Asta e Europa – joc după reguli. Chiar şi pentru cumetri, naşi, fini sau artişti emeriţi
Interviu cu Ştefan Gorda, Ambasador al R. Moldova în Republica Cehă şi pe lângă Sfântul Scaun
— Sunteţi Ambasador al R. Moldova în Cehia – ţară cu cei mai înalţi indici de dezvoltare umană şi de democraţie în Europa Centrală şi de Est. Cum se vede viaţa în această ţară la direct? Ce înseamnă dezvoltare umană şi democraţie pentru un ceh de rând?
— În virtutea funcţiei diplomatice, noi trăim printre aceşti oameni, în această societate. Mă impresionează în special modul în care se modernizează infrastructura, logistica de transport, mediul de viaţă. Zi de zi se restabilesc şi se modernizează oraşele şi satele cehe. Se aplică soluţii moderne pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural. Se dezvoltă toate regiunile ţării, asta se vede cu ochiul neînarmat. Să fim foarte expliciţi – toate aceste rezultate ar fi fost de neimaginat dacă Cehia nu ar fi aderat la timpul respectiv la NATO şi UE. Fără această umbrelă de securitate asigurată, fără transferul masiv de investiţii şi tehnologii din Vest, Cehia risca să rămână pe mult timp în situaţia în care a fost adusă de regimul comunist. Chiar zilele astea am vizitat un depozit subteran de gaze naturale, reţeaua aparţine Grupului german RWE Gas Storage. Prin soluţii inteligente, se asigură autonomia energetică a ţării. În consecinţă, economia cehă este destul de competitivă, iar veniturile familiilor sunt cât de cât stabile. Deşi, bineînţeles, nivelul acestor venituri încă este deseori sub aşteptările multor oameni. În general, este impresionant să vezi cum se rezolvă problemele energetice în această ţară. Am în vedere nu doar asigurarea balanţei energetice, ci şi rezovarea acestor probleme la nivel de cartier, bloc de locuit, apartament.
— Vreţi să spuneţi că democraţia înseamnă mai mult decât aparenţele destul de răspândite în opinia publică de la noi?
— Democraţia înseamnă nu doar libertăţi, ci şi participare, asumarea răspunderii. Democraţia mai înseamnă în mod obligatoriu şi calitate a vieţii pentru majoritatea populaţiei, acces la resurse, la studii, servicii de calitate. Din acest punct de vedere cehii, în majoritatea lor, niciodată nu vor fi nostalgici după epoca comunistă. La postul naţional de televiziune CT24 există o emisiune care redifuzează în fiecare zi buletinele de ştiri de acum un sfert de veac. E interesant să vezi străzile frumoase de azi, care arătau acum două decenii ca după bombardamente, ca la noi în aceste zile, pe alocuri. La fel, magazinele de altădată şi pieţele cu o salubritate destul de sumară le amintesc permanent oamenilor cum a fost şi ce este acum. În acele locuri devastate de comunism şi mizerie e alt nivel tehnologic, atins în perioada de dezvoltare democratică, şi poporul ceh ştie să aprecieze aceste lucruri. Bineînţeles că şi în această societate există destule probleme şi, respectiv, nemulţumiri sociale, în special legate de distribuţia veniturilor. Un lucru însă trebuie spus – alte sunt temele discursului politic, alta este implicarea populaţiei, şi asta contează. Există o clasă medie cehă destul de numeroasă, activă economic şi politic, care asigură un echilibru absolut necesar dezvoltării şi progresului.
