды и полной уверенности, поскольку они содержат слишком много неизвестного, невозможного, интересов, фальсификаций, лжи и других подводных камней, которые способны ввести в заблуждение даже вроде бы «умных» и «знающих» людей, что уж там говорить о несведущих. Поэтому единственный способ, чтобы каким-то образом понять возможную истину, – это использовать метод версий и предположений и попытаться посмотреть на событие по возможности шире. Это я и постараюсь сделать.

    Кто?

    Судя по ставшему достоянием гласности видеоматериалу, в котором слышны выстрелы и видны, возможно, выжившие, после скорого убийства в два приема автора этого видео – украинского журналиста Андрея Медерея – и после почти что могильной тишины со стороны официальных учреждений об этих событиях, мне на ум пришло три возможных версии об исполнителях убийства.

    Первая, по-моему, наименее вероятная версия – это то, что спецоперацию выполнила какая-то иностранная, к примеру, англосаксонская спецслужба или специально нанятая для такой цели за очень большие деньги частная контора безопасности. Мысль простая – свести счеты с высшим руководством Польши и всю вину свалить на Россию. Эта версия вначале казалась мне достоверной, но остальные факты делают ее маловероятной. Слишком много подозрительных обстоятельств указывают на соучастие властных структур России в случившемся (службы безопасности приехали раньше пожарных, «скорая» вообще не приехала, поведение российского ФСБ, которое не разрешило съемки на месте происшествия, долгое держание при себе тел жертв и черных ящиков, чуть ли не мгновенное сообщение о том, что никто не выжил, довольно много тел жертв, которые не искалечены до неузнаваемости, и, наконец, видео с места происшествия сразу после аварии, на котором видны выжившие, слышны польская речь и выстрелы). И все это усиливает молчание официальных учреждений власти России. Суммировав все вышеперечисленное, мне трудно представить, что это могла совершить какая-то третья сила со стороны, больше похоже на операцию российских спецслужб, с несколькими грубыми ошибками в ходе выполнения и пока царящими растерянностью и неведением, как поступить, чтобы хоть сколько-нибудь исправить ошибки.

    Вторая версия – эту операцию самостоятельно без решения своего руководства провели российские спецслужбы. Хотя факты свидетельствуют о том, что операция не могла быть выполнена без участия российских спецслужб, есть несколько вещей, которые заставляют меня усомниться в том, что Россия сделала это в одиночку, и что это было решение российского руководства. Самые большие сомнения у меня потому, что такого рода нападение на Польшу для России очень опасный и невыгодный в долгосрочной перспективе шаг. Да, теоретически была возможность сделать это чище, но тень сомнений останется всегда, в особенности с учетом того, что спецслужбы нескольких стран достаточно плотно наблюдают друг за другом, и такого масштаба операция не могла быть подготовлена так, чтобы о ней не узнали другие спецслужбы. Соответственно, смело можно допустить, что эти спецслужбы в случае необходимости будут поддерживать такую тень сомнений и использовать ее для достижения своих целей. А это, в свою очередь, означает, что Россия еще больше ухудшит и без того плохие отношения со своими ближайшими соседями, и кольцо непонимания, вражды и страха вокруг ее границ станет намного крепче. В таких условиях хотя бы частично реализовать амбиции по мировому господству и доминированию, которые у России, безусловно, есть, во много раз сложнее.

    Но, возможно, сомнения необоснованны, и руководство России более неразумное и недальновидное, чем мне кажется. В некотором роде в русском стиле простое, прямое и бессовестное действие. Если в наши дни шустрые поляки осмеливаются угрожать монополии рынка “Газпрома” в Европе и дают зеленый свет размещению ракет США на своей территории, непосредственно угрожая военной безопасности России, то почему бы не решить эти проблемы быстро и просто, убрав неудобное руководство Польши. Тогда со следующим руководством можно будет договориться легче, и другие тоже будут бояться. Если англосаксы могут безнаказанно использовать атомные бомбы, имитировать крупные теракты, свободно вторгаться в другие государства, искусственно вызывать гражданские войны, убивая мирных жителей, заниматься наркобизнесом и делать другие всевозможные подлости, то почему русские не могут свести счеты с горсткой неугодных политиков соседних стран?