— În perioade de transformări atât de esenţiale, contează, probabil, şi cine conduce ţara, ce orizont intelectual au aceşti oameni, ce pondere au în societate, pe arena internaţională, mai ales când e vorba despre ţări nu prea mari, care fac efort deosebit pentru a se impune…
— Contează într-o măsură covârşitoare, aş spune. Cehii l-au avut preşedinte pe Vaclav Havel, un veritabil intelectual şi spărgător de zid, cu celebra sa lozincă Pravda a láska, adică Adevăr şi iubire. Repoziţionarea strategică a ţării, transformări decisive de mentalităţi, făcute fără agresivitate şi violenţă, integritatea morală şi intelectuală, simplitatea şi accesibilitatea celor care sunt aleşi să conducă, deschidere către nevoile societăţii şi opina elitelor culturale, un prestigiu personal de netăgăduit în societatea cehă şi pe arena internaţională – iată calităţile de lider politic care sunt apreciate în Cehia. Au acum un alt preşedinte, cel puţin la fel de competent şi eficient pentru dezvoltarea istorică a poporului ceh; Vaclav Klaus este un foarte bun mediator între puterile statului, un om de o fineţe intelectuală rară, cu o popularitate constantă în rândul propriului popor. Şi asta la sfârşitul a două mandate de lider al naţiunii, într-o perioadă deloc uşoară! De asemenea, prietenii cehi au avut întotdeauna premieri, miniştri, demnitari şi manageri deosebit de eficienţi, dacă e să vorbim de componentele progresului înregistrat. Elita cehă, tineretul, uniunile profesionale, sindicatele, alte organizaţii similare sunt într-adevăr permanent şi nemijlocit implicate în tot ce se întâmpla în ţara lor. Presa şi televiziunile sunt centrate în general pe probleme de esenţă, cum ar fi dezvoltarea economică, regională, progresul social, în special interesele economice ale diverselor grupuri sociale, calitatea educaţiei, starea sănătăţii naţiunii. Vor avea alegeri prezidenţiale peste câteva luni, sunt sigur că vor alege din nou un lider naţional pe potriva intereselor naţionale destul de ambiţioase.
— De câteva decenii Praga este capitală europeană, care a trecut rapid treptele de la Revoluţia de Catifea – la statutul de membru al UE. Dacă ar fi să scurtaţi calea R. Moldova către UE, începând cu 1989 – care etape le-aţi arde şi de ce?
— Interesantă întrebare, cred că ar fi uşor neaşteptată pentru un ceh. Naţiunea cehă a avut inteligenţă colectivă, astfel încât să nu ardă nimic. Chiar şi Revoluţia lor a fost una paşnică, de Catifea. Cu toate acestea, ei s-au rupt rapid şi fără menajamente de trecutul comunist. În prima jumătate a anilor ’90 a avut loc marea privatizare şi s-a instaurat democraţia liberală de tip occidental. La fel, cehii nu au scăldat-o în două ape, au aderat la NATO şi UE. Pentru că au fost compatibili, pentru că au fost gata pentru aceste decizii strategice. De multe ori insuccesele noastre cronice sunt imputate politicienilor, conducerilor succesive. Este adevărat, dar incomplet. Societatea este un organism viu, în deciziile politice se simte, inevitabil, sufletul poporului. Cehii într-adevăr au pus suflet şi minte în ceea ce au făcut. Au fost solidari şi uniţi pentru o mare schimbare din viaţa lor. Chiar dacă arzi etapele, tot ajungi de unde ai pornit, dacă nu e o construcţie fundamentală la bază, dacă nu e susţinere populară masivă pentru decizii cardinale. Nu e vorba că ar trebui să ardem neapărat ceva. De fapt, la noi s-a dat foc până şi Parlamentului, dar rezultatele încă se mai lasă aşteptate.