    Третья версия – президента Польши убили руками российских спецслужб по решению какой-то другой силы. Это могло быть сделано или прямо, договорившись с руководством России и буквально наняв российские спецслужбы в качестве киллеров, или косвенно спровоцировав на такие действия. Если версия о провокации верна, то история повторяется, и руководство России попало в аналогичную ловушку, как в свое время Сталин, полностью положившийся на пакт Молотова-Риббентропа и войну в Западной Европе. Последствия ошибки Сталина – 22 июня; войну предотвратить не удалось, огромные потери и уход от поражения на волосок от него. Последствием убийства президента Польши может стать резкий рост антирусских настроений за рубежом и рост недовольства внутри страны вплоть до падения режима и развала России. Против этой версии – молчание крупных зарубежных изданий прессы, в том числе польских, о фактах и версиях, которые свидетельствуют об убийстве президента Польши, а также пассивная работа и позиция польских следователей. Это, в свою очередь, говорит в пользу версии о том, что нападение на Польшу результат согласованной деятельности спецслужб нескольких государств, а русским было поручено выполнить черную работу, и им отведена роль козлов отпущения, если операция не пройдет так успешно, как планировалось.

    Почему?

    Президент Польши был интересной и очень для многих неудобной личностью. Он был прям, говорил, что думает, явно действовал в согласии с совестью и самое главное – умел самостоятельно мыслить. В толпе видных лидеров международного сообщества такие качества вряд ли пользуются популярностью. Средний руководитель государства – это предназначенный для представительских функций высшей пробы карьерист, задача которого хорошо выглядеть, красиво говорить и слушать своих благодетелей, советников и консультантов. Самостоятельное мышление, не говоря уже о действиях, никоим образом не входит в обязанности таких политиков. Лех Качиньский в этом смысле был исключением, и этим он был неудобен и для бюрократов Брюсселя, и для русских, и для немцев, и для англоамериканцев, и для международных корпораций, и для тех представителей польской властной элиты, которые с удовольствием пожертвовали бы каким-либо интересом государства ради личных интересов. Результат политики Качиньского – это по-прежнему экономически сильная Польша. Даже мировой экономический кризис не смог приостановить рост польской экономики.

    Хотя публично говорится, что мировой финансовый кризис преодолен, и появляются первые признаки оздоровления, действительность другая: мировая финансовая система по-прежнему в преддверии краха, и этот крах на короткое время отложен за счет увеличения общего объема государственных кредитов и уменьшения экономической активности таких государств, как Латвия. Это позволило на короткое время отложить стремительный спад мировой экономики, а также создать признаки оздоровления важнейших экономик мира.

    Проблема, задача и вызов международного сообщества – это нынешняя, исчерпавшая себя модель мировой экономики, которая в обозримом будущем обречена на гибель. Мировую экономику нужно или серьезно преобразовать, или позволить ей разрушиться и создать заново, или же перезагрузить, чтобы потом опять какое-то время можно было жить спокойно. Суть проблемы проста: каким-то образом нужно списать все долги, не вызвав массового недовольства, беспорядков и демотивации к труду, а также ликвидировать или существенно ограничить экспансивную природу экономической системы. Одним из самых эффективных способов списания долгов и перезагрузки экономической системы являются большие и разрушительные войны (к примеру, мировая война), большие смертоносные эпидемии и огромные природные катастрофы. В распоряжении международного сообщества достаточно ресурсов, чтобы вызвать любое из этих явлений, но с любым из них связаны определенные риски для существования человечества и самого международного сообщества, и каждое из них требует определенной подготовительной работы. Поэтому до тех пор, пока все будет придумано, спланировано и подготовлено, необходимо продлить экономическую жизнь умирающей мировой экономики. И Польша в этом смысле очень хорошо подходит.

    Польша – сильная, пока не слишком обремененная долгами экономика. Если в Польше реализовать часть того, что сейчас сделано в Латвии, то мировая экономика и сильнейшие в экономическом плане страны получат дополнительный экономический толчок. Лех Качиньский и его соратники, разумеется, ни в коем случае не допустили бы этого. Это, скорее всего, и является одной из главных причин убийства президента Польши и руководителя Центрального банка Польши. Первое, чего в скором времени мы можем ожидать: на важные должности в Польше будут поставлены или «свои» (то есть люди, более или менее прямо подчиненные иностранным спецслужбам), или богатые недостатками и неспособные самостоятельно мыслить лица, которые умеют только слушать советы других, и которых в случае необходимости легко заменить. (Почва для таких людей и для их прихода к власти должна была быть подготовлена заранее). Далее, если этот инцидент не будет использован для плана «В» в качестве предлога для большого обострения или даже для разыгрывания войны с Россией, то через некоторое время мы услышим о серьезных «проблемах польской экономики», в которых, конечно, будет виновата неправильная экономическая политика Качиньского. В результате Польше придется взять огромный международный кредит.