— Oricum, la noi deseori se aud voci care susţin că la sfârşitul anilor ’80 puteam face mai mult, dacă am fi avut şi lideri pe potrivă, pentru că entuziasmul popular era la fel de mare ca în Cehia şi alte state post-comuniste…
— Marile transformări se fac şi în stradă, e adevărat, dar veritabilele revoluţii au loc în mentalitatea celor mulţi. Evident, nu putem compara situaţia cehilor şi moldovenilor în 1989. Am pornit de la diferite “stări ale naţiunii”, cum ar spune americanii. Cehii au avut stat, fie şi comunist un timp oarecare. Până şi conducerea comunistă cehă a fost de altă factură, nicio comparaţie cu cei care îşi ziceau comunişti în Moldova. Vorbim, de fapt, despre o veche naţiune industrială, care a avut dintotdeauna o puternică elită în multiple domenii. Cehii au o memorie istorică, un instinct naţional şi un temperament social bine definit. Aş zice că sunt mai uniţi şi mai ataşaţi faţă de ţara lor, ţin la moştenirea lor culturală, e un cult al muncii în această societate, o cultură tehnologică generalizată. Degeaba vrem să ardem etape, dacă mentalităţile sunt incomparabile. În ultimă instanţă, ajungem să vorbim franc de calităţi fundamentale, de modul de viaţă, de leadership, de coeziune naţională, de valori şi orientări. Cred că adevărata noastră revoluţie încă nu s-a produs, vorbesc de o schimbare majoră a modului nostru de gândire, de acţiune, de o revoluţie culturală europeană, fără sensul imprimat acestor cuvinte de comuniştii chinezi, desigur.
— Reprezentaţi o ţară mică într-o capitală mare. Cum se vede Integrarea R. Moldova în Europa din acest context? De ce ar avea nevoie Europa de R. Moldova?
— Europa nu este un mecanism care aspiră ţări şi popoare, UE nu este un nou imperiu şi nu are nevoie în mod expres de Republica Moldova, Ucraina sau de alte ţări din Est, cu orice preţ. Există un vast proces de reîntregire a Europei, de extindere a UE, încetinit oarecum de actuala criză economică. În UE nu se intră ca în CSI, semnând documente ori fiind constrâns să o faci. E nevoie de sincronizarea aspirantului cu normele şi regulile europene, în detaliu şi fără rezerve. În UE nu se intră nici ca la partid, cu o simplă recomandare de la prieteni. Prietenii ne recomandă, asta e sarcina diplomaţilor – să asigure acest suport al prietenilor. În ultimă instanţă, evaluarea performanţelor ţării nu se face în funcţie de ponderea prietenilor, ci ca urmare a transformărilor profunde care trebuie să se producă la noi acasă; de facto, este vorba de aplicarea acquis-ului comunitar până la începerea ca atare a negocierilor şi chiar până la obţinerea statutului de candidat. Avem nevoie de strategii, politici şi măsuri de anticipare a aderării la UE. Să ne organizăm toate domeniile vieţii şi să promovăm o astfel de politică ca şi cum am fi efectiv candidaţi pentru aderarea la UE. Sper că vom ajunge să conştientizăm avantajele unui asemenea comportament la toate nivelele de deczie din ţara noastră.
— Instituţiile de la Bruxelles au declarat în repetate rânduri că Moldova e cazul de succes al integrării europene, iar recent au anunţat că “luna de miere s-a terminat”. Cum aţi simţit sfârşitul “lunii de miere”? Ce urmează?
— Personal nu cred în expresii de genul “luna de miere”, când e vorba de interese de stat sau relaţii internaţionale. Cu atât mai mult când discutăm despre o problemă capitală, cum e cea a extinderii UE. Există o problemă reală la noi. Prea mult se vorbeşte despre susţinerea integrării europene, dacă există sau ba, dacă e suficient de puternică etc. Ne susţin, bineînţeles, eu pot să vorbesc în cunoştinţă de cauză despre o susţinere fără echivoc din partea Cehiei. Depinde însă ce înţelegem noi prin susţinere. Oricâtă simpatie şi susţinere ar exista pentru Moldova din partea Occidentului, a UE, partenerii şi prietenii nu pot şi nu au cum să facă în locul nostru nişte lucruri esenţiale. Nu pot să facă europenii ceea ce trebuie să facem noi acasă. Ca să fiu mai sugestiv: UE, bunaoară, nu va susţine niciodată felul în care se circulă pe drumurile din Moldova. Noi trebuie să impunem reguli europene pe drumurile noastre. Pe toate drumurile, 24 de ore din 24, 365 sau 366 de zile pe an, fără nicio excepţie pentru nimeni. Asta e Europa –joc după reguli. Chiar şi pentru cumetri, demnitari, naşi, fini, artişti emeriţi sau deţinători de paşapoarte diplomatice.