    Еще один интересный факт. Вскоре после катастрофы самолета президента Польши вдруг ожил исландский вулкан, остановивший авиасообщение во всей Европе и полностью отвлекший внимание мировой общественности от убийства Качиньского. Очень удачное совпадение.

    Сверхдержавы постоянно занимались и занимаются изучением природных явлений, чтобы можно было прогнозировать их и управлять ими. Человек может разгонять облака, создавать туман, разворачивать реки, останавливать океан и много другое. Обо всех технологических способностях человечества знает только очень узкий круг лиц. А по тому, что известно, можно судить, что существуют технологии для создания землетрясений, ураганов, и, скорее всего, для активизации вулканов. Например, у России на Кавказе глубоко в горах есть секретная научно-исследовательская военная база, на которой проводятся эксперименты в области прогнозирования землетрясений и управления ими. В большой мере ради этой военной базы России важно сохранять свое прямое влияние в Кавказском регионе. По одной из версий, землетрясение в Спитаке в 1988 году было вызвано именно проведенным на этой базе экспериментом. Недавно также появились сведения, что землетрясение на Гаити вызвано с военной базы США на Аляске. Поэтому, возможно, шутка о том, что кто-то включил вулкан, вовсе не шутка. В Исландии длительное время была военная база США, под прикрытием которой можно проводить соответствующие действия; там тихие и спокойные условия жизни, которые в окрестностях своих важных объектов обычно создают англосаксы.

    Операция выполнена, высшее руководство Польши успешно ликвидировано, однако все прошло не так гладко, как хотелось бы организаторам. Некоторые верные своей профессии журналисты, просто любопытные, а также данные Интернетом возможности сделали свое – полностью скрыть следы диверсантам не удалось и, скорее всего, не удастся. Таким образом, хотя международное сообщество и его спецслужбы могут многое, они не всесильны, они тоже ошибаются, их возможности ограничены, и активные, смелые, умные и самоотверженные действия даже одного человека способны изменить или даже сорвать их планы.
    Перевод: Лариса Дереча
    Оригинал публикации: Neatkarīgā Rīta Avīze
    Опубликовано: 27/04/2010 09:53

  3. EXTREMA DREAPTA

    Viata – asta o partida de sah, cand se termina si regii si pionii se culca intr-o lada.

  4. EXTREMA DREAPTA

    Sunt state unde guvernul se teme de lume, si state unde lumea se teme de guvern. Rusia face parte din categoria a doua. Cea mai corecta cale de-a strica relatiile cu Rusia este de-ai spune ei ADEVARUL. Niciodata nu trebuie de uitat ca sunt numai doua categorii de oameni care nu se poate de schimbat pe acei mai destepti si pe acei mai prosti.

  5. EXTREMA DREAPTA

    Autoritarism este cand unu spune eu sunt regele vostru. Si toti sunt deacord. Totalitarismul este cand toti striga ; Tu esti regele! Tu esti regele! Si el este deacord.

  6. EXTREMA DREAPTA

    Rusia este un stat militar. Armata este o adunatura disciplinata de ucigasi.

  7. EXTREMA DREAPTA

    Cand unul este viteaz in lupta, atunci toata armata este puternica iar cand unul este fricos, toti devin fricosi.

  8. europa

    De la Maia Laguta pute a comunism. PCRM este partidul care o sponsorizeaza pentru a destabiliza ordinea din Chisinau. Daca o putoare o atringi apoi pute foarte tare. Ea trebui mult sa mai invete ca sa afle ca nimic nustie. MG daca cere demisia cuiva trebuie singura prima sa demisioneze .

  9. Geo Vasile

    Interviul scriitoarei Eugenia Bulat ar trebui sa devina un fel de biblie de buzunar, inclusiv pentru tanarul presedinte Ghimpu, semnatar al actului de deces al comunismului in Republica Moldova. Este o radiografie inlacrimata si totusi exacta a starii oamenilor din Basarabia si din exil, a raporturilor dintre Estul Extacomunitar (deocamdata) si Occidentul care ca si Moscova, nu crede in lacrimile imigrantilor. Poeta probeaza a fi o constiinta civica veritabila, militant-radicala, care nu se teme sa spuna lucrurilor pe nume, o exponenta a umilitilor si obiditilor, cu disperare si optimism.