— Pare relativ simplu…
— Doar pare. Ca să nu vorbesc doar de Cehia, priviţi exemplul Estoniei, cât de simplu pare şi realizabil, la prima vedere. Dar, în 20 de ani, noi în Moldova nu am făcut un lucru elementar. Din interese electorale se evită deranjarea unor veritabile cuiburi de viespi din societatea noastră. Dacă noi nu vom avea suficientă voinţă să impunem nişte norme şi reguli eminamente europene, în toate domeniile vieţii, dacă nu facem ceva cu sistemul nostru de justiţie, bunaoară, atunci degeaba aşteptăm să ne integrăm în UE. Contează performanţa noastră acasă, îmi pare rău să repet ori să banalizez tema.
Nu vreau să mă lansez în aprecieri de tip propagandistic, dar pot să afirm în cunoştinţă de cauză că, în pofida unor clişee vehiculate în presa noastră, R.Moldova este în continuare destul de înalt apreciată. Finalizarea fazei I a negocierii regimului liberalizat de vize a demonstrat clar detaşarea Moldovei de celelalte ţări ale Parteneriatului Estic. În acelaşi timp, la diplomaţii cehi nu am remarcat atitudini romantice, de genul “luna de miere” sau “poveste de succes”. Întotdeauna avem un dialog sincer despre adevăratele probleme ale Moldovei, Cehia oferindu-şi sprijinul atât la nivelul dialogului politic, cât şi la negocierea Acordului de liber schimb, a normelor sanitare, originii produselor, în alte aspecte destul de concrete.
— Există forţe la noi care tind spre uniuni estice. E posibilă integrarea R. Moldova în două uniuni opuse? Cum vedeţi dezvoltarea relaţiilor Moldova-UE şi Moldova-CSI?
— Recent, Preşedintele R. Moldova a vorbit deschis despre o puternică susţinere din exterior a unor asemenea forţe turbulente, şi acest lucru îl aducem, bineînţeles, la cunoştinţa diplomaţiei occidentale. Aceste scenarii sunt menite să perpetueze aflarea Moldovei în zona gri, fără perspective de dezvoltare economică şi socială, fără garanţii de securitate şi, în ultimă instanţă, fără un viitor pentru cetăţenii ei. În ce priveşte cooperarea cu structurile CSI, îmi menţin opinia exprimată acum 19 ani, în august 1993, când am preferat să demisionez din postul de consilier prezidenţial. Aderarea Republicii Moldova la CSI a fost o eroare strategică de proporţii. Probabil, au existat anumite avantaje pe plan tactic, pentru anumite companii de la noi. Per ansamblu însă, privită din perspectiva succesului istoric înregistrat de statele baltice, acea decizie a fost una incontestabil greşită, Moldova rămânând pe două decenii într-o totală incertitudine, din care să vedem cum şi când reuşim să ieşim.
— Între timp, lucrurile au mai evoluat, există, probabil, şi anumite interese economice în zona estică, inclusiv actualul Guvern continuă cooperarea pe această dimensiune.
— Bineînţeles că există şi anumite avantaje, interese, o inerţie a circuitelor comerciale, şi din moment ce oricum am intrat în structurile CSI, e bine să folosim pe plan tactic anumite oportunităţi existente. E vorba totuşi de o abordare practică, de Real-politic, dacă pot să spun aşa. Noi însă vorbim de interese strategice şi abordări sistemice. De aceea, nu putem, desigur, să ne aventurăm acum în noi proiecte integraţioniste în Est. Trebuie să fim corecţi cu noi înşine, cu partenerii şi prietenii noştri din Est. Or, să perpetuăm banalul suspans în privinţa direcţiei în care mergem ar însemna că ducem lipsă de fair-play. Cum să le spunem în continuare unor parteneri de la Moscova, pe care îi respectăm, că ne vom integra şi în Est, din moment ce scopul nostru strategic e definit extrem de clar în programe guvernamentale şi a devenit politică de stat a R. Moldova! A fi prieten înseamnă a spune adevărul, a fi corect cu partenerul politic. Avem într-adevăr în statele estice foarte mulţi prieteni, parteneri, interese economice, există similitudini şi relaţii umane, trebuie şi pe viitor să avem relaţii politice, economice, umane excelente cu noile state din Est. Dar nu putem să perpetuăm limbajul dublelor standarde – să spunem una la Bruxelles şi alta la Moscova, este total incorect faţă de prietenii noştri sinceri. Ca să fim expliciţi şi înţeleşi de toată lumea – R. Moldova va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi va avea în continuare relaţii foarte bune cu fiecare ţară din spaţiul estic.
— O democraţie stabilă înseamnă şi un nivel redus al corupţiei. Cum au reuşit cehii la acest capitol?
— Corupţie există în orice ţară, precum există şi diferite metode de reacţie a societăţii la aceste fenomene. Ce nu am prea auzit să existe în Cehia este aşa-zisa mica corupţie, o corupţie generalizată, la uşa micului funcţionar ori prestator de servicii de stat. Există un cadru foarte bine stabilit al serviciilor publice, cam peste tot există aşa-zisul ghişeu unic. Astfel funcţionarul nu vine în contact direct cu marea masă a beneficiarilor de servicii publice. Şi în materie de achiziţii publice, angajări, promovări există destul de multă transparenţă, iar în consecinţă fenomenul corupţiei nu se remarcă masiv la acest nivel. Pe de altă parte, în presă se discută periodic despre cazuri de mare corupţie, când e vorba despre anumiţi înalţi demnitari, funcţionari, companii, când transpar anumite aspecte ale unor mari contracte sau tranzacţii. Ceea ce deosebeşte cardinal Cehia de Moldova este faptul că opinia publică şi sistemul de justiţie reacţionează foarte rapid la cazuri de corupţie, chiar dacă e vorba despre înalţi demnitari. De regulă, persoana asupra careia planează anumite suspiciuni în ce priveşte integritatea îşi prezintă destul de operativ demisia sau asemenea persoane sunt lipsite de imunitate, astfel încât să-şi lămurească problemele ori să-şi dovedească nevinovăţia în instanţe. Ce este important de remarcat e că sistemul functionează, are o capacitate dovedită de autoînsănătoşire. La fel, trebuie remarcată reacţia foarte rapidă a organelor de stat, a societăţii civile, a pardidelor politice, a presei la cazuri de corupţie.
— La 21 de ani de la declararea Independenţei, R. Moldova încă nu şi-a clarificat problema identităţii naţionale, a limbii, a istoriei. Un marş paşnic pentru identitate este încă împroşcat cu pietre. Abia recent s-au luat decizii cu privire la condamnarea crimelor comuniste. Cum şi-a tratat Cehia rănile comuniste? Ce modele am putea prelua pentru a deveni, ca şi Cehia, una dîntre cele mai pacifiste ţări?