  10. Mara

    …”procente” incredibile…,uneori sunteti si voi incredibili.romàna este o limbà suficient de bogatà,dacà e si una dintre cele 5 limbi de serviciu ale vaticanului,de aia are echivalent pentru orice termen al unei alte limbi,ceea ce nu putem spune de englezà,de exemplu.termenul rusesc “glasnosti” engleza asa si l-a làsat.”procent”e romànesc,dar in context sensul e altul:”dobàndà”.asa si mergem inainte cu traduceri pe dibuite,dar absolut nu se lipeste:una e latinà si alta e slavà,cà din rusà ati pleostit-o.interlocutorul n-are nici o treabà,poate vorbi cum ii place.treaba e a ziaristului sau a corectorului.eu mà màndresc,c-am citit clasica rusà in original,nu asta mà deranjeazà,(cultura sau limba nu are nici o treabà cu nebunii),ci noi ce cultivàm? asta-i lene sau ignorantà sà tot ii dàm inainte cu “sasedu ne-o impins vro 3 stacani”?

  11. galina

    D.Geo Vasile o prostie mare ceea ce atsi zis.

    D.Eugenia Bulat a vorbit despre starea femeilor care chit de putsin nu au avut posibilitate chit intelectualà atit wi intelegentà a se stabili wi a wti importantsa cuvintului autostimà wi auto respect.Italienii sunt persoane mult mai dezvoltati mental wi dacà ewti cult nu ai probleme.
    Orarul fix la care stau ele nu este o puwkàrie, este doar o casà unde sà dormi wi sà mininci wi incà itsi plàtesc.Orarul de lucru este stabil de lege wi ele au de ajuns libertate.Deprinderea -de a dispretsa wi a se plinge- unele persoane au aduso wi in Italia.Nimeni nu ii obligà sà stee aici dacà nu le stà bine.Femeile care reuwesc awi aduce copiii au o sustsinere materialà paralel de lucru…
    NU EXISTà D.EUGENIA BULAT puwcàrii in Italia,este dorintsa de a avea leafà permanentà wi a contribui la crewterea copiilor in mod extravagant.Altfel voi zice.Femeile care lasà bàrbatsii wi se duc la chiwtig acest proces se numewte”castrare” pun in dificultate moralà sotsii…in awa fel ii injosesc in fatsa copiilor…in awa fel bàrbatsii iau calea sa,iar femeile cu o sustsinere materialà a unui italian aduc copiii aici.
    Am 15 ani de Italie.
    Moldovenii care sunt persoane cinstite wi responsabile tràesc ca pe miere.Au mawini de 30 mii de eur…multsi au kumpàrat deja case aici.Aici este o stabilitate pentru cei care wtiu a respecta wi a fi responsabili.

    Femeile care se pling in Italia wi pe Italia se plingeau wi acasà.Astfel de persoane nu sunt nici odatà wi nikàeri multsumite.

    In ceea ce privewte ura italienilor pe imigrantsi cà le luàm lokurile de muncà…este doar partsial.Deci italienii care zic aceste lucruri sunt anume acei care nu vor sà lucreze,deaceea se justificà.Italia are nevoe de imigrantsi wi fàrà imigrantsi Italia e moartà.Poporul este foarte bàtrin.Nawterea copiilor este foarte joasà.Aceste cuvinte le a zis prezedentul Italiei.

    In ceea ce privewte tineretul ,pentru ei a compara starea wi calitatea vetsii in Italia wi Moldova este de ne comparat.
    Italia este o tsarà mult mai dezvoltatà, ordinatà, disciplinatà cu toate legile capitalizmului reciproce.Deci cum dai awa vei primi.
    Mindria fiecàruea este anume in aceasta:de a avea ceea ce itsi meritsi,dar nu ceea ce potsi apuca,rupe,fura…
    Kriza este rezultatul operatsiulor economice ne cinstite …deci unul care a fost cinstit,a plàtit taxe la stat nu are probleme.Este plàtii chind stà acasà…
    Casa straordinarà se plàtewte de la 820 la 1067 de eur,este putsin????

    Skritsi d.Geo Vasile biblii pe moralitatea Moldovei wi nu stringetsi mucii persoanelor nevrotice d.Eugenia.