— Să se lămurească cine nu e lămurit ori se face că nu înţelege. Noi vorbim limba română. Identitatea naţională europeană e cea înscrisă în paşaport. Am dreptul să mă consider ca aparţinând comunităţii româneşti, cum are tot dreptul altcineva să se considere ca aparţinând comunităţii bulgăreşti sau cehe din Moldova. Indiferent dacă ai o mamă provenind din comunitatea bulgărească şi un tată provenind din comunitatea românească, din moment ce ai paşaport de Moldova, eşti moldovean. Asta e regula europeană. Ce atâta vorbă şi demagogie interminabilă cu această nepreţuită şi enigmatică identitate a cetăţenilor moldoveni! O întreabă cineva pe o sportivă moldoveană la Jocurile Olimpice ce este, dacă reprezintă Republica Moldova? E moldoveancă, dacă performează sub acest drapel. Cu regret, la noi sunt destul de multe personaje care nu au ce face şi caută să speculeze interminabil şi schizofrenic teme ca limba, identitatea, interesul naţional, ideea naţională. Sunt mulţi care ştiu să mulgă ţânţarul, ca să citez o expresie reuşită a unui politician de la noi. E o nălucă venită de la prea multă influenţă a filosofiilor idealiste ruseşti. Cred că se face prea mult caz pe aceste subiecte, unora li se acordă prea multă importanţă, inclusiv din partea presei. Toată lumea îşi doreşte libertăţi personale, toţi vor să aibă un trai îndestulat, prin urmare – să ne concentrăm asupra integrării europene. Exemplul atâtor ţări ex-comuniste arată clar că integrarea europeană oferă atât libertăţi personale, economice, cât şi posibilităţi de manifestare a multiplelor identităţi culturale, religioase, etnice. Cât priveşte comunismul. Comunismul în Cehia e la muzeu, şi acolo e locul acelei epoci. Există, de fapt, şi un partid comunist, încă destul de numeros, e prezent şi pe banca opoziţiei din Camera Deputatilor, dar la drept vorbind nu este un factor deosebit de important în viata politică a ţării.
— Există forţe care pretind să exploateze simbolurile naţionale, inclusiv imaginea lui Ştefan cel Mare, dar şi drapelul lui – în scopuri politice imediate. Ce şanse de rezistenţă în timp au aceste acţiuni?
— Se răsuceşte marele Domnitor în mormânt când vede cine-i încalecă armăsarul! Era prin anii ’90 o caricatură într-un ziar – figura călare a lui Ştefan cel Mare, iar în spatele viteazului domnitor erau cocoţate şi trupuri dolofane ale unor politicieni contemporani. Calul, saracu’ de el, era cu picioarele în părţi, lăţit pe pământ, cu limba scoasă şi ochii ieşiţi din orbite de atâta pondere politică pe grumaz… Cam ăsta este efectul şi acum. Să nu se urce prea mulţi pe calul lui Ştefan, să-şi vadă de treburi, dacă se auto-intitulează politicieni, să lucreze cu instrumente politice moderne. Cred că Guvernul nostru a anticipat şi a contracarat anumite acţiuni distructive în acest sens. Sunt anumite elemente care ar dori destructurarea autorităţii statului, semănarea iluziilor, propagarea unor idei buclucaşe, care le-au venit în cap inclusiv prin falsificarea adevărului istoric. Să nu ne imaginăm că asemenea fenomene trebuie tolerate la nesfârşit. Mă bucur că în ultimul timp se mai propagă drapelul naţional. E un semn bun. Ce caută fiecare cu ochii când se uită la Eurovision, la Jocurile Olimpice? Tricolorul, el semnifică Moldova, cu asta ne identificăm. Însuşi cuvântul identitate se descifrează ca ansamblul de date prin care o persoană se identifică. Cum te identifici ca cetăţean? Cred ca Tricolorul este parte componentă a noţiunii de cetăţean. Tricolorul e parte din mine, din Dumneavoastră, din fiecare dintre noi. Cine loveşte în Tricolor, loveşte direct în mine, ca cetăţean. În consecinţă, va primi răspunsul imediat. Un răspuns de cetăţean. Prin urmare, ca cetăţeni, suntem în legitimă apărare şi în drept să cerem instituţiilor statului să ne apere identitatea, integritatea. Nu văd cum am putea face concesii la acest capitol.
— Vă mulţumim.
Un interviu de Alina RADU