    In Italia se tràewte foarte bine.
    Suntem fericitsi cà avem posibilitate sà fim sigurà in ziua de azi wi sà ne ajutàm pàrintsii, rudele de la Moldova …
    Starea de trecere a Moldovei nu o judec,dar judec persoanele bogate din Moldova care au ceea ce avem noi ba chiar wi mai mult numai pe furat wi coruptsie.

    Cu respect

  12. galina

    MARA AI GREWIT PROFESIEA…INCEARCà a NU fi JURNALISTà DAR KRITIK COMIK….imi place cum skrii mà distrezi…

  13. galina

    D.Eugenia…cine va dus in eroare cu awa lefe 700-800…domesticile,femeile deoarece le dà cazare wi mincare deaceea au awa leafà…

    Sotsul meu primewte 1500-1600 de euri,fecioru cu 100-150 de euri mai putsin,din cauza nivelului de specialist.
    Wi totsi prietenii nowtri chit romini atit wi moldoveni au lefe mult mai mari…

    Nu ducetsi in eroare lumea.

    Cu respect

  14. ano nim

    galina ! tezeste-te , unde traiesti in ce lume.. da-te jos pe pamant si vei vedea adevarul .
    esti…prea naiva

  15. Eugenia BULAT

    Atunci când rea-voința e pe față, dialogul se arată a fi inutil. Știu însă că asta ne-a caracterizat dintotdeauna: ignoranța,suspiciunea, ranchiuna, golul etnic. Pe cei mai buni, așa sau altfel, i-am linșat. Apoi i-am acoperit cu flori, le-am ridicat monumente, am extras din ei citate (ca să mergem înainte, alimentându-ne din spiritul/disperarea lor, în timp ce linșăm pe alții).Tocmai de aceea și suntem, cu toții, acolo unde suntem, după 20 de ani de (adicătelea) trezire din somnul rațiunii, care, se știe, naște monștri. //Probitatea răspunsurilor se confirmă prin realitatea exodului, care REALITATE nu se răstoarnă prin 2-3 destine salvate (și apoi mai depinde ÎN CE consistă, pentru fiecare dintre noi, salvarea… ). A vedea această REALITATE in tot dramatismul ei, este a-ți asuma ceea ce își asuma Eminescu (Marele nostru linșat,sic! fără să pretind la careva paralelă),când scria: De la Nistru pân’ la Tisa, /tot românu’ plânsu-mi-s-a (…). Știa CE spune, avea DREPTUL…//Realitatea aceasta se confirmă prin sine înseși, o confirmă oamenii vii, presa onestă, studiile noi-apărute, acasă sau în străinătate, inclusiv, în Italia. Destul să mai și citești.Și nu neapărat să rămâi mereu flatat ca, vezi tu, moldovenii muncesc taaare bine!…//Dar nici un popor, zicea Blaga, nu este atât de ticălos, încât să nu-l servești, de vreme ce-i aparții. Cu această dulce-amară iluzie m-am hrănit, doi ani de DEBARA, cât am scris NELLO SGABUZZINO, ultima mea carte.///Mulțumesc domnului Geo VASILE, reputat scriitor, critic și italienist român, pentru prețuirea pe care a oferit-o convingerilor mele/încercării de a susține ZDG în efortul de a revela tragedia Basarabiei post-sovietice. Aprecierea domniei sale îmi oferă iluzia necesară că în acest Babel al globalizării și consumismului, afară de păsări (unele chiar utile), mai sunt și Oameni. Cu tot respectul, Eugenia BULAT.

  16. LUDMILA

    D-NA BULAT-JOS PALARIA ! SENSIBILITATEA DE O DOAMNA VERITABILA VA CARACTERIZEAZA SI PASAJUL DE MAI SUS O DENOTA !

  17. galina

    D.ANO nim prea mult timp am mers spre mine pentru a fi wi a trài fie naiv,fie complicat,dar cel mai important Cà FàRà LAKRIMI..
    Nu wterg la nimeni lakrimile create pentru cà lii comod a le crea…e comod a te plinge wi a trài cu jalea cuiva…e greu a fi responsabil wi a recunoawte cà toate lakrimile care le produc sunt fructele lor…
    A fi naiv nu e o boalà,a fi neputicios in viatsa proprie e o boalà…
    A fi cineva in exterior in viatsa de toate zilele e prestigios wi comod pentru pozitsia socialà wi starea sufleteascà…
    Acei care nu sunt nimeni in o societate,nu au titlu in frunte se dau in lacrimi wi acei care au titlu in frunte le wterg lacrimile…
    Este comod pentru ambele pàrtsi…unii au nevoe de altsii…

    A NU TE PLINGE WI A NU TE LàUDA E FOARTE GREU DE A FI…
    PENTRU A FI SINE INSàWI NU TREBUE Sà FII NIMENI…nu ai nevoe nici de lacrimi nici de prestigiu…

    CU RESPECT

  18. ArrepsyDups

    Ей захотелось заплакать, но слезы не к лицу боевому офицеру. Умирай, но товарища выручай как благородно это звучало в теории. В жаркой рубке боевого робота, перед лицом гибели, которой угрожали ей три вражеские машины, теория казалась далеко не такой верной. Выжить, остаться в живых вот что сейчас ее привлекало. Куда больше, чем абстрактное понятие чести полка. Не думая о достоинстве, Армстронг вытерла слезы облегчения, когда из коммуникатора донесся голос. С трудом. Слава Дракону, что вы пришли к нам на помощь.
    Откуда эти строки? не знаете?

  19. Silvera

    “Откуда эти строки? не знаете?”- Знаем 😛
    Книги Черрит Роберт Волки на границе [Боевые роботы (Battletech

  20. EXTREMA DREAPTA

    Respect pentru Eugenia BULAT, cu care am fost impreuna pe baricadele anticomuniste din 2002. De atunci si din cauza de regimului comunist, eu am fost nevoit sa emigrez in Occident. Cand oare se va fini criza politica in RM?

  21. Basarabia Martira

    HRISTOS A INVIAT!Asa va Invia Dreptatea Neamului Romanesc! Frate,niciodata sa nu te consideri de prisos.Acolo unde esti,esti cu voia lui Dumnezeu si ai un Rost Anume de Implinit…

  22. Hidsascemia

    David Leppard

    TWO serving MI6 officers have allegedly leaked confidential information to a firm of private consultants with links to the

    family of the president of Kazakhstan.

    The consultants are said to have been commissioned to obtain the information at a time when the American justice department

    was investigating allegations of bribes paid by American oil companies to **********, the Kazakh president, and his top

    officials.

    A 300-page report, said to have been prepared by the consultants, purports to summarise confidential MI6 files on political

    and economic issues affecting the oil-rich state.

    One MI6 officer is said to have divulged that MI6 was “closely observing” the role of Hurricane Hydrocarbons, a Canadian oil

    company, and financial arrangements involving oilfields in Kazakhstan. A second MI6 officer is alleged to have revealed

    information that the service held on Akezhan Kazhegeldin, the former Kazakh prime minister. The report also contains

    information that it claims was given by Scotland Yard detectives.

    The leaked document has been circulating in Washington for several months. Lawyers with knowledge of the case accept that the

    authors of the report may have embellished details of their contacts with law enforcement officials on both sides of the

    Atlantic.

    Yesterday a Whitehall security official said the report did not appear to match MI6’s own records. Arman Baisuanov, a

    counsellor at the Kazakhstan embassy in London, denied that his government had been involved in any inappropriate or illegal

    activity.

    ********** is chairman of the Commons foreign affairs committee which is responsible to parliament for overseeing the affairs

    of MI6. He said he was alarmed at suggestions that serving British intelligence officers might have leaked information that

    could have found its way into the hands of people whom the agency was monitoring.

    “If true, these allegations raise very serious concerns and I expect the government to investigate them,” he said.

    The Sunday Times has seen a copy of a report by Global Options Management, a firm of private security consultants with

    offices in Washington and, previously, in London.

    The company is chaired by **********, who is an economic adviser to the Kazakhstan government and a director of the country’s

    sovereign wealth fund. Political opponents of the Kazakh regime claim that ********** is ********** “point man” in Washington

    and that he helps to manage some of the Kazakh leader’s wealth.

    ********** last week declined to comment. **********, his spokesman, said: “********** is a respected business consultant

    based in the United States who rigorously abides by the laws and regulations of any country in which he operates.”

    Privately, aides said ********** was “aware” of a report. But, shown a copy of the relevant extracts of the report, they

    declined to comment publicly.

    ********** has admitted in the past that he has had dealings with **********, the president’s daughter who is an opera

    singer. But he denies that his firm had been hired by her to compile the document.

    **********, the president’s former son-in-law, has claimed that ********** has diverted billions of dollars in state assets

    and has long taken commissions from foreign companies doing business in Kazakhstan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *